vineri, 30 ianuarie 2015

Z 359

AFARA NINGE LINISTIT

Zapada mult promisa a ajuns si pe aici. E cam lapovita si mare lucru nu-i, dar exista o panica muta! Sa speram ca nu va ingheta, caci pe colinele pe care locuim ne vor da de furca!
Pentu ca sa fie conform devizei mele "nici o zi fara durere", dimineata mi-am sucit ceva la coloana si ma misc... binisor!
Numai teren alunecos nu-mi trebuie dar... fie voia Domnului!
Ma apuc sa framant prescuri si o briosa, ca tare mi-e dor sa miroasa a cozonac in casa!
Mi-am pus o centura in talie si... imi vad de treaba. Oricum guturaiul, gripa sau vizoza,  sau ce-o fi ceea ce am acum, nu trece nici daca stau in pat!

Urmand pildele Mantuitorului rostite dupa intrarea Lui in Ierusalim, cele in care face referiri la moralitatea celor chemati sa-I slujeasca lui Dumnezeu, ajungem si la Evanghelia lucratorilor nevrednici.

1. Şi a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
2. Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei.
3. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic.
4. Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o.
5. Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le.
6. Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
7. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră.
8. Şi prinzându-l l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.
9. Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora.
10. Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului?
11. De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri".
12. Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. 

Şi lăsându-L, s-au dus. Marcu 12: 1-12

Pilda lucratorilor nevrednici din vie este redata de trei din cei patru evanghelisti : Matei 21, 45; Marcu 12,12; Luca 20,19.

"Pilda aceasta ne arata ca Dumnezeu a facut din poporul evreu un popor ales ca sa lucreze in via Domnului, l-a ales dintre celelalte popoare si i-a dat Legea lui Moise cu multe principii sau reguli religioase, morale si cultice, pentru a-l ajuta sa-si pastreze identitatea sa, deoarece avea de implinit o misiune sfanta. Teascul din vie este viata spirituala a poporului ales, iar turnul de paza este simbolul templului din Ierusalim in care Dumnezeu era prezent in mod deosebit, pentru ca preinchipuia pe Mesia - Hristos .

Pilda are si un continut profetic, intrucat, la cateva zile dupa ce a rostit aceasta pilda, Mantuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a dovedit ca El insusi este fiul stapanului pe care l-au omorat lucratorii din vie, adica arhiereii, fariseii si carturarii.

Trimisii stapanului viei sunt proorocii sau profetii, pe care adesea conducatorii evreilor i-au batut sau i-au ucis. Prin aceasta vedem ca umanitatea pacatoasa, chiar daca este chemata la o lucrare sfanta, devine adesea nerecunoscatoare, razvratita si indaratnica in a implini voia lui Dumnezeu. 

Comportamentul lucratorilor rai din vie este comportamentul oamenilor rai care, dupa ce au fost chemati in via Domnului sau in lucrarea lui Dumnezeu, uita repede de stapan si se fac stapani ei insisi, considerand via stapanului ca fiind o proprietate a lor personala. 

Vedem ca Domnul Iisus Hristos identifica via din pilda aceasta cu Imparatia lui Dumnezeu, iar lucratorii viei sunt cei chemati de Dumnezeu sa pregateasca intrarea oamenilor in Imparatia Lui. Astfel via simbolizeaza lucrarea sfanta de mantuire a oamenilor.
Asadar, lucrarea pe pamant a lui Dumnezeu prin alesii sau slujitorii Sai este lucrare de pregatire a oamenilor pentru mantuire, spre a dobandi viata vesnica fericita din Imparatia lui Dumnezeu. Iar daca lucrarea aceasta nu se face dupa voia lui Dumnezeu, cei care nu lucreaza bine nu vor intra in Imparatia lui Dumnezeu, dar nici nu vor putea zadarnici planul Lui de mantuire a lumii. 

Dumnezeu are un plan de mantuire a lumii si cheama pe unii oameni sa devina slujitori ai acestui plan, lucratori in via Domnului. Insa daca ei nu sunt credinciosi, harnici, smeriti si ascultatori de Dumnezeu, El cheama pe altii in locul lor, pentru a implini planul Lui, deoarece iubirea Lui milostiva pentru intreaga umanitate este mai tare decat rautatea demonilor si patimile oamenilor. "

(Din predica IPS Daniel)

joi, 29 ianuarie 2015

Z 358

"În cele duhovniceşti, nu multul face binele, ci binele face multul!"

Caci nimic nu are valoare fara dragoste, devotament si credinta.
"Daca nu faci cu placere, din toata inima, nici o ciorba nu iti iese!" asa zicea bunica mea, cand o intrebam cum de este asa de gustoasa mancarea ei, facuta dintr-o ceapa si vreo doi morcovi...


Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe, si să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe; Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă. Şi şezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult. Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa. Marcu 12, 38-44

miercuri, 28 ianuarie 2015

Z 357

LA UN PAS DE IMPARATIE

Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: "Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn". Şi: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. Şi I-a zis cărturarul: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El. Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.
Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Şi învăţând Iisus în templu, grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale". Deci însuşi David Îl numeşte pe El Domn; de unde dar este fiul lui? Şi mulţimea cea multă Îl asculta cu bucurie. Marcu 12, 28-37



"Daca nu se roaga pentru vrajmasi, spune Sfantul Siluan Athonitul, sufletul nu poate avea pace. Sufletul pe care harul lui Dumnezeu l-a invatat sa se roage, iubeste cu mila intreaga zidire, si indeosebi omul".

De egoismul nostru, de tendinta de a aduna si a consuma totul, ne tamaduim, dupa spusa Sfantului Maxim Marturisitorul, prin dragoste: "Izbavirea de toate aceste rele si calea scurta spre mantuire este dragostea adevarata, cea din cunostinta lui Dumnezeu si izgonirea din suflet a dragostei fata de trup. Prin aceasta, lepadand pofta de placere si frica de durere, ne eliberam de reaua iubire trupeasca de noi insine, inaltati fiind la cunostinta Ziditorului

In felul acesta, primind in locul iubirii celei rele de insine, pe cea buna si spirituala, despartita cu totul de grija de trup, nu vom inceta sa slujim lui Dumnezeu prin aceasta iubire buna de noi insine cautand pururi sa ne sustinem sufletul prin Dumnezeu."

Sfantul Ioan Teologul ne spune ca iubirea este Dumnezeu: "Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4, 8). 

Dar tot Sfantul Ioan ne spune ca "Dumnezeu este lumina" (1 Ioan 1, 5).

O poveste pilduitoare
Se spune ca traiau undeva doi frati. Cel mare era casatorit si avea patru copii. Cel mic era necasatorit. Se aveau tare bine. Erau frati si prieteni, in acelasi timp. Pentru a-si intretine viata, lucrau fiecare cate o holda de pamant. Holdele erau vecine, pentru ca asa le-au primit de la tatal lor. Au cultivat grau, si unul si celalalt. Cand a venit vremea secerisului si-au secerat graul, l-au legat snopi si l-au pus in clai. A doua zi urma sa fie adusi snopii acasa. Mai inainte de caderea noptii, fratele mai mare s-a gandit in sinea lui: "Ce ar fi sa-i daruiesc fratelui meu cativa snopi? El inca nu s-a rostuit, trebuie sa se insoare si poate ca ii este mai greu decat mie. Am sa ma duc la miezul noptii si am sa trec cativa snopi de pe pamantul meu pe pamantul lui, fara ca el sa stie!". In acelasi timp fratele mai mic se gandea si el: "Eu sunt singur, deocamdata, si nu-mi lipseste nimic. Fratelui meu mai mare trebuie sa-i fie tare greu. El are sotie si patru copii de hranit. Eu am prea mult grau, asa ca la noapte o sa trec cativa snopi de pe pamantul meu, pe pamantul lui, fara ca el sa stie!". La miezul noptii s-au intalnit cu snopii in brate, tocmai cand erau sa treaca hotarul, de la unul la altul. Au lasat snopii jos si s-au imbratisat cu lacrimi.

Asa se manifesta dragostea adevarata. Ea este altruista si jertfelnica. Din pacate, acest mod de a proceda, nu prea este caracteristic societatii de consum, dar nu este imposibil de atins.

Evanghelia de azi mai are insa in "ce". 
Mantuitorul ii spune carturarului, care i-a raspuns asa de frumos: "Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu"!
Dar oare ce-i mai lipsea?
Cu toata intelepciunea lui, carturarul nu L-a recunoscut Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu, sau nu ii venea sa creada ca poate fi El!

Asadar nu e destul sa fim buni, nici sa respectam legile... 
Mai trebuie si sa credem in EL!
Acesta este pasul ce-l desparte pe carturar... de Imparatia lui Dumnezeu!

Pe noi cati pasi oare ne vor fi despartind de Dumnezeu?

marți, 27 ianuarie 2015

Z 356

NICI O ZI FARA DURERE

Asta pare sa fie deviza mea! 
Dar...  ce nu stie, ea, durerea, este ca m-am invatat sa o am si deci... nu ma mai scoate din minti! 😀
Cu toate se invata omul! 

Acum 6 ani, cand am fost operata pentru prima data de cancer de san (stg) cu metastaze ganglionare, mi s-a facut ceea ce se cheama "curage ganglionnaire"(chiuraj ganglionar) dupa o tehnica moderna. 
Super reusita, interventia m-a tinut departe de asa numitul "gros bras", adica bratul umflat, care poate produce invaliditate, dureri si se umfla cand ti-e lumea mai draga (din pricina circulatiei limfatice intrerupte!) si pt care nu e leac!
Numai ca... ce sa vezi? Dupa 6 ani, bratul meu incepe sa doara. 
Inca nu observ sa se umfle cine stie ce dar doare - mai ales noaptea - si durerile sunt asemanatoare celor de dinti! 
Super, nu-i asa?

In martie ma voi vedea cu chirurgul si... vom vedea! Numai ca, pana atunci, sufar durerea! 
Dar, cum spuneam, ma rezum a ma plange, asa, un pic, si a indura fara prea multe fite! :)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul? Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul? Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Matei 23, 13-22
Cele 8 vai.uri - pe care le gasim de-a lungul intregului capitol 23 al Evangheliei dupa Matei, sunt dojeni adresate carturarilor si fariseilor fatarnici, nu tuturor ci acelora care mimau evlavia fara sa fie patrunsi de credinta, atenti la nimicuri si nu la esential, care se preocupau de forma si nu de fond, neinduratori si pusi pe capatuiala!
Desi scena aceasta se petrece acum aproape 2000 de ani, si azi, ca si atunci, sunt printre noi carturari si farisei fatarnici, care isi pun cunostintele si priceperea in slujba unor interese obscure, mercantile, fara sa se gandeasca la consecinte!


luni, 26 ianuarie 2015

Z 355

"Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu" 

Aceasta ar trebui sa ne fie deviza zilei, a sapatamanii, a vietii!

Cand duhul lumii ne rastoarna ierarhiile, lucrurile cu adevarat claditoare trec in plan secund. 
Gandurile noastre sunt pline de false prioritati. 
Nu cu ele ar trebui sa incepem ci cu rugaciune. 
Sa nu ne lasam sufletele furate de frivolitati, sa dam Domnului slava si abia apoi sa le facem pe cele ale lumii! Cu gandul la El, toate caile ne vor fi luminate si vom afla si solutiile cele bune. 
Caci fara voia Lui oricum nimic nu este cu putinta!

Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Şi au trimis la El pe unii din farisei şi din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. Iar ei, venind, I-au zis: Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm? El însă, cunoscând făţărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd. Şi I-au adus. Şi i-a întrebat Iisus: Al cui e chipul acesta în inscripţia de pe el? Iar ei I-au zis: Ale Cezarului. Iar Iisus a zis: Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Şi se mirau de El. 
Marcu 12, 13-17

duminică, 25 ianuarie 2015

Z 354

DUMINICA  LUI  ZAHEU

Luca 19, 1-10
În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi, văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

Zaheu este doar curios, vrea sa-L vada pe Iisus.
Surprins ca Mantuitorul l-a remarcat si ii stie numele, sfarseste prin a fi coplesit de onoarea de a-L avea oaspete, el pacatosul si detestatul.
In acel moment vine transformarea lui, pocainta!
Si Domnul l-a mantuit!

Zaheu ne inchipuie pe noi, fiecare cu pacatele lui.

"Toti pacatosii din toate veacurile au fost primiti si au intrat in imparatia cerurilor. Dar au intrat aceia care au lucrat pocainta, care si-au cunoscut pacatele si prin dreptate si osteneala s-au spalat de ele, caci fara pocainta nu s-a mantuit nimeni din cei ce au cazut, mai ales in pacate grele.
Cu cat avem de suferit mai mult, de luptat mai mult, cu atat suntem mai bagati in seama de Dumnezeu si la vreme potrivita el ne trimite ajutorul Sau. Cand vede ca noi am facut tot ceea ce ne sta in putinta si nu mai putem face nimic, atunci intervine El cu puterea Sa dumnezeiasca.
Asa s-au luptat inaintasii nostri, sfintii nostri parinti, sfintii care-i praznuim, sfintii mucenici."

      Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care ai venit in lume sa mantuiesti pe cel pierdut si ratacit, da-ne si noua pocainta lui Zaheu, recunostinta lui si intoarce-ne pe calea Ta cea buna ca sa fim cu Tine si aici si In ceruri In vecii vecilor. Amin.

vineri, 23 ianuarie 2015

Z 352


ESTE  ORA 23  SI  57  DE  MINUTE


Acul Ceasului Apocalipsei a fost dat inainte cu doua minute! Informatia am citit-o azi pe Hotnews. Cititi.

WAU! Poate e cazul sa ne punem intrebari, fiecare in parte!
Ma gandeam ca ceva ne impiedica sa simtim scaderea timpului ce ne ramane... sa ne gandim la escaladarea pericolului la care punem cu totii umarul.
Ne spunem: "o sa rezolv eu asta cu Dumnezeu si biserica, dar nu acum..." 
Ba am mai auzit si: "am sa ma duc si la biserica,  dar la pensie, ca acum sunt tanar si trebuie sa traiesc!"  Si la pensie... nu-ti vine ca nu ai "antrenament".
Timpul se scurge si mantuirea trece pe langa noi.

Daca nu acum, atunci cand? Daca nu TU, daca nu EU, atunci cine? Exista scapare dar ne departam tot mai mult de ea! Ceasul il putem da inapoi...
Ne-au varat in sange neincrederea, indoiala, idoli si diavoli... Am invatat sa traim cu toate astea si acum ne consolam cu: asa e viata! sau "nu le am eu pe astea".

Ceasul insa ticaie: TIC, TAC!

Asemenea este grăuntelui de muştar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa, şi a crescut şi s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui. 
Şi iarăşi a zis: Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. 
Şi mergea El prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim. 
Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne, deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi, Atunci voi veţi începe să ziceţi: Am mâncat înaintea ta şi am băut şi în pieţele noastre ai învăţat. Şi el vă va zice: Vă spun: Nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii nedreptăţii. 
Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară. Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu. Luca 13, 19-29

joi, 22 ianuarie 2015

Z 351

ZAPADA ...  S-A  AMANAT

Cum orice meteorolog care se respecta ne informeaza despre
timpul... probabil, nu putem reclama nimic, mai ales daca vremea urata ne-a ocolit. Asa ca... azi ne bucuram de un frig de 1 grad C si de un cer degajat! Cand este asa... tot omul are chef de viata!

Am o lista de doctori pe care trebuie sa-i vad, una cu medicamente de cumparat si altceva mai distractiv... incerc sa imi compun!

Sunt inca sub influenta cursului de arhitectura ecleziala pe care l-am urmarit aseara, si a unei minuni pe care am trait-o ieri, asa ca incerc sa imi tin mintea in rugaciune!

O zi binecuvantata da-ne Doamne!

Ev. Marcu 11, 27-33

În vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim şi, când se plimba el prin templu, au venit la Dânsul cărturarii şi bătrânii şi I-au zis: cu ce putere faci acestea şi cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: am să vă întreb şi Eu pe voi o vorbă şi să-mi răspundeţi. Atunci vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea. Botezul lui Ioan a fost din cer, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi! Ei însă vorbeau între ei, zicând: dacă vom răspunde: din cer, va zice: pentru ce dar n-aţi crezut în el? Iar dacă răspundem: de la oameni... se temeau de popor, pentru că toţi aveau despre Ioan credinţa că a fost într-adevăr prooroc. Deci, răspunzând lui Iisus, au zis: nu ştim. Atunci şi Iisus le-a zis: nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.


In drumul Mantuitorului spre jertfa Sa, pildele se inmultesc, intelepciunea se manifesta si adevarul se reveleaza.
Nu toti au ochi de vazut si urechi de auzit, mai ales cei care erau prea preocupati spre a gasi motive ca sa-L piarda!

Iisus face tot ce trebuie pentru a ne lasa solutii la toate incurcaturile ce se pot ivi in viata noastra. Chiar daca cele spuse de El par pentru timpul si oamenii de atunci, invataturile sunt etern-valabile!

Ce bucurie sa-I descoperi mesajul!

Pe oameni, pentru a-i indragi trebuie sa ii cunosti. Pe Iisus... pe El trebuie mai intai sa-L iubesti ca sa-L afli si sa-l cunosti in adanc!

miercuri, 21 ianuarie 2015

ZIUA 350

GANDURI

In zilele cand soarele se lasa acoperit de nori, penumbra diminetilor inourate ma arunca pe taramul gandurilor de tot felul.

Nu. Nu cad in deznadejde ci mai curand in ... melancolie tandra. 
O astfel de zi este cea de azi.

Dupa cum se vede s-au scurs deja 350 de zile de cand numar darul de viata al lui Dumnezeu! Inca un pic si, iata, fac un anisor!

Atunci cand mi s-a dat diagnosticul care adeverea ca am pentru a doua oara un cancer de san, nu am avut nici o panica. Nu o am nici azi. 
Privesc insa inapoi adesea, ca sa vad ce anume am castigat din zilele acestea in care mintea, trupul si sufletul meu au fost in binecuvantata lucrare.

Ce anume am facut eu in acest rastimp?

Pai, mai intai l-am cunoscut pe Domnul cu mult mai bine.

Apoi am invatat sa indur fara sa ma gandesc ca sunt 
pedepsita ci ca sunt miluita, ca mi se da sansa sa ma curat, cu toate ca trupul imi e invadat de otravuri.

Am aflat ca, insotita de credinta, pot sa trec peste incercari asa cum Domnul mergea pe apa!

Am cunoscut puterea rugaciunii comune, forta gandului bun, binefacerile unei prietenii mediate de Dumnezeu.

Si nu in ultimul rand, am trait alaturi de ai mei clipe frumoase, momente speciale, anume puse in cale spre tinere de minte!

Azi m-am trezit cu o tresarire de bucurie. Nu mi se intampla des dar cand mi se intampla stiu ca este ceva trimis anume pentru mine, ca sa dau recunostinta lui Dumnezeu si oamenilor, oamenilor si lui Dumnezeu!

Multumesc si ma plec in ruga spre a recunoaste mangaierea pe care am primit-o si fara de care azi as fi fost altcineva!

Binecuvantat esti, Doamne!
Miluieste-ma!

Ev. Marcu 11, 23-26

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevărat vă spun vouă că cel ce va zice muntelui acestuia, ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce zice se va face, orice va zice el se va face. De aceea vă spun vouă: toate câte cereţi când vă rugaţi, să credeţi că le veţi lua, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre; iar dacă voi nu veţi iertaţi, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşelile voastre.


Rugaciunea Domneasca, "Tatal nostru", este cea mai cunoscuta, cea mai rostita dintre rugaciuni.
O spun si cei care cred si cei care cred mai putin, chiar si cei care nu cred... atunci cand dau de greul cel greu!

Cuvantul nu se vede. Rostim cuvinte si nu ne pasa unde merg ele, daca ne vor urma, daca le vom intalni, daca le vom vedea vreodata! Si totusi nici undele telefonului nu le vedem dar exista ...
Ma tem de cuvintele mele negandite, de vorbele spuse la fierbinteala spiritului, la manie ori la nepasare...

Dar cel mai mult ma tem sa nu cumva sa rostesc juramantul din Rugaciunea Domneasca si el sa fie stramb!

" Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresealele gresitilor nostri!!!"
Caci dacă noi nu vom ierta, nici Tatăl nostru cel din ceruri nu ne va ierta nouă greşelile noastre.

marți, 20 ianuarie 2015

Z 349

IARNA ... SE  MAI  AMANA  UN  PIC!

Cum inca nu a venit vifornita, ma simt si eu mai confortabil. Nu de alta dar sa ma vait de frig la - 1 grad... mie mi se pare jenant!

Azi sunt destul de moale, dupa o noapte oarecum scurta...

Incerc sa ma obisnuiesc sa ma gandesc zilnic la cei care m-au ajutat si inca ma ajuta. Sa ma rog pentru ei si sa le port in inima recunostinta.
In stadania de a invata sa iubesc mai mult pe cei ce nu sunt 
carne din carnea mea... este un mic pas!

DOAMNE, AJUTA!


Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau. Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate. Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. Marcu 11, 11-23

Când citim cuvintele pericopei evanghelice de astăzi, despre blestemarea smochinului neroditor şi alungarea negustorilor din Templul din Ierusalim, parcă ne cuprinde un sentiment de dezamăgire. Oare Îl putem vedea pe Mântuitorul blestemând şi apoi punând mâna pe bici şi izgonind din templu pe cei ce făceau negoţ acolo? Să fim cu luare aminte: pedeapsa lui Dumnezeu este un mijloc de a îndrepta lucrurile şi a le aduce în bună rânduială. Putem uşor constata că de smochini neroditori e plină lumea, găsim la tot pasul exemple de nerodire. Cei de la templu doar culegeau „roadele“, speculând buna credinţă a închinătorilor. Atmosfera din templu semăna cu un bazar zgomotos. Deci era nevoie de o vorbă aspră şi de un bici pentru a repune lucrurile pe făgaşul lor firesc. Şi Domnul Hristos a făcut acest lucru! Sfântul Talasie Libianul aşa mărturiseşte: „Precum grădinarul, dacă nu pliveşte buruienile, îneacă legumele, aşa şi mintea, dacă nu curăţeşte gândurile, pierde cunoştinţa adevărului.“
pr C. Paduraru

luni, 19 ianuarie 2015

Z 348

SAPTAMANA ASTA VINE... IARNA

Desi am trecut de mult de idele lui ianuarie, abia acum se anunta pe aici... fulguiri sporadice. 
Lumea insa se ingrozeste, circulatia se incurca... in fine, si aici e valabil dictonul basist : "Iarna nu-i ca vara "! :)

Iar mi-am propus o multime de lucruri si, parca vad, iar nu voi reusi sa fac nici jumatate din ele! 

Se vede treaba ca una e dorinta si alta e... putinta!

Saptamana am incheiat-o cu o aniversare reportata... vizite, cumparaturi, in fine, alergatura si agitatie pozitiva.

Saptamana asta ar trebui sa avem un program mai relaxant.

In materie culinara, am dat o mare lovitura cu 
ardeii  umpluti, vegetarieni!- reteta proprie 

Secrete

  • ardeii - mari si grasi, in trei culori, ii prajesc in friteuse, dupa care le indepartez coaja; 
  • umplutura o fac dintr-o cana de soia granule (tinute in apa, in prealabil) si o cana de orez brun, dunstuite cu ceapa, in ulei de masline, si un cub de supa de legume bio! 
  • daca vreti sa devina un fel de mancare sofisticat, "a la Pompppadour", atunci se pun si ceva ciuperci (trufe... in nici un caz,  ca sunt prea scumpe!); 
  • sosul, facut din suc de rosii bio, l-am ingrosat cu o ceasca de supa-crema de legume!
  • i-am acoperit cu un capac si asa i-am pus in cuptor... (cca 30 min)
  • "pour la bonne bouche", i-am aromatizat cu cimbru, si i-am servit cu smantana! DELICIU!

Ev. Marcu 10, 46-52
VINDECAREA ORBULUI DIN IERIHON

În vremea aceea, când ieşeau din Ierihon Iisus, ucenicii Săi şi mul popor, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos pe marginea drumului şi cerea milostenie. Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început el să strige şi să zică: Iisuse, Fiule al lui David, miluieşte-mă! Dar mulţi îl certau, ca să tacă. El însă striga şi mai tare: Fiul lui David, miluieşte-mă! Atunci Iisus s-a oprit şi a zis să-l cheme. Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă. Iar el, lepădându-şi haina, s-a sculat şi a venit la Iisus. Deci l-a întrebat Iisus, zicându-i: ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd. Şi Iisus i-a zis: du-te, credinţa ta te-a mântuit. Şi orbul şi-a căpătat vederea în clipa aceea şi a pornit după Iisus pe drum.


"Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa
fie orbi“ (In. 9, 39).

Orbul din Ierihon nu este asemenea orbului din nastere. 
El il stie pe Mantuitorul si il numeste "Fiul lui David", striga dupa El, implorand vindecarea! Orbirea lui este doar fizica, ochii sufletului sau fiind vazatori intru credinta. Nevoia lui de vedere era pofta de a-L vedea, in carne si oase, pe cel ce il stia deja a fi Fiul lui Dumnezeu! Si  cel mai frumos lucru pe care l-a vazut, cand ochii i s-au deschis, a fost chipul Mantuitorului! Si a dat slava lui Dumnezeu si l-a urmat pe Hristos! L-a urmat asa cum ar trebui sa facem noi, caci in inima noastra trebuie sa existe dorinta de a fi "in tot locul si in toata vremea" cu Hristos!


Relatia noastra cu Dumnezeu nu trebuie sa fie una pasiva, de asteptare. Da. Dumnezeu ne cunoaste toate nevoile, dar nu ne ajuta cu sila. El asteapta de la noi rugaciunea insistenta!
Perseverenta noastra in rugaciune, in credinta in El si binefacerile Sale.

“Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului“ (Matei 28,20). Asa spune Mantuitorul. 
Numai ca noi nu Il vedem aici, cu ochii nostri. Ca sa-L vedem si sa-L urmam pe Hristos, cu perfecta luciditate, trebuie sa ne deschidem ochii mintii, sa-L rugam neincetat sa ni-i deschida, sa ne permita sa vedem, sa intelegem, sa nu mai fim orbi!

Cu ochii astfel deschisi, putem sa intelegem capcanele lumii acesteia si sa ne ferim de ele, putem sa discernem, sa nu ne pierdem iubirea, ba chiar sa o sporim, sa ne crutam de intuneric.Fericirea si nefericirea sunt lumina si intunericul. Cine cauta lumina nu poate fi nefericit!

duminică, 18 ianuarie 2015

Z 347

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


S-a dovedit științific ca, in momentul in care traim un sentiment de recunoștința fata de cineva, bătăile inimii noastre se sincronizează cu undele cerebrale.
Când suntem recunoscători ne aflam intr-o stare de armonie perfectă. In creierul nostru se întâmplă atunci ceva minunat. Practic tot organismul nostru funcționează într-un mod special, pozitiv.
Poate ca lumea ar arata altfel daca procentul de recunoscatori ar fi mai mare!
Numai ca ceva ne impieica sa recunoastem binele facut si sa multumim pentru el.
Acest ceva este sentimentul ca ... meritam, ca ni se cuvine!

In dumineca de azi s-a citit Evanghelia celor 10 leprosi - in care tocmai despre recunostinta e vorba!

Evanghelia de la Luca
XVII, 12-19


In vremea aceea, intrând Iisus într'un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care au stat departe. Şi ei şi-au ridicat glasul, zicând: „Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!“ Şi văzându-i, El le-a zis: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor“. Şi a fost că'n timp ce ei mergeau, s'au curăţit. Iar unul din ei, văzând că s'a vindecat, s'a întors slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. Şi a căzut la picioarele Lui, cu faţa la pământ, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând Iisus, a zis: „Oare nu zece s'au curăţit? Cei nouă unde sunt? Nu s'a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam?“ Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit“.


Asadar, din cei zece leprosi, doar unul, s-a intors sa dea slava celui care il vindecase! Si acela un samarinean!

Între cele două provincii locuite de iudei in vremea Mantuitorului - Galileea si Iudea - se interpunea Samaria. Când trebuiau să meargă dintr-o parte in cealalta, evreii evitau Samaria, preferand să o ocolească, mergând prin deșert. Când erau totuși nevoiti să o faca, calatoreau în mare grabă, iar când ieșeau din acest teritoriu, își scuturau sandalele, ca nu cumva praful samarinenilor să spurce pământul sfânt al evreilor. Pentru iudei, samarinenii erau spurcati - printre altele pentru ca nu cinsteau pe Dumnezeu dupa lege si se inchinau si la idoli".
In viata normala, asadar, iudeii si samarineni se detestau.
In colectivitatile de leprosi insa ei erau pusi impreuna, asa ca nu mai aveau ce face decat sa traiasca alaturi unii de altii.
Asa se explica de ce printre iudeii bolnavi era si un samarinean.

In intreaga Biblie intalnim o multime de situatii care ne arata lipsa de recunostinta a iudeilor fata de Dumnezeu.
In mod cert nerecunostinta nu este ceva specific acestui neam, insa ei se credeau indreptatiti sa fie ajutati, relatia lor cu Dumnezeu fiind una speciala, demonstrata, nu o data, de-a lungul timpului !

Samarineanul insa, stiind ca pentru iudei el era intinat, nu se simtea indreptatit sa obtina vindecarea, ajutorul lui Iisus, asa ca... recunostinta lui il impiedica sa plece  fara a multumi Mantuitorului pentru minunea de a-l fi vindecat.

Sa fii recunoscator celor care te ajuta este ceva atat de binefacator pentru trup si suflet incat mintea si inima intra in rezonanta!
Imaginati-va ce se intampla cu noi cand aceasta recunostinta o indreptam catre Dumnezeu!

Recunostinta nu este cuantificata si nici nu se plateste - asa cum facem la doctor - ci se exprima in gandul cel bun, in acel sentiment care incalzeste inima, in rugaciunea de multumire care, in mod absolut minunat, se duce spre binefacator pentru a se intoarce spre cel recunoscator!

De nu am crede ca noi suntem cei care detinem calitatile care ne fac sa reusim, uitand ca pe drumul asta spre reusita ne intalnim cu oameni, si prin ei, cu Dumnezeu... poate ne-ar fi cu mult mai bine!

Sa incercam asadar sa ne facem o mica lista cu oamenii carora le suntem recunoscatori, rugandu-ne pentru ei,  si sa nu uitam nici o clipa sa dam slava lui Dumnezeu!
Atunci inima si mintea noastra se vor alinia intr-o sublima armonie, spre binele trupului si sufletului nostru!

vineri, 16 ianuarie 2015

Z 345

O zbatere, o lupta continua... 


Asta este viata de aici, de pe pamant! De nu ne-am gandi ca maine ne poate salva de durerea zilei de azi, ne-ar fi mult mai greu sa inaintam.
Tineretea are calitatea de a contine in ea acea doza anestezianta de inconstienta - in sensul frumos al cuvantului! In rest ... ne luptam...

  • Cu noi si proastele obiceiuri, cu noi si frustarile noastre, cu noi si neimplinirile noastre.
  • Cu tentatiile, viciile si obsesiile  care ne transforma si ne fac sa ne uram, sa nu ne iubim si sa ne incarcam de neiubirea pe care apoi o deversam spre aproapele nostru.
  • Cu neputinta de a ierta ne luptam, cu tendinta de a judeca, cu mostenirile ancestrale ce le purtam in vine!
  • Cu lumea... ne luptam, pe muteste sau galagios, si cu obiceiurile ei, pe care ni le impune fara sa ne intrebe daca ne plac, cu lumea asta si permanenta ei placere pentru schimbare, pentru moda si tendinte, cu judecatile ei, nepotrivite cu oferta...
  • Ne mai luptam cu diavolii din noi - unii ascunsi, pe care nici nu-i banuim si care fac sa ne doara sufletul de rusinea de a-i gazdui!
Nimeni nu este curat intr-o lume murdara, de aceea trebuie sa ne luptam sa ne spalam des, sa facem tot posibilul sa ne albim funinginea lumii depusa pe noi si in noi...
In razboiul asta nimic nu este pierdut daca fiecare incercare ne aduce acea intelepciune care sa ne ajute sa nu repetam greselile. Cine nu invata... reia la infinit incercarea, asa  cum acul patefonului ramane blocat in zgarietura unui disc uzat, repetand, in bucla, acordul inscris in santul facut... din neatentie.

Dar tot luptandu-ne nu trebuie sa uitam de frumusetea lumii creeate, caci tot ce este urat e omenesc si divin si tot ce este frumos este divin si omenesc deopotriva!...

Un lucru spart in bucati nu va mai fi niciodata cum a fost. Dar pe noi, cand ne simtim sfaramati, Dumnezeu ne poate replamadi, ne poate readuce speranta, ne poate schimba viata, ne poate trezi constiinta, care uneori mai doarme, si ne poate intoarce sufletele spre fumusetea lumii creeate, pe care credem uneori ca am pierdut-o, fara nadejdea de a o redobandi. 
La Dumnezeu, cu Dumnezeu,  nimic nu e imposibil de indreptat. Pentru ca El este IUBIRE. El zideste, El da viata.

Doamne, nu ne lasa!


Ev Luca 21, 37-38;  22, 1-8


37. Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor.
38. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte.

1. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti.
2. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor.
3. Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4. Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor.
5. Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani.
6. Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii.
7. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile.
8. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm.



joi, 15 ianuarie 2015

Z 344

CU GANDUL LA WEEK END

Desi este abia joi, sfarsitul de saptamana ma preocupa. Incepem sarbatorirea aniversarilor amanate din cauze binecuvantate! Asadar pentru sambata am de facut un tort care sa reprezinte... o minge de baschet! Ha! Ha! Asta fiind aniversarea nepotului meu.
Pentru nepoata... oh, inca nu am primit "comanda", asta inseamnand sa-mi pun si eu imaginatia la bataie!
Pe langa chestii legate de aniversari - lucruri ce tin de creativitate - mai trebuie sa ma gandesc si la mancarea noastra cea de toate zilele. 
Daca intreb cam ce doresc sa le gatesc, mi se raspunde : "orice". Cum pentru "orice" nu am reteta, azi voi face pe langa supa-crema de legume, o musaca... de soia! 
Vizez totusi la un intermezzo cu o ciorba buna de perisoare... Mai pacatuiesc si eu, ce sa fac!

Aseara am avut cel de-al doilea curs de teologie al anului acesta. CARTILE ISTORICE ALE VECHIULUI TESTAMENT, curs tinut de pr prof Ioan Chirila, de la Cluj! Minunat. Azi am plecat de acasa cu biblia in geanta. Trebuie sa o recitesc si o voi face cu mare bucurie.

O zi binecuvantata!

Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii: Când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 
Luca 21, 28-33

Intr-o zi, de mult, fiind in vizita impreuna cu sotul meu, la bunicii mei, acesta a inceput sa povesteasca impresii ale colegilor lui, care fusesera in China intr-o delegatie de serviciu. 
Si, pe langa tot  felul de ciudatenii, spuse el cum chinezii, pentru orice nedumerire, fie ea si tehnica, se reuneau in grupuri mici si deschideau carticica rosie cu scrierile lui Mao, care era in fapt manifestul partidului comunist chinez! 
Bunicul meu isi aprinse o tigara, trase cu nesat un fum din ea si, dupa ce ne incolacii in fumul ei, spuse: 
- Pai, nu avem decat sa scoatem si noi Biblia. Acolo chiar ca este solutie pentru orice. Dar cine se mai gandeste azi la asta!?

Si drept zicea bunicul!
Fiecare pagina a Noului Testament este impresionanta! De doua mii de ani cuvintele Mantuitorului raman cele mai pline de invatatura, mai complete si mai puternice! 
Fiecare generatie descopera, la randul ei, puterea cuvantului Sau! 
Spre a-L intelege e nevoie insa sa fim "intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii", asa cum El insusi ne sfatuieste! Sa ne pastram asadar capul limpede, cu judecata inteleapta, sa stim sa ne aparam si sa gandim cu intelepciune, ramanand totodata curati, puri, ca porumbeii.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!


miercuri, 14 ianuarie 2015

Z 343

SOARE CU DINTI

Oricat de frig ar fi, cand e un pic de soare... altfel vezi lucrurile!
Soarele da forta, buna dispozitie si chef de viata. 
Personal depind mult de starea vremii, in general.
Mi-au trecut migrenele, de alte dureri... incerc sa uit, uitandu-ma la cerul albastru si... "la vie est belle"!
Altfel... traiesc, ma rog si... imi iau medicamentele! Nu de tip Xanax, ca eu nu iau asa ceva. Calmantele mele sunt : credinta, nepotii si copiii mei!

Multi cred insa ca un bolnav de cancer ar trebui sa ia anxiolitice pentru a duce mai usor greutatea bolii. 
Eu am refuzat. Nu stiu daca a fost bine sau nu... si, dupa o perioada dificila, pana la urma starea mea de spirit s-a echilibrat. 
M-a ajutat mult credinta, scrisul si, nu in ultimul rand, felul meu de a fi. Nu ma ascund de lume si nu ma fac ca sunt sanatoasa. Traiesc ce-mi este dat cu sinceritate fata de mine, de ai mei si de lume. Asta a facut ca o multime de oameni sa se roage pentru mine. Intre cei care o fac este si un baietel, pe nume Ioan. Cand am aflat ca seara el se roaga pentru mine... am plans. Ma rog si eu pentru el, fratii si parintii lui si ma simt binecuvantata!

"Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam"

Evanghelia de la Luca
(XXI, 5-8; 10-11; 20-24)


In vremea aceea, pe când unii vorbeau cu Iisus despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu odoare, El a zis: „Veni-vor zile când din ceea ce vedeţi nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească“. Şi ei L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, dar când vor fi acestea? Şi care este semnul când ele au să fie?“ Iar El a zis: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s'a apropiat!... Nu mergeţi după ei! Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica şi'mpărăţie peste'mpărăţie; şi cutremure mari vor fi, şi pe-alocuri foamete şi ciumă; şi spaime vor fi şi semne mari din cer. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s'a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă'n munţi şi cei din mijlocul lui să plece şi cei de prin ţarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Că necaz mare va fi pe pământ şi mânie asupra acestui popor. Şi vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce vremile neamurilor se vor plini. Amin


Timpurile apocaliptice infricosaza de cand ne-au fost anuntate. Mereu ceva din viata oamenilor a parut sa anunte Apocalipsa.... dupa cum au existat "cunoscatori" care sa ne spuna ca e vremea.
Apocalipsa va veni caci tot ce este in iconomia divina se va intampla.  Cand? Doar Domnul stie! 
Ce avem de facut de vom trai acele timpuri? Rabdare! 
Sa avem rabdare, sa ne ingrijim de poruncile Domnului si... sa ne rugam. 
Sa ne rugam dar nu pentru a evita ceea ce Domnul a decis sa se abata peste noi, ci spre a trece probele timpurilor din urma nevatamati, neschiloditi la suflet si la trup.
Treaba noastra asta este.
Restul... e in puterea lui Dumnezeu