duminică, 21 august 2016

MERSUL PE APA

 Nu o data am auzit pe cate cineva explicand ca el crede intr-un Dumnezeu al lui, ca are credinta lui si nu are nevoie de invataturi bisericesti pentru a se ruga
Dar a admite ca exista Dumnezeu nu inseamna si ca esti credincios dupa cum a sti cine este patronul unei firme nu inseamna si ca tu crezi in el ! 
A crede in cineva, a fi credincios cuiva , inseamna ca-l cunosti, il apreciezi , si asa ii esti loial, te increzi in deciziile lui, il urmezi in toate, ii esti alaturi, il asculti.

Conform dictionarului, teologia este stiinta care ne ajuta sa înțelegem credința care presupune încredere în autoritatea lui Dumnezeu, Cel care se revelează, credința fiind răspunsul existențial al omului la revelație. 

Insa prin teologie nu se cauta dovezile existentei unui Dumnezeu creator ci trairea directa si efectiva a intalnirii cu Dumnezeu. 
Credinta in Dumnezeu se naste din convingerea ca El este deasupra tuturor lucrurilor, singurul care merita increderea noastra si iubirea desavarsita ! Ea tine de vointa si este o optiune. A crede in Dumnezeu inseamna sa-L ai sfetnic permanent, sa te raportezi mereu la cele pe care le spune, sa te supui vointei Sale si sa nadajduiesti in ajutorul Sau, sa te bucuri de iubirea Sa si, ca raspuns, sa Il iubesti si tu cu aceeasi iubire! Credinta crestin-ortodoxa este a celui care nu Ii pune conditi lui Dumnezeu ci primeste poruncile Lui, considerandu-le ca pe un far calauzitor pe drumul pe care-l are de parcurs in aceasta lume, Adevarul care-l elibereaza de patimi si care ii permite sa acceada la lumina vesnica, la unirea cu Dumnezeu. 
Evanghelia din aceasta Duminica  prilejuieste o reflectie asupra puterii noastre de a crede, de a ne tine de Hristos.

Matei 14, 22-34

În vremea aceea, Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce va da drumul mulţimilor. Iar El, dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Şi făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era deja în mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului.


Iata ca ..."la nimic nu-ți folosește să fii aproape de Hristos dacă nu ești aproape de El cu credința”. Caci, dupa spusele sf. Nicolae Velimirovici,  atâta vreme cât pe Apostolul Petru îl purta credința, acesta umbla pe apă, „dar când s-a îndoit, a început să se scufunde, pentru că îndoiala aduce frica”.
  Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuiește faptul afundării lui Petru astfel: „Coborându-se Petru din corabie, a pornit-o spre Iisus. A biruit primejdia cea mare, marea, dar a fost biruit de una mai mică, vântul! Așa e omul! De multe ori reușește în fapte mari, dar e înfrânt în cele mici... La fel și Petru. Frica de furtună era încă puternică în sufletul lui, totuși a îndrăznit să pășească în apă; dar în fața bătăii vântului n-a mai putut să se țină, cu toate că era aproape de Hristos”.

duminică, 14 august 2016

INMULTIREA PAINILOR...

Duminica aceasta meditam asupra unei minuni cu semnificatie profetica si euharistica, pe care Mantuitorul a infaptuit-o dupa aflarea faptului ca Ioan Botezatorul a fost decapitat de catre regele iudeilor.
Momentul este unul important caci pana atunci Ioan pregatise calea Mantuitorului propovaduindu-I venire.

Asadar evanghelistul ne spune ca Iisus s-a retras in pustie, fiind intristat, dar oamenii, afland locul unde s-a dus, l-au urmat. Vazandu-i, Domnului i s-a facut mila de ei si le-a vindecat bolnavii pana tarziu. 
Ni se mai spune si ca acolo erau vreo 5000 de barbati, afara de femei si copii. Ce sa faca oamenii in pustiu la ceasul serii? 
Apostolii, si ei cu mila fata de oameni, si-au pus problema hranei lor. Si atunci se intampla minunea. 
Evident, multimea aceea nu venise acolo la ospat ci ca sa-i auda cuvintele Mantuitorului, sa-I spuna suferintele, sa le fie vindecati bolnavii...
Matei ne spune ca Domnul le-a poruncit sa se aseze pe iarba. Evanghelistul Ioan ne spune chiar ca s-au asezat in cete - deci toti stateau ordonati, parca simtind ca ceva avea sa se intample. Si chiar s-a intamplat caci din cele cinci paini si doi pesti cat s-a  gasit... Isus, privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor. Si acolo asa a fost saturata intreaga adunare.
Asocierile pot sa ne ajute sa vedem in inmultirea painilor - ca si in transformarea apei in vin, la nunta din Canna Galileei, evocata de evanghelistul Ioan -  evenimente pregatitoare ale Cinei Celei de Taina. Minunea aceasta profeteste Sfanta Euharistie care satura comunitatea crestina de foamea launtrica pentru Hristos!
Parintele Galeriu zicea:
Asadar, acum, de la Tatal prin Fiul, in Duhul Sfant, painile capata o noua viata, un nou botez, daca vreti; si trec in mainile ucenicilor parte cu parte, iar de la ei la multimi, si se hranesc multimile. Cat am dori sa simtim taina aceasta, permanent savarsindu-se in Biserica! Permanent sa simtim cum Hristos e in fata Tatalui, Se roaga, invoca, apoi, El, pe altar, binecuvinteaza, frange, si preotii impartasesc multimile.
... e timpul sa se trezeasca in noi chipul Lui dumnezeiesc, asemanarea cu El; nevointa noastra, credinta noastra, nadejdea noastra, iubirea noastra, pazirea poruncilor Lui, cu constiinta ca El Se roaga. Nu uitati, cand corabia e gata sa se inece (asa li se parea ucenicilor), El apare pe valuri si rosteste: “Eu sunt, nu va temeti”. Eu exist; Eu sunt cu voi; si impreuna biruim si ne nastem din nou.
Acesta e mesajul Evangheliei de astazi. Iisus vegheaza, dar vrea sa vada ca noi ostenim pentru salvarea noastra. Ca noi, mai ales, stim ca El, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, El care a hranit multimile (si poate ca o parte din aceasta multime, impreuna cu fariseii, L-au si pus pe cruce!) e trimisul Parintelui Ceresc. Si, ca Fiu al Parintelui Ceresc, ne stie pe noi toti, inradacinati in aceeasi obarsie, a Lui, ca frati ai Lui. El sufera impreuna cu noi si noi suferim impreuna cu El si biruim impreuna cu El, stiind ca pe El, Fiul lui Dumnezeu, L-a trimis Tatal, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. Sa ne hraneasca, dar sa ne si creasca pe noi, prin suferinta, prin incercari si prin iubire si, mai mult, prin nevointa sa biruim. Cum a spus El: “In lume incercari veti avea; dar indrazniti! Eu am biruit lumea”. Cu El biruim orice incercare, orice lipsa, orice nevoie, stiind ca atunci cand e nevoie, El intervine.
Si rosteste: “Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”. Amin.

În vremea aceea, Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci; dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor.
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.Matei 14, 14-22

sâmbătă, 13 august 2016

CUVANTUL SALVEAZA SAU OSANDESTE

In zilele nostre, cand mass-media a ajuns sa modeleze constiinte, cuvintele vietuiesc asa de putin incat cei care le spun au senzatia ca s-au volatilizat. 
Ele insa nu sunt o insiruire haorica nici rostire intamplatoare ci formeaza idei, opinii, teorii... 
Impresia de futilis, de lucru lipsit de importanta, o da efemeritatea stirii, ideii, opiniei. Numai ca nici un cuvant nu piere, cum nici o fapta  si nici un gand nu se sterg, si nimic nu ramane nejudecat!
O vorba buna zideste, o vorba rea, minciuna ori barfa, osandeste! 
Iarta-ne , Doamne!

Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul e rău şi rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaşte pomul. Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul inimii grăieşte gura. Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osânditMatei 12, 30-37

miercuri, 10 august 2016

... că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor

  • In ultima vreme imi este cu neputinta sa mai cer Domnului altceva decat sa aibe grija de mine. Nici pentru sanatate nu ma mai rog ci pentru puterea de face fata, de a le trece pe toate cate trebuie sa le trec in viata asta! Nu este nimic glorios in asta ci doar constienta faptului ca boala, suferintele, lacrimile... m-au ajutat enorm! Multe lucruri regret din cele facute dar nici o lacrima! 
  • In general, constiinta noastra ne spune cand am gresit; exista insa oameni pe care ii numim "buni" si care gasesc cuvinte de "linistire" a constiintei noastre... " Ei, lasa, ca toata lumea greseste", "nu-i mare lucru" sau "ce, numai tu gresesti?" Dar si mai grav este daca aceste"linistiri" ne adorm simtul critic! Arhimandritul Sofronie de Sarov in scrisorile catre D. Bolfour  il sfatuia pe acesta asa: "cand cineva iti cere mai cu seama un sfat sau o lamurire neaparat incearca mai inainte de a incepe a vorbi, ca in gand sa te intorci catre Dumnezeu!"

Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze. Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.  
Matei 16, 20-24
Ce ar fi castigat lumea daca Apostolii l-ar fi ascuns pe Isus spre a-l cruta? Ori misiunea Lui era jertfirea pentru salvarea omului!

luni, 8 august 2016

VINDECAREA CELOR DOI ORBI SI A UNUI MUT DIN CAPERNAUM

Minunile sunt fapte dumnezeiesti pe care mintea noastra nu le poate cuprinde.
Tamaduirile Mantuitorului nu sunt scamatorii, nici demonstratii de duzina ori inselatorii ci au fost savarsite in vazul lumii, spre disperarea fariseilor. 
Vindecarile miraculoase  reprezinta vointa lui Dumnezeu si caile nestiute prin care ea se manifesta. Caci minunile, intamplarile nefiresti, miraculoase, urmaresc luminarea, indreptarea si mantuirea noastra!

Am mai scris si cu alta ocazie ceea ce cred eu despre vindecare. 
Viata, existenta nostra, are pentru fiecare lumini si umbre, momente si fapte pe care nu le putem controla, in care nici banii, nici puterea, nici inteligenta, nici frumusetea... nu mai pot face nimic! Si boala este un astfel de moment. Atunci devine evident ca doar Domnul decide! 
In fata bolii si a suferintei toti suntem neputinciosi si ne temem dar, recunoscand asta, crezand in El, punandu-ne viata in mainile lui Dumnezeu cu toata increderea, lasandu-L sa faca cum crede, ne dovedim credinciosia!
Vindecarea nu este ceva ce vine neaparat in mod spontan si la comanda daca ai credinta si nici chiar daca te rogi - dupa cum nu vine nici daca te tratezi cu ultimele mijloace in materie de medicina! 
Vindecarea ramane o taina caci ea vine doar de la Dumnezeu! 
El stie si de ce si cum si cand si daca ne vindeca. Cine crede altceva poate fi dezamagit! 
Te poti ruga si e posibil sa nu primesti raspunsul dorit. 
In astfel de situatii credinta adevarata iese la iveala caci, precum blandul Iov, va trebui sa accepti cu impacare ca altul este drumul, alta este vointa, lucrarea lui Dumnezeu! 
Evident ca fara credinta si rugaciune nu poti ajunge  nici la Dumnezeu, nici la mila Sa. Toate se misca insa prin rugaciunea noastra - pentru noi si pentru altii - inclusiv intelepciunea de a accepta vointa divina.
In trairea intru Hristos, lumea, vazuta prin lumina harului, ajunge sa devina o lume in care minunea devine ceva firesc.Traim zilnic minuni, trecem zilnic razant pe langa pericole definitive si totusi scapam teferi!
Suferinta, boala, chiar netamaduita, poate sa-ti fie prieten si sa te poarte spre experierea altor minuni, in situatii si trairi deosebite! Pregatirea noastra spirituala este necesara pentru mantuire si noi nu avem cum sti ce anume ne ajuta sa accedem la Imparatie prin mila lui Dumnezeu!
Lucrarea de mantuire prin vindecare, facuta in mod miraculos de Mantuitorul Hristos, are in vedere intreaga fiinta - trup si suflet - prin suferinta ajungand cu umilinta sa ne ucidem mandria, neputinta dandu-ne dimensiunea reala a capacitatilor noastre in care adesea ne incredem. Pentru a omora mandria din om, Hristos a acceptat patimile si moartea pe cruce.
Bolnavi, smeriti, nu avem a face altceva decat ascultare, traind cu umilinta cele ce le avem de trait, facand ceea ce trebuie si incercand sa intelegem si sa acceptam mesajul divin!
 Matei 9, 27-35
În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se ţineau după El, strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi, plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.

sâmbătă, 6 august 2016

SCHIBAREA LA FATA - INDEMN SPRE INDUMNEZEIREA FIINTEI NOASTRE

Pe muntele Tabor, in Israel, exista o manastire greco-ortodoxa, construita, zice-se, pe locul unde s-a petrecut  Schimbarea la Fata a Mantuitorului, momentul in care si-a dezvaluit dumnezeirea!

El îi urcă pe munte pe apostolii sai apropiati, urcarea asta fiind simbol al înălţării spirituale care, din virtute în virtute, duce la dragoste, virtute supremă care deschide calea contemplării dumnezeieşti. Această înălţare era de fapt esenţa întregii vieţi a Domnului care, fiind îveşmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învăţându-ne că isihia (liniştirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeu. (Sursa : Sinaxar)

Cand am vizitat-o am aflat ca, in fiecare zi de 6 august, pe Tabor, coboara - si in vremurile noastre ca si atunci - un nor, care invaluie turla bisericii manastirii. Mii de pelerini, veniti anume la hramul manastirii, asteapta atunci infrigurati acest moment!  
  
Inca de acum aproape 2000 de ani, crestinii au inceput sa faca aici pelerinaje si slujbe de slava.
Locul este minunat, loc sfant, o oaza de liniste, un loc binecuvantat!

Sărbătoarea Schimbării la Faţă este deci prin excelenţă aceea a îndumnezeirii naturii noastre omeneşti şi a participării trupului nostru trecător la bunurile veşnice, care sunt mai presus de fire. Înainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul a aratat atunci că scopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul la contemplaţia slavei Sale dumnezeieşti. 
Din acest motiv sărbătoarea Schimbării la Faţă i-a atras în mod deosebit pe călugări, care şi-au închinat întreaga viaţă căutării acestei lumini. Numeroase Mănăstiri au fost închinate acestei Sărbători, mai ales după controversa isihastă din secolul XIV, despre natura luminii din Tabor şi despre contemplaţie. 
De notat de asemenea că, după o tradiţie care circula pe vremea iconoclasmului, prima Icoană, scrisă de înşişi Apostolii, a fost aceea a Schimbării la Faţă. E vorba desigur mai puţin de un fapt istoric cât de o interpretare simbolică, prezentând legătura intimă întreţinută de tradiţia Bisericii între arta Icoanei şi această Sărbătoare a vederii lui Hristos întru slavă (Sursa:Sinaxar)

Pentru noi, cei pe care nu ne invaluie Norul Sfant, ci doar bucuria si emotia sarbatorii, sperand la ridicarea firii noastre omenesti, ziua de 6 august, pe langa toate ale sale, este si un semn ca vara e pe sfarsite.  
Se consideră că ziua de 6 august marchează trecera de la vară la toamnă. Din acest moment, frunzele isi schimba culoarea si incep sa cada, apele devin reci, pasarile calatoare isi incep drumul spre tarile calde
Pentru cei ce lucreaza pe camp, ziua de 5 august este ultima de cosire a fanului. 
Precum natura se pregateste sa-si dea roadele, implinirea de un an, asa ar trebui sa ajungem si noi sa raspandim in jur intelepciunea credintei adunata in zile de meditatie si rugaciune.

Golgota si Lumina Taborului sunt reperele intre care ne framantam cresterea spirituala, patimind spre luminare!

De-ale superstitiilor noastre traditionale 
  • Azi se duc la biserica struguri si prune (din care femeile nu ar fi trebuit sa guste pana la acesta data!)
  • Sărbătoarea Schimbarii la Fata este supranumita și Pobrejenia (care inseamna in slavona a ocara, a certa ). De aceea se zice ca azi nu este bine sa te cerți și nici sa fii certat, mai ales cu familia sau prietenii, fiindca vei fi suparat tot anul. 
  • Se mai spune ca cei care au un anumit viciu și se roaga în aceasta zi sa scape de patima, au șanse mari sa se vindece.
  • Cine spala haine și nu ține cont de sărbătoare, va fi napadit de insecte.
  • Fetele trebuie sa evite sa-și spele parul, caci el nu va mai crește, cum nu mai crește nici iarba. 
  • Tot in popor se mai spune că dacă vei călători în această zi, există riscul să rătăcești drumul înapoi spre casă. 
  • Dacă femeile însărcinate țin cont de această sărbătoare și postesc au partea de o naștere ușoară și de copii sănătoși.
  • Ziua de 6 august este singura zi din postul Sfintei Marii in care se poate manca peste. (Sursa:http://www.ziartarguneamt.ro/)

Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi. Matei 17, 1-9
 http://www.crestinortodox.ro/files/image/biserica%20in%20lume/muntele%20tabor%20-%20ort/muntele-tabor-fata.jpg

vineri, 5 august 2016

VREMEA CAND ORBII VEDEAU, MUTII VORBEAU, OLOGII UMBLAU


Si trecând Iisus pe acolo, a venit lângă Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut acolo. Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat. Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel. Matei 15, 29-31

Cine nu a fost pe marginea lumii, in punctul in care viata e pe cale sa ramana in urma iar moartea se zareste ca certitudine, intelege mai greu disperarea in fata implacabilului! Momentul in care devine evident ca tu, ca om, nu mai poti nimic, nici tu nici altcineva, in afara Lui, este greu de inteles de catre cei ce nu au trait niciodata aceasta experienta!
Sa ti se ofere o sansa, o ultima sansa... este ceva absolut minunat!
Incerc sa-mi imaginez sentimentele unui orb care a ajuns sa vada dintr-o data - lucru absolut imposibil, incredibil! Ce bucurie trebuie sa fi simtit el dupa ce Mantuitorul i-a deschis ochii!
Minunile sunt fapte dumnezeiesti mai presus de puterea noastra de intelegere. Ele reprezinta vointa lui Dumnezeu si nu se petrec pentru spectacol. 
Prin exceptionalul lor, minunile facute de Mantuitorul Hristos - ca si de apostolii Sai - au oferit un raspuns plin de iubire unor esentiale nevoi ale sufletului omenesc, pentru om importanta fiind in acel moment transformarea sa interioara, spre convertire si cladire.
Apostolii au fost si ei investiti cu "putere de sus" pentru a putea savarsi minuni ce au depasit si ele intelegerea; aflati in incurcatura, cand au invocat numele Domnului, raspunsul a fost imediat:

"Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus" 
După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. (Fapte, 4)
Asa sta scris: ca pamantul s-a cutremurat. Dar nu miscarea telurica este cea importanta ci zguduirea interioara, cutremurul produs in suflet, cel care il rupe pe om de pacat si-l duce la lumina!
Pentru noi, cei de azi, minune este lucrarea harului in toate si in toti, este viata insasi!
Si cei care au trecut prin fiorii mortii pot marturisi minunea asta!