vineri, 11 martie 2016

TINEM POST SAU... FACEM CURA?

MOTTO:
"Tu posteşti! Bine, dar arată-mi aceasta prin fapte ! Prin ce fapte ? – întrebi tu.
Iată: când vezi un sărac, fie-ţi milă de dânsul; când vezi un vrăjmaş, împacă-te cu dânsul. De vezi pe aproapele tău norocit, nu-l pizmui. Ţine ochii tăi în frâu, ca să nu arunce priviri poftitoare şi necurate. Nu numai gura ta trebuie să postească, ci încă şi ochii şi urechile, picioarele şi mâinile şi toate membrele trupului tău. Mâinile tale să postească rămânând curate de averea cea nedreaptă şi de lăcomia câştigului. Picioarele tale trebuie să postească nemergând la desfătările cele necuviincioase. Ochii trebuie să postească neuitându-se cu poftă şi cu aprindere. Privirea este mâncarea ochilor. Dacă privirea este neiertată, păcătoasă, vătăma postul, ducând tot sufletul la pierdere. Ar fi cea mai mare nebunie a opri gurii chiar mâncarea cea învoită, iară ochiului, dimpotrivă, a-i îngădui privirea cea păcătoasă. Tu te înfrânezi de carne. Bine. Dar nu-ţi lăsa nici ochii a căuta la pofta cărnii, încă şi urechile tale trebuie să postească. Dar postul urechii stă în a nu asculta clevetirile şi vorbele cele rele asupra cuiva. Căci se zice în Sfânta Scriptură: „Să nu asculţi vorbele cele mincinoase” (leş. 23, 1). încă şi gura trebuie să postească, înfrânându-se de la vorbele cele de ruşine şi de înjurături sau sudalme; căci ce ar folosi, dacă noi nu mâncăm carnea dobitoacelor, dar ca nişte fiare sălbatice sfâşiem numele cel bun al fraţilor noştri ?" Sf Ioan Gura de aur - Omilii la Postul Mare


Stiu ca exista pareri pro si contra post, dupa cum exista pareri potrivit carora  e bine sa postesti pentru ca... este sanatos! 
Ei bine, cred ca postul este... post si nu cura de dezintoxicare ori mai stiu eu ce si nu isi arata binefacerea decat celor care il tin cum se cuvine! 
Cura... face bine si ea dar... este altceva!

Cate ceva  despre POST 
Scurta rememorare

Această ştiinţă a postului nu este recentă, credincioşii fiind iniţiaţi în el încă de povăţuitorii din Vechiul Testament.
Postul lui  Moise - care s-a depărtat de popor şi a postit timp de patruzeci de zile pentru a putea primi teofania de pe Sinai şi Legea Lui Dumnezeu - este cel mai cunoscut!

Dar Postul a fost iniţiator şi al altor teofanii şi mi­nuni ale Vechiului Testament

  • Postind, acelaşi Moise a făcut ca poporul lui Israel să treacă Marea Roşie şi s-a învrednicit de teofania Rugului aprins.
  • Graţie stăpânirii patimilor  şi a postului, Enoh a fost mutat la cer şi n-a cunoscut moartea, 
  • Iacob a moştenit dreptul de întâi-născut, 
  • Iosif a scăpat de desfrânare, 
  • Iosua a putut intra în pământul făgăduinţei şi sfinţi poporul, 
  • Ana cea stearpă a dat naştere lui Samuel, 
  • Samson a biruit leul, 
  • Ghedeon a biruit asupra vrăjmaşilor săi cu numai trei sute de oameni, 
  • iar David a dobândit împărăţia. 
  • Cei ce imită exemplul prorocului Ilie, se vor învrednici ca şi el de ve­derea lui Dumnezeu într-o adiere de vânt subţire după o cale de patruzeci de zile în pustie. Prin post acesta a înviat pe fiul văduvei, a poruncit stihiilor naturii şi a făcut să cadă ploaie din cer; tot aşa credincioşii vor dobândi puterea asupra cosmosului lor interior făcând să coboare asupra lui prin post ploaia duhovnicească.

Postul a fost hrana proorocilor, postind
  • Elisei a înviat şi el un mort, 
  • Isaia s-a învrednicit de vederea Domnului oştirilor fiind curăţit de un cărbune aprins, 
  • Iona a scăpat din monstrul marin, 
  • Daniel, „bărbatul doririlor”, i-a biruit pe lei, iar cei trei tineri au rămas teferi în cuptorul de foc.
  • Ninivitenii, care au unit postul cu căinţa şi au dobândit numai­decât iertarea dumnezeiască, sunt şi ei pentru toţi credincioşii un model pe care trebuie să se grăbească să-l urmeze, pentru a ajunge şi ei în ceata prorocilor şi a drepţilor care şi-au petrecut viaţa pe pământ postind. 

Dar modelul  desăvârşit, motivul cultic al Postului Ma­re, e desigur Postul lui Hristos în pustie, timp de patruzeci de zile, urmat de Botezului Său. 

Deşi n-avea nevoie să postească (uma­nitatea sa îndumnezeită n-avea nevoie de nici o curăţire), Hristos S-a supus de bunăvoie foamei şi ispitei demonului prin voia proprie. 

"El a instituit astfel postul şi asceza creştină prin propria Sa exis­tenţă pentru a arăta El însuşi calea ridicării lui Adam căzut din cauza lăcomiei şi a ne învăţa să ne cunoaştem limitele: cu alte cuvinte să realizăm efectiv acel „Cunoaşte-te pe tine însuţi”.
Acceptând să fie ispitit şi să lupte cu diavolul în umanitatea Sa, Hristos a dat astfel creştinilor modelul luptei lor împotriva puterilor rău­lui şi le-a oferit drept arme postul şi rugăciunea.

În timpul postului Său în pustie, Hristos n-a mâncat, nici n-a băut timp de patruzeci de zile, ispravă supraomenească care arăta astfel intima întrepătrundere între umanitatea şi divinitatea Sa.
Deşi trebuie să ne străduim să imităm acest model divin, cu excepţia câtorva eroi ai as­cezei, omului obişnuit nu-i este cu putinţă să ţină intocmai un asemenea post.

Obiectul regulilor postului şi al typikon-ului este, aşadar, acela de a per­mite credincioşilor să participe la „postul lui Hristos” adaptându-l, prin „iconomie”, la slăbiciunea lor.
Scopul lor nu este de a suprima cu totul hrana, ci mai degrabă de a asigura în chip treptat şi aproape „ştiinţific” biruinţa raţiunii asupra tiraniei pântecelui, o durere uşoa­ră care ne aduce aminte de Dumnezeu, de păcatele noastre şi de moarte şi ne introduce în „deprinderea binelui”, ca să ne apropie cu vrednicie de iubirea de oameni a lui Dumnezeu."
Spicuiri din|
Makarios Simonopetritul,Triodul Explicat. Mistagogia timpului liturgictraducere de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000.


Revenind la noi, oameni obisnuiti, fara pretentii de asceti: postul inseamna  - mai intai - privarea trupului de desfatarea gustului, de poftele gastronomice, cele care, prin prea-hranire, impiedica fiinta sa se apropie la cele sfinte.
Postul este o perioada in care, lipsa mancarii este compensata NEAPARAT de rugaciune si meditatie!

Felurile postului

  • Ajunarea  sau postul negru, care consta in abtinerea de la mancare si bautura, cel puţin pentru o zi întreagă. Acest fel de post se practică, de obicei, in prima şi ultima săptămână din Postul Mare, in ziua Înălţării Sfintei Cruci, ziua tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul dar si in alte zile de post, la sfatul duhovnicului.
  • Postul  uscat, când ajunăm până spre seară cand putem gusta mâncăruri uscate: pâine, fructe,  apă, nuci etc. Se tine in Postul Mare,in Ajun de Crăciun, in postul Adormirii Maicii Domnului, in ziua Înălţării Sfintei Cruci, ziua tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul dar si in alte zile de post, cu binecuvântarea duhovnicului.
  • Postul obişnuit , cu infranare de la mancaruri asa zis de dulce (carne, peşte, produse lactate, ouă, grăsimi, vin şi alte băuturi alcoolice, inclusiv bere). Este postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel,  postul Naşterii Domnului, al ajunul Bobotezei , postul clasic.
  • Postul uşor  (sau dezlegarea)  permis cu ocazia anumitor saratori care, calendaristic, se petrec in vremea posturilor - cum sunt: Bunavestire, Floriile, Intrarea Maicii Domnului în Biserică precum si alte sărbători, dedicate Sfinţilor ori unor evenimente bisericeşti mari, care coincid cu zilele de post. Randuiala implica dezlegarea postului  si permisiunea de a bea putin vin, de a manca peşte, icre şi untdelemn.
Cine a tinut cura de slabire, sau orice alta nevointa care implica iesirea din obisnuinta, stie ca ... nu e simplu!
Corpul are o anume memorie. El se obisnuieste cu ritmul, cantitatea si continutul hranei si, ca orice obisnuinta, detasarea de ea produce... sevraj!
Sevrajul implica, dureri de cap, nervozitate, stare de slabiciune... ispite de tot felul!
Fara rugaciune, postul devine doar o sursa de pacate! 
Asa ca... mai bine ... nu!

Exercitiul postului, la care ar trebui sa ne antrenam tot anul, prin postirea din zilele de miercuri si vineri, este o taina, pana la urma! 
El implica refuzul ispitelor, un proces temporar de despatimire, o alunecare a atentiei, prin efort interior de concentrare si cercetare, spre lucrurile de care  lumea cu ale ei ne tin departe.

Sa tii post nu inseamna sa inseli corpul cu credvursti de post, pateu de post, carne de post... ci sa privezi corpul spre intarirea spiritului!
Postirea insemna  diminuarea cantitatilor de mancare, renuntarea la felurile stimulante, o linistire a proceselor biologice ale digestiei
O usoara... flamanzire care te ajuta sa vezi altfel viata ta, greselile tale, sa-ti amintesti de pacate uitate, sa te doara neputintele, imperfectiunile si sa fii umil!

De ce flamanzire? 


Poate pentru a da posibilitatea creierului sa se ocupe si cu altceva decat cu digestia; astfel mintea se va abate de la gandurile care il departeaza pe om de Dumnezeu, ajutand-o sa-si vina in fire!
Daca in post ne-am umflat burtile... nu a fost post ci ghiftuire! Daca postim de carne si ne uitam la filme deocheate... ce post mai este acela?
Decat o portie mare de cartofi prajiti cu mujdei si salata de varza, bucate mancate din belsug, cu pofta si desfatare, mai bine o bucata de paine si un pahar cu apa! Asta inseamna post!

Mancarea de post trebuie sa fie in cantitati reduse, atat cat sa ajute trupul sa poata exista, cu feluri mai putin gustoase, mai putin ispititoare ! 
In principal felurile de post nu au nici macar ulei - decat in zilele de dezlegare!
Inlocuind produsele de origine animala cu cele de origine vegetala, alimente sanatoase dealtfel, in cantitati mici, sistemele corpului cunosc un fel de... resetare! 
Schimbarea nu va intarzia sa se simta si la nivel mental: vom gandi altfel,  vom fi mai atenti, vom simti altfel, vom fi mai sensibili, mai umili si poate mai buni!

In Post rugaciunea trebuie sa fie hrana de baza! 
Rugaciune, metanii, faptele bune, renuntarea la desfatari , la placeri de orice fel! 

Daca Face Book-ul a devenit o a doua natura... pai, el ar trebui inlaturat... macar pentru aceasta perioada!
Daca cafeaua de dimineata este desfatarea cu care ne incepem ziua... sa bem ceai si sa ne gandim ca dam o jertfa Mantuitorului. 
Daca tigarea ne tine robi... sa ne dezrobim de ea...!
Jerfele pentru Domnul nu sunt sangeroase, ci sunt renuntari la lucruri care ne tin legati de cele pamantesti, de placeri, bucurii lumesti, de pacate! Ele ne desteapta constiinta si ne dau puterea de a intelege binefacerea umilintei.
Daca in post reusim sa renuntam macar la un singur lucru care ne place peste masura, este deja ceva!

Postul este nevointa si nevointa ne ajuta sa gandim altfel, sa ne vedem micimea, saracia duhului, sa ne smerim!
Din nefericire, din huzur nu prea ies decat... aroganta, ingamfare, desconsiderare fata de cei din jur... lucruri care  nu fac decat sa ne inegreasca sufletul. 

„Prin cuvântul post noi înţelegem o înfrânare de la toate mâncărurile – iar în caz de boală, numai de la unele – precum şi de la toate băuturile, de la toate lucrurile lumeşti, de la toate dorinţele rele, pentru ca să poată face creştinul rugăciunea lui mai cu uşurinţă […], pentru ca să omoare poftele trupeşti şi să câştige harul lui Dumnezeu. 
Postul este o faptă de virtute, cu lucrare de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci un mijloc de mântuire. 
Dar în acelaşi timp, este şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că este o jertfă – o renunţare de bună voie de la ceva care ne este îngăduit – izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.” (Arhimandrit Cleopa Ilie, Cuvinte despre post, în colecţia Mari duhovnici români despre post, Editura EIKON, Cluj, 2004, p.46-47)...

In fine, orice am alege sa o facem cu onestitate: facem o cura sau ...  ne hotaram sa tinem post?! 

"Am văzut agricultori care semănau aceeaşi sămânţă, dar cu scop diferit: unul ca să-şi plătească datoriile, al doilea ca să se îmbogăţească, al treilea ca să ofere daruri, al patrulea ca să fie lăudat de trecători, al cincilea ca să provoace invidie vrăjmaşilor săi şi al şaselea ca să nu fie judecat ca leneş.
Asadar, fie că posteşti, fie că priveghezi, fie că miluieşti, fie că slujeşti fratelui tău, îngrijeşte-te să discerni pentru care motiv de mai sus o faci
(Sf Ioan Scararul)

Post Scriptum

Ca postul este o revigorare a sanatatii, am verificat pe propria-mi piele prin analize!
Chiar in timpul chimioterapiei ap ajunat timp de 5 zile ! (doua zile inainte de cura, o zi - in ziua tratamentului - si inca doua zile dupa cura).

Postul ... gri, cum i-am zis eu - fara mancare, dar cu apa - si-a aratat eficacitatea in analizele facute la trei zile dupa cura! 
Procentul globulelor albe nu s-a modificat, asa ca... nu am mai avut nevoie de injecti  necesare pt  cresterea numarului de leucocite!
Asta a insemnat mai multa putere, lipsa durerilor provocate de stimularea maduvei, lipsa greturilor si tot ce deriva de aici... 
Trebuie sa mai spun ca medicamentele, chimicalele in general,  iti iau puterea de a te ruga!
Ajunarea mi-a servit cumva de rugaciune, desi stiut este ca, daca nu te poti ruga in timpul bolii, Duhul Sfant se va ruga pentru tine!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu