marți, 21 februarie 2017

SI DACA AM VORBI DESPRE... TRADARE?

Da. Tradarea este ceva de care mai toti oamenii se izbesc. Fie ca sunt ei cei care tradeaza, fie ca sunt tradati, fie si una si alta, asa, ca un fel de revansa sau ca o... rasplata! Tradam din prostie, de frica ori din naivitate, tradam din invidie, gelozie, dusmanie... in fine tradam.

Daca analizam textul evanghelic de azi, observam ca ni se prezinta doua situatii diferite dar care ambele pun in lumina tradarea: Iuda si Petru. Fiecare dintre ei Il tradeaza pe Mantuitorul, o fac din motive diferite si consecintele tradarii sunt diferite si ele. 

Despre Iuda si tradarea lui se scrie de 2000 de ani! Exista rastalmaciri de tot felul. Rezultatul insa este acelas: tradarea lui L-a dus pe Hristos la moartea pe cruce!
Iuda a vrut da devina cineva, sa progreseze in ale lumii; Petru... el nici macar nu a inteles aluzia facuta de Mantuitorul la propria lui tradare, convins ca oricine ar putea sa se lepede de Cel pentru care lasase totul dar nu el! Exclus!
Si totusi...

Atunci cum sa facem sa ne ferim de acest pacat inainte de a crucifica pe aproapele nostru sau a-l lasa sa fie crucificat?
Raspunsul este tot in textul evanghelic:
De ce dormiţi? le zice Mantuitorul apostolilor, Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. 
Caci nici nu ne imaginam cat de repede putem trece linia care separa devotamentul ori admiratia de... tradare!

Pentru asta trebuie insa sa ne rugam si sa veghem caci slabiciunea noastra e mare si caile celui rau multiple!

Şi, ieşind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, şi ucenicii l-au urmat. Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită. Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, Se ruga. Zicând: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare. Şi le-a zis: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Şi vorbind El, iată o mulţime şi cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului? Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu sabia? Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat. Şi către arhiereii, către căpeteniile templului şi către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu toiege. În toate zilele fiind cu voi în templu, n-aţi întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului. Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor. Şi o slujnică, văzându-l şezând la foc, şi uitându-se bine la el, a zis: Şi acesta era cu El. Iar el s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc. Şi după puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a zis: Omule, nu sunt. Iar când a trecut ca un ceas, un altul susţinea zicând: Cu adevărat şi acesta era cu El, căci este galileian. Şi Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă vorbind el, a cântat cocoşul. Şi întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar. Iar bărbaţii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bătându-L. Şi acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: Prooroceşte cine este cel ce Te-a lovit? Şi hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui. Şi când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi L-au dus pe El în sinedriul lor. Zicând: Spune nouă dacă eşti Tu Hristosul. Şi El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi crede; iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. Iar ei au zis toţi: Aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Şi El a zis către ei: Voi ziceţi că Eu sunt. Şi ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am auzit din gura Lui?

Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat. Luca 22, 39-42, 45-71; 23, 1



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu