vineri, 11 martie 2016

TINEM POST SAU...FACEM CURA?

Stiu ca exista pareri pro si contra post, dupa cum exista pareri potrivit carora  e bine sa postesti pentru ca... este sanatos! 
Ei bine, eu zic ca postul este... post si nu cura de dezintoxicare ori mai stiu eu ce si nu isi arata binefacerea decat celor care il tin cum se cuvine! 
Cura... face bine si ea dar... este altceva!
Si ma explic.

Mai intai ce stim despre POST?
Scurta rememorare 

Această ştiinţă a postului nu este recentă, credincioşii fiind iniţiaţi în el încă de povăţuitorii din Vechiul Testament.
Postul lui  Moise - care s-a depărtat de popor şi a postit timp de patruzeci de zile pentru a putea primi teofania de pe Sinai şi Legea Lui Dumnezeu - este cel mai cunoscut!

Dar Postul a fost iniţiator şi al altor teofanii şi mi­nuni ale Vechiului Testament

  • Postind, acelaşi Moise a făcut ca poporul lui Israel să treacă Marea Roşie şi s-a învrednicit de teofania Rugului aprins.
  • Graţie stăpânirii patimilor  şi a postului, Enoh a fost mutat la cer şi n-a cunoscut moartea, 
  • Iacob a moştenit dreptul de întâi-născut, 
  • Iosif a scăpat de desfrânare, 
  • Iosua a putut intra în pământul făgăduinţei şi sfinţi poporul, 
  • Ana cea stearpă a dat naştere lui Samuel, 
  • Samson a biruit leul, 
  • Ghedeon a biruit asupra vrăjmaşilor săi cu numai trei sute de oameni, 
  • iar David a dobândit împărăţia. 
  • Cei ce imită exemplul prorocului Ilie, se vor învrednici ca şi el de ve­derea lui Dumnezeu într-o adiere de vânt subţire după o cale de patruzeci de zile în pustie. Prin post acesta a înviat pe fiul văduvei, a poruncit stihiilor naturii şi a făcut să cadă ploaie din cer; tot aşa credincioşii vor dobândi puterea asupra cosmosului lor interior făcând să coboare asupra lui prin post ploaia duhovnicească.

Postul a fost hrana proorocilor, prin el 
  • Elisei a înviat şi el un mort, 
  • Isaia s-a învrednicit de vederea Domnului oştirilor fiind curăţit de un cărbune aprins, 
  • Iona a scăpat din monstrul marin, 
  • Daniel, „bărbatul doririlor”, i-a biruit pe lei, iar cei trei tineri au rămas teferi în cuptorul de foc.
  • Ninivitenii, care au unit postul cu căinţa şi au dobândit numai­decât iertarea dumnezeiască, sunt şi ei pentru toţi credincioşii un model pe care trebuie să se grăbească să-l urmeze, pentru a ajunge şi ei în ceata prorocilor şi a drepţilor care şi-au petrecut viaţa pe pământ postind. 

Dar modelul cel mai bun şi desăvârşit, temeiul însuşi al Postului Ma­re, e desigur postul lui Hristos în pustie, în timpul celor patruzeci de zile care au urmat Botezului Său. Deşi n-avea nevoie să postească (uma­nitatea sa îndumnezeită n-avea nevoie de nici o curăţire), Hristos S-a supus de bunăvoie foamei şi ispitei demonului prin consimţământ liber. 
El a instituit astfel postul şi asceza creştină prin propria Sa exis­tenţă pentru a arăta El însuşi calea ridicării lui Adam căzut din cauza lăcomiei şi a ne învăţa să ne cunoaştem limitele: cu alte cuvinte să realizăm efectiv acel „Cunoaşte-te pe tine însuţi”.
Acceptând să fie ispitit şi să lupte cu diavolul în umanitatea Sa, Hristos a dat astfel creştinilor modelul luptei lor împotriva puterilor rău­lui şi le-a oferit drept arme postul şi rugăciunea.

În timpul postului Său în pustie, Hristos n-a mâncat, nici 

n-a băut timp de patruzeci de zile, ispravă supraomenească care arăta astfel intima întrepătrundere între umanitatea şi divinitatea Sa.
Deşi trebuie să ne străduim să imităm acest model divin, cu excepţia câtorva eroi ai as­cezei, omului obişnuit nu-i este cu putinţă să ţină intocmai un asemenea post.

Obiectul regulilor postului şi al typikon-ului este, aşadar, acela de a per­mite credincioşilor să participe la „postul lui Hristos” adaptându-l, prin „iconomie”, la slăbiciunea lor.
Scopul lor nu este de a suprima cu totul hrana, ci mai degrabă de a asigura în chip treptat şi aproape „ştiinţific” biruinţa raţiunii asupra tiraniei pântecelui, 
o durere uşoa­ră care ne aduce aminte de Dumnezeu, de păcatele noastre şi de moarte şi ne introduce în „deprinderea binelui”, ca să ne apropie cu vrednicie de iubirea de oameni a lui Dumnezeu.

Spicuiri din| Makarios Simonopetritul, „Triodul Explicat. Mistagogia timpului liturgictraducere de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000.

Revenind la noi, oameni obisnuiti, fara pretentii de asceti:

postul inseamna  - mai intai - privarea truplui de desfatarea gustului, de poftele gastronomice, cele care, prin prea-hranirea trupului, il impiedica sa se apropie la cele sfinte.
Postul este o perioada in care, lipsa mancarii este compensata NEAPARAT de rugaciune si meditatie!

Cine a tinut cura de slabire, sau orice alta cura care implica iesirea din obisnuinta, stie ca ... nu e simplu!
Corpul are o anume memorie. El se obisnuieste cu ritmul, cantitatea si continutul hranei si, ca orice obisnuinta, detasarea de ea produce... sevraj!
Sevrajul implica, dureri de cap, nervozitate, stare de slabiciune... ispite de tot felul
Fara rugaciune, postul devine doar o sursa de pacate! 
Asa ca... mai bine ... nu!

Exercitiul postului, la care ar trebui sa ne antrenam tot anul, prin postirea din zilele de miercuri si vineri, este o taina, pana la urma!
Sa tii post nu inseamna sa inseli corpul cu credvursti de post, pateu de post, carne de post... ci sa privezi corpul spre intarirea spiritului!
Postirea insemna  diminuarea cantitatilor de mancare, renuntarea la felurile stimulante, o linistire a proceselor biologice ale digestiei
O usoara... flamanzire care te ajuta sa vezi altfel viata ta, greselile tale, sa-ti amintesti de pacate uitate, sa te doara neputintele, imperfectiunile si sa fii umil!

De ce  e nevoia flamanzire? 

Pentru ca sangele sa se ocupe si cu altceva decat cu digestia,  ajutand mintea sa-si vina in fire!
Daca in post ne-am umflat burtile... nu a fost post ci altceva!
Decat o portie mare de cartofi prajiti cu mujdei si salata de varza, bucate mancate din belsug, cu pofta si desfatare, mai bine o bucata de paine si un pahar cu apa! Asta e post!

Mancarea de post trebuie sa fie in cantitati reduse, cu feluri mai putin gustoase, mai putin ispititoare, atat cat sa ajute trupul sa poata exista ! In principal felurile de post nu au nici ulei decat in zilele de dezlegare!
Inlocuind produsele de origine animala cu cele de origine vegetala, alimente sanatoase dealtfel, sistemele corpului cunosc un fel de... resetare! Schimbarea nu va intarzia sa se simta si la nivel mental: vom gandi altfel,  vom fi mai atenti, vom simti altfel, vom fi mai sensibili, mai umili si poate mai buni!

In Post rugaciunea trebuie sa fie hrana de baza! 
Rugaciune, metanii, renuntarea la cele ce ne desfata! 

Daca Face Book-ul a devenit o a doua natura... pai, el ar trebui inlaturat... macar pentru aceasta perioada!
Daca cafeaua de dimineata este desfatarea cu care ne incepem ziua... sa bem ceai si sa ne gandim ca dam o jertfa Mantuitorului. 
Daca tigarea ne tine robi... sa ne dezrobim de ea...!
Jerfele pentru Domnul nu sunt sangeroase, ci sunt renuntari la lucruri care ne tin legati de cele pamantesti, de placeri, bucurii lumesti, de pacate! Ele ne desteapta constiinta si ne dau puterea de a intelege binefacerea umilintei.
Daca in post reusim sa renuntam macar la un singur lucru care ne place peste masura, este deja ceva!

Postul este nevointa si nevointa ne ajuta sa gandim altfel, sa ne vedem micimea, saracia duhului, sa ne smerim!
Din huzur nu ies decat... aroganta, ingamfare, desconsiderare fata de cei din jur...  numai lucruri care,  nu fac decat sa ne inegreasca sufletul. Si chiar daca nu ni se pare... este chiar asa!

In fine, orice am alege sa o facem cu onestitate: facem o cura sau ... ne hotaram sa tinem post?! 
Cu adevarat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu