duminică, 7 iunie 2015

ALEGEREA INTRE A FI SI A AVEA

Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor
este si ultima zi  inaintea Postului Sfintilor Petru si Pavel.
De maine, timp de trei saptamani, postim si ne rugam!

Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi incerca sa ma nevoiesc, sperand sa alung din mine aciditatea pe care o simt ca pe o piaza rea!

Evanghelia care s-a citit astazi este una compusa din fragmente ale capitolului 10 din Evanghelia dupa Matei, un text care este destul de greu de acceptat, dupa ce ne-am invatat sa credem ca Dumnezeu este asa de bun incat iarta orice! 
Aici Iisus vorbeste despre iubirea cea care sfinteste, care ne-ar putea aseza intre Sfintii cei sfinti!
Evident noi oamenii, avem o mare problema: posesiunea! Noi ne zdrobim oasele, ne pierdem viata pentru a avea... in vreme ce ar trebui sa facem orice sacrificiu, dand totul, pentru a fi! 
A fi insemnand vesnicia! 
Cum insa vesnicia nu ne este la indemana... ci ne este doar promisa... preferam lucrurile lumii!
In vorbele alese din evanghelie, Mantuitorul ne da dimensiunea sfinteniei!

Apostolii lasasera totul pentru a-L urma si lor avea sa le fie destinata sederea intre sfinti. 
Pentru a-L urma cu vrednicie pe Mantuitorul... e nevoie de abandonare totala - de sine si de ale lumii. 

Primele randuri ale evangheliei, pe care am inserat-o mai jos, imi aduc mereu aminte de o intamplare care m-a smerit.

Era o iarna grea.
Mai mult noapte decat zi, dis-de-dimineata am iesit din bloc, grabindu-ma spre serviciu. Zapada cazuse peste noapte si aveam de infruntat troienele, caci nimeni dintre edili ori cetateni nu fusese atat de matinal si nici atat de serviabil incat sa dea zapada, macar cat sa pui un pas! 
Asa cum obisnuiesc sa fac ori de cate ori sunt singura pe drum, ma pregateam sa-mi spun rugaciunile pe care le stiam pe dinafara, punandu-ma in legatura cu Domnul, pe care il luam ca insotitor. Facand cativa pasi, privind in jos si afundandu-ma in zapada, eram gata sa-mi fac cruce, cand o persoana mi-a taiat drumul, surprinzandu-ma. 
Eu aveam degetele deja duse la frunte si... am facut un gest regretabil: mi-am bagat mana in par, in loc sa-mi fac crucea in continuare, ca si cum ma rusinam de acest gest! 
Si cred ca asta a fost pentru o fractiune de secunda... Surprinsa de acel domn, am incercat sa disimulez gestul meu... O adevarata lepadare de Domnul pe care am simtit-o in consecinta in constiinta mea!
Nu eram multumita de mine si, chiar daca mi-am facut in cele din urma crucea... instinctiv ma ferisem!
Am pornit la drum, abatuta! 
Din urma m-a ajuns insa masina unuia dintre directori, care a oprit si m-a luat si pe mine, desi as fi preferat sa-mi biciuiesc tradarea, de care ma simteam vinovata, in frigul gerului de dimineata. 
Trista cum eram, odata asezata pe bancheta din spate, mi-am ridicat maneca paltonului sa-mi privesc ceasul si... atunci am observat ca il pierdusem - ceasul acela era un lucru, pe cat de frumos pe atat de semnificativ, fiind un cadou de la fiica mea! 
Gandul m-a dus la gestul meu... si mi-am zis ca acea pierdere nu era intamplatoare. Primisem o mica admonestare! Domnul imi pusese in fata doua sentimente: unul legat de a fi si altul de a avea
In mod cert, regretul meu, legat de lepadarea mea de o clipa de Domnul, ma urmareste si azi... 
Ceasul... nici nu mai stiu cum arata! 
Cand va veni judecata... nu de ceas va fi vorba!

Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. 


Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. 

Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 
Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii sau ţarini, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi viaţă veşnică va moşteni. 
Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă şi cei de pe urmă vor fi întâi.