marți, 16 ianuarie 2018

CINSTIREA LANTURILOR SF. APOSTOL PETRU

Faptele Apostolilor consemneaza minunea:

"Si in vremea aceea, regele Irod Agripa a pus mana pe unii din Biserica, ca sa-i piarda. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Si vazand ca este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru, (si erau zilele Azimelor), pe care si prinzandu-l l-a bagat in temnita, dandu-l la patru straji de cate patru ostasi, ca sa-l pazeasca, vrand sa-l scoata la popor dupa Pasti. Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el, de catre Biserica. Dar cand Irod era sa-l scoata afara, in noaptea aceea, Petru dormea intre doi ostasi, legat cu doua lanturi, iar inaintea usii paznicii pazeau temnita. Si iata un inger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Si a zis ingerul catre el: Incinge-te si incalta-te cu sandalele. Si el a facut asa. Si i-a zis lui: Pune haina pe tine si vino dupa mine. Si, iesind, mergea dupa inger, dar nu stia ca ceea ce s-a facut prin inger este adevarat, ci i se parea ca vede vedenie. Si trecand de straja intai si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier, care duce in cetate, si poarta s-a deschis singura. Si iesind, au trecut o ulita si indata ingerul s-a departat de la el. Si Petru, venindu-si in sine, a zis: Acum stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scos din mana lui Irod si din toate cate astepta poporul iudeilor" (Fapte 12, 1-11).

Cinstirea sf Lant al Sfantului Apostol Petru este prilej de inchinare si ajutor al celor care patimesc pe nedrept in lumea aceasta pacatoasa.
Indurand nedreptatea cu smerenie ne umplem de bogatia harului lui Dumnezeu si traim Fericirea propovaduita noua:
"Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor. Fericiti veti fi voi, cand va vor ocara si va vor prigoni din pricina Mea si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind" (Matei 5, 10-11).

Dupa cum se stie, Simon, cel care avea sa devina Sfantul Apostol Petru, a fost pescar din Betsaida. El a fost fratele mai mic al Sfantului Apostol Andrei. Mantuitorul l-a chemat la apostolie mai intai pe Sfantul Andrei, iar mai apoi a venit si fratele acestuia, Simon (Petru).

Prin anii 42-44, dupa ce regele Agripa I i-a taiat capul Sfantului Iacob al lui Zevedeu, in Ierusalim, acesta l-a prins si l-a aruncat in temnita si pe Sfantul Petru. Potrivit marturiei Sfantului Apostol Luca, consemnata in Faptele Apostolilor, el a fost pus in lanturi in temnita militara, intre alti doi ostasi, insa, noaptea, a fost eliberat in chip minunat de un inger al Domnului.

Lantul din Ierusalim a fost ascuns de crestini si pastrat pana cand Sfantul Juvenalie, patriarhul Ierusalimului (422 - 2 iulie 458), l-a daruit imparatesei Evdochia Augusta, sotia imparatului Teodosie al II-lea (401-450), drept multumire pentru ajutoarele daruite bisericilor din oras. Imparateasa Evdochia a dus cinstitul Lant in Constantinopol, asezandu-l in vechea biserica inchinata Sfintei Sofia.

In biserica "San Pietro in Vincoli " (Sfantul Petru in Lanturi), din Roma, se pastreaza presupusele lanturi cu care Apostolul Petru a fost legat in  Ierusalim, precum si lanturile cu care acesta a fost inlantuit in Roma de catre imparatul Nero.

Sarbatoare de azi, a Cinstirii Lanturilor Sf Petru, este una straveche, care dateaza cam de prin sec al II.lea DH!

"Sa cinstim lantul celui preamarit, intru care se dezleaga legaturile patimilor. Caci cu vrednicie se sfinteste cu darurile cele negraite ale preainteleptului Petru; si de la dansul cu adevarat luand har pururea curgator, rupe si acesta cu putere dumnezeiasca legaturile necazurilor; precum acela rupea legaturile greselilor si daruieste dezlegare de cele rele."

"Iarasi ne ridica pe noi fierbintele ocrotitor Petru, piatra credintei, la duhovnicescul ospat, punand inaintea noastra cinstitul sau lant, ca pe un pranz preaales, spre mangaierea celor necajiti, si ca liman celor inviforati. Veniti toti sa-L sarutam si pe Cel ce l-a preamarit pe el, sa-L rugam: Cu rugaciunile lui, Hristoase, mantuieste sufletele noastre" (
Cantari din slujba Vecerniei praznicului).

luni, 15 ianuarie 2018

TOATE INCEP SI SE SFARSESC CU CREDINTA NOASTRA

Suntem aici in trecere, o trecere in care adesea cerem milostenie de la Dumnezeu!  Uneori suntem suparati, obositi, satui de toate si de toti...dar El ne mangaie. Alteori cartim, ne impotrivim... si ne rabda! Caci El ne stie inima.
Celor ce-L urmeaza le aude glasul si le domoleste oboseala, le sterge lacrimile, le sporeste puterea si rabdarea, le vindeca ranile...
Cat despre cei care nu cred in El... ei cauta fara sa aibe habar ce !
Indrazniti, ridicati-va! Va cheama!

„În vremea aceea, pe când ieșea Iisus din Ierihon, împreună cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului și cerea milostenie. Și, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și mulți îl certau ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Și Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemați-l! Și l-au chemat pe orb, zicându-i: "Îndrăznește, ridică-te! Te cheamă." Iar orbul, lepădând haina de pe el, s-a ridicat și a venit la Iisus. Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac? Iar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să văd iarăși. Atunci Iisus i-a zis: Mergi, credința ta te-a mântuit! Și îndată a văzut și I-a urmat lui Iisus pe cale.”

MARCU  10: 46-52

duminică, 14 ianuarie 2018

DUMINICA CELOR 10 LEPROSI

Pericopa evanghelica de azi ne pune iarasi sa ne privim in oglinda si sa ne intrebam in ce masura stim sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce ne da!  
Toti cei 10 leprosi au primit vindecarea si asta negresit pentru ca au crezut ca Dumnezeu le-o putea da! Nu se pune asadar in discutie credinta lor. 
Dar numai unul se prosterneaza inaintea Domnului multumindu-I cu recunostinta!
Procentul este acelasi si azi caci cei 9, care bucurosi sa fie vindecati si-au vazut  de drum, uitand sa multumeasca vindecatorului, ii reprezinta pe aceia dintre noi care se aseaza cu umilinta la rugaciune doar la vreme de incercare, uitand apoi de binele facut de Dumnezeu!
Ori cu Domnul ar trebui sa fim in legatura permanenta, mereu plini de recunostinta pentru toate - si pentru cele bune ca si pentru cele care, la o prima vedere, ne intristeaza ! 
Pentru ca de la Domnul bune sunt toate!
Tot ceea ce petrecem in viata este spre cladirea si cresterea noastra! Chiar daca ne este greu sa vedem in vreo intristare binele, in timp si cu rabdare... toate ajungem a le intelege!
Ar trebui sa reflectam mai des si sa ne mobilizam spre a fi capabili sa Ii multumim lui Dumnezeu si pentru incercari?
Evident ca pare confortabil sa ne rugam, sa cerem, sa primim ceea ce am cerut si chiar sa zicem un "Multumesc, Doamne!"  
Dar fidelitatea noastra fata de EL ne este adesea pusa la incercare. Si atunci cum reactionam?
Chiar daca nu intelegem de ce ni se intampla anumite lucruri, credinta noastra ar trebui sa ne asigure ca toate cele prin care trecem sunt de la Dumnezeu spre binele nostru. Si nu ne ramane decat sa aflam asta lasand timpul sa ne arate in ce fel!
Apoi Cel care ne da durerea, incercarea, ne va da si puterea de a o duce, de a o depasi! 
Stiind asta, reactiile noastre vor fi diferite si in noi se va dezvolta o putere nebanuita care ne va ajuta sa ne redresam, sa ne ridicam, sa ne impacam cu toate si mai ales sa crestem duhovniceste!
Si in acest fragment evanghelic, ca si in multe altele in care Mantuitorul a facut lucruri miraculoase, intalnim aceeasi fraza: "Credinta ta te-a mantuit!" 
Nu exista asadar minuni decat pentru cei care cred in ele!
Sus, pe Muntele Tabor, in biserica unde lumea vine sa se inchine, exista o icoana considerata facatoare de minuni!
De fapt este fotografia unei icoane vechi,  care a scapat miraculos de la distrugere, in vremea prigoanelor, fiind pusa intr-un recipient si aruncata in mare. Bucata aceea de hartie e considerata facatoare de minuni pentru cine? Pentru cei care gasesc in ea mesajul lui Dumnezeu! 
Minunea este o conlucrare, o impreuna lucrare a noastra cu Dumnezeu! 
Daca nu avem duhul credintei, Domnul nu poate face nimic pentru noi , lumina minunilor fiindu-ne inaccesibila!
În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe și care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învățătorule, miluiește-ne! 

Și, văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Iar acela era samarinean. 
Și răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? 
Și i-a zis: Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit! 
Luca 17, 12-19

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

STAPAN SAU STAPANIT

Sotul meu - Domnul sa-l aiba in Pacea Sa - obisnuia sa spuna ca omul la bani se cunoaste si in special la... maruntis! Niciodata nu ramanea dator cu vreun banut! 
Nu stia sa dea ciubuc decat frizerului ( considera ca dand un plic doctorului il jigneste (sic) asa ca eu ma ocupam cu aceasta "jignire"!)  dar nici nu a primit in viata lui ceva, nu a profitat de functia lui pentru a se capatui... 
In fine, a fost un om extrem de corect si principial!

Este deja cunoscut ca nu bogatia este un pacat ci  schimbarea pe care ea o poate produce  in sufletele celor care o au!
Raportul omului cu bogatia este unul special si... esential. 

Se pare ca foarte putini dintre cei bogati sunt capabili sa pastreze o anume rezerva fata de averea lor, sa fie ei stapani si sa nu se lase stapaniti de ea!

Cartile Sfinte contin insa acele exceptii minunate din care invatam cum sa ne construim, inclusiv in raport cu bogatia. 
Cartea lui Iov este una dintre ele! Si, chiar daca Biblia pare unora greu de parcurs, Cartea lui Iov merita citita! Si asta independent de cata avere avem! 😑


„Zis-a Domnul: Cel ce este credincios în foarte puțin, și în mult este credincios; și cel ce este nedrept în foarte puțin, și în mult este nedrept. Deci dacă n-ați fost credincioși în bogăția nedreaptă, cine vă va încredința pe cea adevărată? Și dacă în ceea ce este străin nu ați fost credincioși, cine vă va da ceea ce este al vostru? Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. Toate acestea le auzeau și fariseii, care erau iubitori de argint, și-L luau în bătaie de joc. Și El le-a zis: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.” LUCA 16: 

vineri, 12 ianuarie 2018

FARA COMENTARII

Azi am o zi grea, dupa o noapte si mai grea - adica alba complet, cu oi cu tot!

Imi pare ca sunt nedreapta cu minunatele epistole pauline care au in ele toate explicatiile necesare... Asa ca il voi lasa pe Apostolul Pavel sa ne explice ce si cum! Poate maine voi fi mai in forma...

Epistola catre Evrei a Sf apostol Pavel  13: 8-16

8. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.
9. Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri căci bine este să vă întăriţi prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele.
10. Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului.
11. Într-adevăr, trupurile dobitoacelor - al căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor - sunt arse afară din tabără.
12. Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său,a pătimit în afara porţii.
13. Deci dar să ieşim la El, afară din tabără, luând asupra noastrăocara Lui.
14. Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce vasă fie.
15. Aşadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă,adică rodul buzelor, care preaslăvesc numele Lui.
16. Iar facerea de bine şi întrajutorarea nu le daţi uitării
căciastfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.

Epistola catre Timotei I, 8-18. 


Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în lanţuri pentru El, ci pătimeşte împreună cu mine pentru Evanghelie după puterea de la Dumnezeu.
9. El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor,
10. Iar acum s-a dat pe faţă prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie.
11. Spre aceasta am fost pus eu propovăduitor şi apostol şi învăţător al neamurilor.
12. Din această pricină şi sufăr toate acestea, dar nu mă ruşinez, că ştiu în cine am crezut şi sunt încredinţat că puternic este să păzească comoara ce mi-a încredinţat, până în ziua aceea.
13. Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus.
14. Comoara cea bună ce ţi s-a încredinţat, păzeşte-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălăşluieşte întru noi.
15. Tu ştii că toţi cei din Asia s-au lepădat de mine, între care Fighel şi Ermoghen.
16. Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat,
17. Ci venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat şi m-a găsit.
18. Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu ştii prea bine.

joi, 11 ianuarie 2018

LA DUMNEZEU TOATE SUNT CU PUTINTA

Pentru toate intamplarile vietii trebuie sa fii pregatit.
Evident citind aceasta propozitie vine in minte inevitabil intrebarea: "cum oare sa fii pregatit pentru necazurile la care nu te astepti?" 

Si totusi, cei care se incredinteaza trup si suflet lui Dumnezeu pot trece toate urgiile vietii si pot rezista si ispitelor binelui neasteptat!
Caci chiar si pentru a avea bogatii este nevoie de pregatire!

Cei care isi dau "toată silința ca în fiecare zi să adauge ceva la banii adunați mai înainte și nu se satură niciodată" (cum zice sf Ioan Gura de Aur) nu sunt pregatiti pentru a fi bogati in adevaratul sens al cuvantului. 

Bogatia in sine nu este un pacat. Ea poate fi inmultirea darurilor primite de la Dumnezeu! 
Desi nu s-ar zice, a fi bogat e un privilegiu greu de dus! Si asta pentru ca prin bani vine multa sminteala.

Cunosc oameni care, desi au fost  crescuti in credinta,  au cazut prada ispitelor imbogatirii prin eludarea legilor. Apoi au inceput sa faca donatii pe la biserici si manastiri... Pana la urma tot au ajuns de ras si de ocara... Caci pe Dumnezeu nu-l putem mitui!

Patimile cu care vin banii obtinuti usor... sunt atat de grele si ele fac ca tot ceea ce ai adunat pe cai oneroase sa ajunga de nimic! 

Exista o statistica a castigatorilor marilor premii la LOTO.
Nici 1% din acestia nu am sfarsit bine si asta nu pentru ca a cazut peste ei vreun blestem ci pentru ca banii le-au luat mintile!

Din Cartile Sfinte aflam ca tanarul bogat, care l-a intrebat pe Iisus ce trebuie sa faca ca sa mosteneasca viata de veci, desi a plecat intristat dupa ce a aflat raspunsul, L-a urmat in cele din urma pe Mantuitorul Hristos, devenind unul dintre ucenicii Sai!

Asadar cei care urmeaza Cuvantul lui Dumnezeu sunt pregatiti pentru orice! Pentru ca, daca la oameni multe sunt "cu neputință... la Dumnezeu toate sunt cu putință.”

În vremea aceea, ieșind Iisus în drum ca să plece, a alergat cineva către El și, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât singur Dumnezeu. Știi poruncile: «Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu înșeli pe nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta». 
Iar el I-a zis: Învățătorule, acestea toate le-am păzit din tinerețile mele
Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâh­nit, căci avea multe bogății. Și Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra cei bogați în Împărăția lui Dumnezeu! Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dum­nezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Îm­părăția lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mântuiască? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință.”
MARCU 10: 17 -27

marți, 9 ianuarie 2018

ASTAZI DESPRE INTELEPCIUNEA DE A STI PE CINE SA IUBESTI

Pe vremea cand lucram intr-un institut de cercetari medicale, am asistat la un conflict penibil iscat intre un doctor si una dintre asistente care se pregatea sa-si insoare baiatul. Doctorul o dojenea pe viitoarea soacra pentru ca a fost de acord cu casatoria, fata fiind dintr-o familie cu o traditie genetica cu suferinta hepatica grava!
M-a socat discutia dar cu varsta am inteles mai bine!

Sfântul Ioan Gură de Aur, in Omilii la Facere, zice: „Gândește-te câtă grijă aveau cei vechi! Când își însurau copiii, nu umblau după bani, după multă bogăție, după robi, după atâtea hectare de pământ; nu căutau frumusețea din afară, frumusețea chipului fetelor, ci frumusețea sufletului și purtări frumoase.” 

Poate ca pare arhaic fragmentul de mai sus dar... o revenire la cele de odinioara poate ne-ar scuti de suferinte, complicatii, divorturi, drame!

Am un vecin, medic genetician, cercetator. De curand mi-a explicat ultimile lui descoperiri. 
Astfel un soarice, care a suferit o agresiune grava la un moment dat, in momentul in care procreeaza transmite frica de agresiune puiului sau. 
Si nu vorbim de o femela in gestatie ci de un soricel care s-a batut candva cu un alt soricel! 
Asta vine sa ne spuna ca in ADN.ul nostru se inscrie TOT ce facem! Devine deci importanta si ascendenta si descendenta cand avem de gand sa facem copii! 

Ce rost mai are sa ne intrebam, cu furie uneori, cum poate Dumnezeu sa ingaduie ca un copil nevinovat sa fie bolnav de cancer ?
Noi si numai noi ne construim si trebuie sa ne asumam consecintele alegerilor noastre! 
Domnul a creeat sistemul!  Restul ne apartine! 
Mai face si minuni, cand e vorba de cei care stiu sa-i ceara ajutorul! 
In rest... fiecare poarta crucea pe care si-a ales-o! 
Si, este evident, ca suntem victimele  propriilor noastre slabiciuni!

„În vremea aceea, apropiindu-se fariseii de Iisus, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase femeia. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărțire și să o lase. Și, răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre v-a scris porunca aceasta; dar, de la începutul făpturii, «bărbat și femeie i-a făcut» Dumnezeu. «De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup»; așa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăși despre aceasta. Și El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta săvârșește adulter cu ea. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mărita cu altul, adulter săvârșește.” MARCU 10: 2-12