marți, 17 octombrie 2017

Doamne,

da-ne noua puterea de a intampina cu linişte sufletească tot ce ne va aduce ziua de azi.
D
a-ne intelepciunea de a ne 
supune voii Tale Sfinte.
Povatuieste-ne si ajuta-ne ca toate cate vom auzi si ni se vor intampla in aceasta zi sa putem sa le primim cu suflet linistit si cu credinta ca toate sunt Sfanta voia Ta!



Azi biserica ne pune in fata, spre meditatie, continuarea discursului Mantuitorului tinut pe Muntele Maslinilor.

Cu cuvinte clare, fara echivoc, Iisus expune indrumarul divin dupa care toti oamenii ar trebui sa-si conduca viata!

Nu, nu e nici blestem! Tot ceea ce facem altora... ni se va face noua si, precum judecam suntem si vom fi judecati!

De cele mai multe ori - daca nu chiar mereu - cerem altora ceea ce noi insine nu suntem capabili sa dam. 

In judecarea aspra a aproapelui, persoana noastra este deasupra oricarei judecati!
In demersul duhovnicesc personal, lucrarea ar trebui sa inceapa tocmai cu acceptarea, cu recunoasterea faptului ca nimic din ce fac altii nu este strain de mine. "Căci ce rău n-am săvârșit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu?"

In mod evident, ceea ce gandim rau despre ceilalti este insasi reflexia capacitatii noastre proprii de a face rau. Tot ce ne inchipuim rau despre aproapele nostru este ceea ce stim din tocmai din propria noastra traire. Cum altfel? "Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele."


In ce lume frumoasa am trai daca fiecare si-ar vedea mai intai propriile sale neputinte, greselile si relele facute cu voie ori fara de voie, cu cuvantul, cu fapta, cu gandul...

De am avea ingaduinta fata de semeni... cata pace ar fi intre noi!

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui. Luca 6, 37-45

Sa ne propunem asadar sa urmam exemplul Mantuitorului caci orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său!

luni, 16 octombrie 2017

CUVINTELE MANTUITORULUI MEREU DE ACTUALITATE

Buna dimineata in aceasta frumoasa zi de octombrie!

Mi-am recitit postarile ultimelor zile si n-as spune ca sunt prea reusite! M-am repezit sa scriu, dornica sa asez in cuvinte cele cu care m-am imbogatit... dar poate imi mai trebuiau cateva zile de reflectie... 
Intalnirea de la Jambville m-a bulversat si inca nu mi s-a asezat multimea informatiilor. Am atatea de spus incat mi se "bulucesc" ideile, vorba nepoatei mele!:) 
Dar vine si vremea linistirii!

Insumant fragmentele citite  zilnic din scriptura, parcurgem Noul Testament cam intr-un an si jumatate.
Daca este asa si ma gandesc ca fac asta din 7 februarie 2014...  macar de doua ori tot l-am parcurs!

Scriptura nu se demodeaza, avand darul de a se ... personaliza  in raport cu cititorul! 
Chiar daca parabolele sunt aceleasi, ele nu au prins nici un rid de veacuri si aduc in sufletul fiecaruia raspuns intrebarilor proprii.
Mi s-a intamplat ca, framantata de dubii, sa fi deschis scriptura la intamplare, doar pentru a ma linisti citind. In paginile ei am gasit insa mereu cuvantul care mi-a vorbit mie, nu numai mangaierea ci si solutia de care aveam nevoie in acel moment!

Dupa randuiala bisericii, azi se continua Predica de pe Munte.
Acolo, pe Muntele Maslinilor, Mantuitorul a rostit cele mai importante cuvinte adresate nu doar unui mic grup de admiratori ci intregii umanitati din toate timpurile!

Dupa ce sunt deplansi bogatii, imbuibatii, fericitii si invidiatii lumii, prin cele 4 Vai-urile,  marca a Ap. Luca, Mantuitorul face o scurta enumerare a unor norme de "buna purtare" a omului fata de aproapele sau, menite sa faca din el fiinta demna sa revina in Imparatia lui Dumnezeu:

"iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc pe voi. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi vă rugaţi pentru cei care vă fac necazuri. Celui ce te loveşte peste o parte a obrazului, întoarce-i şi pe celălaltă; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşaOricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce-ţi ia cu sila lucrurile tale, nu cere înapoi."

Oare cum sa faci sa-ti iubesti dusmanul, cum sa te rogi pentru cei care iti mananca zilele, si, mai ales, cum sa reactionezi cu atata ingaduinta si umilinta cand esti batut ori furat... Sfaturile acestea au fost si sunt greu de digerat ! Dar cata pace ar fi pe pamant!
Omul insa, din nefericire, se lasa prea des prada trairilor instinctuale si traieste de veacuri intr-un camp de lupta.

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: vai vouă bogaţilor, pentru că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră. Vai vouă celor care sunteţi acum sătui, pentru că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce râdeţi acum, pentru că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă, când vă vor zice toţi oamenii: bine de voi!, pentru că tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii cei mincinoşi. Iară vouă celor care ascultaţi vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc pe voi. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi vă rugaţi pentru cei care vă fac necazuri. Celui ce te loveşte peste o parte a obrazului, întoarce-i şi pe celălaltă; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce-ţi ia cu sila lucrurile tale, nu cere înapoi.

duminică, 15 octombrie 2017

CUVANTUL, SAMANTA CARE AR TREBUI SA RODEASCA IN NOI

Astazi este ziua in care Biserica ne ofera spre meditatie, pilda semanatorului.
Parabola este singura explicata de Mantuitorul caci este si greu de inteles si mai pune si o problema incomoda.

Exista aici, evident, un simbolism al semintei, ea reprezentand Cuvantul lui Dumnezeu, El fiind semanatorul, insa subiectul pildei il constituie de fapt calitatea pamantului in care va germina samanta!

Daca samanta este Cuvantul, pamantul de semanat este pregatit de cei chemati de Dumnezeu sa semene cuvantul Lui cu grija astfel incat sa rodeasca si sa nu se risipeasca, roadele fiind pe masura ascultatorilor.
Mantuitorul explica apostolilor pe rand cauzele nerodirii. 

Oare de ce nu rodim noi azi?
  • Mai intai traim o crasa lipsa de interes fata de cuvant in general si fata de cel sfant in special. Biblia nu mai prezinta atractivitate, continutul ei fiind considerat ca ceva ce nu ne mai priveste pe noi, cei de azi. Cum ar putea sa mai rodeasca astfel Cuvantul lui Dumnezeu?
  • Alta pricina a nerodirii este citirea si ascultarea Cuvantului sfant in afara duhului lui Dumnezeu.              Sf. Maxim  Marturisitorul mentioneaza faptul ca Dumnezeu se descopera prin Cuvant celor care curatiti de funinginea pacatelor au inima, mintea si gandul deschise. Cum sa mai coboare iertarea Sa peste noi cand nu suntem in stare sa ne pocaim, sa ne recunoastem pacatele?
In Biblie sta scris ca, dupa greseala lui David - care a pus la cale uciderea lui Urie cu scopul de a-i lua nevasta - Domnul 
l-a trimis la el pe Natan, proorocul.

1. ... şi a venit acela la el şi i-a zis: "Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac.
2. Cel bogat avea foarte multe vite mari şi mărunte,
3. Iar cel sărac n-avea decât o singură oiţă, pe care el o cumpărase de mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi ea şi se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică.
4. Dar iată că a venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el".
5. Atunci s-a mâniat David cumplit asupra acelui om şi a zis către Natan: "Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte;
6. Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă".
7. Atunci Natan a zis către David: "Tu eşti omul care a făcut aceasta. Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege pentru Israel şi Eu te-am izbăvit din mâna lui Saul,
8. Ţi-am dat casa domnului tău şi femeile domnului tău la sânul tău; ţi-am dat ţie casa lui Israel şi a lui Iuda şi, dacă aceasta este puţin pentru tine, ţi-aş mai adăuga.
9. Pentru ce însă ai nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ţi-ai luat-o de soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniţilor.
10. Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru că tu M-ai nesocotit pe Mine şi ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca să-ţi fie nevastă.
11. Aşa zice Domnul: Iată Eu voi ridica asupra ta rău chiar din casa ta şi voi lua pe femeile tale înaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău şi se va culca acela cu femeile tale în văzul soarelui acestuia.
12. Tu ai făcut pe ascuns, iar Eu voi face aceasta înaintea a tot Israelul şi înaintea soarelui".
"Am păcătuit înaintea Domnului", a zis David către Natan.
13. Şi Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta, a zis Natan, şi tu nu vei muri. (2, Samuel, 12)
       
Iata cum pocainta poate ridica pedeapsa divina!

Pocainta vine ca urmare a implicarii noastre in mesajul Cuvantului lui Dumnezeu. 
Pentru a indeparta sabia Lui de deasupra capetelor noastre ar trebui sa-I primim Cuvantul ca fiind trimis pentru fiecare din noi in parte, considerandu-l actual si personalizat.
Este necesar sa ma smeresc, sa-mi spun ca eu sunt Petru, cel care s-a lepadat de Domnul, si nu altul! Eu sunt Iuda tradatorul, eu sunt Saul neascultatorul! 
Identificarea aceasta este un prim pas spre rodirea Cuvantului pe care Diavolul abia asteapta sa ni-l smulga din suflet, caci el stie care este puterea lui! 
  • Apoi abordarea cuvantului cu necredinta este o serioasa pricina a nerodirii, caci Cuvantul lui Dumnezeu dupa cum spune si Sf Ap Pavel  "si lucreaza intru voi cei ce credeti. (Tesaloniceni 2/13)!
Domnul nostru Iisus Hristos se consuma in mod                        continuu si permanent in timpul Sf Liturghii prin Sf Euharistie, oferindu-ni-se, dar El se consuma si prin 
Cuvantul Scripturii! 
Deaceea ar trebui sa purtam aceeasi grija pentru           
Cuvant, ca si cea pe care o purtam Sfintei Euharistii!

Prin Cuvant Dumnezeu a creeat universul, prin Cuvant neamurile sunt chemate la mantuire. Cuvantul este arma, prin el s-a schimbat lumea, s-au imbunatatit moravurile... 
E poate momentul sa ne intrebam fiecare ce am facut cu Cuvantul lui Dumnezeu?Unde se arata puterea Cuvantului Sau astazi? De ce aceasta arma puternica are inraurire atat de anemica azi?
Desi Cuvantul se predica si astazi unde, sunt oare roadele lui, si, mai ales, unde sunt lacrimile de pocainta ale crestinilor?

Zis-a Domnul pilda aceasta:
Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.
Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.
Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.
Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.
Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.
Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.

sâmbătă, 14 octombrie 2017

ATATEA CRUCI...


"Domnul a împlinit mântuirea noastă prin moartea Sa pe Cruce; pe Cruce El a șters păcatele noastre; prin intermediul Crucii El a revărsat peste noi daruri și binecuvântări cerești.”

„Când crucea personală a fiecăruia dintre noi e unită cu Crucea lui Hristos, puterea și efectul celei din urmă se transferă nouă și devine un canal de legătură prin care «toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus » (Iacov 1, 17) este revărsat asupra noastră de la Crucea lui Hristos.” 
Sf Teofan Zavoratul

Cand suntem doborati, Domnul nu ne lasa si ne poarta crucea. 
Sa-ti asumi propria-ti cruce inseamna si sa-L despovarezi pe Mantuitorul de greutatea pe care o poarta de veacuri pentru noi.

CRUCILE

Inspre taramul celalalt,

E loc inchis cu gard inalt;
Dar am vazut, printre uluci,
Atatea cruci, atatea cruci...
Parea tot locul tintirim,
Pazit cu zbor de Heruvim,
Cu cruci de piatra, albe, mari,
Cu cruci de brad si de stejar.
Si cruci de-argint si de otel
Cerneau lumina peste el,
Iar cruci de aur si de fier
Sclipeau ca semnele pe cer.
Atatea cruci mi s-au parut
Ca toate una s-au facut.
O cruce mare stralucea,
Sub greul ei un om zacea.
Tu cum de poti sa le mai duci,
Atatea cruci, atatea cruci?... 


Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. Marcu 8, 34-38

Sfanta Paracheva, roaga-te pentru noi! Amin

vineri, 13 octombrie 2017

IN GOANA DUPA FERICIRE

scapam esentialul!
Oamenii sunt tot mai obsedati de ideea fericirii.
Andrei Plesu definea "fericirea ca obsesie" drept "o sursa sigura de nefericire".


Zilnic ne sunt oferite reguli menite sa ne conduca spre fericire! Exista si antrenori pentru asta de parca fericirea ar fi un sport si, luindu-ti un "coach", devii imediat fericit!

Numai ca viata e mai complexa iar fericirea nu e doar desfatarea, placerea, huzurul si prosperitatea si nu e nici la indemana oricui!

Trairea fericirii omenesti, in acceptiunea ei vulgara, este atat de scurta incat provoaca o necontenita insatisfactie care impinge spre o perpetua cautare a ei!
Goethe spunea ca, daca si-ar cuantifica clipele de fericire din viata, nu ar aduna cateva minute! 


Omul a fost facut sa fie nemuritor si sa traiasca fericit in Imparatia fara de sfarsit a lui Dumnezeu. 
Caderea omului prin neascultare i-a adus moartea si  pedeapsa de a manca painea castigata prin sudoarea fruntii, dar amintirea  nemuririi si dorul de ea, precum si vocatia fericirii nu i le-a luat nimeni, el avand sansa mantuirii si putinta de a trai fericirea deplina in imparatia lui Dumnezeu, gratie sacrificiului hristic!

A considera ca fericirea tine de casa, masina si vacante, conturi bancare, sex si altele de felul acestora, este absolut o confuzie! Cand le ai constati cu stupoare ca ti-ai inchipuit ca-ti vor aduce ceva mai multa fericire si ca in loc de fericire simti mai curand multumire, mandrie, incredere in tine ... decat fericire propriu-zisa. Asa ca exista mereu o umbra... un "ce", un gol pe care cauti cu disperare sa-l umpli! Astfel pornesti in cautarea altor surse de "fericire" , defapt doar placeri frivole care,  cu cat sunt mai "pacatoase", cu atat iti vor produce o nemultumire mai mare , pe care eu o numesc "tristetea de dupa"! 
Caci exista o anume mahmureala dupa orice exces!

Pentru a trai fericirea este necesar  insa si "sa fi trecut printr-un chin, printr-o suferinta extrema", care sa fi produs la nivelul constiintei o ruptura prin care sa se poata ajunge la fericire!
Fericirea o simti dupa suferinta, disperarea fiind pana la urma conditia de a ajunge la transcendent. 

Credinta, speranta si iubirea - sunt parghii ale gasirii fericirii iar saltul produs in momentul suferintei se face, pentru un crestin, printr-unul dintre acesti trei vectori.
Un crestin creste spiritual atunci cand sufera caci credinta, are calitatea de a transfigura realitatea!
Astfel omul care crede poate trece dincolo de chin - traind fericirea mistica. Suferinta ii deschide ochii mintii permitandu-i sa intrezareasca fericirea.


Toti martirii romani au declarat ca fericirea au cunoscut-o in inchisoare, in cele mai groaznice chinuri! Gafencu, Steinhart, pr Bejan, pr Calciu sunt doar cateva exemple.

Speranta, in promisiunile lui Dumnezeu, este odgonul de care ne prindem spre a iesi din abis, este convingerea ca dincolo... e mereu Cineva care ne iubeste si e Ceva care ne salveaza.

Apoi iubirea este esentiala in cautarea fericirii!
Iubirea de aproape este insasi cheia gasirii unei fericiri in care credinta da putere spre explorarea capacitatii de a iubi. Fericirea nu se poate trai de unul singur. Fericirea deplina se naste din iubirea aproapelui, fara de care nu poti gusta nici macar fericirea de tip erotic!
Dragostea de tip erotic este si ea o treapta spre implinirea omului ca inceput al creatiei, a omului celui dintii creeat,
unic, unul si intreg! Erotismul este dorinta de implinire a fericirii intregului!

Blaise Pascal spunea : Ce ne îndeamnă la această sete eternă (de fericire) şi la această neputinţă(de a o gasi), dacă nu faptul că a existat cândva în om o fericire adevărată, din care nu-i mai rămâne acum decât semnul şi urma goasă pe care el încearcă s-o umple cu tot ce-l înconjoară, căutând în lucrurile absente ajutorul pe care nu-l obţine de la lucrurile prezente, dar care sunt toate incapabile să i-l dea, pentru că această prăpastie nesfârşită nu poate fi umplută decât de un lucru infinit şi imuabil, adică de Dumnezeu însuşi.

Fericirile, rostite de Mantuitorul si aduse noua la cunostinta de apostolii Luca si Matei, raman jaloanele noastre in cautarea vocatie initiale a fericirii, spre deplina traire in Imparatia lui Dumnezeu!
Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor. Luca 6, 17-23

joi, 12 octombrie 2017

REVENIREA PE PAMANT

Am revenit!

De mai bine de o luna am incetat sa mai postez pe blog din motive intemeiate.

Dupa cum am mai pomenit aici, eu urmez, de cativa ani deja (incep chiar sa devin veterana!) cursuri online de teologie, organizate de
Centrul Ortodox de Studii si Cercetare Dumitru Staniloae, de la Paris.  
Pe manseta din dreapta a acestei postari puteti vedea sigla Centrului care in curand isi va lansa programul pentru anul academic 2017 - 2018.

"Toate cele patru programe de studiu organizate  dea lungul anului academic 2016-2017, s-au încheiat cu o sesiune de evaluare, care a avut loc la Paris, în perioada 10-12 octombrie 2017.  Sesiunea de evaluare reprezintă un moment de maximă importanță în cadrul activităților Centrului, compensând, într-o cât de mică măsură, lipsa legăturii personale directe de-a lungul desfășurării programelor de studiu. Dimensiunea formativă a acestor întâlniri este foarte mult accentuată, evaluarea cunoștințelor acumulate fiind dublată de un efort susținut de continuare și aprofundare a celor asimilate dea lungul anului. De aceea, procesul propriu-zis de evaluare este întotdeauna urmat de o sesiune de comunicări științifice din partea profesorilor, pe diferite teme, urmată de o serie de ateliere tematice paralele, de aprofundare și dezbatere a temelor propuse. Nu în ultimul rând, trebuie amintită componenta socială și mai ales cea liturgică a acestor întâlniri – un scurt, dar cuprinzător program turistic, rugăciunile de dimineață și de seară, toate încununate de comuniunea euharistică, în cadrul Dumnezeieștii Liturghii, sunt tot atâtea prilejuri de cunoaștere și împărtășire reciprocă." (preluare de pe site.ul Centrului)


Am participat la sesiunea de evaluare, mi-am prezentat lucrarea si am revenit ... de undeva, de deasupra pamantului, unde m-a ridicat intalnirea cu profesorii si colegii mei de ... studiu!



Voi incerca sa raspund eventualei curiozitati a cititorilor acestui blog.
  • Cine participa la aceste cursuri on line? 
  • Cine vrea, are internet, un calculator ori telefon mobil si interes pentru lumea credintei! 
  • Costuri?
  • Accesibile. Anul acesta am platit 100 eu pentru un modul desfasurat pe parcursul a 5 luni si 300 eu pentru intalnirea care a durat 3 zile! (reprezentand taxe de protocol organizare- cafele, apa, fructe la discretie - cazare, 3 mase/zi, recuperare de la aeroport  ori gara - fara avion, desigur!)
  • Unde ne intalnim la sfarsit de an academic? 
  • In fiecare an in alta tara din Europa, pe acolo pe unde romanii s-au aseaza de la o vreme si unde, din dor de Dumnezeu si de casa, trec cu drag pragul Bisericilor ortodoxe romanesti, care se inmultesc pe zi ce trece - Belgia, Italia, Spania, Franta... Un prilej extraordinar de a cunoaste lumea facand un altfel de turism! Mereu locatiile sunt absolut fermecatoare, deosebite, altceva decat hotelaria de consum! Anul acesta am fost cazati intr-un castel, intr-un spatiu ortodox, situat la 40 de km de Paris, un cadru minunat!
  • Cine sunt de fapt cursantii?
  • Cursantii sunt in majoritate tineri preoti si mireni de pretutindeni, din diaspora si din tara. Colegii mei sunt preoti, preotese, doctori, profesori, juristi, ingineri, arhitecti, sau oameni simpli ca mine, toti cu drag si dor de Dumnezeu!
  • Modulele propuse de Centru sunt asadar si prilej de adancire a studiului pentru tinerii preoti ori calugari, dar si pentru cei care, ca  mine de exemplu, doresc sa se apropie de Dumnezeu si prin studiu.
  • Cine sunt profesorii?
  • Nume cunoscute si apreciate ale teologiei romanesti, intre care citez numai cativa : pr.dr. Vasile Gavrila (Buc), pr.prof.dr. Ioan Chirila (Cluj), pr. prof.dr. C. Coman (Buc), pr. prof.dr. Daniel Benga (Buc), pr. conf.dr. C.tin Necula (Sibiu) dar si multi altii din tara si din diaspora.
  • Cum a fost intalnirea din acest an?
  • Minunata!
Dar despre cele auzite, invatate si dezbatute in zilele acestea la Paris am a scrie inca un an de aici incolo!


Temele de dezbatere ale acestei intalniri:

- Biserica in comunism (conf.dr. Radu Preda)
- Incercare de lectura teologica a perioadei comuniste  
  (pr.prof.dr.C.tin Coman)
- Consiliere pastorala, reconsiderarea responsabilitatilor  
   preotesti (prof.dr. Adrian Opre)
- Definirea spatiului de cult ortodox intr-un spatiu predefinit
   neortodox (arh.Calin Chifar)
- Mircea Vulcanescu - chip de marturisitor crestin 
  (pr.conf.dr. Gh. Holbea)
- Costurile umane ale procreatiei asistate. Cazul Romaniei 
  (Dr. Sebastian Moldovan)
- Bioetica (pr.prof.dr. Razvan Ionescu)
- Arhitectura bisericeasca (arh.Calin Chifar)
- Cum citim Sfanta Scriptura (pr.prof.dr.C.tin Coman, 
  (pr.prof.dr. Ioan Chirila)

Iata, cate teme... si tot atatea provocari! 

Cum sa nu ma simt minunat?!
Ma simt intarita, incarcata cu energia harului preotilor profesori!
Ne-am rugat,  la vecernie si la Sf. liturghie, ne-am impartasit  impreuna, intr-o biserica veche de 800 de ani, unde am facut sa bata  clopotele incremenite si sa rasune cantecele noastre minunate inchinate Maicii Domnului!

Trebuie sa mentionez, nu in ultimul rand, calitatea acestor intelectuali deosebiti marcati de dragostea de Dumnezeu, care sunt teologii! O bucurie nespusa sa-i intalnesti si sa poti vorbi cu ei! Totul ti se pare apoi atat de firesc si atat de frumos... pana si nevointa de a devi omul cel nou dorit de Hristos!

Sunt bucuroasa sa ma fi intalalnit cu crestini ca si mine, cu care vorbesc aceeasi limba: cea a credintei in Dumnezeu! 
E MINUNAT!

Evanghelia zilei

In zilele acelea, Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli. Pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe Filip, şi pe Vartolomeu, Şi pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul, Şi pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut trădător. Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. Luca 6, 12-19

Doamne, ingaduie sa ma apropii si eu de Tine si sa ma vindec de raul lumii care salasluieste in mine!
Amin

luni, 4 septembrie 2017

PLANUL DIVIN

Domnul a ales un popor, dintre toate: poporul care si-a dezvoltat traditia tinand cont de El, pastrand invataturile Lui de-a lungul veacurilor.

Poporul acela insa a inceput sa piarda din rigoarea credintei si Domnul le-a trimis prooroci care sa ii avertizeze pe oameni si sa-i faca sa revina pe calea cea buna.

Dar oamenii poporului ales i-au alungat pe acestia si chiar i-au ucis.

Veacuri la rand au cerut si au primit ajutorul lui Dumnezeu. La fiecare incercare insa ei au cartit si L-au tradat pe Dumnezeu.

Atunci Domnul, iubind lumea, si-a trimis Fiul sa se intrupeze in om, fara de pacat, ca sa le arate oamenilor cum trebuie sa fie si ce este necesar mantuirii.

Numai ca ei nu L-au vrut si iar s-au indoit! Astfel li s-a luat lor statutul de popor ales si Domnul a devenit Dumnezeul tuturor celor ce au crezut in El!

Si toata aceasta lucrare de mantuire a lumii, Planul lui Dumnezeu, s-a desfasurat astfel incat cei in care credinta s-a rezumat la litera legii, pierzand spiritul ei, sa nu mai poata sa inteleaga ceea ce li se intampla si sa ramana in nevrednicia lor incremeniti intr-o lege pe care au facut-o nefunctionala! 


Si totusi e bine de stiut ca Dumnezeu nu-si schimba alegerile ci le dezvolta!

Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi. Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor. Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc. Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută. Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic? Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare. Cine are urechi de auzit să audă. Marcu 4, 10-23