vineri, 30 august 2019

"Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?"

Incontestabil exista o teama abia disimulata a sfarsitului ...
Moartea proprie, ca  experienta necunoscuta, este tratata ca ceva "care se intampla altora"! 
Nimic nu opreste lumea din mersul ei spre sfarsit! 

Semnele sfarsitului, pe care oamenii doresc sa le stie, se petrec de mii de ani, dar viata continua cu toate pacatele ei, fara ca omul sa-si asume greselile,  fara sa se pocaiasca!

Semne au fost si in vremea Sodomei si Gomorei dar locuitorii, ca si noi azi, continuau sa se desfete in pacat!

Ne incurajam si noi azi - si, ca toata lumea, si eu - cu strereotipuri de genul: "Viata trebuie traita!", "Asta e viata" "Trebuie sa mergem inainte", "Ce nu te omoara te face puternic" etc!

Asa este!  Dar poate ca ar trebui sa nu ne consolam ci sa actionam, sa facem ordine!
Natura se ruineaza in jurul nostru, victima a inconstientei, a viciilor noastre, a cupiditatii, a placerilor de tot felul! 
Lumea o sfarsim noi! Nu ne pedepseste Dumnezeu ci noi insine!

Generatia care va cunoaste spaima sfarsitului, dar si 
bucuria venirii Mantuitorului, a Noului Inceput, va plati toate politele stramosilor! 
Fiecare fapta a noastra are consecinte pe care le lasam mostenire urmasilor! 

Am intalnit un osteo-naturopat care avea darul ghicitului antecedentelor vietii in...  oase! 
Dupa acea consultatie bulversanta am tras concluzia ca tot ce facem, ce traim, bine sau rau, ramane imprimat in oasele noastre! Marcat!
Si mi-am explicat, in felul meu, cum Dumnezeu, la a doua venire, cand mortii se vor scula din morminte si trupurile reinviate vor fi transfigurate, va stii totul despre noi privindu-ne oasele ! 
Adevarul va fi dezvaluit astfel in intregime! Nimic nu va ramane ascuns, asa cum nu poti pune "lumina sub obroc"!
Atunci  "va fi plângerea și scrâșnirea dinților.”



Vrem sa stim cum si cand va fi sfarsitul dar ce facem ca sa fie unul bun? Parca tot ce se poate ca el sa fie cat mai cumplit, in virtutea lui "Asta e viata!"
Ne insurubam in lume, in adancul pamantesc.
Si chiar de sunt... semnele le uitam!

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: 

Precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată, după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă. Și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze, cunoașteți că vara este aproape. Asemenea și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși. Privegheați, deci, că nu știți ceasul în care vine Domnul vostru. Aceea cunoașteți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni. Cine, oare, este sluga credincioasă și înțeleaptă, pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul său, o va afla făcând așa. Adevărat zic vouă că peste toate avuțiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul meu întârzie» și va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii, va veni stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l cunoaște și o va îndepărta din dregătorie și partea ei o va pune cu fățarnicii. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.”

joi, 29 august 2019

SFANTUL IOAN - SI OM SI INGER

Am auzit candva o gluma, care se voia o pilda cu privire la motivele pentru care crestinismul il slaveste pe Sf. Ioan Botezatorul de 4 ori pe an!
Gluma incerca sa zugraveasca, in cuvinte laice, putine si usor de retinut, figura Inainte-Mergatorului  - un inger pamantesc si om ceresc in acelas timp! 

Astazi este una din acele zile de slava a Botezatorului!

Însuși Domnul nostru Iisus Hristos l-a numit cel mai mare om născut din femeie și cel mai mare dintre proroci.

Sfântul Nicolae Velimirovici  explica "de ce îl numesc pe Ioan înger, când el nu era înger, ci om?" 
"Mai întâi pentru că Ioan a fost, în viața sa, ca un înger ceresc, dintre toți oamenii, apropiindu-se cel mai mult de viața îngerilor. 
În al doilea rând, pentru că trebuia să fie limpede învățătura,  că scopul preoției pământești a lui Hristos era de a face îngeri din oameni – din oameni muritori și păcătoși, din oameni după firea lor înrobită, de a face ființe libere în mod firesc, fără de moarte și fără de păcat, întocmai ca sfinții îngeri din cer”.

„În vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Alții însă ziceau că este Ilie, și alții că este proroc, ca unul dintre proroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan, căruia eu am pus să-i taie capul; el a înviat din morți. Căci Irod, trimițând, l-a prins pe Ioan și l-a legat în temniță din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. Căci Ioan îi zicea lui Irod: "Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău". Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și, auzindu-l, multe făcea și cu bucurie îl asculta. Deci, fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naștere, a făcut ospăț dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, iar fiica Irodiadei, intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: "Cere de la mine orice vei voi, și îți voi da". Și s-a jurat ei: "Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu". Și ea, ieșind, a zis mamei sale: "Ce să cer?" Iar Irodiada i-a zis: "Capul lui Ioan Botezătorul". Și, intrând îndată cu grabă la rege, i-a cerut, zicând: "Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul". Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Și îndată, trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Și auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt. Și s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus Lui toate câte au făcut și câte au învățat.”
MARCU 6: 14-30

miercuri, 28 august 2019

VAI-ul OSANDEI

Astazi ni se propune spre meditatie partea finala a capitolului 23 al Evangheliei dupa Matei!

Desi textul reda un discurs adresat fariseilor si carturarilor timpului lui Iisus, osanda pentru fatarnicie, despre care se vorbeste, vine pana la urma pentru oricine, nu doar pentru iudeii de atunci ori de azi!

Domnul ne vrea in jurul Sau, adunati sub aripa Sa ocrotitoare! Iubirea Sa rasfranta asupra nostra este astfel inmultita in noi, facandu-ne capabili sa o redaruim semenilor!
Risipirea noastra insa, in cele ale lumii, pune distanta intre noi si Dumnezeu. Stinge iubirea, oricat de arzatoare ar fi fost ea!

Toate au un pret! 
Pretul pentru necredinta sau ipocrizie pare a fi scump. Dar, prinsi in ispitele lumesti, cine se mai gandeste la plata? 

Momentul intalnirii cu Dumnezeu este cel in care vom fi cu totii, credinciosi sau nu, sinceri ori fatarnici, in masura sa recunoastem Cine Este Cel care Este!
Si asta va fi pentru pentru noi, cei care ne-am indoit, ne-am prefacut, L-am uitat... ori L-am parasit...  cea mai grea dintre pedepse: durerea de a nu fi iubit!



Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că zidiți mormintele prorocilor și împodobiți pe ale drepților și ziceți: Dacă am fi fost noi în zilele părinților noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui prorocilor. Așadar, mărturisiți voi înșivă că sunteți fii ai celor ce au ucis pe proroci. Dar voi întreceți măsura părinților voștri
Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei
De aceea, iată, Eu trimit la voi proroci, și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni; dintre ei veți biciui în sinagogi și-i veți urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepților răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ați ucis între templu și altar. Adevărat grăiesc vouă: Vor veni acestea toate asupra acestui neam. 
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și cu pietre ucizi pe cei trimiși la tine! De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ați voit! 
Iată, casa voastră vi se lasă pustie; căci vă zic vouă: De acum nu Mă veți mai vedea până când nu veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului».” MATEI 23: 29-39

marți, 27 august 2019

SI IAR VAI!

Asa cum desigur am intuit inca de ieri, azi continuam cu inca 3 VAI-uri!

Contextul, tema, ramane aceeasi: diferenta intre vorba si fapta, transformarea invatarii legilor dumnezeiesti intr-un confort psihic si nu in sporire a credintei!
Iudeii - ca si noi astazi, desigur - au pierdut in timp evlavia, mila, dragostea pentru adevar,  oprindu-se la forma de practicare a cultului, uitand in fapt esenta mesajului divin!

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul:

Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii: judecata, mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați; călăuze oarbe, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că voi curățați partea din afară a paharului și a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire și de lăcomie. Fariseule orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie curată și cea din afară. 
Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar înăuntru sunt pline de oase de morți și de toată necurăția. Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, iar înăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege.”

luni, 26 august 2019

VAI... NOUA!

Iertare!

Vacanta si niste probleme tehnice, legate de conectarea la internet, m-au tinut departe de blogul acesta! 


Trebuie sa marturisesc ca exercitiul acesta spiritual mi-a lipsit cu adevarat!

Desi copiii mai au inca o saptamana de vacanta, incerc sa innod firul meditatiilor mele zilnice inca de azi... sper sa ma ajute si tehnica, care in ultima vreme s-a dovedit a-mi fi oarecum impotriva!

Pentru azi... un fragment din capitolul 23 al  Evangheliei dupa Matei!

Intreg capitolul este in fapt o punere in garda, o avertizare, transmisa tuturor celor cu capacitatea de a auzi si a intelege desi, la prima vedere,  pare a fi o mustrare adresata exclusiv fariseilor!

Discursul Mantuitorului a început cu primele 12 versete, unde arata faptul ca răul esential al fariseului este acela de a fi ipocrit. Ipocritul este cel care una spune dar alta face, un vorbitor și nu un faptuitor al cuvântului… 
Si tocmai discrepanta intre cele spuse si cele facute face din orice om un mincinos!

După ce, în primele 12 versete, Mantuitorul aduce aceasta acuzatie fariseilor, in cele ce urmeaza expune un adevarat rechizitoriu, alcătuit din șapte vai-uri, plus unul, ultim, care pune concluzia, condamnarea!


Vai-urile, ca si rechizitoriu, contin acuzațiile, condamnarea rămâne, până la sfârșit, in suspans …  pentru ca sa o aflam in final, unde al 8-lea Vai precizeaza:


29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.
38. Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
39. Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.


Cele 8 VAI-uri, cuprinse in capitolul 23, sunt tot atatea avertismente cu privire la raul adus  omenirii , in ansamblul ei, de ipocrizie!


Nu poti fi iubitor de Dumnezeu daca doar mimezi credinta, daca restrangi invatatura lui Dumnezeu la tot felul de cutume si supersitii, implinind exclusiv forma, eludand insa fondul  ei, care este IUBIREA!


„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Pentru că închideți Împărăția cerurilor înaintea oamenilor; voi nu intrați și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că mâncați casele văduvelor și cu fățărnicie vă rugați îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veți lua. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un ucenic și, dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceți: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul? Ziceți iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este vinovat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este vinovat. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfințește darul? Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el și pe toate câte sunt deasupra lui. Și cel ce se jură pe templu se jură pe el și pe Cel care locuiește în el. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el.”

MATEI 23, 13-22