vineri, 6 martie 2020

Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele.

Si mai spune Mantuitorul: ... fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și o adună și o aruncă în foc și arde. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.”

Hristos-Domnul ne îndeamnă să rodim în această viaţă aşa cum rodeşte viţa-de-vie. Viţa de care ne vorbeşte Mântuitorul este „viţa cea adevărată”, iar Dumnezeu-Tatăl este lucrătorul din vie. 
El se îngrijeşte de această vie, de lumea întreagă şi de fiecare suflet din această lume. Domnul Hristos ne spune ca noi suntem „mlădiţe ale viţei”. 

Hristos este viţa din care rodesc fructele raiului. Ştim cu toţii cum arată o ramură de viţă-de-vie. Din ea pleacă multe alte mlădiţe, dar fără ramura principală mlădiţele secundare nu ar avea viaţă. Prin ramura-mamă ele se hrănesc cu seva, prin ea se dezvoltă şi ajung la maturitate. La fel şi creştinii sunt mlădiţe care aduc roade doar dacă rămân în comuniune cu Hristos, cu Biserica Sa. 

În această săptămână din post suntem îndemnaţi să ne apropiem mai mult de Dumnezeu şi să ne cercetăm mai atent conştiinţa. Suntem invitati sa ne spovedim şi să ne împărtăşim! 
Astfel rămânem mlădiţe ale viţei şi vom aduce roade binecuvântate de Dumnezeu!

Spovedania este potrivit Sf Nicodim Aghioritul "destainuirea rostita a faptelor, si cuvintelor, si gandurilor viclene, facuta de buna voie, cu frangerea inimii, cu osandire de sine, limpede, fara rusine, cu hotarare, catre un duhovnic randuit canonic."

Spovedania nu este doar marturisire ci este una din cele şapte Sfinte taine ale Bisericii, o lucrare sfinţitoare a sufletului prin care omul care a păcătuit primeşte iertarea lui Dumnezeu. Ea a fost întemeiată de Hristos, atunci când a înzestrat pe Sf. Apostoli cu această misiune, de a ierta „în numele Domnului”. Astfel, după Înviere, Hristos spune Apostolilor: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20: 21-23).

Este nevoie, cred, sa invatam ce este spovedania si cum trebuie sa ne spovedim.
Eu am aflat dupa multi ani ce inseamna marturisirea asta si cum trebuie facuta ea si inca am nevoie sa-mi reamintesc repererele acestui moment, in care stau de vorba cu Dumnezeu, deschizandu-mi inima fara stanjeneala!

Preotia nu este o meserie ci o jertfa. Preotul a primit misiunea nu oricum, nici exclusiv prin calitatile sale, nici prin talentul sau empatic, ci prin punerea mainilor ierarhului!
Nu este deloc simplu ca un preot sa ajunga si un duhovnic bun, pastrand empatia dar si distanta fata de omul ce-i incredinteaza tainele sufletului sau! 
Preotul, canonic nu mai este un om oarecare! Cand ma spovedesc el devine un intermediar intre mine si Dumnezeu! Si nu trebuie sa uit nici o clipa ca acolo, in genunchi, eu ma adresez Lui si nu omului!

Fiecare crestin este liber sa-si gaseasca un duhovnic corespunzator insa nu este nici necesar si nici sanatos ca intre el si preot sa se stabileasca o legatura de prietenie sau de atasament. Asta poate schimba radical calitatea confesiunii.
Cel care reuseste sa inteleaga ca duhovnicul este intermediarul intre el si Dumnezeu, a facut un pas mare!

La spovedanie, ratacirea in amanunte, detalierea prea mare a păcatelor (mai ales a celor legate de desfrânare) nu este folositoare nici pentru cel care se spovedeşte, nici pentru duhovnic.

Părintele Arsenie Boca zicea ca  „ajunge să-ţi aduci aminte o dată de păcatele tale, le-ai trecut o dată prin mintea ta, apoi uită-le!”  Trebuie sa le uiti  aducându-ţi aminte întotdeauna doar că eşti un desfrânat." Detaliile nu fac decat sa sminteasca! 

Exagerarea nu  foloseşte sufletului omenesc si nu in asta constă o spovedanie bună, lucru pe care învăţătura ortodoxă ni-l spune dealtfel.

O spovedanie bună nu înseamnă nici gasirea scuzelor, ci pocăinţa adevărată, regretul care rupe inima! 
Omul trebuie sa fie capabil sa inteleaga ce este pacatul, să-şi recunoasca păcatul si să creadă cu sinceritate că el este un pacatos, fara scuze, fara partinire!

"Povestea un părinte că era odată la Locu­rile Sfinte şi a venit la el o femeie să se spovedească şi a stat zece minute timp in care a plâns neîn­cetat, în hohote, neputând să rostească nici un cuvânt, iar părintele, după zece minute, s-a ridicat şi a dezlegat-o de toate păcatele. Asta fără ca ea să fi zis ceva. Pentru că el i-a vă­zut sincera părere de rău şi hotărârea de a nu mai pacatui. 
Asta face ca o spovedanie să fie bună." 


Exercitiul spovedaniei ne ajuta sa ne iertam! Incredintandu-ne pacatele lui Dumnezeu stim ca am primit iertarea Sa!
Cel ce nu se iartă pe sine şi care nu crede ca nu poate nădăjdui iertare decât suferă la nesfarsit. Asta inseamna ca el se încredinţează judecăţii necruţătoare a conştiinţei sale. Este chinul unui suflet care nu poate crede în dumnezeiasca iertare şi  cuvintelor spuse Sfinţilor Apostoli: „Oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer”

Fara sa ai constiinta pacatului tau, fara să regreti, fara să urăşti caderea ta în păcat  si fara sa  vrei să nu mai repeti greseala … nu este pocainta si fara pocainta nu e nici iertare!

Pacatele odata marturisite nu se respovedesc, daca ele nu se repeta!
Nu le vom uita insa cu desavarsire si asta nu este rau, ci dimpotriva! 
Dumnezeu ne iarta dar nu şterge din noi şi amintirea păcatului. Dacă s-ar şterge cu totul amintirea păcatelor, am repeta neîncetat aceleaşi păcate, cu gandul ca ne vom tot spovedi, curatindu-ne periodic constiinta!
Amintirea păcatelor tamane si e necesar sa ramana, insa doar ca un fel de reper, spre a nu mai gresi.

Desigur, cuvintele Scripturii poarta in ele nu doar un mesaj ci o multitudine de mesaje, dar felul in care ele sunt percepute a facut si face inca diferenta intre crestini! 
Ne place sau nu, luam din Sfanta Scriptura ce ne convine sau ceea ce se ia inseamna pentru unii altceva decat pentru altii! Asa s-a strecurat diavolul intre crestini, separandu-i! E mai usor de stapanit lumea astfel!

Am gresit Doamne, la Cer si inaintea Ta! Milostiv fii mie, pacatosului! Curateste-ma, iarta-ma, Doamne, si da-mi putere sa fac fata ispitelor, sa cred, sa iubesc si sa iert! Amin

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca și mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteți curați, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și o adună și o aruncă în foc și arde. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.”
IOAN 15: 1-7

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu