miercuri, 31 ianuarie 2018

TEAMA

Banuiesc ca nu doar mie mi se intampla sa trec peste pasajele "grele" ale Noiului Testament! Ma gandesc la cele ca cel propus astazi si care vorbeste despre a doua Venire a Mantuitorului. 
De ce? Pentru ca ma infricosaza!

In pericopa de azi este amintit momentul judecatii si, ca la orice judecata, omul se face mic si isi simte inima batand!

Cu atat mai mult atunci... cand El "nu va mai veni întru micșorare, ci întru slava Sa; când nu va mai veni întru smerenie, ci întru mărirea Sa; când nu va mai veni ca să pătimească, ci ca să dăruiască tuturor rodul Crucii Sale, adică învierea și nestricăciunea; când nu va mai fi judecat, ci va judeca pe toți, potrivit cu cele ce le-a făcut fiecare prin trup, fie bune, fie rele; când celor buni li se va rândui Împărăția cerurilor, iar celor ce au făcut cele rele, focul veșnic și întunericul cel mai dinafară.” cum ne spune Sf Atanasie cel Mare!

E tulburator sa afli ca nici dreptii nu vor scapa de teama!

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: În acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. Și atunci El va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învățați de la smochin pilda aceasta: Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, cunoașteți că vara este aproape. Tot așa și voi, când veți vedea împlinindu-se aceste lucruri, să știți că El este aproape, lângă uși. Adevărat grăiesc vouă, că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
Marcu 13: 24 - 31

luni, 29 ianuarie 2018

SA INVATAM CE TREBUIE SA-I CEREM DOMNULUI

Asadar Mantuitorul le spune apostolilor Sai toate cate aveau sa se intample: ca vor suferi toata mania stapanitorilor, ca vor fi urati si , in final, chiar ucisi pentru El. 
Dar nu vor muri pana ce Evanghelia nu va fi fost propovaduita! Le spune ca toata viata oamenilor va fi bulversata, macinata de tradari, de ura si crima, dar ei, propovaduitorii Sai, vor fi sub puterea Duhului Sfant.

Citind textul de azi nu se poate sa nu miram ca nici unul dintre acesti 12 alesi ai Mantuitorului nu a cazut la picioarele Sale, implorand scutirea de suferinta si de moartea violenta, de care tocmai aflasera ca vor pieri!
Cuvantul Mantuitorului - "iar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui." - le-a dat forta! 
Si acestia, cu sufletele  locuite de dragoste si credinta neclintita, au primit cu bucurie vestea suferintelor in care aveau sa piara!

Noi... nu cerem decat sa fim scutiti - de boala, suferinta, de necazuri - desi este evident ca orice crestere spirituala se produce gratie suferintei...

Ce ar trebui sa-I cerem Domnului, de fapt? 

Intai de toate, ar trebui sa invatam sa cerem, apoi ce se cade sa cerem!
Trebuie sa ne incredem in puterea si iconomia lui Dumnezeu. Sa intelegem ca peste toate este Sfanta Voia Sa!
Pentru a le trece pe toate, dupa voia Domnului, ar trebui sa Ii cerem intarirea credintei, sporirea puterii si rabdare, acea rabdare care i-a mantuit si pe Sfintii Apostoli!

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Luați seama la voi înșivă. Că vă vor da în adunări și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea stăpânitorilor și a împăraților, pentru Mine, spre mărturie lor. Însă mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile. Iar când vă vor duce ca să vă dea în mâna stăpânitorilor, nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, căci veți grăi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt. Și va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și copiii se vor răzvrăti împotriva părinților și îi vor ucide. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.” MARCU 13: 9-13

duminică, 28 ianuarie 2018

CINE E DREPT SI CINE E PACATOS?


Azi s-a citit pilda Vamesului si Fariseului!

Motivul pentru care Mântuitorul a rostit aceste cuvinte este men­ționat de insusi Sf.Luca:

„Le-a spus acelora care credeau că sunt drepți și priveau cu dispreț pe ceilalți această pildă”.


Nimeni nu poate crede despre sine ca e deasupra pacatului! NINENI!
Cu cat te apropii de Dumnezeu si primesti harul Duhului Sfant, cu atat intelegi grozavia pacatului!
Smerenia este in fond conditia intelegerii Tainei lui Dumnezeu!


Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și celălalt vameș. 
Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preadesfrânați, sau ca și acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig. 
Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa ­decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța. Luca 18, 10-14

vineri, 26 ianuarie 2018

SA TRAIM CU INCREDEREA IN DUMNEZEU!


Omul are o curiozitate deosebita si isi doreste sa stie ce i se va intampla in viitorul, care este pentru el marea necunoscuta. 
E o ispita! 
Crestinul trebuie sa invete sa-si protejeze mintea de propriile-i naluciri, ca si ce cele ale altora. 
Caci Dumnezeu vorbeste oamenilor si prin gura pacatosilor!

Visele, lecturile, ce "dezvaluie" doar o umbra de adevar spre a atrage pt ca apoi sa subrezeasca credinta cu plasmuiri, proorocirile... toate pot fi prilej de sminteala. 

Dar adanca cunoastere, increderea si permanenta veghere in vederea intalnirii cu El ne apara de orice derapare!
 
„În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.” MARCU 13: 1-8

joi, 25 ianuarie 2018

GANDIND LA BANUL VADUVEI

Se spune ca atunci cand dai trebuie sa fie din toata inima, fara calcule, fara retineri, si, mai ales, cat se poate de discret! Sa stie Domnul si cel caruia ii dai, uneori poate numai Domnul!
Domnul nu are nevoie de nimic de la noi: El ne da tot ce avem asa ca de ce ar avea nevoie de ceva din toate astea?
Generozitatea noastra este primita de EL in masura in care ea reprezinta o "achizitionare" a invatamintelor lui Hristos si o traire in ele! 
Sa nu te lauzi cu ceea ce faci altora, cu ceea ce poti, cu ceea ce dai inseamna smerenie!

Iata o marturisire extrasa din cartea Arhimandritului Epifanie Theodoropulos, "Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm",aparuta la Editura Predania, București, 2010, (pag. 86-88)

În această clipă, imi vin în minte cuvintele unei femei foarte simple din popor, pe care am întâlnit-o cândva, cu mult timp înainte, la spovedanie. Nu o cunoşteam, nici nu o ştiu, şi nici de-aş vedea-o pe stradă nu aş mai recunoaşte-o. Se apropia de 70 de ani. Poate că Dumnezeu a chemat-o deja la El până acum. După ce s-a spovedit, nu îmi aduc aminte cum s-a ajuns la o discuţie legată de faptul că se ţinuse departe de păcate. Am întrebat-o dacă lucrează.
– Nu, părintele meu, am încetat; nu mai pot lucra.
– Şi cum trăieşti? Ai ceva pensie?
– Nu, nu am nici o pensie...
S-a uitat puţin bănuitoare, era fără şcoală săraca, şi mi-a zis:
– Pentru că eşti duhovnic, o să-ţi spun. Dar să nu mai afle nimeni.
Parohia noastră a construit o biserică nouă, mare şi frumoasă. Au avut multe lucrări în interior, şi mai rămăsese catapeteasma. Preoţii au anunţat în biserică de mai multe ori că s-a început colecta pentru o catapeteasmă din lemn sculptat. Eu, de mică copilă, toată viaţa mea, am lucrat ca servitoare şi cu banii ce i-am câştigat am ridicat o casă. Stăteam într-o cameră, iar pe celelalte le închiriam; în felul acesta izbuteam să supravieţuiesc.
Într-o zi, mă duc la parohul bisericii şi îi spun: „Părinte, de câţi bani este nevoie pentru catapeteasmă?”. Mi-a spus: „Un milion şi jumătate” la banii din vremea aceea (astăzi ar însemna 20-25 de milioane). „Părintele meu, ascultă, îi zic, am o casă care face aceşti bani, consiliul bisericesc s-ar angaja însă să-mi dea 1500 pe lună, cât iau pe închiriat, ca să trăiesc? Doar cât trăiesc, după aceea nu va trebui să dea nimic moştenitorilor mei”.
„Se angajează şi cu mai mult”. „Însă, auzi, i-am spus, să nu afle nimeni. Numai eu şi cu tine să ştim...”. „Aşa ceva nu este posibil, întrucât consiliul parohial, ca să ia o astfel de decizie, trebuie să i se aducă la cunoştinţă. Cum va putea altfel să hotărască? Prin urmare, nu voi putea să ţin secret cu desăvârşire”. „Bine, îl vei lua pe fiecare membru din consiliul parohial şi îl vei pune să-ţi făgăduiască în faţa icoanei lui Hristos că nu va spune la nimeni. Nimeni din parohie să nu afle!”. „În regulă, aceasta ţi-o promit!”.
Într-adevăr, căsuţa s-a vândut şi catapeteasma s-a făcut. Iar eu, părinte, trăiesc din cele pe care mi le dă consiliul. A, mi-au spus unii din consiliul parohial, care ştiau cele întâmplate: „Biata de tine, acum, că ai făcut donaţia, nu ne laşi să punem şi numele tău?”. „Nu, le-am spus, pentru că o să-mi pierd plata dacă faceţi acest lucru”.
Acum mă duc în biserică şi, când văd catapeteasma, plâng de bucurie şi spun: „Îţi mulţumesc, Hristoase al meu, că m-ai învrednicit pe mine, o femeie săracă, o slujnică care nu merită nimic, un gunoi, să fac un lucru aşa frumos pentru biserica Ta!”. Şi, când o văd, se veseleşte sufletul meu. Când mă voi duce în Împărăţia lui Dumnezeu, neavând în viaţă nimic altceva vrednic de luat în seamă, îi voi arăta Domnului şi eu ceva, şi-i voi spune: „Doamne al meu, ostenelile mele ţi le-am dat ca să se facă ceva în biserica Ta; altceva nu mai am”.
Atât de mult m-a impresionat pilda acestei femei, încât mi-am spus: în ziua Judecăţii, câţi dintre noi, clericii, vom fi judecaţi pentru că adesea ne-am trecut numele la vedere, cu litere mari, scriind: „Catapeteasma sau biserica s-a făcut de cutare sau cutare”, după care urmează listele cu ctitori.
Această femeie simplă, fără să fi sporit mult în cele duhovniceşti, avea un astfel de cuget, pe care noi, cei zice-se înaintaţi în cele ale duhului, nu-l avem. Dimpotrivă, noi ţinem cu tot dinadinsul să se afle faptul că am donat una sau alta. Repet, unele din aceste suflete curate „cărora nu era lumea vrednică” (Evr. 11:38) ne vor judeca în ziua Judecăţii.
(


„Zis-a Domnul: Păziți-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe. Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. Și, șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.” MARCU 12: 38 - 44

marți, 23 ianuarie 2018

NEPUTINTA NOASTRA

... de a intelege pe deplin randuiala Imparatiei lui Dumnezeu este motivul pentru care plutim adesea intre credinta si ... indoiala. Caci ce poate fi mai grav decat a pune egal intre cele doua lumi?

Ispita asta de a propovadui o lume de apoi in care sa regasim tot ceea ce ne-ar fi placut sa avem aici... apartine unor religii care azi sunt cu adevarat deviante!

Cand intelegem maretia Imparatiei Lui, cand ne cutremuram in timpul Liturghiei...cand vibram la acea chemare: "Cu frica si cu cutremur...  apropiati-va", asta inseamna ca am reusit sa ne debarasam de orice umbra de indoiala.

Drumul este lung si greu dar... Domnul ajuta sufletelor hotarate!

„În vremea aceea au venit la Iisus saducheii, care zic că nu este înviere, și-L întrebau zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva și va rămâne femeia fără copii, să ia fratele său pe femeia lui și să ridice urmaș fratelui. Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaș. Și a luat-o pe ea al doilea, și a murit nelăsând urmaș. Tot așa al treilea. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de nevastă. Și le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, după ce vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morți, că vor învia, n-ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Deci voi sunteți în mare rătăcire.”

luni, 22 ianuarie 2018

INTELEPCIUNEA

Căci, chiar dacă ar fi cineva desăvârșit între fiii oamenilor, de-i va lipsi înțelepciunea cea de la Tine, ca nimica toată se va socoti (Înțelepciunea lui Solomon 9, 6)

Evanghelia zilei

„În vremea aceea căpeteniile preoților și cărturarii au trimis la Iisus pe unii dintre farisei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. Iar ei, venind, I-au zis: Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm? El însă, cunoscând fățărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd. Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: Ale cui sunt chipul acesta și inscripția de pe el? Iar ei I-au zis: Ale cezarului. Atunci Iisus le-a zis: Dați cezarului cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Iar ei se mirau de El.” 
Marcu 12, 13-17

duminică, 21 ianuarie 2018

DUMINICA LUI ZAHEU

Azi este duminica lui Zaheu!

Zaheu, functionar al administratiei romane, neiubit de lume (ca toti vamesii) si pe deasupra  mic de statura cum era, nu ar fi indraznit sa fie in ziua aceea mai mult decat ... curios!
Dar Domnul l-a vazut cocotat in sicomor si... a ales sa intre in casa lui, rasplatindu-i curiozitatea si indrazneala de a-si fi calcat  mandria sa de om al puterii, urcandu-se intr-un pom - ca orice amarat, cu riscul de a deveni ridicol - si asta doar ca sa-L vada pe Mantuitorul!
Si ce bucurie o fi fost pe Zaheu, pacatos si el ca si mine, sa fie onorat de omul cel mai sfant al momentului si al tuturor timpurilor! Si, in timp ce lumea comenta ca Iisus sta la masa cu vamesii si pacatosii, simtind ca Domnul l-a gasit si l-a ales pe el, s-a smerit in sinea sa si a promis jertfa! 
Domnul nu l-ar fi ales daca nu ar fi citit in inima lui!

Sau, cum spunea, parintele Galeriu intr-o predica:
"De aceea a zis acel intelept: “Tu nu M-ai cauta daca nu M-ai fi gasit!” Dar, mai adanc decat “nu M-ai fi gasit” este Nu M-ai cauta daca Eu n-as fi in tine”.

Zaheu era doar curios, voia sa-L vada pe Iisus.
Surprins ca Acesta l-a remarcat si ii stia si numele, sfarseste prin a fi coplesit de onoarea de a-L avea oaspete, tocmai el, pacatosul si detestatul semenilor sai!
In acel moment s-a produs transformarea lui, concretizata in pocainta!
Si Domnul l-a mantuit!

Fiecare din noi e un Zaheu, ducandu-ne ca si el pacatele proprii.

"Toti pacatosii din toate veacurile au fost primiti si au intrat in imparatia cerurilor. Dar au intrat aceia care au lucrat pocainta, care si-au cunoscut pacatele si prin dreptate si osteneala s-au spalat de ele, caci fara pocainta nu s-a mantuit nimeni din cei ce au cazut, mai ales in pacate grele.
Cu cat avem de suferit mai mult, de luptat mai mult, cu atat suntem mai bagati in seama de Dumnezeu si la vreme potrivita el ne trimite ajutorul Sau. 
Cand vede ca noi am facut tot ceea ce ne sta in putinta si nu mai putem face nimic, atunci intervine El cu puterea Sa dumnezeiasca.
Asa s-au luptat inaintasii nostri, sfintii nostri parinti, sfintii pe care-i praznuim, sfintii mucenici."

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care ai venit in lume sa mantuiesti pe cel pierdut si ratacit, da-ne si noua pocainta lui Zaheu, recunostinta lui si intoarce-ne pe calea Ta cea buna ca sa fim cu Tine si aici si in ceruri, in vecii vecilor. Amin.

Luca 19, 1-10
In vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.

sâmbătă, 20 ianuarie 2018

DESPRE IERTARE SI... NU NUMAI

Daca vorbim despre crestini, raportul lor cu actul iertarii este unul mai mult discutat decat asumat! 
Caci toti ne dorim iertarea insa nu ne autocenzuram spre a intelege cat anume suntem noi in stare sa iertam, la randul nostrul! 
Tot crestinul spera la iertarea lui Dumnezeu. Dorim ca El sa ne ierte toate - si stiutele si nestiutele, faptele odioase, gandurile rele, vorbele grele... TOT!
De asemeni, dorim cu totii ca cei carora le-am gresit sa ierte si sa uite orice afront le-am fi facut...
Numai ca... nu se intampla asa!
De s-ar vedea dusmaniile si neiertarile lumii... ne-am ingrozi!

In procesul iertarii intra cateva conditii.

  • Mai intai trebuie sa fim constienti ca iertarea este o conditie cu doua sensuri! Domnul ne iarta atat cat putem noi ierta!
  • Apoi, de iertat ar trebui sa iertam "de 70 de ori cate 7"! Asa a zis Mantuitorul! 
  • Daca crezi ca prin toate cele pe care le treci,  Dumnezeu ti-a trimis un sfat, un mesaj si dragostea Lui... nici un rau nu iti este de prisos!
  • Ca sa ajungi sa ierti trebuie sa uiti raul ce ti s-a facut, relativizand , gandind la ceea ce am spus mai inainte. 
  • Cred ca nu e om sa nu fi auzit expresia "iert dar nu uit"! Ei bine cine este in stare sa rosteasca aceste cuvinte... nu este vednic de Sfanta Impartasanie! Si nu o spun eu ci un mare duhovnic! (http://www.doxologia.ro/video/conferinte/pr-arsenie-papacioc-iertare-uitare)
  • Iertarea implica si regretul celui care ti-a gresit! Si asta este important de stiut! "  Dacă-ți va greși fratele tău, dojenește-l, și dacă se va pocăi, iartă-l." "...dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine zicând: Îmi pare rău, iartă-l."
  • Apoi, e necesar sa fim constienti ca pentru a urma sfaturile Mantuitorului trebuie sa ne intarim in rugaciune spre a ne desavarsi in credinta!
  • Si... nu in ultimul rand,  sa nu ne socotim sfinti doar pentru ca reusim sa ne dominam rautarile si neputinta iertarii!
Iata cum tot ce implica viata noastra si pe Dumnezeu este o impreuna lucrare! 
Daca nici iubirea Sa nu ne este data fara voia noastra, iertarea nici atat! 



Zis-a Domnul: Luați aminte la voi înșivă. Dacă-ți va greși fratele tău, dojenește-l, și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine zicând: Îmi pare rău, iartă-l. 
Și au zis apostolii către Domnul: Sporește-ne credința. 
Iar Domnul a zis: De ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te și te sădește în mare, și vă va asculta. Care dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din țarină: Treci și șezi la masă? Oare nu-i va zice: Pregătește-mi ca să cinez și, încingându-te, slujește-mi până ce voi mânca și voi bea, și după aceea vei mânca și vei bea și tu? Va mulțumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu. Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi nevrednice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.
Luca 17: 3 - 10

vineri, 19 ianuarie 2018

ATENTIE LA PIATRA DIN VARFUL UNGHIULUI!


Pasajul evanghelic de azi ma starneste sa ma aplec iarasi asupra propozitiei care a facut sa curga multa cerneala, aceea a "pietrei din varful unghiului"! 
Si am gasit o f. frumoasa interpretare.
"Sunt multe feluri de ziditori şi zidiri în lume. Se zidesc suflete, se zidesc familii, se zidesc case, societăţi, state, colibe şi palate. Pământul intreg se zideşte astăzi din nou, pe temelii noi. Deasupra tuturor zidirilor şi ruinelor, în urechile tuturor ziditorilor, răsună cu putere cuvântul Evangheliei: 

Atenţie la piatra din capul unghiului! Nu zidiţi nimic fără de Hristos. El este piatra cea minunată, care face ca zidirile oamenilor să fie sigure şi trainice. Dar tot El este şi „piatra de poticnire“, piatra peste care orice om va cădea, îl va zdrobi.

Iată aici, trei feluri de întâlniri cu Mântuitorul: pe piatră, peste piatră sau sub piatră. 
Pe piatră, când ne aşezăm, cu credinţă, iubire şi speranţă, toată viaţa sufletului pe numele şi învăţătura Bisericii Lui. Peste piatră, când am zidit fără El, când ne-am împiedicat, am căzut şi valurile vieţii ne-au sfărâmat toată truda cum sfărâmă stâncile toate valurile mării. 
Sub piatră, când puterea lui Dumnezeu zdrobeşte toate planurile noastre greşite şi dărâmă peste noi tot ce am clădit fără El, cum ne zdrobeşte un colţ de piatră care se desface din munte şi ne striveşte. Într-o formă sau alta, fiecare om trebuie să se întâlnească cu Iisus Hristos: ca şi creştin adevărat sau năimit.

Oricare şi oricum ar fi întâlnirea noastră cu Mântuitorul, să nu uităm că tot ce zidim fără ajutorul, bunătatea, iertarea, smerenia, iubirea şi credinţa pe care ne-o vesteşte Evanghelia Lui, este zădarnicie, trudă deşartă, osteneală şi durere, care în lumina veşniciei nu valorează nimic. 
Fără Iisus Hristos, nu este mântuirea. „Nihil sine Deo”, se spune într-un proverb latinesc: Nimic fără Dumnezeu. Nimic fără darurile lui Dumnezeu. Nimic fără Hristos, stânca vieţii din care izvorăsc toate darurile cele bune, darurile duhovniceşti şi podoabele sufleteşti, după cum şi slăvitul Apostol Pavel ne grăieşte, când scrie Corintenilor (1 Cor. 10:1-4):
«Fraţilor, nu voiesc să nu ştiţi voi, că părinţii noştri toţi au fost sub nor şi toţi au trecut prin mare… Toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut, căci beau din piatra duhovnicească, ce avea să vină, iar piatra era Hristos».

Prin urmare, nu Petru este piatra pe care s-a zidit Biserica, după cum greşit tâlcuiesc unii cuvintele Evangheliei de la Matei cap. 16:18, ci credinţa în Hristos mărturisită de Petru, credinţa că Hristos e Fiul lui Dumnezeu cel viu (Mt. 16:16), că El e «piatra din capul unghiului»- (Ef. 2:20), că El este Mântuitorul, pentru că «în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este alt nume sub cer, dat oamenilor, prin care trebuie să ne mântuim» (FA. 4:11-12)”.

(din: Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mantuitorului, Fundatia Justin Parvu, 2014


Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o și i-au dat drumul fără nimic. Și a trimis la ei, iarăși, altă slugă, dar și pe aceea lovind-o cu pietre, i-au spart capul și au ocărât-o. Și a trimis alta. Dar și pe aceea au ucis-o; și pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea și un fiu iubit al său și în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor rușina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră. Și, prinzându-l, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. Deci, ce va face stăpânul viei? Va veni și va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-ați citit-o: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri»?

Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înțeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Și, lăsându-L, s-au dus.”
MARCU 12:1-12

In fiecare zi liturgica pasajele evanghelice ne tin aproape de viata pamanteana a lui Hristos. Ele se acorda cu sarbatorile.
Citirile din Sfintii Apostoli, care preced mereu citirea sin Sfanta Evanghelie, au insa un rol extrem de important, aducandu-ne invatamintele duhovnicesti de care avem nevoie spre implinirea sfaturilor Mantuitorului.

Am pornit si eu la o adancire a cunoasterii Epistolelor si mi s-a parut ca si de as medita o zi pentru un verset nu ar fi deajuns!

Ele cuprind ... totul, atat de dens, atat de tintit...
Daca e sa ma refer doar la epistolele Apostolului Pavel, cu cat le citesti cu atat intelegi cum Duhul lui Dumnezeu se afla peste el, caci este supraomenesc cum explica el intreaga logica ecleziala si duhovniceasca!


Iata Apostolul de azi:


I Petru 1, 1-25, I Petru 2, 1-10
Pavel II Corinteni 9, 6-11

I Petru 1, 1-25
1. Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce trăiesc împrăştiaţi printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia şi în Bitinia,
2. Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui IisusHristos:
Har vouă şi pacea să se înmulţească!
3. Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie,
4. Spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi,
5. Cei ce sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, spre mântuire, gata să se dea pe faţă în vremea de apoi.
6. Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină vreme,
7. Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos.
8. Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită,
9. Dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor.
10. Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la voi.
11. Cercetând în care şi în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, Care era întru ei, când le mărturisea de mai înainte despre patimile lui Hristos şi despre măririle cele de după ele,
12. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, întru Duhul Sfânt trimis din cer, v-au propovăduit Evanghelia, spre care şi îngerii doresc să privească.
13. Pentru aceea, încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşit în harul care vi se va da vouă, la arătarea lui IisusHristos.
14. Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre,
15. Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii.
16. Că scris este: Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt.
17. Şi dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă cu nepărtinire, după lucrul fiecăruia, petreceţi în frică zilele vremelniciei voastre,
18. Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi,
19. Ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi neprihănit,
20. Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi,
21. Cei ce prin El aţi crezut în Dumnezeu, Care L-a înviat pe El din morţi, şi I-a dat Lui slavă, ca să vă fie credinţa şi nădejdea voastră în Dumnezeu.
22. Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa,
23. Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac.
24. Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut,
25. Iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, care vi s-a binevestit.
Capitolul 2: 1. Deci, lepădând toată răutatea şi tot vicleşugul şi făţărniciile şi pizmele şi toate clevetirile,
2. Ca nişte prunci de curând născuţi, să doriţi laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creşteţi spre mântuire,
3. De vreme ce aţi gustat şi aţi văzut că bun este Domnul.
4. Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ
5. Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, bine-plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos
6. Pentru că scris este în Scriptură: Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ruşina.
7. Pentru voi, deci, care credeţi, (Piatra) este cinstea
iar pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului,
8. Şi piatră de poticnire şi stâncă de sminteală, de care se poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare cuvântului, spre care au şi fost puşi.
9. Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată,
10. Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu, voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi.

II Corinteni 9: 6-11
6. Aceasta însă zic: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.
7. Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună.
8. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun,
9. Precum este scris: Împărţit-a, dat-a săracilor dreptatea Lui rămâne în veac.
10. Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre,
11. Ca întru toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulţumire lui Dumnezeu.

joi, 18 ianuarie 2018

INTELEPCIUNEA DISIMULARII NU VINE DE SUS!

Exista oameni pentru care inima lor este o carte deschisa! 
Nu tin in ei si pentru ei nimic. Unii o fac pentru ca sunt deschisi, altii pentru ca sunt eschibitionisti, altii... pentru ca sunt prosti sau needucati pur si simplu!
Exista, pretutideni, si oameni care isi tin incuiate gandurile, total secretele, viata, care prezinta lumii o anume masca, traind in taina ceea ce le este drag, ceea ce i-a ranit, prezentul ori amintire!
Exista popoare care au in cultura lor traditia nedezvaluiri si aici japonezii sunt pe primul loc!
Sa zicem ca putem cu totii sa disimulam, sa aratam in exterior altceva decat suntem in adancul nostru.
De Dumnezeu insa... nu ne putem ascunde. 
Propria noastra constiinta stie totul despre noi, estimand cu o precizie de 100% binele si raul pe care le-am facut - chiar daca estimarea asta dureaza fractiuni de secunda si este urmata rapid de ganduri asiguratoare!
Acolo, in ceea ce numim constiinta, se afla Dumnezeu! 
In consecinta, de noi si de ... El nu ne putem ascunde!
Caci Domnul, nu numai ca este atotputernic dar le stie pe toate, si ganduri si fapte  - inclusiv pe cele pe care inca nu le-am gandit sau facut!

Cand ascundem ceva de lume... e bine sa ne amintim totusi ca El stie TOT!
(28 ian 2016)

Citind Apostolul zilei de astazi am avut impresia ca lumea a stat pe loc sau ca timpul apostolilor ne-a ajuns. Am subliniat cateva fraze dar cred ca nici un cuvant nu trebuie lasat la o parte caci totul este spre luare aminte! 

Fraţilor, oare izvorul aruncă, din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce. Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii. Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică. Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.
De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi, şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, Care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea zice: «Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har».

Ap. Iacov 3, 11-18; 4, 1-6



În vremea aceea a intrat Iisus iarăși în Ierusalim. Și, pe când mergea El prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii și I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ți-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi! Și ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ați crezut în el? Iar de vom zice: de la oameni - se temeau de mulțime, căci toți socoteau că Ioan era într-adevăr proroc. Și răspunzând, au zis lui Iisus: Nu știm. Și Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.
MARCU 11: 27-33

miercuri, 17 ianuarie 2018

SA CREDEM, SA IERTAM SI SA IUBIM!

Evanghelia de azi este atat de clara, atat de simpla!
Credinta deplina e cheia! Crezand toate sunt cu putinta!
Iertand capatam iertare si... evident iubind primim iubire!
Fie si numai atat si avem totul!

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.” 
Marcu 11: 22-26

marți, 16 ianuarie 2018

CINSTIREA LANTURILOR SF. APOSTOL PETRU

Faptele Apostolilor consemneaza minunea:

"Si in vremea aceea, regele Irod Agripa a pus mana pe unii din Biserica, ca sa-i piarda. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Si vazand ca este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru, (si erau zilele Azimelor), pe care si prinzandu-l l-a bagat in temnita, dandu-l la patru straji de cate patru ostasi, ca sa-l pazeasca, vrand sa-l scoata la popor dupa Pasti. Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el, de catre Biserica. Dar cand Irod era sa-l scoata afara, in noaptea aceea, Petru dormea intre doi ostasi, legat cu doua lanturi, iar inaintea usii paznicii pazeau temnita. Si iata un inger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Si a zis ingerul catre el: Incinge-te si incalta-te cu sandalele. Si el a facut asa. Si i-a zis lui: Pune haina pe tine si vino dupa mine. Si, iesind, mergea dupa inger, dar nu stia ca ceea ce s-a facut prin inger este adevarat, ci i se parea ca vede vedenie. Si trecand de straja intai si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier, care duce in cetate, si poarta s-a deschis singura. Si iesind, au trecut o ulita si indata ingerul s-a departat de la el. Si Petru, venindu-si in sine, a zis: Acum stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scos din mana lui Irod si din toate cate astepta poporul iudeilor" (Fapte 12, 1-11).

Cinstirea sf Lant al Sfantului Apostol Petru este prilej de inchinare si ajutor al celor care patimesc pe nedrept in lumea aceasta pacatoasa.
Indurand nedreptatea cu smerenie ne umplem de bogatia harului lui Dumnezeu si traim Fericirea propovaduita noua:
"Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor. Fericiti veti fi voi, cand va vor ocara si va vor prigoni din pricina Mea si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind" (Matei 5, 10-11).

Dupa cum se stie, Simon, cel care avea sa devina Sfantul Apostol Petru, a fost pescar din Betsaida. El a fost fratele mai mic al Sfantului Apostol Andrei. Mantuitorul l-a chemat la apostolie mai intai pe Sfantul Andrei, iar mai apoi a venit si fratele acestuia, Simon (Petru).

Prin anii 42-44, dupa ce regele Agripa I i-a taiat capul Sfantului Iacob al lui Zevedeu, in Ierusalim, acesta l-a prins si l-a aruncat in temnita si pe Sfantul Petru. Potrivit marturiei Sfantului Apostol Luca, consemnata in Faptele Apostolilor, el a fost pus in lanturi in temnita militara, intre alti doi ostasi, insa, noaptea, a fost eliberat in chip minunat de un inger al Domnului.

Lantul din Ierusalim a fost ascuns de crestini si pastrat pana cand Sfantul Juvenalie, patriarhul Ierusalimului (422 - 2 iulie 458), l-a daruit imparatesei Evdochia Augusta, sotia imparatului Teodosie al II-lea (401-450), drept multumire pentru ajutoarele daruite bisericilor din oras. Imparateasa Evdochia a dus cinstitul Lant in Constantinopol, asezandu-l in vechea biserica inchinata Sfintei Sofia.

In biserica "San Pietro in Vincoli " (Sfantul Petru in Lanturi), din Roma, se pastreaza presupusele lanturi cu care Apostolul Petru a fost legat in  Ierusalim, precum si lanturile cu care acesta a fost inlantuit in Roma de catre imparatul Nero.

Sarbatoare de azi, a Cinstirii Lanturilor Sf Petru, este una straveche, care dateaza cam de prin sec al II.lea DH!

"Sa cinstim lantul celui preamarit, intru care se dezleaga legaturile patimilor. Caci cu vrednicie se sfinteste cu darurile cele negraite ale preainteleptului Petru; si de la dansul cu adevarat luand har pururea curgator, rupe si acesta cu putere dumnezeiasca legaturile necazurilor; precum acela rupea legaturile greselilor si daruieste dezlegare de cele rele."

"Iarasi ne ridica pe noi fierbintele ocrotitor Petru, piatra credintei, la duhovnicescul ospat, punand inaintea noastra cinstitul sau lant, ca pe un pranz preaales, spre mangaierea celor necajiti, si ca liman celor inviforati. Veniti toti sa-L sarutam si pe Cel ce l-a preamarit pe el, sa-L rugam: Cu rugaciunile lui, Hristoase, mantuieste sufletele noastre" (
Cantari din slujba Vecerniei praznicului).

luni, 15 ianuarie 2018

TOATE INCEP SI SE SFARSESC CU CREDINTA NOASTRA

Suntem aici in trecere, o trecere in care adesea cerem mila de la Dumnezeu!  Uneori suntem suparati, obositi, satui de toate si de toti dar El ne mangaie. Alteori cartim, ne impotrivim... si ne rabda! Caci El ne stie inima.
Celor ce-L urmeaza le aude glasul si le domoleste oboseala, le sterge lacrimile, le sporeste puterea si rabdarea, le vindeca ranile...
Cat despre cei care nu cred in El... ei Il cauta fara sa aibe habar ce !
Indrazniti, ridicati-va! Va cheama!

„În vremea aceea, pe când ieșea Iisus din Ierihon, împreună cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului și cerea milostenie. Și, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și mulți îl certau ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Și Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemați-l! Și l-au chemat pe orb, zicându-i: "Îndrăznește, ridică-te! Te cheamă." Iar orbul, lepădând haina de pe el, s-a ridicat și a venit la Iisus. Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac? Iar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să văd iarăși. Atunci Iisus i-a zis: Mergi, credința ta te-a mântuit! Și îndată a văzut și I-a urmat lui Iisus pe cale.”

MARCU  10: 46-52

duminică, 14 ianuarie 2018

DUMINICA CELOR 10 LEPROSI

Pericopa evanghelica de azi ne pune iarasi sa ne privim in oglinda si sa ne intrebam in ce masura stim sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce ne da!  
Toti cei 10 leprosi au primit vindecarea si asta negresit pentru ca au crezut ca Dumnezeu le-o putea da! Nu se pune asadar in discutie credinta lor. 
Dar numai unul se prosterneaza inaintea Domnului multumindu-I cu recunostinta!
Procentul este acelasi si azi caci cei 9, care bucurosi sa fie vindecati si-au vazut  de drum, uitand sa multumeasca vindecatorului, ii reprezinta pe aceia dintre noi care se aseaza cu umilinta la rugaciune doar la vreme de incercare, uitand apoi de binele facut de Dumnezeu!
Ori cu Domnul ar trebui sa fim in legatura permanenta, mereu plini de recunostinta pentru toate - si pentru cele bune ca si pentru cele care, la o prima vedere, ne intristeaza ! 
Pentru ca de la Domnul bune sunt toate!
Tot ceea ce petrecem in viata este spre cladirea si cresterea noastra! Chiar daca ne este greu sa vedem in vreo intristare binele, in timp si cu rabdare... toate ajungem a le intelege!
Ar trebui sa reflectam mai des si sa ne mobilizam spre a fi capabili sa Ii multumim lui Dumnezeu si pentru incercari?
Evident ca pare confortabil sa ne rugam, sa cerem, sa primim ceea ce am cerut si chiar sa zicem un "Multumesc, Doamne!"  
Dar fidelitatea noastra fata de EL ne este adesea pusa la incercare. Si atunci cum reactionam?
Chiar daca nu intelegem de ce ni se intampla anumite lucruri, credinta noastra ar trebui sa ne asigure ca toate cele prin care trecem sunt de la Dumnezeu spre binele nostru. Si nu ne ramane decat sa aflam asta lasand timpul sa ne arate in ce fel!
Apoi Cel care ne da durerea, incercarea, ne va da si puterea de a o duce, de a o depasi! 
Stiind asta, reactiile noastre vor fi diferite si in noi se va dezvolta o putere nebanuita care ne va ajuta sa ne redresam, sa ne ridicam, sa ne impacam cu toate si mai ales sa crestem duhovniceste!
Si in acest fragment evanghelic, ca si in multe altele in care Mantuitorul a facut lucruri miraculoase, intalnim aceeasi fraza: "Credinta ta te-a mantuit!" 
Nu exista asadar minuni decat pentru cei care cred in ele!
Sus, pe Muntele Tabor, in biserica unde lumea vine sa se inchine, exista o icoana considerata facatoare de minuni!
De fapt este fotografia unei icoane vechi,  care a scapat miraculos de la distrugere, in vremea prigoanelor, fiind pusa intr-un recipient si aruncata in mare. Bucata aceea de hartie e considerata facatoare de minuni pentru cine? Pentru cei care gasesc in ea mesajul lui Dumnezeu! 
Minunea este o conlucrare, o impreuna lucrare a noastra cu Dumnezeu! 
Daca nu avem duhul credintei, Domnul nu poate face nimic pentru noi , lumina minunilor fiindu-ne inaccesibila!
În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe și care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învățătorule, miluiește-ne! 

Și, văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Iar acela era samarinean. 
Și răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? 
Și i-a zis: Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit! 
Luca 17, 12-19

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

STAPAN SAU STAPANIT

Sotul meu - Domnul sa-l aiba in Pacea Sa - obisnuia sa spuna ca omul la bani se cunoaste si in special la... maruntis! Niciodata nu ramanea dator cu vreun banut! 
Nu stia sa dea ciubuc decat frizerului ( considera ca dand un plic doctorului il jigneste (sic) asa ca eu ma ocupam cu aceasta "jignire"!)  dar nici nu a primit in viata lui ceva, nu a profitat de functia lui pentru a se capatui... 
In fine, a fost un om extrem de corect si principial!

Este deja cunoscut ca nu bogatia este un pacat ci schimbarea pe care ea o poate produce  in sufletele celor care o au!
Raportul omului cu bogatia este unul special si... esential. 

Se pare ca foarte putini dintre cei bogati sunt capabili sa pastreze o anume rezerva fata de averea lor, sa fie ei stapani si sa nu se lase stapaniti de ea!

Cartile Sfinte contin insa acele exceptii minunate din care invatam cum sa ne construim, inclusiv in raport cu bogatia. 
Cartea lui Iov este una dintre ele! Si, chiar daca Biblia pare unora greu de parcurs, Cartea lui Iov merita citita! Si asta independent de cata avere avem! 😑



„Zis-a Domnul: Cel ce este credincios în foarte puțin, și în mult este credincios; și cel ce este nedrept în foarte puțin, și în mult este nedrept. Deci dacă n-ați fost credincioși în bogăția nedreaptă, cine vă va încredința pe cea adevărată? Și dacă în ceea ce este străin nu ați fost credincioși, cine vă va da ceea ce este al vostru? Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. Toate acestea le auzeau și fariseii, care erau iubitori de argint, și-L luau în bătaie de joc. Și El le-a zis: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.” LUCA 16: 

vineri, 12 ianuarie 2018

FARA COMENTARII

Azi am o zi grea, dupa o noapte si mai grea - adica alba complet, cu oi cu tot!

Imi pare ca sunt nedreapta cu minunatele epistole pauline care au in ele toate explicatiile necesare... Asa ca il voi lasa pe Apostolul Pavel sa ne explice ce si cum! Poate maine voi fi mai in forma...

Epistola catre Evrei a Sf Apostol Pavel  13: 8-16

8. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.
9. Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri căci bine este să vă întăriţi prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele.
10. Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului.
11. Într-adevăr, trupurile dobitoacelor - al căror sânge e adus de arhiereu pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor - sunt arse afară din tabără.
12. Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii.
13. Deci dar să ieşim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui.
14. Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie.
15. Aşadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor, care preaslăvesc numele Lui.
16. Iar facerea de bine şi întrajutorarea nu le daţi uitării
căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.

Epistola catre Timotei I, 8-18. 


Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în lanţuri pentru El, ci pătimeşte împreună cu mine pentru Evanghelie după puterea de la Dumnezeu.
9. El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor,
10. Iar acum s-a dat pe faţă prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie.
11. Spre aceasta am fost pus eu propovăduitor şi apostol şi învăţător al neamurilor.
12. Din această pricină şi sufăr toate acestea, dar nu mă ruşinez, că ştiu în cine am crezut şi sunt încredinţat că puternic este să păzească comoara ce mi-a încredinţat, până în ziua aceea.
13. Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus.
14. Comoara cea bună ce ţi s-a încredinţat, păzeşte-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălăşluieşte întru noi.
15. Tu ştii că toţi cei din Asia s-au lepădat de mine, între care Fighel şi Ermoghen.
16. Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat,
17. Ci venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat şi m-a găsit.
18. Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu ştii prea bine.

joi, 11 ianuarie 2018

LA DUMNEZEU TOATE SUNT CU PUTINTA

Pentru toate intamplarile vietii trebuie sa fii pregatit.
Evident citind aceasta propozitie vine in minte inevitabil intrebarea: "cum oare sa fii pregatit pentru necazurile la care nu te astepti?" 

Si totusi, cei care se incredinteaza trup si suflet lui Dumnezeu pot trece toate urgiile vietii si pot rezista si ispitelor binelui neasteptat!
Caci chiar si pentru a avea bogatii este nevoie de pregatire!

Cei care isi dau "toată silința ca în fiecare zi să adauge ceva la banii adunați mai înainte și nu se satură niciodată" (cum zice sf Ioan Gura de Aur) nu sunt pregatiti pentru a fi bogati in adevaratul sens al cuvantului. 

Bogatia in sine nu este un pacat. Ea poate fi inmultirea darurilor primite de la Dumnezeu! 
Desi nu s-ar zice, a fi bogat e un privilegiu greu de dus! Si asta pentru ca prin bani vine multa sminteala.

Cunosc oameni care, desi au fost  crescuti in credinta,  au cazut prada ispitelor imbogatirii prin eludarea legilor. Apoi au inceput sa faca donatii pe la biserici si manastiri... Pana la urma tot au ajuns de ras si de ocara... Caci pe Dumnezeu nu-l putem mitui!

Patimile cu care vin banii obtinuti usor... sunt atat de grele si ele fac ca tot ceea ce ai adunat pe cai oneroase sa ajunga de nimic! 

Exista o statistica a castigatorilor marilor premii la LOTO.
Nici 1% din acestia nu am sfarsit bine si asta nu pentru ca a cazut peste ei vreun blestem ci pentru ca banii le-au luat mintile!

Din Cartile Sfinte aflam ca tanarul bogat, care l-a intrebat pe Iisus ce trebuie sa faca ca sa mosteneasca viata de veci, desi a plecat intristat dupa ce a aflat raspunsul, L-a urmat in cele din urma pe Mantuitorul Hristos, devenind unul dintre ucenicii Sai!

Asadar cei care urmeaza Cuvantul lui Dumnezeu sunt pregatiti pentru orice! Pentru ca, daca la oameni multe sunt "cu neputință... la Dumnezeu toate sunt cu putință.”

În vremea aceea, ieșind Iisus în drum ca să plece, a alergat cineva către El și, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât singur Dumnezeu. Știi poruncile: «Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu înșeli pe nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta». 
Iar el I-a zis: Învățătorule, acestea toate le-am păzit din tinerețile mele
Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâh­nit, căci avea multe bogății. Și Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra cei bogați în Împărăția lui Dumnezeu! Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dum­nezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Îm­părăția lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mântuiască? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință.”
MARCU 10: 17 -27

marți, 9 ianuarie 2018

ASTAZI DESPRE INTELEPCIUNEA DE A STI PE CINE SA IUBESTI

Pe vremea cand lucram intr-un institut de cercetari medicale, am asistat la un conflict penibil iscat intre un doctor si una dintre asistente care se pregatea sa-si insoare baiatul. Doctorul o dojenea pe viitoarea soacra pentru ca a fost de acord cu casatoria, fata fiind dintr-o familie cu o traditie genetica cu suferinta hepatica grava!
M-a socat discutia dar cu varsta am inteles mai bine!

Sfântul Ioan Gură de Aur, in Omilii la Facere, zice: „Gândește-te câtă grijă aveau cei vechi! Când își însurau copiii, nu umblau după bani, după multă bogăție, după robi, după atâtea hectare de pământ; nu căutau frumusețea din afară, frumusețea chipului fetelor, ci frumusețea sufletului și purtări frumoase.” 

Poate ca pare arhaic fragmentul de mai sus dar... o revenire la cele de odinioara poate ne-ar scuti de suferinte, complicatii, divorturi, drame!

Am un vecin, medic genetician, cercetator. De curand mi-a explicat ultimile lui descoperiri. 
Astfel un soarice, care a suferit o agresiune grava la un moment dat, in momentul in care procreeaza transmite frica de agresiune puiului sau. 
Si nu vorbim de o femela in gestatie ci de un soricel care s-a batut candva cu un alt soricel! 
Asta vine sa ne spuna ca in ADN.ul nostru se inscrie TOT ce facem! Devine deci importanta si ascendenta si descendenta cand avem de gand sa facem copii! 

Ce rost mai are sa ne intrebam, cu furie uneori, cum poate Dumnezeu sa ingaduie ca un copil nevinovat sa fie bolnav de cancer ?
Noi si numai noi ne construim si trebuie sa ne asumam consecintele alegerilor noastre! 
Domnul a creeat sistemul!  Restul ne apartine! 
Mai face si minuni, cand e vorba de cei care stiu sa-i ceara ajutorul! 
In rest... fiecare poarta crucea pe care si-a ales-o! 
Si, este evident, ca suntem victimele  propriilor noastre slabiciuni!

„În vremea aceea, apropiindu-se fariseii de Iisus, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase femeia. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărțire și să o lase. Și, răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre v-a scris porunca aceasta; dar, de la începutul făpturii, «bărbat și femeie i-a făcut» Dumnezeu. «De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup»; așa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăși despre aceasta. Și El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta săvârșește adulter cu ea. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mărita cu altul, adulter săvârșește.” MARCU 10: 2-12