luni, 7 martie 2022

SCURT DICTIONAR BIBLIC AL PERSONAJELOR POMENITE IN CANONUL SF ANDREI CRETANUL - (1 și 2)



Canonul cel Mare este ocazia minunata de a cunoaste cele mai importante si de baza exemple biblice.

Rolul si scopul lui, asa cum spunea parintele Alexander Schmemann, este sa ne descopere pacatul si, astfel, sa ne conduca spre pocainta; sa ne descopere pacatul nu prin definitii si insiruiri, ci printr-o adanca meditatie asupra maretei istorii biblice, care este, cu adevarat, o istorie a pacatului, a pocaintei si a iertarii.

MOTIVATIE personala

In vremea tineretii mele, am ascultat Canonul cel Mare doar sporadic, partial si numai in Saptamana Mare! In concluzie nu prea stiam mare lucru.
Imi amintesc ca o data am zarit o preoteasa plangand cu sughituri in timpul cantarii Canonului. Mi-am zis ca are poate necazuri, care mi s-au parut rezolvate in noaptea Invierii! Nu am facut insa deloc legatura cu textul acestui imn liturgic decat tarziu, dupa niste ani, cand, in sfarsit, am inteles si eu cuvintele si m-am cutremurat, varsand lacrimi la randul meu!
Asa cum am scris si in alte postari, acest minunat canon este atat o meditatie biblica cat si o rugaciune de pocainta, un impresionant dialog al omului pacatos cu propria sa constiinta, trezita de continutul Sfintei Scripturi.
Sufletul, care se pocaieste, plange cu lacrimi amare faptul de a nu fi reusit sa urmeze pilda luminoasa a dreptilor virtuosi ai Scripturii, ci s-a lasat lamentabil prins in robia patimilor aflate in multi pacatosi ( dintre care unii nepocaiti, iar altii, pocaindu-se, afland mantuirea, enumerati in Cartea Sfanta)!

Cele 250 de stihuri sunt o impresionanta trecere in revista a tuturor figurilor Sfintei Scripturi, de la Adam cel cazut.
Avand o muzica sublima si un text care frange inima, Canonul ne poarta prin Vechiul Testament si Noul Testament - amintind caderile in pacat si ridicarile prin pocainta ale personajelor biblice, repere ale slabiciunilor sufletului omenesc, cerand indurare Mantuitorului care este temelia tuturor!

Figura Maicii Domnului si cea a Mariei Egipteanca sunt ca doua faruri, fiind exemple ale curatiei - prima, pura din totdeauna, si cealalta curatita si mantuita prin pocainta desavarsita!

Mi-am propus sa adun cateva date - pe scurt - despre cei numiti in acest Canon minunat, un fel de micro-dictionar biblic al Canonului pe care sa il asez in fata ochilor si sa reflectez la rostul pomenirii acelor personaje biblice de catre Sf Andrei.
Cer iertare lui Dumnezeu pentru indrazneala acestui demers.
Stiu ca nu am pregatirea necesara dar incerc cu pasi timizi sa ma apropii si astfel de Sfanta Scriptura!

Nu pot spune ca o fac fara teama. Studierea Scripturii este de mii de ani in mana unor specialisti care nu fac altceva decat sa caute sa-i descifreze taina!
In viziunea lor, naratiunile Torei, cand sunt luate literal, sunt doar niste ferestre, sensurile mai adanci fiind dincolo de ele, unde se pot descoperi informatii tainice si sensuri ce stau ascunse in spatele fiecarui cuvant!
Caci exista 4 nivele de intelegere a Torei:
 
- unul literal, 
- altul alegoric,
- altul exegetic, canonic sau omiletic
- si cel ascuns, secretul Torei!
Macar pe cel dintai sa-l stiu... si tot e ceva.
La celelalte nivele nu se poate ajunge decat imbracat in haina Duhului Sfant!

Povestile biblice isi au talcul lor dar dincolo de poveste este cuvantul Domnului, caruia trebuie sa i dam o atentie deosebita caci din ce a spus El nici o iota si nici o cârta nu se va schimba!

Celor alesi sa copieze Tora li se atrage atentia ca daca in loc de 


"Si Dumnezeu vorbi"... tu scrii "si Dumnezeu a vorbit"... distrugi lumea! Iata cat este de maret si sfant cavantul Sau!
(Protosinghel Teodosie Paraschiv Codul Bibliei)
"Pe toţi cei din Legea Veche, i-am adus ţie, suflete, spre pildă; urmează faptelor iubite de Dumnezeu ale drepţilor şi fugi de păcatele celor vicleni." ne spune Sf Andrei!

Iata site-ul pe care se poate citi Canonul cel Mare: https://doxologia.ro/canon-cantari/canonul-cel-mare

ADAM SI EVA

"Râvnind neascultării lui Adam celui întâi-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, şi de împărăţia cea pururea fiitoare şi de desfătare, pentru păcatele mele."

Protoparintii nostri au trăit cu Dumnezeu în Grădina Edenului, dar șarpele i-a ispitit să mănânce fructe din pomul cunoașterii binelui și răului, ceea ce Dumnezeu le-a interzis.
După ce au mâncat, ei au devenit constienti de goliciunea lor și s-au rușinat de Dumnezeu care i-a izgonit din Grădina Edenului pentru a-i împiedica să nu cumva sa mănânce din pomul vieții și să devină nemuritori. Omul, prin neascultare, a pierdut nemurirea si legatura cu Dumnezeu a fost tulburata.

CAIN SI ABEL

"Precum Cain aşa şi noi, ticălosule suflete, am adus fapte murdare Făcătorului tuturor şi jertfă vrednică de mustrare şi viaţă ne-trebnică; pentru acestea ne-am şi osândit împreună."
 

 Cain si Abel au fost copiii lui Adam si ai Evei.
Conform Scripturii (Cartea Facerii) într-o zi, Cain și fratele său Abel, au adus fiecare o jertfă lui Dumnezeu. Abel a adus un miel, caci se ocupa cu pastoritul si vanatoarea, iar Cain, pentru că era agricultor, a adus jertfa din roadele pământului.
Dumnezeu s-a aratat mai multumit de jetfa lui Abel si nu a privit cu bunăvoință jertfa lui Cain (asta insa nu datorită jertfei, ci datorită caracterului lui Cain!) care, orbit de gelozie, l-a ucis pe Abel.
După ce si-a ucis fratele, izgonit de Dumnezeu, a plecat in lume. Indurerat de păcatul său, fiind sub povara pedepsei, îi cere lui Dumnezeu ajutor. Dumnezeu îi oferă un semn ca protecție; astfel chiar dacă cineva l-ar ucide, Cain ar fi răzbunat de 7 ori!

LAMEH

"Cui te-ai asemănat, mult-păcătosule suflete? Numai lui Cain celui dintâi şi lui Lameh aceluia? Ucigându-ţi cu pietre trupul prin fapte rele, şi omorându-ţi mintea cu pornirile cele nebuneşti."

Cain a avut un prim descendent, pe Enoh. Din aceasta descendenta (prin Irad • Mehuiael • Metușael) face parte si acest Lameh, care le marturiseste femeilor sale ca a ucis: Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea. Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de şapte ori, apoi pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte!" (Fa. 4:23,24)

NOE

"Păcătoşilor din vremea lui Noe am urmat, Mântuitorule, moştenind osândirea acelora, întru cufundarea potopului."


Noe fost un om neprihănit şi fără pată, între cei din vremea lui, iubitor de Dumnezeu. Domnul i-a spus lui Noe să construiască o barcă mare, deoareceavea să piarada lumea, din pricina pacatelor, si sa fie acoperită de apele unui mare potop. Noe a ascultat porunca, a construit arca si a intrat în ea împreună cu toată familia sa; de asemenea, urmând porunca lui Dumnezeu, au adus pe corabie și câte o pereche din fiecare animal şi pasăre de pe pământ. Dupa potop, când apele s-au retras, familia lui Noe a părăsit arca iar Dumnezeu a făcut un legamant, cu el si urmasii săi, că nu va mai declanşa niciodata vreun potop care să nimicească intreg pământul. Si a pus pe cer curcubeul, ca semn de aducere-aminte a acestei promisiuni.

HAM

Lui Ham aceluia, batjocoritorul de tată, urmând, suflete, n-ai acoperit ruşinea aproapelui, cu faţa înapoi întorcându-te. Binecuvântarea lui Sem nu ai moştenit, ticălosule suflete, şi moştenire desfătată n-ai luat, ca Iafet în pământul iertării.

A fost unul din cei trei fii ai lui Noe. Din Cartea Facerii aflam ca Noe, dupa potop, a plantat o viţă de vie şi a facut din struguri vin. Odata, fiind beat, Noe s-a dezvelit iar fiul său, Ham, a ras de el vazandu-l gol, si le-a spus si fratilor sai (lucru absolut nepermis); Când s-a trezit, Noe l-a blestemat pe fiului lui Ham, pe nume Canaan, iar pe Sem şi Iafet, ceilalti doi fii ai sai, care i-au "acoperit goliciunea", ii binecuvinteaza.

AVRAAM

De Avraam ai auzit, suflete al meu, care şi-a lăsat oarecând pămâtul părinţilor şi s-a făcut străin. Urmează şi tu alegerii aceluia.

Este primul din cei trei patriarhi din Vechiul Testament, un model de credinta fata de Dumnezeu, pe care Il asculta in toate si cu care a fost intr-o comuniune totala! După moartea tatălui său, Domnul i-a cerut lui Avraam sa-si abandoneze țara și neamul și sa plece spre un pământ făgăduit. Dumnezeu l-a binecuvântat, promițându-i o descendență numeroasă si protectia Sa. Avraam urma sa fie izvor de binecuvântare pentru toate neamurile (cf.Fa 12,3 - deoarece între descendenții săi va fi Mesia!). Si Avraam, la 75 de ani, impreuna cu soția sa, Sarai(Sara), și cu nepotul său Lot (fiul fratele lui sau) a abandonat Haranul și a plecat spre un taram necunoscut.

Domnul i-a incercat credinta cerandu-i lui Avraam sa-l aduca drept jertfa pe unicul sau fiu, pe Isaac. Convins ca Dumnezeu il iubeste si ca daca ii cere asa ceva stie El de ce-i cere asta, Avraam, desi avea inima zdrobita, nici nu se gandeste sa nu se supuna poruncii Domnului! Un inger al Domnului opreste sacrificarea lui Isaac inainte ca Avraam sa-l injunghie pe fiul iubit!

STEJARUL DIN MAMVRI (MAMBRE)

La stejarul din Mamvri ospătând patriarhul pe îngeri, a luat la bătrâneţe vânatul făgăduinţei.

Stejarul Mamvri este locul in care, potrivit marturiei Sfintei Scripturi, Sfanta Treime s-a aratat Dreptului Avraam, in chipul a trei Tineri calatori. Stejarul se afla  in Valea Mamvri, la o distanta de 2-3 kilometri sud-vest de Mamvri, in regiunea Hebron, tinutul Canaan. 
Dumnezeu Isi reconfirma cu aceasta ocazie promisiunea de a-l face pe Avraam stapan al acelui teritoriu, si, în pofida neîncrederii Sarei, il asigura ca va avea un moștenitor (pe Isaac) care ii va asigura o descendenta numeroasa. 

ISAAC

Înţelegând pe Isaac, ticălosule suflete al meu, că a fost jertfit tainic jertfă nouă, ca ardere de tot Domnului, urmează voinţei lui.


Isaac a fost fiul lui Avraam şi al Sarei si el a fost piatra de incercare a credintei lui Avraam. Caci Dumnezeu i-a cerut sa-si aduca fiul drept jertfa de ardere de tot. Un inger al Domnului opreste sacrificarea lui Isaac inainte ca Avraam sa-l injunghie!
Isaac a fost drept înaintea lui Dumnezeu, care l-a binecuvântat, el devenind astfel foarte bogat, ceea ce a dus la invidia filistenilor şi la alungarea lui din această ţară.
A fost căsătorit cu frumoasa Rebeca care, deşi la început stearpă, după rugăciunile lui Isaac către Dumnezeu, a nascut doi copii, pe Esau (Isav) şi Iacov. La sugestia Rebecăi, Iacov fură binecuvântarea inainte de moartea lui Isaac, binecuvantare ce-i revenea lui Esau, intaiul nascut.

AGAR si ISMAEL

Auzit-ai, suflete al meu, de Ismael, că a fost izgonit ca un fecior din slujnică; trezeşte-te, vezi, ca nu cumva păcătuind, să suferi ceva asemenea. Agarei, egiptencei celei de demult, te-ai asemănat, suflete, făcându-te rob de bună-voia ta, şi născând semeţia, ca pe un nou Ismael.

 
Inainte de a primi vestea ca va fi mama, sotia lui Avram, Sara, vazand ca imbatraneste si nu poate face copii, i-a dat-o lui Avram pe egipteanca Agar, slujnica ei, pentru a face un copil cu aceasta si a avea urmasi. Si Agar i-a nascut lui Avram un baiat, pe Ismael (parintele popoarelor arabe).

Dupa ce Sara il va naste, prin binecuvantarea lui Dumnezeu, pe Isaac, Agar fuge, speriata de gelozia stapanei, accepta sa devina libera si pleaca impreuna cu copilul ei, Ismael, care are si el partea lui de binecuvantare de la Dumnezeu!

STALP DE SARE

Să nu te faci stâlp de sare, suflete, întorcându-te înapoi; să te înfricoşeze pilda Sodomei; sus în Sigor mântuieşte-te! De arderea păcatului fugi, suflete al meu, ca şi Lot. Fugi de Sodoma şi de Gomora; fugi de flacăra a toată pofta cea nebunească.

Lot, nepotul lui Avraam, a ales sa traiasca, cu sotia si fiicele lui, in cetatea Sodomei. Cand Dumnezeu a decis sa stearga de pe fata pamantului Sodoma si Gomora, cetati unde pacatul devenise lege, Avraam a "negociat" cumva salvarea lui Lot; Domnul i-a implinit dorinta si a trimis doi ingeri care sa-l scoata pe Lot si familia lui din cetate, inaintea distrugerii. Ingerii i-au smuls din casa inainte ca focul si pucioasa sa se abata asupara ei; ingerii le-au spus sa fuga fara si sa nu se mai uite inapoi. Sotia lui Lot insa, nesocotind sfatul ingerilor, a intors capul, privind cetatea care pierea. Atunci femeia s-a transformat in stalp de sare!

IACOV (ISRAEL) si SCARA LUI

Scara lui Iacov o ştii, suflete al meu, care s-a arătat de la pământ spre cele cereşti; pentru ce n-ai avut treaptă tare, credinţa cea dreaptă?
Scara pe care a văzut-o de demult marele între patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare şi a înălţării gândului; deci, de voieşti să vieţuieşti cu lucrarea şi cu cunoştinţa şi cu înălţarea gândului, înnoieşte-te.

 

Iacov este unul dintre cei trei mari strămoși ai Israelului, alaturi de tatăl său Isaac și bunicul său Avraam.

Potrivit Scripturii, IACOV a fost cel de-al doilea fiu al lui Isaac și al Rebecăi. A avut un frate geaman, pe Isav (Esau), caruia i-a luat, printr-un siretlic, dreptul intaiului nascut.
Iacov a avut doua sotii - pe Leea și Rahela - si ele i-au nascut doisprezece fii și o fiica. Cei doisprezece fii ai lui Iacov (Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Dan, Neftali, Gad, Așer - de la Leea, Iosif si Beniamin, de la Rahela) vor deveni strămoșii celor douăsprezece triburi ale israeliților.

În timpul călătoriei sale spre Mesopotamia, pe când înnoptează într-un loc, Iacov viseaza o scară : ”Și a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea” (Fa 28: 12).
Dumnezeu ii apare in acest vis pentru prima data asigurându-l :
Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului. Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus".

Scara, ne spune Sf Andrei in canon, este "arătarea suirii celei de lucrare şi a înălţării gândului"!
La intoarcerea din exilul autoimpus, Dumnezeu il va binecuvanta pe Iacov, ii va schimba numele in ISRAEL si va face un legamant cu el, pecetluit printr-o lupta, fara invingator, intre el si Dumnezeu (Lupta lui Iacob cu Ingerul Domnului) in care se angajaza ca Iacov si termina ca Israel!

IOSIF CEL DREPT

Lui Iosif cel drept şi minţii lui celei curate, urmează, ticălosule şi neiscusitule suflete, şi nu te desfrâna cu pornirile cele nebuneşti, făcând fărădelege pururea.

Toţi feciorii lui IACOV (ISRAEL) erau voinici şi sănătoşi. Mergeau zilnic cu turmele la păşune. Între fiii lui, cel mai aşezat, mai cuminte si mai intelept era IOSIF.
Într-o zi, Iosif a povestit fraţilor săi visul acesta: „Eram la câmp cu toţii şi legam snopi. Snopii mei stăteau drept, iar ai voştri se plecau spre ai mei“. Într-o altă zi, el le-a mai spus un alt vis, prin care „se părea că soarele, luna şi unsprezece stele se aplecau şi se închinau în faţa mea“. Atunci fraţii, starniti de gelozie, s-au mâniat şi au strigat: „Cum! Să ajungi mai mare decât noi şi să ne închinăm ţie? Asta nu se va întâmpla niciodată!“. Şi aşa, fraţii şi-au pus în gând să-l piardă pe Iosif...
Într-o zi, pe când fiii lui erau cu turmele la păşune, bătrânul Iacov îl trimise pe fiul lui cel iubit să-i aducă veşti despre ce fac ei pe acolo. Iosif avea 17 ani. Fiind foarte ascultător şi-a luat repede haina cea frumoasă şi a pornit spre câmp. Când era aproape să ajungă la locul în care se aflau fraţii lui, aceştia au zis: „Veniţi, să-l omorâm şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică. Tata ne va crede“ "Ruben a voit să-l scape (pe Iosif) din mâinile lor, zicând: "Să nu-i ridicăm viaţa!". Apoi Ruben a adăugat: "Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în puţul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el!" Iar aceasta o zicea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi de a-l trimite acasă la tatăl său. Când însă a sosit Iosif la fraţii săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat, Şi l-au luat şi l-au aruncat în puţ; dar puţul era gol şi nu avea apă. După aceea şezând să mănânce pâine şi căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliţi, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, cu balsam şi cu smirnă, pe care le duceau în Egipt. Atunci a zis Iuda către fraţii săi: "Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru şi vom ascunde sângele lui? Haidem să-l vindem Ismaeliţilor acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru şi trupul nostru". Şi au ascultat fraţii lui. Iar când au trecut negustorii Madianiţi pe acolo, fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi l-au vândut pe el Ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Şi aceştia au dus pe Iosif în Egipt. Când însă s-a întors Ruben la puţ şi n-a văzut pe Iosif în puţ, el şi-a rupt hainele!(Fa.37) Pentru a-şi acoperi fapta, fraţii cei nemiloşi au tăiat un ied, au rupt haina cea frumoasă a lui Iosif şi au înmuiat-o în sânge. Seara au dus haina şi i-au arătat-o lui Iacov, spunându-i că fiul lui cel iubit a fost mâncat de o fiară sălbatică.

Iosif va ajunge mare dregator al Faraonului dar si mare patriarh al izraelitilor!

RUBEN

Lui Ruben asemănându-mă eu, ticălosul, făcut-am sfat necuvios şi călcător de lege asupra lui Dumnezeu celui înalt, întinându-mi patul meu, precum acela pe al tatălui său.

Desi intai nascut intre fiii lui Iacov(Israel), pacatele lui Ruben ii aduc decaderea din drepturi! El avea sa comita adulter cu Bilha, concubina lui Iacov (Israel) (conf.Fa 35:22 ), pângărind astfel "patul tatălui său"! Ca pedeapsa pentru păcatul său, şi-a pierdut locul de mostenitor. La ultima binecuvantare, Iacov (Israel) nu ii va da lui Ruben partea sa de mostenire ci fiilor lui!
„Ruben, întâi-născutul meu, tăria mea şi începătura puterii mele, culmea vredniciei şi culmea destoiniciei; Tu ai clocotit ca apa şi nu vei avea întâietatea, pentru că te-ai suit în patul tatălui tău şi mi-ai pângărit aşternutul pe care te-ai suit. (Fa.49:3,4)

AUZIT-A PROOROCUL DE VENIREA TA (venirea Mantuitorului)

Isaia este proorocul care l-a prezis pe Mesia cu atâtea amănunte încât Sfinții Părinți l-au numit Evanghelistul Vechiului Testament! Isaia este cel care I-a dat lui Mesia numele de Emmanel, care se tâlcuiește ,,Dumnezeu e cu noi”

ESAU sau ISAV


Lui Esau cel urât asemânându-te, suflete, ai dat amăgitorului tău întâia naştere, a frumuseţii celei dintâi; şi de la binecuvân-tarea părintească ai căzut, şi îndoit te-ai amăgit, ticălosule, cu fapta şi cu gândirea; pentru aceasta acum pocăieşte-te.

Acesta a fost fratele geaman al lui Iacov. La israeliti, întâiului născut ii revenea o parte mai mare din averea parinteasca.
Isav, întâiul născut dintre gemenii lui Isaac și ai Rebecăi, nu avea deloc insa un comportament adecvat. Într-o zi, pentru un simplu blid de linte a vândut de buna voie dreptul de întâi-născut lui Iacov (cf. Fa 25, 30-33). Cunoscand prorocia primită de la Dumnezeu și avand cunostinta de acest eveniment, Rebeca a hotărât ca atunci când Isaac, soțul ei, se va apropia de moarte, să facă tot posibilul ca Iacov să moștenească dreptul de întâi-născut care îi aparținea lui Isav. Iacov a reusit să primească binecuvântarea în locul lui Isav, Isaac fiind aproape orb. Dupa ce Isav afla siretlicul, jură răzbunare, fiind determinat să isi ucida fratele! Iacov este nevoit să plece in Mesopotamia, într-un exil autoimpus, cu pretextul de a-și căuta o soție. Se va întoarce dupa 14 ani și atunci cei doi frati se vor impaca. Iată cum începe cartea prorocului Maleahi: "Prorocia, cuvântul Domnului, către Israel, prin Maleahi: „V-am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: „Cu ce ne-ai iubit?” Nu este Esau frate cu Iacov? – zice Domnul; totuşi am iubit pe Iacov şi am urât pe Esau, i-am prefăcut munţii într-o pustietate, şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustiu." (Maleahi 1:1-3)
- De ce oare l-a urat Dumnezeu pe Isav (Esau)? Poate pentru ca a dispretuit binecuvantarea lui Dumnezeu considerand-o inutila si vanzandu-si dreptul de intai nascut pentru un blid de linte!
"Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut?” Şi Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut." (Fa 25:29-34)
Deasemenea, Isav (Esau) a nesocotit voia parintilor si si-a luat neveste, fără aprobarea lor, două fete din Cannan și pe Basmat, fata lui Ismael! (Fa 36, 2)
- Dumnezeu l-a iubit pe Iacov, iertandu-i greseala, tocmai pentru stadania lui, pentru lupta sa de a obtine, cu orice pret, binecuvantarea lui Dumnezeu!

IOV

De Iov cel de pe gunoi auzind, o, suflete al meu, că s-a îndreptăţit, n-ai râvnit bărbăţiei aceluia, n-ai avut tăria gândului lui, întru toate care ai cunoscut, în cele ce ai ştiut şi în cele ce te-ai ispitit; ci te-ai arătat nerăbdător.

Dreptul Iov se trăgea din neamul lui Isav, deci din Avraam.
Era extrem de bogat dar şi foarte temător de Dumnezeu, credincios şi milostiv cu cei din jur. Cei şapte fii şi cele trei fiice i-au urmat tatălui lor în bunătate şi credinţă.

Scriptura ne spune ca Dumnezeu a îngăduit diavolului să-l puna pe Iov la incercare, pentru a-i proba credinţa şi a arăta neputinţa diavolului. Iov a rămas astfel si fără avere si fara prieteni şi fara familie, îndurând şi o boală grea. Cu toate astea el nu a renunţat la credinţa lui, ci L-a binecuvântat pe Dumnezeu chiar şi în cele mai grele încercări prin care a trecut.
Dumnezeu, pentru răbdarea şi iubirea alesului Său, i-a redat îndoit tot ce avusese înainte. Iov este astfel exemplul desăvârşit de stăruinţă în credinţă, in pofida oricaror necazuri ori incercari ale vieţii.

MOISE

Auzit-ai de coşul lui Moise, suflete, cel purtat de apele şi de valurile râului, că a fost păzit de demult ca într-o cămară, scăpând de fapta cea amară a voii lui Faraon. De ai auzit, ticălosule suflete, de moaşele ce ucideau oarecând partea bărbătească, cea nevârstnică, suge acum înţelepciunea ca marele Moise.

Este considerat a fi descendent din Avraam, și este, după tradiție, cel care a primit Legea divină -Tora - pe Muntele Sinai, direct de la Dumnezeu. Traditia il socoteste pe Moise autorul celor cinci cărți din Vechiul Testament - Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronom, scrise dupa cuvantul lui Dumnezeu "litera cu litera"!
Moise s-a nascut in Egipt in vremea robiei iudeilor.
In vremea aceea, Faraon a poruncit întregului Egipt să arunce în Nil pe toți pruncii evrei de parte bărbătească (Ieș. 1, 22). Mama lui l-a pus pe Moise intr-un coș pe care l-a lasat sa pluteasca pe apele raului. Coșul a ajuns in casa Faraonului unde fiica acestuia l-a luat pe copil si l-a crescut ca pe un print.
Moise a fost de o frumusete desavarsita insotita de o inalta moralitate, impletind armonios mila cu simtul dreptatii. Desi ar fi putut ajunge urmasul lui Faraon, Moise a ales sa fie de partea poporului sau, pe care l-a scos din Egipt si din robie, conducandu-l dupa sfaturile lui Dumnezeu, in tara promisa!

TOIAGUL LUI MOISE

Toiagul lui Moise te închipuieşte, suflete, care a lovit marea şi a închegat adâncul, cu însemnarea dumnezeieştii Cruci; prin care vei putea şi tu să săvârşesti lucruri mari.

Moise îl întâlnește pe fratele său Aaron. Cum Moise avea dificultăți de vorbire, Dumnezeu i-a ingaduit sa comunice cu poporul prin intermediul lui Aaron. Dumnezeu va trimite 10 urgii asupra Egiptului - declansate prin toiagul său miraculos - in urma carora Faraonul este nevoit sa-i elibereze pe evrei din robie.

Iesirea din Egipt este marcata de trecerea spectaculoasa prin Marea Rosie pe care Moise o loveste cu Toiagul si astfel apele se despart. Sf Damaschin spune: "Toiagul lui Moise a lovit marea in chipul crucii si a mantuit pe Israil iar pe Faraon l-a inecat!"

Cu toiagul sau, Moise loveste stanca Horeb si din ea va izvora apa pentru ca poporul sa bea si animalele sa se adape!

DARTAN SI AVIRON (ABIRON)

Înstrăinatu-te-ai, suflete, de Domnul tău, ca Datan şi ca Aviron; dar din toată inima strigă: Iartă-mă! Ca să nu te împresoare pe tine prăpastia pământului.


In cei 40 de ani de peregrinari ale fiilor lui Israel prin pustiu, s-au petrecut multe evenimente ! 

O data au gasit un om adunand lemne in ziua Sabatului; si cei ce l-au gasit adunand lemne in ziua odihnei, l-au adus la Moise si la Aaron si in fata intregii obste a fiilor lui Israel si l-au pus sub paza, pana la rostirea pedepsei. Domnul a decis si i-a spus lui Moise ca omul va trebui sa fie ucis cu pietre. Atunci Core cu Datan si Abiron, din semintia lui Ruben, s-au rasculat impotriva lui Moise, impreuna cu alti 250 de barbati, capetenii ale obstii fiilor lui Israel, oameni insemnati, care erau chemati la adunare. Moise a cazut cu fata la pamant si a grait lui Core si tuturor razvratitilor ca Domnul va arata pe cine va alege El! Si, cand a sfarsit Moise de vorbit, s-a deschis indata pamantul si a inghitit pe razvratiti de vii, impreuna cu casele, cu neamurile si cu toate avutiile lor. Si afara de acestia au mai murit loviti de Domnul 14.600 de oameni!

ISUS, FIUL LUI NAVI

Cercetează, suflete, şi iscodeşte ca Isus, fiul lui Navi, ce fel este pământul făgăduinţei şi locuieşte în el cu bună legiuire.


Isus sau Iosua a fost urmașul lui Moise la conducerea poporului evreu. A sasea Carte a Bibliei, dupa cele 5 Carti ale lui Moise, este Cartea lui Iosua Navi care arată stradania si curajul lui Iosua ca si legatura sa cu Dumnezeu.
Pentru a primi mereu ajutorul lui Dumnezeu, Iosua îsi sfătuieşte poporul „a se sili să-L iubească pe Dumnezeu”şi a nu se închina niciodată idolilor popoarelor dimprejur.
În cultul Bisericii Ortodoxe se citesc fragemnte din cartea lui „Iosua, fiul lui Navi” în cadrul următoarelor sărbători: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Botezul Domnului, Sf. Ioan Botezătorul şi în Sâmbăta Mare.

AMALEC

Ridică-te şi împotriveşte-te patimilor trupeşti, ca Isus asupra lui Amalec; biruind pururea gândurile cele înşelătoare, ca şi pe gavaoniteni.

După ce au mancat mana in pustie şi au băut apa din izvorul care curgea din stânca lovită de Moise, evreii s-au întâlnit cu AMALEC, primul lor duşman, cu care au fost nevoiţi să ducă prima lor bătălie. Acesta era inrudit cu Israel, fiind un strănepot al lui Esau (Isav). Amalec le-a ieşit in cale să blocheze drumul poporului lui Israel şi să se războiască cu el în pustiu. Scopul lui Amalec era să distrugă poporul lui Dumnezeu. Conducatorul bataliei a fost Isus (Iosua) Fiul lui Navi. In timpul luptei, Moise, Aaron si Or s'au suit in varful muntelui."Atunci cand Moise isi ridica mainile, biruia Israel; iar cand isi lasa mainile in jos, biruia Amalec; Cum insa mainile lui Moise se ingreuiau, ei au luat o piatra si au pus-o sub el; el s'a asezat pe ea, iar Aaron si Or ii sprijineau mainile, unul de-o parte si altul de alta; si au stat mainile lui rezemate pana'n asfintitul soarelui.. Si a zdrobit Iosua pe Amalec si tot poporul sau, trecandu-i prin ascutisul sabiei. "(Is. 17)

MANOAH SI FIUL SAU - SAMSON
 

Auzit-ai, suflete al meu, de Manoe, că a ajuns la arătare dumnezeiască, şi a luat atuncea rodul făgăduinţei din cea stearpă; să urmăm dreptei credinţe a acestuia.
Râvnind lenevirii lui Samson, suflete, ţi-ai tuns tăria lucrurilor tale, dându-ţi celor de alt neam viaţa întreagă şi fericită, pentru iubirea plăcerii.


Povestea lui Samson, una din cele mai cunoscute povesti ale Scripturii, se gaseste in Cartea Judecatori si este povestita in 4 capitole. "Fiii lui Israel au facut iarasi raul in fata Domnului, iar Domnul i-a dat in mana Filistenilor vreme de patruzeci de ani".
Sotia lui Manoah, descendent din semintia lui Dan, era stearpa. Prin voia lui Dumnezeu, femeia lui l-a nascut pe Samson, fiu daruit lor spre pedepsirea filistenilor. Acesta avea niste puteri deosebite dar era si foarte iubitor de femei. Dalila, o femeie cu care se iubea, descopera secretul puterii lui (care era parul), il tunde si il da pe Samson in mana filistenilor - care il leaga, ii scot ochii si il batjocoresc. Parul lui Samson va creste insa si el se va razbuna pe filisteni.

BARAC, DEBORA SI IAEL


Barac şi Ieftae, căpetenii de oaste, s-au ales judecătorii lui Israel, cu care împreună şi Debora cea cu minte bărbătească. Deci îmbărbătându- te, suflete, cu vitejiile acelora, întăreşte-te.
Pe Iaila cea vitează ai cunoscut-o, suflete al meu, care a tras în ţeapă pe Sisera mai înainte, şi a făcut mântuire; auzi stâlpul, prin care ţie Crucea se însemnează.

În Judecătorii, capitolul 4, aflam despre Barac, chemat de Domnul, prin intermediul Deborei, prorociță și judecător în Israel, să-l înfrângă pe Sisera, generalul lui Iabin, și să devină astfel izbăvitorul poporului Său, în fruntea unei oști formate din zece mii de oameni! Poporul se afla atunci sub o grea apăsare din partea lui Iabin, împăratul Canaanului, care de douăzeci de ani era o vie amenintare cu cele nouă sute de care de fier ale lui, în timp ce în Israel, „nu vedeai nici scut, nici suliță la patruzeci de mii” (Judecătorii 5:8).
Barac, cunoscand toate acestea, a evitat asumarea exclusiva a responsabilității de unul singur si ii propune Deborei sa-l insoteasca (Judecătorii 4:8). El asuma faptul ca victoria nu avea sa-i aduca slava, gloria revenind unei femei! Ostirea imparatului este totusi invinsa caci Domnul a "mers inaintea lui Barac".
Cea care i-l va preda pe Sisera va fi tot o femeie, Iael, care, plina de curaj, il ademeneste pe general in cortul ei si il ucide!

GHEDEON SI MINUNEA LÂNEI

Înţelege, suflete al meu, ce este lâna lui Ghedeon; primeşte roua din cer şi te pleacă, precum câinele, de bea apa care curge din lege prin stoarcerea Scripturii.

Dumnezeu l-a ales pe Ghedeon (Gideon), din tribul lui Manase, pentru a lupta cu midianiții și a-i elibera pe evrei de sub jugul acestora. Înainte de aceasta el a fost însărcinat să distruga statuia zeului Baal, zeu la care acestia se inchinau. Misiunea i-a fost comunicată lui Ghedeon prin „îngerul Domnului” (Judecători 6,11) Ghedeon i-a cerut lui Dumnezeu să-și dovedească voința și puterea prin trei minuni: mai întâi chiar de la înger, care cu toiagul a lovit în piatră și a ieșit un foc care a mistuit carnea și azimile aduse ca jertfa de Ghedeon (Jud. 6,11-22), iar, mai apoi, alte doua minuni contrare legate de o bucată de lână.
"Daca Tu il vei mantui pe Israel prin mana mea, asa cum ai zis, iata, eu pun un maldar de lana pe arie; si daca roua va fi numai pe maldarul de lana, iar incolo, peste tot locul, uscaciune, atunci voi sti ca prin mana mea il voi mantui pe Israel, asa cum ai spus".
"Si a zis Ghedeon catre Dumnezeu: "Sa nu se aprinda mania Ta asupra-mi daca voi mai grai inca o data; voi mai face inca o data incercare cu lana: sa fie uscaciune numai pe lana, iar peste tot locul sa fie roua!"

ELI

Osânda lui Eli preotul ai luat-o, suflete al meu, pentru lipsa minţii, suferind a lucra întru tine patimile, ca şi acela pe feciorii cei fără de lege.

Acesta fost un preot mare al iudeilor (pomenit in I Regi 2, 13 ş.a), vrednic şi bun, care insa avea doi fii răi si pacatosi, pe care el nu i-a ţinut deloc în frâu şi nu i-a domolit! Zice Sfânta Scriptură: Eli nu a certat pe fiii săi (I Regi 3, 13). Ei au platit cu viata pacatele lor.
In lupta cu Filistenii, intr-un macel pentru Israel, fiii lui Eli au pierit iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat. Eli, afland asta, a cazut jos, mort pe loc!

LEVITUL SI TICALOSIA NEAMULUI LUI VENIAMIN

Între Judecători, levitul cu socoteală şi-a împărţit femeia la cele douăsprezece neamuri, suflete al meu, ca să vădească întinăciunea cea fără de lege a neamului lui Veniamin.

Intamplarea s-a petrecut in vremea in care Israel nu avea rege si ea este consemnata in Judecatori:19-20. Oamenii lui Veniamin (Beniamin), descendenti ai fratelui lui Iosif, au violat pana la moarte o femeie, tiitoarea unui levit, aflat in trecere prin tinutul lor. Levitul a taiat trupul femeii moarte in 12 bucati pe care le-a trimis celor 12 semintii ale lui Israel spre a afla toti ce se intamplase! Ticalosia neamului lui Veniamin a fost pedepsita de celelalte 11 semintii ale lui Israel care s-au mobilizat impotriva violatorilor!

ANA, MAMA PROFETLUI SAMUEL

Iubitoarea de înţelepciune Ana, rugându-se, numai buzele şi-a mişcat spre laudă, iar glasul ei nu se auzea; şi de aceea, deşi era stearpă, a născut fiu vrednic de rugăciunea ei.
Înnumăratu-s-a între judecători feciorul Anei, marele Samuel, pe care Armatem l-a crescut în casa Domnului. Aceluia râvneşte, suflete al meu, şi judecă lucrurile tale mai înainte decât pe ale altora.


In Cartea I a Regilor este scrisa povestea Anei;
Elcana, un bărbat din cetatea Ramada, avea două femei: Ana şi Fenana. Din rânduiala lui Dumnezeu, Fenana i-a dăruit de-a lungul vieții mai mulți fii. În schimb Ana nu putea să-i dăruiască soțului ei niciun prunc. Disprețuită de societate, de cei din familie, Ana a alergat la ultima sa speranță - mila lui Dumnezeu!
„Şi a căutat Domnul la smerenia Anei, auzindu-i rugăciunea, şi i-a dezlegat nerodirea ei. Astfel, Ana a zămislit în pântece şi, după împlinirea vremii, a născut un fiu, pe care l-a numit Samuel, care se tălmăceşte cerut de la Dumnezeu”.
Așa s-a născut profetul Samuel, cel care l-a uns pe Saul rege peste poporul evreu, si apoi pe David. Sfânta Ana a rămas un model de credință nestrămutată a mamei care isi pune toată speranța sa în Dumnezeu.

SAUL

Saul oarecând, dacă a pierdut asinele tatălui său, suflete, degrab a aflat în schimb împărăţia; dar păzeşte-te să nu greşeşti, alegând mai degrabă poftele tale cele dobitoceşti, decât împărăţia lui Hristos.

Saul a fost primul împărat al Israelului. În prima parte a domniei sale el s-a aratat a fi un domnitor iertător, omenos şi drept, reuşind numeroase victorii împotriva diverselor popoare duşmane (amoniţii lui Nahas, filisteni, amaleciţi, moabiţi, edomiţi).
El s-a facut vinovat apoi de uzurparea preoţiei şi neascultarea poruncii Domnului care i-a cerut sa-i nimiceasca in totalitate pe amaleciţi, motiv pentru care isi va pierde tronul.
În locul său este uns rege David!

REGELE DAVID

David, dumnezeiescul părinte, de a şi greşit oarecând îndoit, suflete al meu, cu săgeata desfrâului săgetându-se, şi cu suliţa robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele lucruri boleşti, din pornirile cele de voia ta.

Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat desfrâul cu uciderea; dar îndată îndoită pocăinţă a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.


David s-a născut în cetatea Betleem, fiind cel de-al optulea și cel din urmă fiu al lui Iesei. După ce regele Saul s-a îndepărtat de Dumnezeu (I Regi, 15), Domnul i-a poruncit proorocului Samuel să meargă în casa lui Iesei și să ungă drept rege al Israelului pe fiul acestuia.
Devenit Unsul lui Dumnezeu la o vârstă fragedă, David va fi trimis de tatăl său la curtea regelui Saul, care, abandonându-L pe Dumnezeu, era chinuit de un demon. Saul il va indragi caci David era un foarte priceput cântăreț la harpă iar cântarea acestuia îi odihnea sufletul chinuit de un demon; Saul l-a oprit la curtea sa pe David, numindu-l scutier al său.
Cu ocazia unui razboi, purtat impotriva filistenilor, in urma unui ramasag, David se va lupta cu uriasul Goliat pe care il invinge si chiar il omoara, avand ca arma o simpla prastie!
Domnul i-a dăruit lui David victoria oriunde s-a dus. A vrut sa construiasca un Templu lui Dumnezeu dar Nathan, proorocul, i-a spus ca Templul va fi construit de unul din urmasii sai!
Fermecat de Batseba, nevasta lui Urie, ostas al armatei sale, David trimite nişte oameni s-o aducă la el si se culcă cu ea. Cand aceasta ramane insarcinata, spre a-si ascunde pacatul, comite un altul, punand la cale uciderea lui Urie! Batseba va deveni sotia lui dar pruncul din pantecele ei va muri. David s-a cait enorm cand si-a inteles pacatul si Domnul l-a iertat pentru smerenia lui si l-a binecuvantat cu un fiu de la Batseba care va fi Inteleptul Solomon, cel care va si construi Templul!

David oarecând a însemnat cântarea, scriind-o ca într-o icoană, prin care-şi mustră fapta ce a lucrat, strigând: Miluieşte-mă! Că Ţie unuia am greşit, Dumnezeului tuturor; Însuţi mă curăţeşte.
 

David, inspirat de Duhul Sfant a scris Psalmii!

ZAN (UZA)

Purtat fiind chivotul în car, când s-au întors junicile, numai cât s-a atins Zan acela de el, a fost certat de mânia lui Dumnezeu. Deci de îndrăzneala aceluia fugind, suflete, cinsteşte bine cele dumnezeieşti.

David s-a ocupat de aducerea Chivotului la Ierusalim.
Si au pus chivotul lui Dumnezeu intr'un car nou din casa lui Aminadab; Uza si fratii sai manau carul.
Iar David si'ntregul Israel jucau cat puteau in fata lui Dumnezeu, laolalta cu cantaretii din gura si din alaute si din harpe si din timpane si din timbale si din trambite. Dar cand au ajuns la aria lui Chidon, Uza si-a intins mana sa sprijine chivotul, caci boii se poticnisera. Iar Domnul S'a maniat pe Uza cu mare aprindere si l-a lovit chiar acolo, din pricina ca-si intinsese mana pe chivot; si acolo a murit, in fata lui Dumnezeu.
Si in ziua aceea s-a temut David de Domnul!


ABESALON

Auzit-ai de Abesalom cum s-a sculat împotriva firii. Cunoscut-ai faptele lui cele întinate, cu care a batjocorit patul lui David, tatălui său; dar şi tu ai urmat pornirilor lui celor de patimi şi iubitoare de plăceri.

Supus-ai trupului tău vrednicia ta cea nerobită, şi ca alt Ahitofel aflând pe vrăjmaşul, suflete, te-ai plecat după sfaturile lui; dar le-a risipit pe acestea Însuşi Hristos, ca tu să te mântuieşti cu adevărat

Abesalon fost unul dintre fiii lui David care a incercat sa uzurpe puterea tatalui sau, razvratindu-se chiar impotriva lui. El l-a ucis pe unul din fiii regelui si, la sfatul lui Ahitofel, a pangarit patul tatalui sau.
Ahitofel a zis catre Abesalom: "Intra la tiitoarele tatalui tau, pe care el le-a lasat sa-i tina casa; si intregul Israel va auzi ca tu l-ai rusinat pe tatal tau, iar mainile tuturor celor ce sunt cu tine vor prinde putere".
David a dorit sa-l ierte pe Abesalon; acesta insa, in incaierarea luptei purtate impotriva tatalui sau, a ramas atarnat in aer cu parul incalcit in cracile unui stejar. El a fost ucis cu sulita de Ioab, generalul lui David! Si David a plans cu amar dupa fiul sau!

SOLOMON

Solomon cel minunat, cel plin de harul înţelepciunii, acesta făcând vicleşug înaintea lui Dumnezeu oarecând, s-a depărtat de la El; căruia şi tu ţi-ai asemănat blestemata ta viaţă, suflete.

De plăcerile patimilor sale fiind silit, s-a întinat, vai mie! Iubitorul înţelepciunii, iubitor de femei desfrânate făcându-se şi înstrăinat de la Dumnezeu; căruia tu, o suflete, ai urmat cu gândul, prin dezmierdări ruşinoase.

Solomon este fiul legăturii dintre regele David şi Batşeba, vaduva lui Urie. Dacă primul copil al legăturii adulterine a celor doi moare, ca pedeapsă a lui Dumnezeu, al doilea, Solomon, trăieşte şi aflam ca "Domnul l-a iubit pe acesta" (2 Regi 12:24). De asemenea, despre Solomon se spune că "iubea pe Domnul, purtându-se după legea tatălui său" (3 Regi 3:3).
Solomon se bucură de daruri divine speciale: "Şi a dat Dumnezeu lui Solomon înţelepciune şi pricepere foarte mare şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării./ Şi era înţelepciunea lui Solomon mai presus de înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi mai presus de toată înţelepciunea Egiptenilor" (3 Regi 4:29-30). "Regele Solomon a întrecut pe toţi regii pământului în bogăţie şi în înţelepciune" (10:23).
Prima cauză a căderii lui Solomon a fost neascultarea faţă de Legea care interzicea legătura matrimonială cu femeile străine (cf. Deuteronom 7:1-4). Concluzia este că "femeile i-au smintit inima lui" (3 Regi 11:3). Pe lângă căsătoriile mixte, oprite de Deuteronom, Solomon a păcătuit şi mai grav prin idolatrie: "La timpul bătrâneţii lui Solomon, femeile lui i-au întors inima spre alţi dumnezei şi inima lui nu i-a mai fost deloc întreagă la Domnul Dumnezeul său, ca inima lui David, tatăl său" (3 Regi 11:4)
Solomon este cel care a construit Templul si care a scris Proverbe Ecleziastul si Cantarea Cantarilor

ROBOAM
 

Lui Roboam, celui ce n-a ascultat sfatul tatălui său, ai râvnit, suflete, împreună şi lui Ieroboam, slugii celei prea rele, care s-a viclenit oarecând; dar fugi de asemănarea lor, şi strigă lui Dumnezeu: Păcătuit-am, miluieşte-mă!.

Fiu al lui Solomon și nepotul lui David, el a fost primul rege al Regatului Iuda, separat de Regatul Israel dupa ce 11 din cele 12 triburi ale lui Israel nu l-au vrut ca urmas al lui Solomon, preferandu-l pe Ieroboam.

AHAV

Necurăţirilor lui Ahav ai râvnit, sufletul meu! Vai mie! Te-ai făcut locaş întinăciunilor trupeşti şi vas urât al patimilor. Dar din adâncul tău suspină şi spune lui Dumnezeu păcatele tale.

Ahav fost regele Israelului in vremea Sfantului Ilie. El a luat-o de sotie pe Izabela, fiica lui Etbaal, regele Sidonului, si a inceput sa-i slujeasca idolului Baal si sa i se inchine lui. Facand pe plac Izabelei, Ahav i-a ucis pe proorocii care il avertizau de neligiuire.

ILIE Trezviterianul

Încuiatu-s-a ţie cerul, suflete, şi foamete de la Dumnezeu te-a cuprins de vreme ce nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tezviteanul, ca şi Ahav oarecând. Ci Sareptencei asemănân-du-te, hrăneşte sufletul proorocului.

Ilie, unul din locuitorii Galaadului, îl anunța pe calcatorul de lege, regele Ahab; că nu va ploua decât după cuvântul lui (3Regi17.1).
Ilie face minuni spre a-si confirma sprijinul dumnezeiesc!
Fugind la sfatul Domnului, va fi hranit de niște corbi cu pâine și carne lângă pârâul Cherit (17.2-7), apoi este trimis la văduva Sarepta. Inimoasa văduva îi pregătește, așa cum îi cere Ilie, o turtă din ultimul pumn de faină și puținul untdelemn pe care-l mai avea pentru ea și pentru fiul ei, după masa aceasta ea fiind pregătită să moară de foame. Dar Dumnezeu face ca făina și untdelemnul să nu se împuțineze până la căderea ploii.(3Regi17.8-16). Ilie, prin rugăciunile sale, învie pe fiul văduvei, care murise în urma unei boli cumplite, datorată, după spusele văduvei, faptului că Ilie ar fi amintit Domnului de nelegiuirea ei. (3Regi17.17-24)

MANASE

Păcatele lui Manase ţi-ai îngrămădit cu voinţa, suflete, punând ca nişte lucruri de scîrbă patimile şi înmulţind cele dezgustătoare; dar pocăinţei lui râvnind cu căldură, câştigă-ţi umilinţa.

Fiu al lui Ezechia și al Heftibiei, Manase a fost rege al Iudei timp de 55 de ani. În prima parte a domniei sale a fost autor a numeroase crime, foarte idolatru, vrăjitor, ținând la curtea sa vrăjitori. Ajuns la strâmtoare în mâinile asirienilor, s-a rugat îndelung și s-a smerit adânc și Dumnezeu l-a salvat și l-a întors la Ierusalim. Cunoscând că Domnul este Dumnezeu, el a dărâmat toți idolii pe care-i făcuse și a poruncit lui Iuda să slujească adevăratului Dumnezeu.

El reprezintă un exemplu radical de pocăință, alături de alte cazuri pomenite in Noul Testament precum Zaheu (mai-marele vameșilor), răufăcătorul de pe cruce, fiul risipitor, David sau Maria Egipteanca.

ELISEI

Elisei luând oarecând cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul har îndoit; iar tu, o, suflete al meu, de acest har nu te-ai împărtăşit, pentru neînfrânare.
Somaniteanca oarecând a primit pe cel drept cu gând bun; iar tu, o, suflete, n-ai adus în casa ta nici străin, nici călător. Pentru aceasta tu vei fi lepădat afară din cămară, tânguindu-te.


Elisei a fost un mare prooroc, succesor al proorocului Ilie, făcător de minuni și vindecător (cf Cartea a IV-a a Regilor).
Intre minunile sale se numara si acelea facuta unei femei sunamite (Somaniteanca) carei nu numai ca-i da sansa de a deveni mama dar ii si inviaza fiul, cand acesta a murit!(IV Regi, 4)

GHIEZ


Minţii celei întinate a lui Ghiezi pururea te-ai asemănat, ticălosule suflete; a cărui iubire de argint leapăd-o măcar la bătrâneţe. Fugi de focul gheenei, depărtându-te de răutăţile tale.

 
A fost servul lui Elisei (Cartea a IV a Regilor)

OZIA

Tu, suflete, lui Ozia râvnind, lepra lui întru tine îndoit ai luat-o; că cele necuvioase cugeţi, şi cele fără de lege faci; lasă cele ce ai şi aleargă la pocăinţă.

Rege al Iudei timp de 52 de ani, Oozia ,,a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia. A căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l -a făcut să propăşească.(2Cron25.3-5).
Dar când a ajuns puternic mândria l-a făcut să uzurpe preoţia şi Dumnezeu l-a lovit cu lepră şi bolnav de lepra a si murit.

IEREMIA

De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit, suflete, care a plâns cu tânguire cetatea Sionului şi lacrimi a vărsat. Urmează vieţii lui celei plângătoare şi te vei mântui.

Ieremia a fost unul dintre cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament (alături de Isaia, Iezechiel și Daniel). Și-a desfășurat activitatea sub domnia a cinci regi: Iosia (17 ani), Ioahaz (3 luni), Ioiachim (11 ani), Iehonia (3 luni) și Sedechia (11 ani), si fost contemporan cu distrugerea Ierusalimului și deportarea poporului ales în exil în Babilon (597 î.Hr.).

Sedechia - deși Ieremia i-a spus ca trebuie sa se supună lui Nabucudonosor, fiindcă acesta împlinește o poruncă dumnezeiască - influențat de profeți falși, își pune nădejdea în egipteni, de la care așteaptă eliberarea de sub jugul lui Nabucudonosor.

Ieremia ajunge în temniță (Ier37.13) acuzat ca inmoaie inimile oamenilor de război prin cuvintele sale adresate poporului, si este aruncat într-o groapă cu noroi (Ier 38.1-6). Ieremia, chemat la curtea temnitei, îl sfătuiește pe Sedechia fără știrea căpeteniilor acestuia să se supună lui Nabucudonosor căci numai așa va scăpa cu viață și cetatea nu va fi incendiata (Ier38.15-28). Sedechia nu-l ascultă, Nabucudonosor vine împotriva Ierusalimului, Sedechia încearcă să fugă dar este prins. Copiii lui sunt uciși înaintea lui împreună cu mai-marii lui, apoi i se scot ochii și este legat cu lanțuri de aramă și dus la Babilon (Ier 39.6-7).(orthodoxwiki)

IONA si Ninivitenii
 

De niniviteni ai auzit, suflete, că s-au pocăit către Dumnezeu cu sac şi cu cenuşă; acestora n-ai urmat, ci te-ai arătat mai rău decât toţi cei ce au greşit mai înainte de lege şi după lege.
Iona a fugit în Tars, cunoscând dinainte întoarcerea ninivitenilor; a cunoscut ca un prooroc milostivirea lui Dumnezeu; pentru că se ferea să nu mintă proorocia lui.


Acesta a fost feciorul văduvei pe care l-a înviat proorocul Ilie;
Domnul i-a vorbit lui Iona si i-a spus: Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fața Mea!

Iona s-a speriat de proorocire si incercand sa evite misiunea, s-a urcat intr-o corabie sa fuga in Tarsis.
"Domnul a ridicat un vânt năpraznic pe mare şi o furtună puternică s-a stârnit, încât corabia era gata să se sfărâme."
Şi au zis unul către altul: «Haidem să aruncăm sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!». Şi au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona."
Iona a fost aruncat in mare si furtuna s-a potolit. O balena l-a inghitit si Iona a stat in burta ei 3 zile, dupa care a fost aruncat afara, pe mal. Iona a inteles ca o sarcina primita de la Dumnezeu nu este o joaca asa ca a mers in Ninive si le-a proorocit ninivitenilor ca daca nu se pocaiesc Domnul ii va pierde. "Iar oamenii din Ninive i-au dat crezare lui Dumnezeu si au propovaduit post si s'au imbracat in sac...". "Iar oamenii s'au imbracat in sac, vitele n'au pascut. Si au strigat cu tot dinadinsul catre Dumnezeu; si s'au intors fiecare din calea lui cea rea si de la nedreptatea ce se afla in mainile lor"

DANIEL


De Daniel ai auzit, o, suflete, cum a astupat gurile fiarelor în groapă; ai înţeles cum tinerii cei ce au fost cu Azaria au stins prin credinţă văpaia cuptorului cea arzătoare.

Daniel, un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea, conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și face diverse profeții.
Cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament ceea ce este Apocalipsa pentru Noul Testament, atât profetic cât și apocaliptic. Nouă din cele 12 capitole ale cărții prezintă profeții ale lui Daniel, adresate atât poporului Său cât și neamurilor lumii, prezicând evenimente curente și viitoare. Daniel proiectează istoria și prin mijlocirea unor numere profetice.

Dacă Ieremia (pe care Daniel îl citise) s-a dovedit a fi foarte aproape de adevăr, prezicând captivitatea babilonică a celor șaptezeci de ani (Ir 25, 11), Daniel profețește timpuri apocaliptice folosindu-se de numere simbolice, dificil de interpretat chiar și în zilele noastre.
Scriind despre Cartea lui Daniel, Mitropolitul Bartolomeu (Anania) spunea: „Opera lui Daniel este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia lui Daniel e de o mare densitate și de o mare finețe, cu nuanțări neîntâlnite la alți profeți. Dumnezeu este înconjurat și preamărit de îngeri, al căror număr e de ordinul miriadelor. Unii însă au misiuni speciale, de a patrona popoare sau de a le transmite unor oameni aleși mesaje divine.”
Căpeteniile și dregătorii de la curtea imparatului Darius căutau să ii gaseasca pricina lui Daniel dar nu reușeau. Atunci s-au dus la împărat și i-au spus să dea o poruncă împărătească că oricine va înălța, în timp de treizeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de împărat, va fi aruncat în groapa cu lei. Dariu este de acord și dă această poruncă. Oamenii aceia au dat năvală în casa lui Daniel surprinzându-l cum se ruga către Dumnezeu. Împăratul s-a mâhnit și se gândea cum să-l scape însă i s-a spus că o poruncă împărătească nu se poate schimba. Împăratul i-a spus lui Daniel ,,Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape!``, apoi a poruncit să-l arunce în groapa cu lei și a sigilat groapa.,,Împăratul s'a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănînce, nu i s'a adus nicio țiitoare, și n'a putut să doarmă."
La revărsatul zorilor împăratul s-a dus în grabă la groapa cu lei și a strigat: ,,Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, să te scape de lei?``Si Daniel a zis împăratului: ,,Veșnic să trăiești, împărate! Dumnezeul meu a trimes pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n'am făcut nimic rău!``

AZARIA

Anania, Azaria si Misael, au fost trei tineri prieteni ai proorocului Daniel, care au fost aruncati intr-un cuptor de catre babilonieni, pentru ca se inchinau lui Dumnezeu. Azaria a inaltat rugaciuni si caldura cuptorului s-a transformat in adiere. Tinerii s-au rugat si ei au cantat si Dumnezeu i-a auzit si au scapat nevatamati!
Cantarea celor trei tineri, care contine si rugaciunea lui Azaria, face parte din randul textelor apocrife ale Bibliei ortodoxe!

Sfinte Andreie, roaga-te pentru noi!


partea a II a

Canonul cel Mare nu este doar o punere in oglinda spre identificare a sufletului nostru cu cel al omului Vechiului Testament!
Sf Andrei ne ancoreaza permanent in durerea Crucii lui Hristos si ne ajuta sa ne regasim in intamplarile si pildele Noului Testament, exemple de mantuire prin credinta in Cuvantul Mantuitorului.
  • Eu sunt cel căzut între tâlhari, în gându-rile mele; cu totul sunt rănit acum de ele şi plin de bube; dar Tu însuţi venind de faţă, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă. Preotul, văzându-mă mai înainte, a trecut de mine, şi levitul, văzându-mă gol în nenorocire, nu m-a băgat în seamă; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai răsărit din Maria, venind de faţă, miluieşte-mă! 
Ca raspuns la întrebarea pusa de un învățător de lege - „Și cine este aproapele meu?"  - Mântuitorul Hristos rosteste Pilda Bunului Samaritean (Luca 10, 25-37). Cu acest prilej  Iisus pune în antiteză atitudinea unui preot și cea a unui levit, cărora nu le-a păsat de un biet om ranit, cu cea a unui samaritean, care s-a îngrijit de el. 

În vremea Mântuitorului Iisus Hristos (epoca Noului Testament), samarinenii (samaritenii) erau considerați eretici și necurați (Luca 9, 52), de unde și relativa interdicție pentru evrei de a trece prin teritoriilor lor, pentru a nu se spurca. Cei care făceau pelerinajul anual la Ierusalim, venind din Galileea, trebuiau să facă un ocol ca să evite Samaria

In timpul captivităţii babiloniene a evreilor, între anii 640-538 î.H., regele Asiriei a repopulat Samaria cu cinci triburi păgâne, asiatice, care s-au instalat cu idolii la care continuau să se închine (4 Rg 17, 24-41). Emigranţii au fost convertiţi insa doar parţial, ei continuând să adore zeităţile proprii. După încetarea captivităţii, evreii reveniţi în Samaria s-au amestecat cu aceste triburi, rezultând un popor hibrid, in confuzie religioasă şi în permanentă duşmănie cu iudeii 
De aceea, atitudinea Mântuitorului față de samarineni era la vremea aceea surprinzătoare și scandaloasă pentru unii (Luca 10, 33; 17, 16; Ioan 4, 5-40).

Deși inițial apostolii au evitat Samaria după porunca Mântuitorului - ”Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați.” (Matei 10, 5), după Învierea Domnului ei au primit poruncă să predice și în aceste ținuturi: 
El a zis către ei: ... Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginile pământului.” (Fapte 1, 8). 

Faptele Apostolilor relatează propovăduirea apostolului Filip în Samaria, în timpul persecuţiei lui Saul - viitorul Apostol Pavel (FA 8, 5-25).
  • Precum ai scăpat pe Petru, cel ce a strigat: scapă-mă, aşa apucând înainte, Mântuitorule, scapă-mă şi pe mine de fiară, întinzându-Ţi mâna Ta, şi &mă scoate din adâncul păcatului.  Pe Tine Te ştiu liman liniştit, Stăpâne, Stăpâne Hristoase! Ci apucând înainte, izbăveşte-mă din adâncurile păcatului cele neumblate, şi din deznădăjduire.
In noaptea imediat urmatoare minunii inmultirii painilor, petrecuta pe malul lacului Ghenizaret (Mt. 14, 14-22), dupa ce a hranit multimile, Mantuitorul Hristos i-a silit pe ucenici sa urce in corabie si sa plece din locul acela, iar El a mers in munte sa se roage, in singuratate. Peste noapte insa, valurile au inceput sa se agite cu putere si o furtuna mare s-a pornit, incat corabia in care se aflau ucenicii era gata-gata sa se scufunde. Si, strigand de groaza, la un moment dat L-au zarit pe Iisus venind spre ei mergand pe apa.  Gandind ca este naluca, s-au infricosat si mai tare. Domnul insa i-a linistit si i-a imbarbatat, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!  
Doamne, daca esti Tu, a zis Petru, porunceste sa vin la Tine pe apa. Vino…, i-a zis Hristos. Si a sarit Petru din corabie si a mers pe mare ca pe uscat, dar, vazand vantul, spune evanghelia, s-a temut. 
Iar in clipa in care s-a speriat, apa a incetat sa-l mai tina si el a inceput sa se afunde. Si, ingrozit a strigat: „Doamne, scapa-ma”! Atunci Iisus l-a luat de mana si i-a spus: „Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?” Apoi l-a adus in corabie, iar vanturile s-au oprit!
  • Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea împărătească, pe care ai pierdut-o de demult; dar aprinzând făclie pe Mergătorul înaintea Ta, Cuvinte, caută şi află chipul Tău. 
Iisus osândeste pacatul, dar are mila de pacatosi. 
"Si a fost când sedea El în casa, au venit multi vamesi si pacatosi, care sedeau cu Isus si cu ucenicii Lui" (Matei 9,10); 
"Si se apropiau de El toti vamesii si pacatosii ca sa-l auda, iar fariseii si carturarii cârteau zicând: "Acesta primeste pe pacatosi si manânca împreuna cu ei" (Luca 15,12); 
"Fariseii ziceau ucenicilor Lui: Pentru ce manânca învatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii? Iar Isus auzind, a zis: Nu trebuie medic celor sanatosi, ci celor bolnavi" (Matei 9,11-12); 
"Si a fost când sedeau în casa lui Levi la masa, multi vamesi si pacatosi sedeau cu Isus si cu ucenicii Lui" (Marcu 2,15-15); "Fariseii si carturarii cârteau si ziceau: Acesta primeste pe pacatosi si manânca cu ei... Si le-a zis pilda aceasta: 
Care din voi, având o suta de oi si va pierde una din ele, nu va lasa pe cele nouazecisinoua în pustie si va merge dupa cea pierduta pâna o afla?" (Luca 15,2-4). 
Tot atunci le spune si parabola cu drahma cea pierduta si cea a Fiului risipitor (Luca 15,8-32).
"Care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte? Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.
  • Pe tâlharul l-ai făcut, Hristoase, locuitor raiului; pe cel ce a strigat pe Cruce către Tine: pomeneşte-mă! Învredniceşte-mă şi pe mine, nevrednicul, de pocăinţa acestuia. 
Tâlharul cel aflat de-a dreapta Îi cere Mântuitorului: 
"Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta"(Lc.23, 42), iar răsplata a primit-o îndată. 
Sfântul Efrem Sirul arată că "Domnul nostru a văzut că el avea mai multă credinţă decât mulţi şi nu se îngrijea de suferinţa sa, ci de iertarea păcatelor; şi de aceea l-a înălţat mai presus de mulţi. 
Sfântul Efrem Sirul arată că, dacă raiul a fost închis de Adamun drept care a devenit păcătos, acum un păcătos devenit drept intra pentru prima dată în rai
"Aşadar, un tâlhar a deschis raiul si nu un drept. Acesta fusese închis de Adam, mai întâi drept, apoi păcătos; şi tot un păcătos, căit, dar biruitor, l-a deschis din nou".
Dacă iudeii, în faţa pretoriului, au ales să elibereze un tâlhar, pe Baraba, după cum era obiceiul de Paşti, osândind pe Mântuitorul, acum Domnul alege  un tâlhar şi lepăda El pe cei ce L-au răstignit: "Iudeii alegând un tâlhar şi lepădându-se de Domnul, Acesta a ales un tâlhar şi i-a lepădat pe ei".
Sfântul Efrem Sirul merge mai departe si arată că, prin pocăinţa sa, tâlharul cel drept primeşte haina cea nouă a Botezului: "Prin taina apei şi a sângelui ţâşnite din coasta Domnului tâlharul a primit stropirea care i-a adus iertarea păcatelor".
  • Ca tâlharul strig Ţie: pomeneşte-mă; ca Petru plâng cu amar; iartă-mă, Mântuitorule! strig ca vameşul, lăcrimez ca păcătoasa. Primeşte-mi tânguirea ca oarecând pe a cananeencii. Tămăduieşte putrejunea smeritului meu suflet, Mântuitorule, Unule, Tămăduitorule. Pune-mi doctorie vindecătoare şi untdelemn şi vin, lucrurile cele de pocăinţă, şi umilinţă cu lacrimi. 
  • Cananeencii şi eu urmând, strig: Miluieşte-mă, Fiul lui David! Mă ating de poală, ca ceea ce-i curgea sânge; plâng ca Marta şi ca Maria pentru Lazăr.  
  • Alabastru cu lacrimi turnând pe capul Tău, Mântuitorule, ca nişte mir, strig ca păcătoasa care cerea milă; rugăciune aduc şi cer să iau iertare.
In aceste versete ni se propune sa luam seama la cei vindecati, la pacatosii mantuiti de Hristos. Vamesul si pacatoasa, cananeanca si cea cu curgere de sange, Marta si Maria, fiecare cu pilda sa, ne arata drumul spre Hristos. 
Lacrimile lui Petru sunt exemplu de pocainta dar si de incurajare pentru noi toti, cei care, ca si el, ne lepadam de Mantuitorul, desi Il iubim, pentru a face lumii pe plac!
  • Pildele Scripturii celei noi îţi aduc ţie, ca să te ducă pe tine, suflete, spre umilinţă; râvneşte dar drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă, şi înduplecă pe Hristos cu rugăciunile tale, cu postul, cu curăţia şi cu smerenia.
  • Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfeşnicul lui Hristos, glasul celui ce strigă a glăsuit, predicând pocăinţă: Irod a săvârşit fărădelege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, să nu te prinzi în cursele celor fără de lege, ci degrab îmbrăţişează pocăinţa. În pustie a locuit Înaintemergătorul harului, şi Iudeea toată şi Samaria auzind, au alergat şi şi-au mărturisit păcatele lor bucuros, botezându-se; cărora tu, suflete, n-ai urmat. Hristos S-a făcut prunc, împreunându-Se cu mine prin trup, şi toate câte sunt ale firii, cu voia le-a plinit, afară de păcat, arătându-ţi ţie, o, suflete, pilda şi chipul smereniei Sale.
  • Hristos S-a făcut om, chemând la pocăinţă pe tâlhari şi pe desfrânate. Suflete, pocăieşte-te, că s-a deschis uşa împărăţiei acum, şi o apucă mai înainte fariseii şi vameşii şi desfrânaţii, pocăindu-se.
  • Hristos pe magi i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor a făcut-o mucenici, pe bătrânul l-a slăvit şi pe văduva cea bătrână. Cărora n-ai râvnit, suflete, nici faptelor, nici vieţii; dar vai ţie, când vei fi judecat! Exemplele acestea, cunoscute din Liturghiile zilnice, ne indeamna sa insistam in rugaciune, in invocarea lui Hristos. Nimic nu este pierdut daca ne asumam statutul de pacatosi, ne constientizam pacatul, il marturisim si ne indreptam.
Pocainta ne deschide drumurile, ne apropie de Hristos.
  • Hristos a întărit pe slăbănogul cel ce şi-a ridicat patul, şi pe tânărul cel mort l-a înviat, pe fiul văduvei şi pe al sutaşului şi, samarinencei arătându-Se, a închipuit mai înainte ţie, suflete, închinarea în Duh. 
  • Pe ceea ce-i curgea sânge a tămăduit-o Domnul cu atingerea de poala Lui; pe cei leproşi i-a curăţit, pe orbi i-a luminat şi pe cei şchiopi i-a îndreptat; pe surzi, pe muţi şi pe cea gârbovită până la pământ, i-a tămăduit cu cuvântul, ca tu să te mântuieşti, ticăloase suflete.
  • Bolile tămăduind, săracilor a bine vestit Hristos-Cuvântul. Pe şchiopi i-a vindecat, împreună cu vameşii a mâncat şi cu păcătoşii S-a amestecat; sufletul fiicei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a întors cu atingerea mâinii.
  • Vameşul s-a mântuit şi păcătoasa s-a înţelepţit; iar fariseul, lăudându-se, s-a osândit. Că vameşul striga: milostiveşte-Te; şi păcătoasa: miluieşte-mă. Iar fariseul se îngâmfa strigând: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi, şi celelalte graiuri ale nebuniei lui.
  • Zaheu vameş a fost, dar s-a mântuit; şi fariseul Simon s-a înşelat, şi păcătoasa şi-a luat dezlegare de iertare, de la Cel ce are puterea a ierta păcatele; căreia sîrguieşte de urmează, suflete.
  • N-ai râvnit păcătoasei, o, ticălosul meu suflet, care luând alabastru cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului, şi cu părul le-a şters. Căci i-a rupt zapisul păcatelor ei cele de demult.
Exemplele Legii celei Noi ne dau curaj, ne sunt toiag de ridicare.
Maria Egipteanca este dovada ca se poate iesi din negura pacatelor, ca oricine vrea se poate mantui.
  • Maica Luminii celei neapuse, pe tine luminându-te, te-a dezlegat de întunericul păcatelor; de unde primind tu harul Duhului, luminează, Marie, pe cei ce te laudă cu credinţă. Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Minune nouă cu adevărat văzând în tine, maică, dumnezeiescul Zosima s-a spăimântat; că înger în trup vedea şi cu totul de minune s-a umplut, lăudând pe Hristos în veci.
Sf Andrei ne indeamna sa avem vointa, determinare si infinita incredere in Cel care este nădejdea celor fără de nădejde, viaţa celor deznădăjduiţi, sa ne rugam Lui, sa-L invocam, cerand Maicii Sale ajutor, ca si mucenicilor, apostolilor, sfintilor, si Sfintei Maria Egipteanca!

Canonul este o adevarata minune, un balsam pentru suflet. 
El ne aduna gandurile, ne starneste emotiile, ne scoate din launtru
amintiri ascunse, ne stoarce lacrimi, ne face sa ne doara pacatul si ne mangaie in acelas timp cu speranta mantuirii!

Dam lauda acestui Sfant pentru vrednicia sa care i-a ingaduit sa compuna acest imn de pocainta si de ridicare duhovniceasca!


Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andrei cinstite şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să ne izbăvim de toata mânia, necazul şi stricăciunea, şi de greşeale de neînchipuit, noi cei care cinstim pururea pomenirea ta cu credinţă.


Amin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu