vineri, 30 decembrie 2016

ORA BILANTULUI!

Timpul trece cu o viteza incredibila! 
Stiu, e un cliseu, dar unul cu acoperire!

Cand se incheie un an e bine sa privim in urma. Nu cu ranchiuna, nici cu mandrie ci cu smerenie si obiectivitate.

Ce am reusit?
Ce nu am reusit?
Cat din ce nu am reusit ne afecteaza?
Este oare cazul sa ne simtim deosebiti pentru ca am reusit ceea ce poate nici nu ne-am dorit, sau ceea ce s-a implinit fara efort?

Apoi ar mai fi si alte reflectii cum ar fi jertfa, incercarea, lupta, puterea de a ierta, capacitatea de a iubi, de a intelege, dragostea si respectul pentru darul vietii, bogatia de sentimente castigata ca trofeu al suferintei... si, evident, constiinta faptului ca trebuie sa stim sa multumim pentru tot - bune si rele deopotriva!

Un bilant ne ajuta sa depistam nevoile, dorintele, sperantele, visele.
Uneori ne dorim lucruri ce nu ne trebuie, doar pentru ca ele fac parte din cererea lumii, din voia ei! Ne lasam dusi de val, ne pierdem in marea manipulatoare a ei!

Dar crestem, cu fiecare an crestem, devenim mai intelepti sau macar mai constienti de bine si de rau, mai prevazatori, poate chiar mai curajosi, mai temerari. Infrangerea de ieri este temelia victoriei de maine!

Cand esti constient de scurtarea timpului, trebuie sa fi capabil sa stii sa-ti doresti, sa inveti sa visezi, sa ceri gratia lui Dumnezeu, lasandu-I Lui decizia finala si asteptandu-I protectia!

Sa-ti doresti, sa visezi, sa speri, nu este pacat ci indrazneala, acea indrazneala pe care o asteapta Dumnezeu de la noi. 

Sa visam asadar, sa ne propunem lucruri indraznete pentru anul ce vine, toate in limitele credintei in Dumnezeu!

Personal inchei acest an cu sentimentul ca Dumnezeu ma ingaduie inca si imi permite sa caut cu discernamant motivul pentru care ma lasa sa mai raman pe aici!
Am fost langa cei dragi, am calatorit, am invatat, m-am dedicat cat am fost eu in stare, si, pe langa toate astea, am trait normal - si nimic nu este mai gratifiant decat sa traiesti normal!

Ce imi propun pentru anul viitor?
Sa continuu. 
Imi doresc, daca e cu putinta, sa nu ma opresc inca din drumul descoperirii rostului meu aici si sa-l implinesc; sa ma ingrijesc de urma mea din sufletele celor dragi, sa o purific; apoi sa imi intretin mintea si trupul astfel incat sufletul sa fie sanatos, viu, dornic sa cunoasca, sa afle, sa simta, sa iubeasca, sa ierte si sa uite cele rele!
Imi doresc sa pot sa ma debarasez de rele obiceiuri, sa mi le insusesc pe cele bune...
Si mai visez  sa ajung in America!
Voi la ce visati, ce va doriti?

duminică, 25 decembrie 2016

CRACIUN FERICIT


Azi e zi de sarbatoare!
Mare Sarbatoare!

Fiecare din noi s-a straduit  sa-si pregateasca cele necesare pentru a-si trai bucuria proprie - a lui si a familiei lui. 

Unii au reusit poate mai bine decat altii, ca de cand e lumea asta, ca doar nu suntem egali! 
Ne dorim sa ne bucuram de cadouri, de mese copioase, de familie! Uneori reusim sa fim chiar nefericiti, nemultumiti de premultumirea altora!
E frumos si de folos sa ne tinem traditiile, sa ne adunam in familie, sa ne bucuram unii de altii, sa fim generosi. 

Si e si mai de folos sa ne rugam in aceasta zi!

In goana noastra dupa fericire, e de dorit sa nu ne ratacim, sa nu cumva sa uitam esentialul!
Sa nu uitam marinimia si dragostea imensa a lui Dumnezeu pentru noi, inomenindu-Se El insusi, incercand sa ne salveze!
"Incercand" spun pentru ca, atotputernic cum este, ne respecta vointa si ne lasa sa ne alegem calea singuri si de buna voie.

Ni se pare ca sarbatoarea e marcata de beculete, fast, opulenta, cadouri, mancarea, brad...
Dar si de n-ar fi toate astea ...  tot n-am putea sa nu-L simtim pe Iisus! De ne-am opri din alergatura si ne-am feri de zgomotul lumii... I
-am auzi scancetul!

Ma gandesc la vremurile acelea, cand Cerurile s-au coborat pe pamant. Ce timp binecuvantat!
Sa ne intoarcem cu gandul la Cel care se naste si moare pentru noi perpetuu!

Craciun Fericit!









vineri, 16 decembrie 2016



Incepand de luni, piticii mei sunt acasa! Vacanta!
Am niste nepoate foarte pasionate de lucru manual asa ca vom face decoratii!
Miercuri, randuind prin pivnita, am dat peste o multime de pachete si pachetele! Sunt cadourile facute cu manutele lor pentru membri familiei! Eu inca nu am facut pachete insa nepoatele mele sunt gata de sarbatoare! Aproape ca imi este rusine!

Trebuie sa facem casuta de turta dulce si Ieslea Nasterii Domnului, prajituri si mici surprize pentru invitatii nostri la masa de Craciun. Sper sa ajung sa ma si inchin Domnului!

Apoi mai vreau sa-mi fac timp pentru o privire in mine, o analiza onesta a scaderilor mele, a neputintelor mele, sa ma smeresc la picioarele Domnului! 
Ce am gresit, ce am reusit cu ajutorul Domnului, ce nu am reusit, ce imi propun, ce sper!  Bilantul anual si cartea dorintelor!

Dar pentru toate e nevoie de timp si, pentru a-l avea e nevoie de... organizare si actiune!!!

Pe cai, deci, cum zicea draguta mama mea!
Nu-i vreme de pierdut!

Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea. Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă. Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter. Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici. Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l. Luca 16, 15-18 şi 17, 1-4

marți, 13 decembrie 2016

LUNA DECEMBRIE SI VIATA MEA

In mod evident, fiecare are un anume raport cu sezoanele anului. 
Nu stiu daca acest raport depinde de destin, de astre sau de altceva. 
Stiu insa ca luna decembrie este pentru mine una de ispite, de provocari, de panici si tristeti si ca doar Craciunul vine ca o mangaiere!

Nu imi aminesc de evenimente deosebit de tragice, dar simt si azi tensiunea pe care o simteam atunci plutind in aer, in casa noastra - in vremea copilariei mele. 
Apoi am ajuns la casa mea. Si a venit nasterea prematura a intaiului meu nascut! Un decembrie nefericit. si ciclul a fost reluat. Ceea ce trebuia sa fie bucuria vietii mele a devenit frica existentiala a unei mame surprinse, depasita de prematuriatea nasterii, complexata de neputinta si de culpabilitatea  de a nu fi fost capabila sa aduca pe lume un copil la termen. De aici au venit multe: incertitudini, angoase, depresie...

Tot ce a urmat nu a fost decat confirmarea faptului ca... decembrie nu e luna mea de succes!
In decembrie a murit tata, in decembrie sotul meu a facut un infarct, in decembrie mi s-au descoperit ambele tumori, in decembrie... mereu in decembrie, plang, si asta de o viata!
E probabil perioada incercarilor mele, timpul suferintelor mele, care vin ca sa ma ajute sa ma bucur altfel, mai puternic, plenar, de Nasterea Domnului, caci, odata cu ziua de Craciun, toate se risipesc.

Anul acesta, ca si anul trecut, am incercat sa fac gesturi mai deosebite, care sa stearga uraciunea lunii decembrie! Am facut surprize, bucurii mai speciale celor dragi... si m-am bucurat si eu! Dar mie tot nu mi s-a luat darul lacrimilor! 
Totul se va aranja insa odata cu venirea Craciunului!

Dezagreabile, sacaietoare, antipatice, nefericirile fac totusi minuni cand e vorba de duhovnicie! Ele te intorc, te rasucesc, te framanta ca sa poti evolua, ca sa intelegi, ca sa indrepti, ca sa inveti, ca sa te poti bucura cand ai inteles ca ai dat prin ele o jertfa!

Inainte sa ma imbolnavesc imi ziceam ca in decembrie platesc fericirea de peste an si ma bucuram in ascuns. 
Acum cred ca, daca tot am indurat de cand ma stiu neplacerile lunii asteia, nu e cazul sa ma mai astept ca sfarsitul anului sa fie unul ... soft!
Probabil, atunci cand va fi asa, o luna lipsita de tensiuni, ma voi tulbura gandind ca poate este ultimul meu decembrie...
Dar, cum tristetea nu m-a ocolit nici anul acesta... ar fi cazul sa-mi sterg lacrimile, sa imi suflec manecile si sa pregatesc cum se cuvine sarbatorile! 

Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, Zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi. Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace. Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă? Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă. Luca 14, 25-35

joi, 8 decembrie 2016

AZI LA MINE ... MAINE LA TINE

... asa suna o vorba de pe la noi!



Nu o data am auzit comentarii legate de intamplari tragice din viata semenilor!

Mie, personal, mi s-a intamplat sa am o conversatie cu cineva care nu s-a putut abtine sa nu se intrebe cu voce tare:
- Oare de ce v-ati imbolnavit de cancer, ca sunteti credincioasa si evlavioasa si veniti la biserica, va rugati...

Suntem tentati adesea sa le cautam celor napastuiti pacate ascunse ca sa justificam intamplarile astea, de care ne temem, incercand sa intelegem "de ce"! 


Numai ca ceea ce se petrece cu cei din jur nu este neaparat ceea ce credem noi la prima vedere!
Boala cuiva, suferinta, nenorocirile semenilor, intamplarile zguduitoare din viata lor sunt pentru noi tot atatea mesaje divine, chemari la pocainta, la luare aminte, la schimbare!

De aceea oamenii nu ar trebui sa se ascunda cand sufera ci sa isi impartaseasca  durerile cu cei din jur. 
Prin ceea ce trece fiecare in parte Dumnezeu urla la noi ca sa auzim, ne transmite tuturor mesajul Sau - caci El spera continuu ca noi sa ne trezim, sa intelegem, sa ne inteleptim si prin experientele altora. 
Nu e necesar si nici nu se cuvine sa despicam fire in patru, sa judecam sau sa le analizam altora pacatele ci sa privim in noi si sa ne venim in fire!
Cei care trec prin incercari nu sunt nici mai pacatosi nici mai rai decat suntem noi insine! 

Domnul ne acorda pe drumul vietii infinite sanse de indreptare!

Asadar invatatura evangheliei de azi este sa luam aminte si la fiecare suferinta a aproapelui si sa ne gandim ca prin ea am primit noi insine o atentionare! 
Si, daca reusim sa implinim porunca iubirii aproapelui, sa si co-patimim cu cei incercati!

Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Şi a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia. Luca 13, 1-9

marți, 6 decembrie 2016

DESPRE MINE, MAMA SI... MOS NICOLAE

Au fost o data timpuri cand, in tara mea, oamenii, desi  erau saraci, faceau din sarbatori momente fermecatoare.
Credeau in minuni, erau putin pretentiosi si mult credinciosi, chiar daca in ascuns!
Se multumeau cu simboluri si sentimentele aveau valoare in aur!
Copiii nu aveau acces la treburile celor mari, nu neaparat pentru ca acestia erau severi, ci pentru ca doreau sa ii tina pe cei mici departe de necazurile lor, departe de multiplele capcane ale vremurilor!

In tara mea de atunci, intr-o iarna, demult, intr-o casa ce odinioara fusese frumoasa si falnica, intr-o seara de decembrie, o fetita de vreo 7 ani astepta sa vina Mos Nicolae.
Mama ei era plecata undeva, departe de casa, la un spital, unde tatal ei, foarte bolnav fiind, statea internat de luni bune. Auzise ea niste soapte cum ca avea ceva care ar fi putut  sa o imbolnaveasca si pe ea, asa ca el trebuia sa stea izolat, pana ce medicii aveau sa-l vindece!
Si mai auzise ca mama ei umbla in fiecare zi pe drumuri sa-si caute de lucru si ea atunci a inteles de ce trebuia neaparat sa ramana mereu la bunici.
In seara aceea, in ajunul zilei Sf Nicolae, inca inainte sa vina intunericul, isi curata cu atentie ghetutele si le aseza in holul neincalzit de la intrare.
Cand a venit ora de culcare, s-a uitat inauntru dar... nu era nimic. Isi zise ca Mosul inca nu trecuse pe acolo.
Sufland aburul din gura pe geamul lunguiet al usii, mai facu un mic vizor, topind cu caldura ei florile  de gheata desenase de ger pe sticla groasa. Mai privi o data afara! Nici o urma de pasi nu se zarea in zapada cazuta pe cararea de la poarta la intrare! 
Se duse la culcare destul de nelinistita dar cu speranta ca nu va adormi pana la venirea Mosului . 
Se mai scula din pat de vreo trei ori sa-si verifice ghetele dar ... nu gasi nimic.
Incet, incet, incepu sa simta ca somnul o prinde si, cu un ultim efort, mai cobora o data din pat.
Se strecura tiptil, pe intuneric, in holul rece. Stia ca de o va auzi, bunicul avea sa o certe ca iese in frig dezbracata.
Condusa de firul de lumina al becului din curte, isi gasi ghetutele si, varandu-si incet mana inauntru, simti ceva... 
Gasi acolo o portocala si... un bilet!
Portocala o puse jos, nu inainte de a o duce la nas pentru a-i simti mirosul, si, emotionata, desfacu biletul spre a-l citi, caci tocmai invatase sa citeasca si se pare ca Mosul stia asta! 
Potrivi bucatica de hartie in raza de lumina a becului ce lumina curtea, raza ce patrundea slab prin geamul givrat de inghet, si, silabisind, citi literele de tipar scrise pe bilet:

 DRAGA MOSULUI,
AM TRECUT PE AICI IN FUGA...
STIU CA AI FOST CUMINTE, CA STII DEJA SA SCRII SI SA CITESTI,  CA MERITI DARURI MULTE, DAR MOSU E TARE SARAC ANUL ACESTA.
VOI VORBI INSA CU PRIETENUL MEU, MOS CRACIUN, SI IL VOI RUGA SA ADUCA PENTRU TINE SI CEVA  DIN PARTEA MEA.
NU UITA CA TE IUBESC SI CA SUNT MANDRU DE TINE!

TE PUPA

MOS NICOLAE

Fetita era asa de fericita! Reusise sa citeasca - si nu orice, ci un bilet magic scris de insusi Mos Nicolae!

Nu mai stiu daca Mos Craciun a adus si cadoul din partea lui Mos Nicolae... dar pot  sa va spun ca de atunci, in fiecare decembrie, in noaptea de 5 spre 6,  fetita, adolescenta si, mai apoi, femeia in toata firea care a devenit,  a gasit  in ghete, cizme sau pantofi, daca nu un dar, cel putin un biletel de la Mosu'!

Cat timp mama  mea a trait, chiar daca nu mai eram copil si nu mai era nevoie sa-mi cumpere nimeni dulciuri, un biletel tot imi scria... Mos Nicolae!

De cativa ani insa stiu ca Mos  Nicolae nu va lasa nimic in ghetele mele, ale fetitei de odinioara, care azi e bunica si are parul carunt. 
Astept zadarnic desi cred in minuni.
Dar ce pot face?
Lacrimez din nou,  aprind o lumanare si retraiesc aceeasi emotie!
Tot ce imi doresc este sa pot sa las si eu, in amintirea copiilor si nepotilor mei, ceva din magia aceea pe care eu am simtit-o in copilarie, farmecul special pe care mama a stiut sa-l imprime sarbatorilor, cu toata saracia si nefericirea pe care le-a trait in tineretea ei!

E greu sa nu mai ai mama, chiar si cand ai peste 60 de ani!
E greu sa observi ca in spatele tau nu mai este nimeni, ca cei dragi, care pana mai ieri te protejau, pleaca unul cate unul!
Magia sarbatorilor trebuie insa tinuta vie si femeile sunt datoare sa fie mereu atente ca aceasta bucurie sa nu se piarda!

  Draguta mea mama, imi este asa de dor!