luni, 30 noiembrie 2015

IMPARATIA DIN NOI

Luca XVII, 20-25.

Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea.
Şi vor zice vouă: Iată este acolo, iată, aici nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta. 


Vestea cea bună (Evanghelia)  este prin excelentă la Luca cea care priveste venirea sau instaurarea Împărătiei lui Dumnezeu, realitatea Ei fiind tema centrală  în Evanghelia lui.
Exemple:
(4,43 Si El a zis către ei: Trebuie să binevestesc împărătia lui Dumnezeu si altor cetăti, fiindcă pentru aceasta am fost trimis;  8,1 "Si după aceea Iisus umbla prin cetăti si prin sate, propovăduind si binevestind împărătia lui Dumnezeu, si cei doisprezece erau cu El"; 9,2: Si i-a trimis să propovăduiască împărătia lui Dumnezeu si să vindece pe cei bolnavi". 9,60: Iar El i-a zis: "Lasă mortii să-si îngroape mortii lor, iar tu mergi de vesteste împărătia lui Dumnezeu".
Rudenia noastra cu Dumnezeu, cel care ne-a facut dupa chipul si asemanarea Sa,  ne permite sa ne bucuram de Imparatia Lui inca din viata pamanteana, inlauntrul nostru, ingrijind si sfintind trupul omenesc si curatindu-ne sufletul primind Trupul si Sangele Domnului!

Ioan I, 35-51
A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui.
Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu!
Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus.
Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti?
El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea.
Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru.
Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos).
Şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu eşti Simon, fiul lui Iona tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte: Petru).
A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-azis Iisus: Urmează-Mi.
Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis:Vino şi vezi.
Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug.
Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip,

te-am văzut când erai sub smochin.
Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel.
Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. 

Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.

SFINTE ANDREI, ROAGA-TE PENTRU NOI!

duminică, 29 noiembrie 2015

Duminica Dregătorului bogat

Păzirea poruncilor
Luca 18, 18-27

În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu

Renuntare omului la tot ceea ce are este solutia radicala, dar singura, pe care o prezintă Evanghelia după Luca. Este vorba absolut despre tot ceea ce poate tine pe om legat de sine si de lumea aceasta, în dauna raportării lui la Dumnezeu. Omul nu trebuie sa se sprijine pe bogatie (Luca 12,15: Si a zis către ei: Vedeti si paziti-vă de toată lacomia, căci viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale). Nu trebuie nici macar sa se ingrijeasca de cele trebuincioase vietii pantesti, hrana si îmbracaminte, ci chiar si pentru acestea – pentru tot, prin urmare - trebuie sa nadajduiasca cu credinta că vor veni de la Dumnezeu. Singura preocupare este stradania de a trai in Imparatia lui Dumnezeu (Luca 12,31: Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adăuga vouă.)
Este vorba, asadar, de o perspectiva eminamente teologică asupra vietii.
Renuntarea nu priveste deci numai bogatia ci tot ceea ce poate constitui pentru om o atractie care il tine legat, blocandu-l in aceasta lume si inchizandu-i perspectiva catre Imparatia lui Dumnezu!

 
Chemați de clopotele de la Notre Dame

  29 Noiembrie 2015

Chemați de clopotele de la Notre Dame

         Pr. Răzvan Ionescu,
paroh al Bisericii ortodoxe Sf.Parascheva si Sf Genoveva din Paris
                       
Vă întrebați cum ar putea să sune public un apel la rugăciune într-o țară în care separația Stat-Biserică împinge de câteva secole trăirea religioasă dinspre spațiul social înspre cel privat? Vă întrebați poate cum este posibil ca un astfel de îndemn să se audă public pentru prima oară, după trei secole de asurzitoare tăcere, purtând marca inconfundabilă a eficienței comunicaționale specifice rețele­lor sociale, veșmânt nou la o atât de veche nevoie a omului, și anume, aceea de ocrotire din partea Celui de Sus Care ne iubește? Momentele de mare cumpănă, de agresiune împotriva omului și a umanității, petrecute pe harta Parisului în numele unui dumnezeu al violenței și al răzbunării în care cu siguranță nici o religie nu se regăsește, au dat naștere, în chip inspirat, chemării declinate prin „priezpourparis”, „priezpourlafrance” sau „prayforparis”. Și nu e totul. Sâmbătă seara, primeam în cascadă îndemnuri pe sms : `Un message à faire passer ... Ce soir une bougie aux fenêtres pour ces attaques à Paris et St Denis, pour les victimes, pour les familles des victimes, faites propager le plus vite possible cette chaine. Faites passer ce message à tout votre répertoire pour qu’il remonte jusqu’à Paris afin de montrer que la solidarité française est bien plus forte que la violence!!!!!~. Uimitor, nu ? O candelă arzândă pentru Franța de azi, pentru Parisul îndoliat de barbaria islamistă. Odată trecut primul șoc, oamenii se lăsau purtați de nevoia de a se aduna acolo unde s-a murit. Să aprindă o lumânare. Să se roage împreună, chemați de clopotele de la Notre Dame. Să se reculeagă pe străzile care cu o zi înainte cunoscuseră atingerea sângelui și a morții... solidaritatea se simte palpabil, exprimată pe stradă, cu toată inter­dicția manifestărilor în spațiu public asociată planului Vigipirate în curs. Tensiunea este și ea prezentă: de ajuns un zvon de arme în Place de la Republique pentru ca oamenii să încerce cu înfrigurare să se salveze. Impresionant.
Întâmpin îndemnul de a scrie despre evenimentele recente din Paris ca pe o ascultare venită prin viața Bisericii. Personal, îmi vine mai ușor să tac. Noi, românii, ne aflăm la atât de puțin timp după tragedia de la Colectiv, pe care o purtăm cum putem la Sfântul Altar, liturghisind la lumina lumânărilor aproape ca o fugă de reflectoarele luărilor de poziție publice, care mai de care punând punctul pe i-ul vino­văției cuiva. O nouă tragedie ne sfâșie acum, semn al tendinței vremurilor încărcate pe care le trăim, și purtarea durerii este prilejul unei reconsiderări lăuntrice, un îndemn de recalibrare interioară, în propria ta viață și în relația cu ceilalți. Noi, românii parizieni, continuăm să simțim românește, purtând de aici greu­tățile poporului nostru deopotrivă cu cele ale neamului în mijlocul căruia pronia dumnezeiască ne-a adus, ca prin mărturia noastră de viață, Domnul să câștige suflete pentru veșnicie.
Ceea ce îmi pare un semn minunat al vremurilor grele pe care le trăim este lumina care izbuc­nește acolo unde întunericul pare să-și fi făcut socotelile lui: chipul în care oameni care au privit moartea în față au reușit, în Colectiv sau în Bataclan, să-și pună viața unii pentru alții, să ajute ignorând pericolul pentru propriile vieți. Este irumperea învierii acolo unde credeai că nu mai ai ce aștepta, dată fiind orientarea oamenilor spre aspecte puțin legate de duhovnicie, ca să nu spunem chiar la unii, potrivnice ei. Ceea ce arată încă o dată că Învierea poate răsări oriunde, chiar și acolo unde judecățile omenești deznădăjduiesc. Trăim fără îndoială un timp apăsător prin ceea ce s-a întâmplat, și mai ales pentru ceea ce riscă să se mai întâmple. Ni se spune că risc zero nu există. Că problema nu se pune dacă se va mai întâmpla, ci când și cum. Avem prilejul să deplângem lipsa de repere duhovnicești a celor pentru care ne rugăm să îi lumineze Dumnezeu să ia decizii înțelepte, inspirate. Dar când te dezinteresezi public de referințe­le duhovnicești, cum te poți deschide oare insuflării dumneze­iești? Intențiile sunt poate nobile la nivel de idei și voință politică, dar complexitatea lumii de azi ne cere să așteptăm mai mult decât atât.
În orice caz, rezistența în fața agresiunii ne unește. Oamenii reacționează într-o căutare de a nu se lăsa copleșiți. Să arate că nu se lasă intimidați de apăsarea teroristã. Nu se simte nimeni în siguranță. Ceea ce, paradoxal aici, unde educația nu a cultivat valorile creștine, poate naște în sufletele multora un fior al rugăciunii, al căutării ocrotirii de care avem atâta nevoie, în aceste suflete educate la școală în profundul respect al unei laicități care rimează pentru mulți cu dezin­teresul pentru viața religioasă. Cum să înțelegi că te trezești brusc în plin război în condițiile în care nu dorești decât să-ți vezi de treburile tale, de viața ta, amenințat de un islamism promovat deopotrivă de nativi francezi, ale căror valori de viață au derapat în medii infracționale promovate de ghetto-urile din periferia Parisului? Punerea într-o ecuație cu atâtea necunoscute a propriei vieți, și a celor dragi ai tăi, face ca din matematica calculelor umane să iasă tainic, la iveală, intuiții și frământări care transcend posibilitățile logicii curente … să fie oare acesta prilejul de trezire la viață a unei simțiri creștine a Franței?
Ce este sigur este nevoia noastră de discernământ și de ajutor de Sus.

Sfântă Genoveva, ocrotitoare a Parisului și a Franței, al cărei supliciu a continuat și după moarte prin arderea sfintelor tale moaște și aruncarea lor în Sena în timpul Revoluției franceze, miluiește-ne pe noi!
Avem nevoie mai mult ca oricând.

COP21

Luni, Parisul va fi gazda COP 21, (adica Conference of Parties) privind schimbarile climaterice! 
Intalnirea va fi una istorica, caci niciodata nu s-au adunat la un loc atat de multi conducatori din lumea intreaga! 
Barack Obama, Vladimir Putine, Xi Jinping, Dilma Rousseff, Shinzo Abe, conducatori africani, europeni, asadar... toata lumea. Vor fi peste 150 de sefi de stat si de guvern! Absolut deosebit, inedit pentru protocolul celor din Quai d'Orsay!
Contextul dramatic al atentatelor de la Paris face ca totul sa capete alte dimensiuni, masurile de securitate necesare dand orasului aspect de cetate asediata! 
In consecinta... nici o sansa sa putem circula, nici maine nici poimaine!!!

EVANGHELIA ZILEI de sambata

Şi pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El: Te voi însoţi, oriunde Te vei duce.
Şi i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul. Şi a zis către altul: urmează-Mi. Iar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu. Iar El i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu. Dar altul a zis: Îţi voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi ca să rânduiesc cele din casa mea. Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită
îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu. 
Luca 9, 57-62

 
Stingher in lumea noastră, Mantuitorul, nu-i asa?
Iar cei ce-L urmeaza nu sunt rasplatiti cu bogatii ci cu nevointa, cu jertfa, cu renuntare la cele lumesti si cu lepadare totala de sine!
Lepadarea asta este exprimată de Mântuitorul în termeni radicali, tocmai pentru a nu lăsa loc nici unei interpretari: "Dacă vine cineva la Mine si nu urăste pe tatăl său si pe mamă si pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul său însusi, nu poate să fie ucenicul Meu "(Luca 14,26).
Asadar cei care doreau sa-l urmeze trebuiau sa fie capabili sa uite complet lumea cu ale ei!
Nu este îngăduită nici chiar o posibilă legitimă si indreptatita reactie, aceea de a pune randuiala în lucruri înainte de a le părăsi: "Iti voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi ca să rânduiesc cele din casa mea. Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug si se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărătia lui Dumnezeu." (Luca 9,61-62).
Punctul de referinta , in functie de care Mântuitorul isi justifica pozitia radicala, este Împărătia lui Dumnezeu. Este vorba aici de o perspectivă eminamente teologică, adică de o reconsiderare a lucrurilor în functie de Dumnezeu si de Împărătia Sa.
 
 
 


vineri, 27 noiembrie 2015

CEI CE STIU

... cate ceva despre mine, pot sa confirme:
am avut un sot deosebit, ca sa nu zic mai mult!
Multe au fost gesturile lui catre mine dar, zilele astea, mi-am amintit de cele legate de iarna, frig si... masina!
De cum se strica vremea, sotul meu se trezea, mult mai devreme decat mine, si, dupa ce isi facea toaleta, cobora in parcare sa-mi incalzeasca masina, sa-i curete si sa-i stearga geamurile! (pentru ca eu eram cea care mergea cu masina la serviciu si nu el care, invocand nevoia de miscare, folosea tamvaiul ori autobuzul!)
Dupa cum unii stiu, statii de spalare auto nu prea existau, dar eu nu am spalat niciodata masina si nici nu am facut curat in interiorul ei!
Azi mi s-a dus rasfatul!
Dar am inteles si cat de bucuros era el sa faca asta pentru mine. Caci atunci cand iubesti, mare bucurie ai sa iti arati dragostea!
Asa se face ca, ducandu-mi nepotii la scoala, ferindu-i de frigul diminetii de prin statiile de autobuz, protejandu-i, ma simt de parca am castigat la Loto!

Evanghelia de azi ne vorbeste  despre faptul ca, odata cu Sf Ioan Botezatorul, vechea lege, cea data de Moise la sfatul lui Dumnezeu, si-a incheiat misiunea! El, Mantuitorul, este cel ce ne-a adus Legea cea Noua, a iubirii!, dar nimic din acea lege nu trebuie considerat inutil ori gresit caci tot lege dumnezeiasca este!
Cat priveste pacatul... el ramane pericolul de care trebuie sa ne pazim! Si nu numai cei ce pacatuiesc vor fi pedepsiti ci si cei ce-i imping pe altii spre pacat sau fac ca pacatul sa-i sminteasca pe semeni!

El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea. Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă. Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter. Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici. Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l. Luca 16, 15-18; 17, 1-4

joi, 26 noiembrie 2015

CONSTIINTA



"Cand Dumnezeu l-a facut pe om, a sadit in fiecare judecata nemincinoasa a binelui si a raului, adica regula constiintei".
Sf. Ioan Gura de Aur

Asadar constiinta este sfatul lui Dumnezeu pus in noi.
Este judecatorul nemitarnic de al carui verdict nu putem scapa. Ea stie ce e bine si ce este rau si, fiindca vine de la Dumnezeu, nu dispare din noi niciodata!


Versatilitatea firii noastre, inclinate spre pacat, face uneori ca glasul constiintei sa fie scazut, abia auzit, pacatele noastre sa o sufoce, indiferenta noastra sa o anestezieze, insa nimeni nu se poate debarasa de constiinta sa. Prin ea fiecare om stie exact daca ceea ce face este bine sau rau!

Daca luam in seama sau nu... judecata constiintei, asta este altceva;
este ceva ce tine de libertatea cu care ne-a inzestrat Dumnezeu, este vointa noastra si ea face din noi autorul si responsabilul unic al faptelor proprii.
Adam si Eva au stiut ca, mancand din pomul cunoasterii, au facut ce nu trebuia si constiinta lor le-a spus ca vor fi descoperiti si ei ... "s-au acoperit"!
In loc sa se smereasca, au incercat sa-si gaseasca scuze, pasand responsabilitatea gestului: Adam a invinuit-o pe Eva si indirect pe Dumnezeu ("Femeia (pe)care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat") iar Eva l-a invinuit pe sarpe ("Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat").Geneza 3

Constiinta ramane barometrul nostru moral.
Ea ne ajuta sa fim integri, sa ne ferim de pacat, sa ne salvam.
Prin rugaciune, post si spovedanie o ingrijim, o facem activa, puternica, ca sa nu ne atinga ca o adiere ci ca o furtuna care da cu noi de pamant si nu ne lasa pana nu ne indreptam!

In Evanghelia de azi - inserata mai jos - Mantuitorul spune o pilda pentru care ne trebuie si ceva lamuriri.

Asadar un stapan (in persoana caruia am putea sa-l identificam pe Dumnezeu), afland ca iconomul, adica administratorul sau, este necinstit, il cheama si il anunta ca-l destituie.
Constiinta iconomului nedrept il ajuta sa realizeze dimensiunea faptelor sale si sa inteleaga ca, odata iesit din slujba stapanului, va ramane fara aparare si lacomia lui avea sa-i aduca ura concetatenilor sai; astfel, dupa o judecata inteleapta, decide sa micsoreze datoriile oamenilor!

Stapanul il lauda pentru istetimea lui si acesta este un punct care ne deruteaza! Cum poate fi multumit Dumnezeu de faptul ca cineva se comporta asa?
De aceea e nevoie de o mica lamurire.
Asa-zisii iconomi erau cei care se ocupau de administrarea averii stapanilor, intre care si de acordarea si recuperarea imprumuturilor date oamenilor aflati in nevoie. Ei obisnuiau sa umfle dobanzile cu procente ce constituiau castigul lor propriu.
Evident, acesti intendenti trebuiau sa aprecieze corect cam cu cat pot incarca datoria cuiva astfel incat datornicul sa fie in stare sa si restituie imprumutul, caci altfel nu erau buni administratori!
Si lacomia unora ii facea sa fie detestati de oameni.

Stapanul il lauda asadar pe iconomul nedrept nu pentru aparenta sa smecherie, cum am fi tentati sa credem, ci pentru smereniea sa!
Recunoscand ca a gresit, pentru a-si reface imaginea si a avea relatii bune cu oamenii, el s-a decis sa renunte la propriul sau castig!

Sa recunosti ca ai gresit este deja un pas mare spre a capata iertarea iar sa-ti indrepti greseala... gratifiant!

Citirea acestei parabole in Postul Nasterii Mantuitorului nu este intamplatoare, textul amintindu-ne ca trebuie sa ne smerim, sa ne spovedim, recunoscand ce am gresit, dar si sa ne indreptam, pe cat este posibil, greselile.


Şi zicea şi către ucenicii Săi:
Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu? Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.

Luca 16, 1-9

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul:


Doamne si Stapanul vietii mele duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie!
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor!
Amin

miercuri, 25 noiembrie 2015

TIMPURI INNOURATE

Acum vreo 10 ani am suferit o fractura la bratul stang!
Am purtat un manson de gips o luna de zile si, dupa ce mi-a fost indepartata carcasa aceea care ma impiedica sa-l misc, bratul meu arata deprimant de flasc si slabit.
Asta din pricina imobilizarii!
Cam asa vad eu lumea de azi: ca un brat scos din gips!
Am devenit o lume flascaita, fara zvanc, fara vointa, prea multa vreme tinuta in gipsul confortului. 
Ce se va intampla? Orice.
Ce mai putem face? Impasul pare de netrecut.

Sa ne rugam, deci, noi, cei care putem, vrem si credem! Sa-I cerem  lui Dumnezeu putere si intelepciune, forta si determinare!
Ca doar El ne mai poate salva de nebunii care circula liberi si de impostorii care ne conduc!

Nu ne lasa ca pe niste oi pierdute, Pastorule, si miluieste-ne pe noi pacatosii!

Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte. Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând: care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte? Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.
Luca 15, 1-10

marți, 24 noiembrie 2015

CERÂND VOM CĂPĂTA însă...

Cate nu ne dorim si cate socoteli nu ne facem?! Multe.
Din ele unele ies  bine, altele mai putin bine sau deloc.
Cand ceva nu se implineste dupa dorinta noastra, nu trebuie sa fie cu suparare caci, vorba aceea: nu stii de ce te-a ferit Dumnezeu!

Cunosc pe cineva care in toate momentele marcante ale vietii lui l-a "incercat" pe Domnul!
Osciland in credinta lui, de cate ori a avut ocazia sa faca pasi mari, ori de rascruce, in viata, a spus:
- "Doamne, daca existi cu adevarat, fa sa mi se implineasca aceasta dorinta!"
Si Domnul i-a implinit toate cererile dupa cum a dorit!
Din nefericire insa, nimic din ce I-a cerut lui Dumnezeu in acest fel nu i-a fost spre binele lui! 
Domnul, dupa ce l-a lasat sa vada ca voia lui era gresita, milostiv, i-a aratat si care era varianta corecta!
Si i-a dat zile multe si mintea i-a ramas intreaga spre a-si da seama de erorile sale si de bunatatea lui Dumnezeu.

Cred ca priordial in relatia noastra cu Dumnezeu este sa stim ce se cade si cum sa-I cerem ceva caci nu toate cate ni le dorim ne sunt si de folos!

EVANGHELIA ZILEI

Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi. Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace. Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă? Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.
Luca 14, 25-35

luni, 23 noiembrie 2015

RANDUIELILE LUMII SI RANDUIELILE DOMNULUI

O tragica poveste adevarata:
Intr-un mare oras francez, o familie mixta (mama frantuzoaica, tatal profesor camerunez), a trait o drama desavarsita!
Fiica lor, o superba metisa, a fost asasinata la numai 22 de ani!
Tatal, un pedagog apreciat, a simtit ca, odata cu adolescenta, fiica lor a intrat intr-un soi de rebeliune care nu avea cum sa nu o duca la dezastru. Si au incercat toate metodele, inclusiv consult psihologic. 
Dornica de independenta si teribil de tenace in a-si contrazice parintii, tanara a refuzat cu obstinatie tot ce venea de la parintii ei, considerandu-i demodati! Si... facand dupa capul ei si impotriva lor, a devenit inca de la 18 ani consumatoare de alcool si de relatii dezordonate.
Deznadajduiti, parintii nu au mai avut altceva de facut decat sa ii acorde independenta totala si sa asiste  neputinciosi la caderea fiicei lor.
Si...intr-o buna zi a sfarsit asasinata, dupa o coma alcoolica in timpul careia a fost violata de 4 tineri inconstienti!

Parintii azi sufera enorm! Independenta acordata fiicei lor a costat-o viata. Dar nu poti ajuta pe nimeni vara voia sa! Si nici Dumnezeu nu poate!
Multe nu se potrivesc intre randuielile noastre si cele ale Domnului.
Si asta pentru ca lumea a fost mereu dispusa sa faca dupa duhul sau si nu dupa voia Lui. Ca si copiii, care cred ca parintii ii sufoca cu reguli si principii si sunt mereu tentati sa se impotrivesca lor, omenirea se lupta cu buna stiinta sa faca lucrurile dupa voia ei rebela si nu dupa cea a Domnului!
Dar oare de ce inca avem noi pretentia ca Dumnezeu sa ne fie aliat, aparator, sprijinitor neconditionat? De ce ne folosim oare mereu de exemple nefericite pentru a ne argumenta necredinta, fara sa cautam incompatibilitatile celor doua voiri?


Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei Îl pândeau, zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis:
Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu! 
Luca 14, 1, 12-15
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.
Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.
Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.
Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept."
Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine.

Ioan XV, 17-27
Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.
Ioan
XVI1

duminică, 22 noiembrie 2015

DUMINICA BOGATULUI

De multi ani pilda bogatului caruia i-a rodit tarina este inca un prilej pentru mine sa-mi amintesc de regretata mea prietena, plecata la Domnul la numai 50 de ani, invinsa de un cancer fulgerator!
Veronica nu avusese o viata usoara si asta pentru ca a tras cu dintii ca sa scape de saracia in care se nascuse. 
Cand vremurile s-au schimbat i s-a schimbat si ei soarta.
A castigat nesperat de mult, atat de mult incat nu o data mi-a spus ca nu ar mai avea nevoie sa munceasca nici o zi, avand asigurate batranetile! 
Numai ca... boala i-a curmat planurile si milioanele din conturi nu au putut-o scapa de moarte ci doar de ... batraneti! Iar viata, pe care, la 50 de ani, o credea inca lunga, i s-a curmat surprinzator de repede!
In zbuciumul ei de sfarsit a trait brutal revelatia inutilitatii bogatiei in iconomia lui Dumnezeu!
 
Am cautat asta-primavara bilete pentru concertul de Anul Nou de la Viena, un cadou pentru copiii mei, si, desi nu prea aveam mari sperante sa gasesc, nu mica mi-a fost mirarea cand am constatat ca biletele erau vandute pana in anul 2020!
Planurile pe termen lung sunt totusi doar... hazard!
Cine poate sti ce va face in 2020?

Lumea asta nu ne este decat un pasaj, o trecere fulgeratoare!
Nu este locul de care sa ne legam sufletul, atata vreme cat nu-l putem salva cu cele lumesti si nici o bogatie nu ne poate da zile... 
Bogatiile lumii... sunt doar himere...
Adevarata imbogatire este in Dumnezeu!
Cand intelegi insa asta ... uneori poate fi prea tarziu!

Fara intamplarile triste, cutremuratoare, pe care le-am trait in ultimul timp si pe care le socotim nedrepte si stupide, oribile si deprimante... am reusi oare sa ne luam ochii de la sclipirile trecatoare ale lumii?
  
Luca 12, 16‑21
Zis‑a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i‑a rodit țarina. Și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n‑am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește‑te, mănâncă, bea, veselește‑te. Însă Dumnezeu i‑a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce‑și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

DESPRE DUHUL DEPRESIEI

Trecerea prin viata are multe drumuri - unele mai dificile, inguste si sinuoase, altele largi si mai usor de strabatut!
Orice intalnire pe caile vietii, orice intamplare traita, ne lasa o intelepciune, sau asa ar trebui sa fie daca nu ne-ar invada... duhurile!
Dar duhurile astea ne cotropesc si nu ne lasa sa ne bucuram de ceea ce Domnul ne-a dat si de ceea ce am reusit avandu-L alaturi!
Si El le lasa spre a ne ajuta sa ne intarim credinta!
Cine poate spune ca nu l-a cotropit tristetea, ca a trecut prin viata fara lacrimi, panici ori nefericiri? Cred sincer ca nimeni nu este scutit de asta!

Traim un moment greu. Stirile ne tin prizonieri ai tristetii, instalate din pricina durerilor unor nevinovati, ucisi de nebuni iresponsabili, de boli, de neglijentele altora ori de superficialitati.
Fiecare isi duce propria cruce dar si crucea neamului!
Greutatea crucii personale creste adesea din pricina durerilor altora, din cauza panicilor legate de viitorul lumii si implicit al nostru...
Si este minunat sa poti plange si pentru suferintele celor pe care nu-i cunosti! Este inaltator!

Duhul depresiei  insa ne da tarcoale. Si este bine ajutat de Media!
El are rolul de a ne destabiliza, de a ne face inerti, de a sterge tot ce este frumos in noi.
Odata depresivi, suferinta noastra pentru cei din jur trece dincolo de empatie, devinind boala.
Si boala depresiva este in mare parte hranita de slaba credinta sau, mai rau, de necredinta!
Credinta in Dumnezeu te scoate si din fundul iadului!
Impreuna cu EL  exista cadere... o cadere care te invata, te intelepteste, te ajuta sa te cunosti, sa reflectezi,  dar si ridicare, o ridicare duhovniceasca fara egal!
Sa compatimim suferintele aproapelui dar sa ramanem tari intru credinta! Sa nu ne despartim mintea si sufletul de Dumnezeu!
Tot ce se intampla lumii este si din vina noastra! Chiar daca ne consideram nevinovati... vina exista! Am ingaduit greselile lumii si astfel ni le-am insusit! Am trecut cu vederea deraparile vizibile ale societatii si, tacand, am devenit partasi, ne-am lasat cuceriti de duhul lumii!
Revolta noastra in fata "sortii nedrepte" este sterila!
Sa ne suflecam deci manecile si sa incepem cu noi, cu casa noastra, cu familia noastra! Sa traim frumos, sa fim cetateni responsabili, sa luptam pentru idealuri inalte, care azi par desuete dar a caror lipsa ne-a adus unde suntem!
Sa ne rugam pentru sufletele celor ce au pierit dar si pentru sufletele noastre, a celor care suntem chemati sa salvam ce se mai poate salva!
Sa alungam duhul depresiei prin increderea ca Domnul stie, poate si face TOTUL dar numai cu ajutorul credintei noastre!

Si nu in ultimul rand, sa ne rugam Maicii Domnului sa se indure de lume si sa se roage pentru noi Fiului sau!

LUCA IX, 37-43
În ziua următoare, când s-au coborât din munte, L-a întâmpinat mulţime multă. Şi iată un bărbat din mulţime a strigat, zicând: Învăţătorule,rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el
Şi iată un duh îl apucă şi îndată strigă şi-l zguduie cu spume şi abia pleacă de la el, după ce l-a zdrobit.
Şi m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi n-au putut.
Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic!Până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.
Şi, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui lui.
Iar toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.


LUCA X 38-42.
Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti, Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. 
LUCA XI 27-28.
Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sâniipe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. 

vineri, 20 noiembrie 2015

DE-ALE MELE

Astazi ploua asa ca mi-am permis sa fac... analiza psihologica! :)

Privind calendarul, am realizat ca anul se apropie de sfarsit... fara sa bag de seama!
Mai este un pic si se vor implini doi ani de cand mi s-a descoperit cel de-al doilea cancer!
Si eu care imi numaram zilele crezand ca voi muri repede!
Doar Domnul stie cand si cum si am inteles ca este inutil sa ma nelinistesc pe aceasta tema!

Programul meu de acasa este asa de incarcat incat nici nu bag de seama cum se scurge vremea! Trebuia sa plec in acest sfarsit de saptamana la Madrid, si  celalalt in Austria... dar teroristii mi-au stricat planificarea si mie ca si altora!
Cred ca va trebui sa stam mai mult pe la casele noastre unde este muuult de lucru si inca muuulte de facut!

Postul este si o provocare culinara nu numai duhovniceasca!
Bietul bunicul meu, fie iertat, in fiecare seara, dupa cina, ofta, isi potrivea tigarea in coltul gurii si, tragand adanc din ea, zicea dus pe ganduri: "Buun! Azi am incurcat-o cumva; sa vedem maine ce-om manca!"
Asa am ajuns sa ma intreb si eu, caci nu este usor sa gatesti zilnic pentru 7 persoane! Cand ma gandesc insa la bunica mea... care avea zilnic cel putin 14 persoane la masa, si asta chiar si in vremea saraciei... ma cam rusinez! 
Ieri am facut o mare musaca de cartofi - de post - cu soia!
O nebunie!
Azi voi face, pe langa o ciorba mediteraneeana, un ghiveci!
Maine si poimaine... este dezlegare la peste asa ca... meniul este clar!

Iata o reteta de Salata de rosii cu ton si avocado

  • 2 - 3 avocado
  • 3 rosii mari (stiu ca sunt de sera la vremea asta dar se mai gasesc intre  ele si unele mai bune)
  • o ceapa potrivita
  • o cutie de ton in sos natur
  • patrunjel verde sau marar, dupa gust
  • sos vinaigrette: 
1 lingura de otet, 2 linguri de ulei, 2 linguri de apa, o lingura de mustar, sare, piper -  toate le amestec cu blenderul sau pur si simplu intr-un borcan pe care il inchid si agit amestecul precum un barman cocktail.ul!

Intr-un platou mai adanc asez in starturi: rosiile taiate felii subtiri, avocado taiat, de asemenea, in felii, tonul scurs si maruntit, si ceapa tocata fin. Peste toate torn sosul, apoi patrunjelul sau mararul!

Incercati!

În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Şi El le-a zis: Mergând, spuneţi vulpii acesteia: Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi. Însă şi astăzi şi mâine şi în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-aţi voit. Iată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă. Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!
Luca 13, 31-35

Asa precum astazi toate se invart in jurul banului, in vremea  Domnului Hristos puterea era cea care lua mintile!
O sa ziceti ca si astazi se lupta pentru putere! Da, este adevarat insa banul este cel ce-i mana pe oamenii timpurilor noastre in sferele de putere, puterea fiind mijlocul prin care se poate ajunge la bani!
Irod nu a stiut sa interpreteze altfel proorocirile, vazand in Mantuitorul un posibil uzurpator al puterii sale!
Numai ca Mantuitorul nu venise nici sa cucereasca, nici sa stapaneasca ca un om, ci, Dumnezeu inomenit fiind, El s-a pus in slujba oamenilor cu umilinta, spre a-i invata cum trebuie sa fie pentru ca taramul lui Dumnezeu sa le fie casa cea vesnica!
Multora le-a fost imposibil de decriptat altfel toate cele ce se intamplau.
Astazi cati dintre noi oare nu judecam orice fapta buna, banuind ca in spatele ei este un interes ascuns care... are ca finalitate castigul?
Poate lumea si-a schimbat obiectivele, directiile, insa natura umana a ramas aceeasi!

Si ma intreb zilnic: "ce as fi facut oare eu daca as fi fost contemporana cu Hristos"?!

marți, 17 noiembrie 2015

DESPRE DAR


"Si on ne voulait qu'être heureux, cela serait bientôt fait. Mais on veut être plus heureux que les autres, et cela est presque toujours difficile parce que nous croyons les autres plus heureux qu'ils ne le sont."
"Dacă n-am vrea decât să fim fericiţi, aceasta ar fi uşor de relizat; dar vrem să fim mai fericiţi decât ceilalţi şi asta e aproape întotdeauna greu, pentru că îi credem pe ceilalţi mai fericiţi decât sunt." Montesquieu
  
Citatul acesta ma duce cu gandul la risipirea noastra ca iconomi ai vietilor si trupurilor noastre.
Fiecare are un dar, o anume capacitate. Pe masura darurilor primite este si pretentia Creatorului! Pentru ca darul nu ne este dat degeaba ci ca prin el sa ne punem in slujba celor ce nu-l au sau, daca il au, el nu este la fel de puternic!
Adesea ne risipim, nemultumiti, dorindu-ne altceva, mereu altceva, despre care nici nu stim daca ni s-ar potrivi...

Şi a zis Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând aşa. Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale. Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să bea şi să se îmbete, veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o va tăia în două, iar partea ei va pune-o cu cei necredincioşi.
Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. Luca 12, 42-48

luni, 16 noiembrie 2015

SA PUNEM INCEPUT BUN

Nu am scris nici despre nenorocirea din Bucuresti si nici despre cea din Paris. M-am rugat si ma rog, aprind lumanari si, incremenita, tac. 

Mi se pare dealtfel ca se vorbeste prea mult si ca asta ne impiedica sa ne reculegem, sa reflectam -  la bine si la rau, la dragoste si la ura, la cat de mica este linia care le desparte!

Vrem sa stim ce se intampla, dar ceea ce aflam nu ne face bine!
Si nu pentru ca ne tulburam, afland despre nenorociri, ci pentru ca ele, nenorocirile, au trecut in sfera faptului divers! Si asta ma revolta!
Media transforma totul in numere: atatia morti, atatia raniti...
Oamenii morti insa nu sunt numere! Ei au nume, familii care sufera, dureri lasate in urma, lacrimi...
Cata vreme  ne vor fi prezentate victimele ororilor asa, ca procente si cifre, stirile nu vor face altceva decat sa ne imunizeze la suferintele aproapelui!

Frica? De ce sa ne fie frica? Evanghelia de azi ne asigura ca nu e cazul sa ne facem griji caci Domnul are grija de toate!
In orice situatie, cel mai important este sa ne pastram credinta! Ea ne da si curaj si putere sa mergem mai departe si sa ne ducem viata fara frici ori frustrari! Si se pare ca ea, credinta noastra, trebuie sa ne fie incercata! Si zdruncinandu-ni-se credinta, ce ne ramane? Doar ura!?

LECTURA  ZILEI

Si a venit la Iov un sol, care a zis: "Boii arau si magaritele pasteau langa ei. Si s-au aruncat niste Sabeeni asupra lor, i-au luat si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire." Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: "Focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a aprins oile si pe slujitorii tai si i-a ars de tot. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire."
Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: "Niste Haldeeni, insirati in trei cete, s-au aruncat asupra camilelor, le-au luat si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire."
Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: "Fiii tai si fiicele tale mancau si beau vin in casa fratelui lor intai nascut.
Si deodata, a venit un vant mare de dincolo de pustiu si a izbit in cele patru colturi ale casei: casa s-a prabusit peste tineri, si au murit. Si am scapat numai eu, ca sa-ti dau de stire."
Atunci Iov s-a sculat, si-a sfasiat mantaua si si-a tuns capul. Apoi, aruncandu-se la pamant, s-a inchinat si a zis: "Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat - binecuvantat fie Numele Domnului!"
In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc si n-a vorbit nimic necuviincios impotriva lui Dumnezeu.

Cartea lui Iov, 1; 14-22



Incepand de ieri am intrat in Postul Craciunului!
Un post vesel, as zice, caci la capatul lui ne asteapta Bucuria Nasterii Mantuitorului!
Si nici nu este foarte greu de tinut,  de vreme ce, in fiecare sambata si duminica, este dezlegare la peste, ulei si vin!
Sa punem, asadar, inceput bun si sa ajungem cu bine la Craciun!
 

EVANGHELIA ZILEI

Zis-a Lui cineva din mulţime: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea. Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi? Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale. Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici jitniţă, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte? Priviţi la crini cum cresc: Nu torc, nici nu ţes. Şi zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor! Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea; căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă. Luca 12, 13-15, 22-31

miercuri, 11 noiembrie 2015

FORMA FARA FOND

Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Vai vouă, fariseilor! Că iubiţi scaunele din faţă în sinagogi şi în închinăciunile din pieţe. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că sunteţi ca mormintele ce nu se văd, şi oamenii, care umblă peste ele, nu le ştiu. Şi răspunzând, unul dintre învăţătorii de Lege I-a zis: Învăţătorule, acestea zicând, ne mustri şi pe noi! Iar El a zis: Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege! Că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile nici cel puţin cu un deget. Luca 11, 42-46

luni, 9 noiembrie 2015

NEVOIA DE DOVEZI

... pare sa fie viscerala.
Justitia are nevoie de dovezi. Omul poate insa sa le manipuleze astfel incat dovezile sa nu existe ori sa fie necloncudente! Omul cu firea lui versatila, accepta doar relele!
Teoretic certitudinile se construiesc pe dovezi. Practic dovezile pot exista si totusi sa fie ignorate, nevazute, neluate in seama!

Nu cred ca  Mantuitorul, numindu-i "neam viclean" pe cei care cereau dovezi pentru a crede in El, se refera doar la iudeii ce nu l-au perceput ca pe Messia, ci la un anume tip de om, pe care il gasim in toate nationalitatile!
Nu numai iudeii au cerut dovezi lui Dumnezeu ci, pana astazi, tot omul necredincios. 
Caci oamenii isi leaga necredinta in Dumnezeu de asta!  
Pentru cine crede... dovezile sunt permanente si la tot pasul, pentru cine nu... nu exista argumente, totul devenind neverosimil, pana si minunile cele minunate!
Dubiul insa se insinueaza fara nici o opreliste, dar niciodata pro ci... contra! Caci daca cineva iti sopteste la ureche ca ai fost inselat, crezi asta si fara dovezi, dar daca iti spune ca Dumnezeu te poate ajuta daca crezi in El... vrei dovezi!
Suntem asadar manipulabili spre rau si, fara convingeri clare, izvorate din morala si principii sanatoase, devenim doar o masa de manevra, oricat ne-am crede noi de ... independenti si liberi!

Luca XI, 29-33.
Iar îngrămădindu-se mulţimile, El a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean cere semn dar semn nu i se va da decât semnul proorocului Iona.
Căci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam.
Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi, iată,
mai 
mult decât Solomon este aici.
Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona şi, iată,mai mult decât Iona este aici. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc,ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina.

duminică, 8 noiembrie 2015

DESPRE ATINGERI

Atingerile s-au pervertit! Le-am redus la vulgar!
Fara imbratisarea mamei, un nou nascut este impiedicat sa-si dezvolte sentimentele. O mana pe umar la vreme de cumpana ori o imbratisare iti da putere, te linisteste ori iti da curaj!
Prin atingere are loc un transfer de energie, energie nevazuta dar existenta!

Taina transformarii painii si vinului, din Sfantul Potir, in Corpul si Sangele Mantuitorului, implica ceva mult mai important decat cuvintele rostite de preot, ori gesturile sale!
Parintele Staniloaie spunea ca Taina aceasta are in ea, in ambianta plina de Duhul Sfant din biserica, atingerea dintre persoana care savarseste taina si cea care o primeste!
Prin atingeri se mijloceste lucrarea nevazuta a harului!
Asta i s-a intamplat femeii din Evanghelia de astazi care, suferind de o pierdere de sange de 10 ani, s-a vindecat atingandu-se de Mantuitorul Hristos!
Puterea harului Sau si credinta ei au vindecat-o!  

Luca 8, 41-56
În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Iar pe când se ducea Iisus şi mulţimile Îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob, pe tatăl copilei şi pe mamă. Și toți plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

POMENINDU-I PE CEI CE NU MAI SUNT

... ii readucem cu gandul langa noi, rugandu-ne pentru sufletele lor!
Odihneste-i, Doame, in curtile Tale!

Daca am vreun regret, legat de aceasta zi a cinstirii mortilor, este ca nu am reusit nici eu, nici mama mea, sa facem ceea ce facea bunica cu acest prilej!
Cat voi trai imi voi aminti de parastasele facute de ea, cand imensa masa din sufragerie noastra era incarcata cu farfurii pline cu bucate alese. Pe fundul fiecarei farfurii era deliciosul ei orez cu lapte iar
deasupra, impachetate cu grija in celofan, friptura, peste, branza, un ou, paine, o bucata de coliva, o prajitura, legume si fructe de sezon.
Langa fiecare farfurie o cana cu vin, cu o floare legata de toarta, o lumanare aprinsa, o cutie cu chibrituri si o lingura.
Pentru noi, copiii, era ceva magic iar pentru toti ceilalti... o zi de sarbatoare, cand se reunea intreaga familie.
In ziua aceea bunicii nu i se uscau lacrimile! Ea ii plangea pe toti cei disparuti, si tot ea ne tinea uniti!

sursa foto romaniatv.net
Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii. Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc. Luca 8, 16-21

Biata mea mama, fie iertata, s-a dus la cele vesnice si nu a putut sa inteleaga cuvintele:
"Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el".
Cum adica? Tot cel ce are va avea si cel ce nu are va fi si mai sarac?
Recunosc ca pana intr-o zi si pe mine m-au contrariat cuvintele astea. Dar, odata ce am primit "cheia", toate au devenit limpezi, ca si cristalul!
Caci celui ce are credinta si iubire de Dumnezeu toate i se inmultesc, incercarile ii sunt binecuvantate, durerile isi au leac in Domnul si, dincolo de viata pamanteana, il asteapta vesnicia.
Cel care nesocoteste atotputernicia dumnezeiasca, considerandu-se stapanul deplin al vietii lui, cand se va astepta mai putin, i se va lua de la el ceea ce crede ca are si nu i se va lua: viata, pentru care nu s-a dat in laturi de la nimic dar care este trecatoare!
Evident, in existenta noastra putem gasi mereu situatii care sa fie lamurite prin aceasta parabola, caci cuvintele lui Hristos au intelesuri si explicatii multiple!