luni, 4 septembrie 2017

PLANUL DIVIN

Domnul a ales un popor, dintre toate: poporul care si-a dezvoltat traditia tinand cont de El, pastrand invataturile Lui de-a lungul veacurilor.

Poporul acela insa a inceput sa piarda din rigoarea credintei si Domnul le-a trimis prooroci care sa ii avertizeze pe oameni si sa-i faca sa revina pe calea cea buna.

Dar oamenii poporului ales i-au alungat pe acestia si i-au ucis.

Veacuri la rand au cerut si au primit ajutorul lui Dumnezeu. La fiecare incercare insa ei au cartit si L-au tradat pe Dumnezeu.

Atunci Domnul, iubind lumea, si-a trimis Fiul sa se intrupeze in om, fara de pacat, ca sa le arate oamenilor cum trebuie sa fie si ce este necesar mantuirii.

Numai ca ei nu L-au vrut si iar s-au indoit! Astfel li s-a luat lor statutul de popor ales si Domnul a devenit Dumnezeul tuturor celor ce au crezut in El!

Si toata aceasta lucrare de mantuire a lumii, Planul lui Dumnezeu, s-a desfasurat astfel incat ei sa nu mai poata sa inteleaga ceea ce li se intampla si sa ramana in nevrednicia lor incremeniti intr-o lege pe care au facut-o nefunctionala!

Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi. Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor. Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc. Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută. Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic? Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare. Cine are urechi de auzit să audă. Marcu 4, 10-23

vineri, 1 septembrie 2017

CU SUFLETUL DESCHIS LA INCEPUT DE AN LITURGIC

Sa punem inceput bun pentru un nou an liturgic care incepe azi! Doamne, ajuta-ne intareste-ne si ne vegheaza!


Nu avem nici merit, nici vina in ce priveste nasterea noastra.

Vigoarea spirituala insa este ceva ce se cultiva si pentru care se asuda! 

A fi capabil sa te desprinzi de cele care te trag in jos, sa stii sa iesi din hatisul spinilor si al matragunei... implica, intre aletele, ascultare.

Iesirea din starea de rob  nu trebuie facuta oricum ci doar in Legea Domnului caci altfel... scurta si iluzorie va fi libertatea! Starea in lumina e o rasplata a ascultarii!

Si nu e imposibil pentru nimeni sa ajunga la limanul luminii caci sufletul nostru este pregatit sa primeasca Cuvantul cel bun care sa rodeasca in noi asemenea unei seminte cazute in pamant manos!

11. Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!
12. Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale!
13. Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale.
14. Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile.
Ps 119

Şi iarăşi a început Iisus să înveţe, lângă mare, şi s-a adunat la El mulţime foarte multă, încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat. Şi-i învăţa multe în pilde, şi în învăţătura Sa le zicea: Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene. Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o. Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult. Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat. Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută. Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă. Marcu 4, 1-9