O ZI AGREABILA, CU TOATE MICILE SACAIELI
Da. Ce sa zic?!
Incep sa vad "luminita de la capatul tunelului'! (Stiu ca e un stereotip, dar... mi se pare o expresie potrivita in ce ma priveste).
In mod firesc, refacerea organismului este cu atat mai lenta cu cat las in urma mai multe sedinte de chimio-terapie. In cazul meu nu m-au doborat atat oboseala si slabiciunea, de care se vaita mai toate femeile ce urmeaza acest tratament, cat efectele secundare ale medicamentelor asupra aparatului digestiv.
Azi este a 11a zi de la ultima cura si nu pot spune ca sunt in cine stie ce forma! Dar... e ok! Nu e rau nici asa.
Toate trec si durerile se uita! Slava Domnului.
Doctorul mi-a spus ca, in cazul in care suferintele digestive nu se vor estompa, imi va sista ultima cura. Nu stiu ce inseamna pentru el asta dar recunosc ca nu mi-a fost usor!
Cel mai de pret lucru in lupta cu cancerul este mentinerea moralului. Starea de spirit trebuie tinuta la valorile ei inalte! Si, daca multe m-au doborat fizic, am reusit sa nu fiu nici o clipa deprimata psihic!
Stiu, e foarte dificil sa ramai optimist - mai bine ca mine cine poate stii? - dar nu e imposibil.
Ca sa trec cu seninatate de aceasta cumplita incercare, a fost nevoie sa consider ca, pentru o perioada, viata imi este pusa intre paranteze! Adica: STOP!
Te opresti, incerci sa faci fata, batandu-te cu curaj, si apoi va veni si timpul sa reintri in cele ale vietii de dinainte!
Asta mi-am zis inaintea acestei batalii.
Ca sa pot privi senina in viitor, mi-am facut chiar proiecte.
Mi-am numarat zilele astea si le-am socotit a fi un timp suspendat si, dincolo de el, mi-am propus sa fac ceva pentru mine. Un fel de BONUS!
Astfel mi-am programat sa fiu prezenta la aniversarea prietenei mele, in Romania, si sa fac un sejur la Barcelona!
Sunt pregatita psihic si pentru eventuale ajustari de timp.
In rest... tai zilele din calendar cu gratie! :)
In perioadele de suferinta am experimentat puterea strigatului indreptat catre Dumnezeu. Cand nu mai pot, strig! Strig catre El!
E miraculos: simt ca sunt auzita, durerile se potolesc si puterile imi sporesc ...
Nu reusesc mari sedinte de rugaciune cand imi este rau, dar sa vorbesc cu Domnul o fac permanent. Il am partener la fiecare durere, la fiecare neputinta, la fiecare suspin.
Ma insoteste si ma ajuta sa trec ce am de trecut! Ma gandesc ca fiecare suferinta sterge din pacatele mele! Asta imi da multa incredere.
Apoi cele cateva fragmente biblice, pe care le scot zilnic din scripturi, ma fac sa ma simt legata de Duhul Sfant.
Asta e.
Ce se va intampla cu mine? Dar cine stie ce i se va intampla? Bolnavi sau sanatosi toti avem o cruce de dus! Fiecare face cum poate si cum crede! Asemenea si Domnul.
Doamne, fa si cu mine ce crezi, cum crezi si cum poti Tu! Amin.
EVANGHELIA ZILEI
MATEI 10, 32-36; 11, 1
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri. Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n'am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. Şi duşmanii omului sunt casnicii lui.
După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să înveţe şi să propovăduiască prin cetăţile lor. Amin
Incep sa vad "luminita de la capatul tunelului'! (Stiu ca e un stereotip, dar... mi se pare o expresie potrivita in ce ma priveste).
In mod firesc, refacerea organismului este cu atat mai lenta cu cat las in urma mai multe sedinte de chimio-terapie. In cazul meu nu m-au doborat atat oboseala si slabiciunea, de care se vaita mai toate femeile ce urmeaza acest tratament, cat efectele secundare ale medicamentelor asupra aparatului digestiv.
Azi este a 11a zi de la ultima cura si nu pot spune ca sunt in cine stie ce forma! Dar... e ok! Nu e rau nici asa.
Toate trec si durerile se uita! Slava Domnului.
In mod evident, in perioadea de criza am apelat la un regim alimentar de "criza".
Cum insa intestinele incep sa se linisteasca, mi-am reluat regimul pe care mi l-am propus la inceputul perioadei acesteia atat de gri!
Cum insa intestinele incep sa se linisteasca, mi-am reluat regimul pe care mi l-am propus la inceputul perioadei acesteia atat de gri!
Azi, de ex., mi-am pregatit in blender un puree dintr-un mar, un morcov, o sfecla rosie mica, o banana si un pahar cu apa. In el am mai adaugat cate o lingura de seminte de dovleac, de susan si de floarea soarelui. Si asta a fost micul-dejun!
Pentru dejun am pregatit o supa de legume si o mancare greceasca de ardei gras.
La cina am in vedere: salata de morcovi rasi cu vinegreta si buchetele de brocoli si pilaf de vara cu dovlecei si sos de rosii cu soia.
Cam asta...
Sper sa imi reiau plimbarile. Vremea este agreabila si parcul ma asteapta!
Cel mai de pret lucru in lupta cu cancerul este mentinerea moralului. Starea de spirit trebuie tinuta la valorile ei inalte! Si, daca multe m-au doborat fizic, am reusit sa nu fiu nici o clipa deprimata psihic!
Stiu, e foarte dificil sa ramai optimist - mai bine ca mine cine poate stii? - dar nu e imposibil.
Ca sa trec cu seninatate de aceasta cumplita incercare, a fost nevoie sa consider ca, pentru o perioada, viata imi este pusa intre paranteze! Adica: STOP!
Te opresti, incerci sa faci fata, batandu-te cu curaj, si apoi va veni si timpul sa reintri in cele ale vietii de dinainte!
Asta mi-am zis inaintea acestei batalii.
Ca sa pot privi senina in viitor, mi-am facut chiar proiecte.
Mi-am numarat zilele astea si le-am socotit a fi un timp suspendat si, dincolo de el, mi-am propus sa fac ceva pentru mine. Un fel de BONUS!
Astfel mi-am programat sa fiu prezenta la aniversarea prietenei mele, in Romania, si sa fac un sejur la Barcelona!
Sunt pregatita psihic si pentru eventuale ajustari de timp.
In rest... tai zilele din calendar cu gratie! :)
In perioadele de suferinta am experimentat puterea strigatului indreptat catre Dumnezeu. Cand nu mai pot, strig! Strig catre El!
E miraculos: simt ca sunt auzita, durerile se potolesc si puterile imi sporesc ...
Nu reusesc mari sedinte de rugaciune cand imi este rau, dar sa vorbesc cu Domnul o fac permanent. Il am partener la fiecare durere, la fiecare neputinta, la fiecare suspin.
Ma insoteste si ma ajuta sa trec ce am de trecut! Ma gandesc ca fiecare suferinta sterge din pacatele mele! Asta imi da multa incredere.
Apoi cele cateva fragmente biblice, pe care le scot zilnic din scripturi, ma fac sa ma simt legata de Duhul Sfant.
Asta e.
Ce se va intampla cu mine? Dar cine stie ce i se va intampla? Bolnavi sau sanatosi toti avem o cruce de dus! Fiecare face cum poate si cum crede! Asemenea si Domnul.
Doamne, fa si cu mine ce crezi, cum crezi si cum poti Tu! Amin.
EVANGHELIA ZILEI
