joi, 31 august 2017

TOATE SE IARTA CELOR CE CRED


Oare ce anume suntem noi in stare sa facem si Dumnezeu sa nu inteleaga? Nimic. Caci El toate le stie, le intelege si le iarta.


Noi avem vederea scurta. Multi nici nu stim din cine ne tragem, care ne este zestrea genetica si zestrea de pacate mostenite, nici cine suntem nu stim cu adevarat, nici de ce anume suntem in stare!

Facem bine cu greu, judecam cu usurinta si, de cele mai multe ori, nu putem iarta... In schimb pacatuim - si stiind si nestiind - caci inainte de orice omul este atasat pacatului.

Domnul insa stie si trecutul si viitorul nostru, si ce putem si ce nu putem, are ingaduinta si toate ni le poate iarta.


Ce nu ni se iarta? Sa ne indoim si sa hulim impotriva Duhului Sfant, Acela fara de care noi am fi ramas nefiinta!


Sunt consternata de cei care neaga existenta lui Dumnezeu cu convingere si patima! E ceva care ma infioara.
Caci, vorba lui Blaise Pascal, daca Dumnezeu nu exista si tu ai crezut, nu ai pierdut nimic. Dar daca Dumnezeu exista, si tu nu ai crezut?  Ei, atunci ai pierdut totul! 


Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit; Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică. Pentru că ziceau: Are duh necurat. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei? Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea
Marcu 3, 28-35

miercuri, 30 august 2017

NIMIC NOU...

Nu poti convinge pe necredinciosi ca Dumnezeu exista, dupa cum nici ei nu ma vor convinge pe mine ca nu exista!
Dialogul pe aceasta tema este deci unul compromis din start.

Si totusi exista oameni a caror viata se poate schimba si a caror credinta poate deveni exemplara!
Dumnezeu stie de ce , cum si cand! Cel mai notoriu exemplu ramane cel al Sf Apostol Pavel!

Am intrat pe blogul unei tinere femei care traieste o drama si care isi gaseste in credinta in Dumnezeu puterea de a merge
mai departe - dealtfel titlul blogului ei nu ascunde acest lucru!

Si am putut citi acolo comentarii absolut deplasate, total nepotrivite, mesaje menite sa strecoare indoiala.

Parcurgandu-le am putut observa ca exemplele oferite ca argument al presupusei inexistente a lui Dumnezeu, se bazau pe ideea ca omul merita sa traiasca fericit, sa-si permita orice, si Dumnezeu, daca ar exista, ar trebui sa fie neconditionat in slujba lui!

Dar nimic nu-i nou sub soare! Hristos a fost blamat, negat si acuzat de tot felul  chiar in fata.
"Cine respinge pe Fiul lui Dumnezeu şi învăţăturile Sale mereu va găsi argumente în fa­voarea celor susţinute. Acuzele nu sunt noi, ci doar ambalate mai sofisticat. 
Domnul Hristos nu ne aduce îndoieli distructive, ci mereu ne oferă certitudinea Învierii."  Pr D Paduraru, Ziarul Lumina

Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui. Marcu 3, 20-27

marți, 29 august 2017

ZI DE SARBATOARE SI POST



Se spune ca numele pe care il dam copiilor sunt incarcate de conduita celui care l-a purtat intrand in istoria numelor.

In tot cazul, sa gasesti numele copilului tau nu este nici usor si nu trebuie sa fie nici o gluma. Mare parte din numele inspirate de vedete, eroi din filme sau chiar obiecte sunt date de parinti cu nivel educational socotit scazut.

Dupa ce filmul "Singur acasa" a avut succesul stiut, lumea s-a umplut de Kevini! De unde vine numele ... nu se stie si poate deaceea Kevin a adus o aura de nulitate desavarsita acestor numiti.

Intrebati despre subiect, profesori din Germania au declarat ca de indata ce gasesc un Kevin intr-o clasa, stiu ca acela este si slab la invatatura si indisciplinat.

Psihologii si cercetatorii atei au cautat tot felul de explicatii emitand chiar ideea unei posibile discriminari a priori!

Cat despre numele neobisnuite... ele pot genera deasemenea o anumita reactie celor din jur, reactie care se poate rasfrange asupra comportamentului psihologic al copilului si implicit al viitorului adult.

In concluzie ... nu ar trebui sa luam in joaca acest lucru.

 Despre Sf.Ioan si numele inspirat de el si personalitatea lui se pot scrie carti.

El impune, fiind expresia unei trairi smerite, demne de cinste!

Ioan Botezatorul a fost ultimul Mare Prooroc, Vestitor al Celui Mare si Sfant!

 Si, pentru ca vorbin de onomastica, cine ar da azi numele de Irod copilului sau?


Şi a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, Căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, Şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu. Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Marcu 6, 14-29

duminică, 27 august 2017

BUNELE MANIERE CRESTINE

In aceasta Duminica suntem invitati sa ne gandim la faptul ca, pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, poruncile nu sunt constrangeri ci un cod educational, un cod al bunelor maniere crestine 
Asa cum invatam sa folosim servetelul si nu maneca pentru a ne sterge la gura, tot asa nu ne vom lasa in desfranare, de exemplu.
Si poate ca ar trebui sa ajungem sa intelegem ca ideea potrivit careia Biserica este un loc unde ti se restrang drepturile, este pe cat de falsa pe atat de paguboasa.
 
Respectarea poruncilor este educatie, ascultarea constiintei, continua analiza personala, rusine, ingaduinta fata de ceilalti, respectarea aproapelui, iubire daruita si primita.


În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. El I-a zis: Care? Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință.

PS

Ceea ce nu se spune in aceasta pericopa dar este transmis de Sfanta Traditie a Bisericii este ca acest tanar exemplar, care isi dorea sa faca totul pentru a ajunge langa Dumnezeu, desi trist la momentul discutiei cu Mantuitorul, a implinit spusele Lui si a devenit apostol, daruindu-si averea saracilor!

Caci... ceea ce e cu neputinta oamenilor, este cu putinta la Dumnezeu!

sâmbătă, 26 august 2017

IMAGINEA

Cei care se ocupa astazi de tehnologia electronica au ajuns la concluzia ca memoria omului este alimentata primordial de imagine. 
Se pare ca tinem minte ceea ce am vazut, mai intai si mai trainic, decat ceea ce am citit sau ni s-a povestit! 

Si, asa stand lucrurile, suntem bombardati cu imagini, suntem ademeniti cu imagini si, nu in ultimul rand, suntem inselati prin imagini.
Traim in era vizualului, nu-i asa - fie el si virtual, real, fabricat, imaginativ... 

Si totusi, pana sa afle ca a  fost pacalit cu imagini fabricate ori trucate, omul ar putea sti adevarul si fara sa vada.

Dumnezeu ne-a lasat ochii inimii, cei care vad fara sa aibe nevoie sa aibe in ata o imagine. 
Apoi mai exista si intuitia, cea de care este responsabila glanda pineala, supranumita si "ochiul mintii" sau "al treilea ochi", glanda aflata in mijlocul creierului, si care pare sa se atrofieze tocmai din pricina expunerii ochilor la lumina ecranelor. (http://darul-din-urma.blogspot.fr/2017/06/grijile-vietii.html)

Convinsi prin imagini, mai mult sau mai putin veridice, ne pierdem o multime de acuitati, caci imaginea domina creierul obnubilandu-l!

Ramane deci absolut valabila - daca cineva avea vreo indoiala - spusele Domului Hristos : "Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut!" (Ioan, 20)


Şi plecând ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma Lui. Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! Dar mulţimea îi certa ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David. Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii noştri. Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui. Matei 20, 29-34

vineri, 25 august 2017

DIN NOU DESPRE CREDINTA SI BOLI


M-am intors din Romania tulburata de o multime de contrarietati. 
Incet, incet, nebunia comunicarii digital-vizuale sapa!
Si lucrurile devin grave cand e vorba de boala si credinta. 
Si din directia asta bat vanturi tare reci...

Pe vremea tineretii mele circula un banc cu inundatiile, Bula si ... Dumnezeu, si, oricat de ireverentios si nepotrivit cu linia blogului meu ar fi el, contine o oarecare intelepciune, un "ce" subinteles, de bun simt.

Satul lui Bula era amenintat de viitura. Toata lumea alerga disperata sa-si salveze bunurile si pe ei insisi din calea prapadului, numai Bula, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui il intreabara:
- Ce faci, Bula? Nu vezi ca vin apele peste noi? Fugi, salveaza-te!
- Nici nu ma gandesc! Eu stau aici cuminte, ca ma salveaza Dumnezeu…
Zis si facut. Vin suvoaiele peste sat. Bula, se urca pe acoperisul casei si sta si asteapta. Un grup de oameni trece pe langa casa lui intr-o barca de salvare.
- Ce faci, Bula, acolo sus? Sari in barca, ca ai sa te ineci!
- Nu, raman aici! Dumnezeu e mare si puternic si ma va salva!
- Treaba ta!
Mai sta ce mai sta, trece si cea de-a doua barca pe langa el.
- Hai, Bula, sari in barca si salveaza-te!
- Nu, nu! Dumnezeu e mare si ma va salva!
- Ma, Bula, esti nebun, hai odata, ca te ia apa!
- Nu!
Pleaca si a doua barca. La cea de a treia barca, povestea se repeta.
Apoi, Bula moare inecat si ajunge in Rai. Ajuns la portile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere si cere sa fie lasat sa vorbeasca cu Dumnezeu.
- Pai bine, Doamne! Eu ma rog atata la tine… iti dau toata increderea mea si tu ma lasi sa mor?!?
- Cum ziceai ca te cheama? intreaba Dumnezeu.
- Bula.
Cauta Dumnezeu in registrul lui si gaseste numele lui Bula.
- Mai, Bula, nu stiu cum sa-ti spun… dar la mine aici scrie ca ti-am trimis trei barci!

Sursa: internet


Despre interdependenta intre credinta si boala este plina Sfanta Scriptura, plina de exemple si invataminte.

Il vedem asadar pe Iisus atingand oameni si vindecand miraculos boli, facand mutii sa vorbeasca si orbii sa vada, inviind chiar mortii! El insa era Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat!

Ni se mai spune in Scriptura ca apostolii, desi credeau in El si in Unul Dumnezeu, nu reuseau sa faca aceleasi minuni, si mai vedem ca, atunci cand au reusit aceasta, ei au fost plini de Duhul Sfant! 
Sfintii au reusit multe dar nu si sa invinga moartea. Ea vine din voia si cu voia lui Dumnezeu!

Boala, 
cu suferinta si cu frica de moarte, inerenta si omeneasca, care vin cu ea, este o cale spre mantuire, si de aceea ingaduita de Dumnezeu. 

In fata bolii e necesar sa avem nadejde, credinta nestramutata dar si intelepciune! Sa intelegem ca "a muri" 
este, pentru un crestin, o trecere si nu un sfarsit!

Suferinta ar trebui sa ne aduca smerenie si comuniune cu Dumnezeu.
Dar smerenia vine odata cu intrebari: 

Cata credinta am? Cred intr-atan incat sa fiu in stare sa mut muntii din loc?

Si totusi, nu cumva Dumnezeu ne trimite barci de salvare pe care nu le luam in seama din pricina mandriei ori/si a prea multor cugetari ?

Crezand, ne punem in Dumnezeu toata nadejdea noastra.
Trebuie oare ca rugandu-ne Lui si cu deplina credinta sa Ii cerem totul?
Raspundul este DA! 


Exista insa o conditie: sa nu incetam sa facem tot ceea ce depinde de noi!
Dumnezeu va interveni atunci cand noi nu mai avem nimic de facut. Pentru ca "suntem impreuna-lucratori cu Dumnezeu"(I Cor. 3, 9) si, ca impreuna-lucratori  trebuie sa ne achitam de sarcinile noastre si nu sa asteptam ajutorul lui Dumnezeu, doar pentru ca noi consideram suficient sa credem in El si sa ne rugam Lui!
Cum ar fi viata noastra daca Dumnezeu ar face totul?

Dumnezeu ne ajuta cand e nevoie si este indecent si imoral sa Ii cerem ceea ce am fi putut face noi.
El inervine acolo unde noi nu mai putem interveni.
El este pretutindeni, in tot locul si in tot ceasul, ne este alaturi si asculta rugaciunile noastre spuse cu credinta, din inima! 

Noi insa trebuie sa traim, sa implinim ceea ce viata ne pune in cale si sa ne rugam sa tinem calea cea buna, sa nu trandavim si nici sa umblam nauci, bazandu-ne pe ajutorul lui Dumnezeu, sa luam deciziile corecte!

Ma framanta o intrebare: Oare descoperirile cercetatorilor nu sunt
si ele rodul intelepciunii daruite omului de Dumnezeu? 
Nu cumva sutele de ani de rugaciuni ale milioanelor de mame indoliate din istorie au ajuns la Dumnezeu si El s-a indurat de urmasii lor, ingaduind oamenilor - prin alti oameni - sa se vindece de anumite boli? - caci rugaciunea este si ea o mostenire si inca una pentru eternitate!

Cine poate spune ca stiinta nu e buna de nimic, ca nu ar fi contribuit la cresterea sperantei de viata la care lumea a ajuns astazi ?
Generatiile lui Eminescu au murit in floarea varstei  decimate de tuberculoza si febra tifoida, asa cum lumea noastra moare azi de cancer.

Sa ignori un tratament care te poate ajuta nu cred ca inseamna credinta. 
Si, daca esti crestin, ar trebui sa te intrebi daca nu cumva esti stapanit de mandria de a crede ca tu ai atata credinta incat poti sa te vindeci caci Domnul stie cat esti tu de... perfect.
Este vorba doar de credulitate?

Caci, asa cum zice un proverb romanesc, Dumnezeu iti da dar nu iti baga si in traista!

Şi îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan. Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi îndată I-au vorbit despre ea. Şi apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea le slujea. Iar când s-a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii. Şi toată cetatea era adunată la uşă. Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos. Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo. 
Marcu 1, 29-35

miercuri, 23 august 2017

REVENIRE

Revin, dupa 21 de zile petrecute in Romania, si, ceea ce simt, este mai curand ceva  de nespus, asa ca voi lasa tacerea sa... 
vorbeasca.

Despre vacanata as spune ca, din totdeauna... ma destabilizeaza!
Si nu este aici nici o urma de exagerare! 
E o realitate faptul ca imi reintru cu lentoare, si chiar cu o oarecare dificultate, in pielea mea, cea de toate zilele!

Am nevoie de program si rigoare asa ca... ma grabesc sa-mi reintru in piele, meditand in pace, folosind energia pe care o simt! 

Asadar, ma rog sa pot face cele ce sunt necesare si bune pentru tot si pentru... toti! 


Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. Marcu 1, 23-28

marți, 15 august 2017

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

... reprezinta si incheierea unui an liturgic. Noul an va incepe cu un alt praznic al Maicutei, cel dedicat Nasterii Sale!

Eu, dupa grele zbateri pentru a ma conecta la internet, am ajuns in paginile blogurilor mele!
Vacanta in Romania este mereu pentru mine o confruntare cu contrariile, este dragoste si detestare, este lacrima si zambet, durere si incantare...

Reflectam zilele trecute la ideea, devenita cliseu, cum ca, daca te intorci "acasa", iti incarci bateriile.
Da, simt si eu in mine o energie care ma locuieste, dincolo de subrezeniile  de toate zilele care nu ma parasesc nici in vacanta! NU cred insa ca "de vina" ar fi stelele ori pamantul natal, nici energiile nevazute sau presupuse  ci... OAMENII!

Cand locuiesti departate de locul tau de bastina, traiesti un fel de anonimat care, pana la un punct, te ajuta sa inaintezi debarasat de greselile tale ori ale stramosilor tai, pornind de unul singur la reinnoirea ta, fara sa mai tragi dupa tine un intreg arsenal de greutati adaugat de mostenirile capatate cu voie sau fara voie.
Revenirea la matca este intalnirea cu tine, persoana pe care multi o cunosc, despre care se stie cine a fost, ce a facut, este retrairea timpului cand nu erai un anonim!
Bateriile ti se incarca asadar din regasirea ta printre oameni si cu oameni!

Totul este pana la urma comuniune!


Altfel... traiesc in plus tristetea de a nu ma regasi in peisajul din care lipsesc ai mei...
Casa mea e pustie si prea mare, fiind destinata unei familii... si acum, in ea e prea mult loc pentru o singura femeie!

Maica Sfanta nadajduiesc sa ma ajute sa imi regasesc reperele. Eu sunt in mod evident o persoana pentru care "casa" inseamna "camin" si caminul este familia. Peretii intre care nu e freamat si viata nu imi spun nimic.

Un gand bun pentru cei/cele care poarta numele Maicii Domnului!





marți, 1 august 2017

1 August



Azi a inceput postul Sfintei Marii!

Din nefericire pentru mine, fiind in vacanta in Romania... toti m-au primit cu mici, bere si friptane!

Dar toate sunt spre smerire!

Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori? Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. Iar după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, dincolo de Iordan. Şi au mers după El mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei acolo. Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau. Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor. Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo. Matei 18, 18-22 şi 19, 1-2; 13-15