joi, 4 februarie 2016

SFANTA MONICA - O MAMA ALE CAREI RUGACIUNI AU FACUT DIN FIUL EI UN SFANT!

Sfantul Augustin, sau Fericitul Augustin, cum este supranumit, ca o aluzie la viata sa anterioara convertirii la crestinism, s-a nascut in 356
El a fost un om dotat cu o inteligenta sclipitoare, dublata de un spirit cautator, a carui tinerete a fost marcata de un apetit deosebit pentru tot felul de excese, traind in destrabalare si indiferenta fata de educatia primita de la mama sa.

MONICA, mama lui, era o femeie virtuoasa si inteleapta care se convertise la crestinism. Barbatul ei insa ramasese pagan si era un om aspru si agresiv.  Insa ea avea un fel de a fi care facea ca sotul ei sa o respecte, sa o protejeze si sa ii lase libertatea de credinta.
Se spunea despre ea ca gasise secretul pacii familiale stiind sa taca cand trebuie si sa-si evite sotul cand era cazul!
Monica a avut trei baieti, dar firea lui Augustin o preocupa cel mai mult. El apucase sa caute placerile vietii pagane inca de la 16 ani. Traia in concubinaj cu o sclava a sa si chiar a avut un fiu nascut din aceasta legatura.
Momentul in care Augustin a intrat in randul celor care sustineau ideile lui Mani - propovaduitorul maniheismului *-  a insemnat pentru ea  insa o mare nefericire.
Îngrozită, a incercat imposibilul ca să-si întoarcă fiul de pe drumul pe care o apucase.
Se spune ca ea ar fi avut un vis in care o voce ii spunea  că trebuie să fie blândă şi să aibă răbdare cu fiul ei. Si asa a facut, insa Augustin era surd la cele spuse de ea si era tot mai ratacit, pierdut prin lupanare, traind la intamplare si fregventand intruniri filozofice eretice!
Si Monica s-a pus la rugaciune si cu lacrimi fierbinti s-a rugat lui Dumnezeu sa primeasca indrumare spre a-si putea salva fiul. A ajuns pana la Milano unde, la vremea aceea episcop era cel ce avea sa fie cunoscut si cinstit ca Sfantul Ambrozie. Lui i-a cerut Monica ajutorul .
Episcopul Ambrozie, ascultand-o, a liniştit-o pe mama aceea disperata, spunându-i: 
"Du-te pe drumul tău căci nu se poate ca fiul unor astfel de lacrimi să rămână pierdut!" 
Monica a fost foarte dezamăgită, caci ea spera sa primeasca un sfat concret de la episcop, dar nu a renunţat să spere in ajutorul si mila lui Dumnezeu. Si a continuat sa se roage si sa planga!
Monica s-a dus la Roma cu Augustin si chiar l-a convins sa mearga impreuna la Milano, sa asculte predicile episcopului Ambrozie.
Si Augustin a acceptat si chiar a ramas foarte impresionat de predica acestuia. 
Sfantul Ambrozie avea sa devina un mentor pentru Augustin!  Episcopul a ajuns cu vremea sa aibe pentru  Monica o mare pretuire si nu o data l-a fericit pe Augustin pentru că avea aşa o mamă virtuoasă.

"Si cât de frământat și de ne­mulțumit a fost "Fericitul" Augus­tin până ce L-a cunoscut pe Hristos!
Se infruptase cu nesat, în viața lui păgână, nu numai din plăcerile pământești, traind anapoda, dar și din lucrurile care ii procurau satisfacție spirituale - căci el poseda o minte genială si in cautarile lui s‑a hranit cu tot ceea ce‑i putea oferi cultura si filozofia pagana a timpului sau.
Dar nimic din toate acestea nu l‑a satisfacut, lasand in el intacta nevoiea sfasietoare de ceva ce nu gasea.
După cum mărturi­sește în celebrele sale Confesiuni, nouă ani s-a tot frământat.
Insa, intr-o buna zi, la un îndemn pe care l‑a socotit venit din ceruri, care ii zicea: „Ia și citește!”, a deschis Noul Testament, și a citit aceste cuvinte:
Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă; ci îmbră­cați‑vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte” (Rom 13, 13‑14).

Si, luand aminte la aceste cuvinte... a devenit creștin sfarsind prin a deveni sfant!!
Convertirea i-a dat un sens real vieții sale. Si inca ce sens!
În cele opt cărți intitulate "Confesiuni", el avea sa isi marturiseasca framantarule din perioada in care nu L‑a cunoscut pe Hristos. Si aproape in fiecare rand al cartilor sale ii mulțumește lui Dumnezeu pentru bogatia pe care a primit-o prin increstinarea sa.
Intr-o formulare extrem de aleasa si deosebit de inspirata, Sfantul Augustin arata ca singurele lucruri care pot satisface sufletul omenesc sunt Dumnezeu și unirea cu El:

„Ne‑ai făcut pentru Tine (Doamne) și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni în Tine”."

Sursa: internet

El s-a framantat 9 ani ca sa ajunga sa inteleaga ce cauta, insa mama sa s-a rugat cu lacrimi 18 ani!

Dragostea ei de mama, spiritualizata de credinta in Dumnezeu, au facut din fiul ei un sfant dar si din ea o sfanta! Iata ce i-a spus Sfantul Augustin mamei sale cand ea s-a atratat contrariata ca el o citeaza in scrierile sale:
“Cuvântul grec “filosofia” înseamnă iubirea înţelepciunii. Eu aş fi putut să te neglijez cu indiferenţă în scrierile mele, dacă tu nu ai fi iubit înţelepciunea. Dar tu o iubeşti mai mult decât mă iubeşti pe mine, şi eu ştiu cât mă iubeşti. Tu ai făcut în ea atâtea progrese, încât nu ai tremurat niciodată înaintea morţii, care, după cum o afirmă cu toţii, reprezintă culmea cea mai înaltă a filozofiei. Oare nu ar trebui să devin în mod spontan un discipol al tău?”


Sfanta Monica a murit la 56 de ani, multumita ca dorinta i s-a implinit si fiul sau a luat calea cea buna, a lui Iisus.

Biserica ortodoxa o cinsteste pe Sfanta Monica, in ziua de 4 Mai.
Ea este considerata protectoarea casniciilor, a sotiilor nefericite si a mamelor.
Dumnezeu s-a indurat de rugaciunea ei si a rasplatit-o, rabdarea si tenacitatea cu care s-a rugat fiind dovada a credintei, a increderii in EL si in puterea Sa.

Sfantul Augustin este rezultatul puterii credintei si a rugaciunii de mama, o mama care, rugandu-se, l-a facut din pacatos un sfant!


Faptul ca Sf Augustin este socotit "doctor al bisericii" catolice si ca provine din spatiul catolic, a facut ca el sa fie mai putin invocat de ortodocsi.
Trebuie insa precizat ca Augustin si mama sa au trait in vremea cand biserica lui Hristos nu traise schisma, asa ca ei raman si pentru noi sfinti ca toti sfintii
Sfantul Augustin este pentru biserica o mare personalitate, fiind un prolific teolog ale carui lucrari raman nepretuite!



* Maniheismul a reprezentat una dintre cele mai importante religii practicate în antichitate, în

Orientul Mijlociu, în special pe teritoriul Imperiului Persan. Este o teză dualistă, propagată de Mani

(Manes) (216-277 d.Hr.), filozof persan, care, pretinzând a fi în posesia unor revelații secrete, se

considera a fi ultimul trimis, întruchiparea fizică a „Paracletului”. Dupa moartea sa curentul s-a

propagat rapid in Imperiul Roman, Sf. Augustin fiind unul din adepti.

Maniheismul susține dualismul radical ontologic între cele două principii eterne, Binele și Răul,

care se opun, în cursul istoriei, într-o confruntare fără sfârșit. In viziunea maniheistă, omul este

privit ca un nesfârșit câmp de luptă al acestor două principii. Astfel, partea binelui este reprezentată

de suflet, format din lumină, și partea negativă este trupul, compus din pământ negru. Sufletul

definește persoana, neputând fi corupt. - sursa wikipedia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu