duminică, 8 ianuarie 2017

CE INSEAMNA OARE "Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor."

Cred ca este multa confuzie in ce priveste pocainta. 

Mai intai la noi, la romani, este de vina si nefericita apropiere intre cuvant si secta pocaitilor , a protestantilor de diferite feluri.
Pocainta (metanoia, in greaca) inseamna schimbarea mintii.
Asadar nimeni nu se poate cu adevarat schimba in bine fara schimbarea reala si radicala a mintii, a mentalitatii, fara asezarea corecta fata de bine si rau, fara o reconsiderare a intregului sistem de gandire si raportare la lume si... la Imparatia Cerurilor!

Pocainta la care ne indeamna Mantuitorul este calea spre acea schimbare care ne permite accesul in Imparatia Cerurilor.
Cuvintele pericopei de azi conditioneaza chiar pocainta (schimbarea mintii) de cunoasterea Imparatiei Cerurilor!

Teoretic ar trebui cu totii sa ne pocaim, sa ne lucram mintile noastre, astfel incat se devenim sfinti.
Practic pretindem ca ne este imposibil, desi exemple exista, de-a lungul istoriei o multime de pacatosi reusind sa devina sfinti! 

Cu putin efort am putea totusi macar sa nu fim ipocritii!
Mergem la biserica, citim rugacini, ascultam pericopa fiului risipitor dar acasa suntem intransigenti si dominatori cu copiii nostri; aflam despre samarineanul milostiv dar noi nu ne milostivim de nimeni; ni se spune sa ne iubim aproapele dar ne detestam nurorile, ginerii, cunostintele; auzim cuvintele potrivit carora trebuie sa raspundem la rau cu bine dar noi invidiem, barfim, ducem vorba de colo colo; ni se spune sa ne jertfim pentru altul de dragul lui Hristos dar noi ramanem fideli numai propriei noastre persoane! 
Evident, astfel asertiunea, potrivit careia nimeni nu se poate schimba, are sanse sa fie adevarata!

Care este impactul indemnului Mantuitorului asupra noastra? Ce este pentru noi Imparatia apropiata a cerurilor
 
In mod cert, daca macar cei care sunt - sau pretind ca sunt - crestini practicanti ar reusi sa se debaraseze de ipocrizie si sa-si lucreze mintea intru trairea, cunoasterea si implinirea celor duhovnicesti... lumea ar avea sansa sa se schimbe, noi am avea sansa sa devenim intr-adevar crestini caci, pana nu ne pocaim... nici crestini nu suntem, nici Imparatia promisa nu ne este accesibila!
 
Sa ne pocaim asadar, sa ne propunem sa ne schimbam, nu doar sa sarutam icoane si sa facem cruci, ci sa ne ridicam mintea astfel incat sa putem atinge Cerul... cu faptele noastre!
E tot ce imi doresc!


Matei 4:12-17
Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea. Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali,
Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit".
De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu