sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Sa luptam cu ale noastre slabiciuni!

Citind evanghelia de astazi, m-am minunat inca o data de cata credinta aveau apostolii ca sa nu se mandreasca ei nici un pic, desi capatasera puteri incredibile!

In zilele noastre e plina lumea de "coach" care ne invata cum sa facem o multime de lucruri: cum sa devenim sefi, cum sa fim irezistibili, cum sa ne rugam... universului etc.
Dar pentru ce e mai greu - sa ne lasam de fumat, sa nu barfim, sa nu judecam, sa iubim pe cei care ne fac rau, etc - nu prea sunt oferte! 
Astea din urma sunt adevaratele provocari personale. 
Dar nimic nu putem fara ajutorul lui Dumnezeu!
Stiinta si puterile nostre vin de la Dumnezeu. 
Constientizand asta vom fi si puternici si smeriti!

Omul e dispus sa dea orice pentru a avea mereu un ascendent asupra celorlalti, in timp ce cel mai de pret lucru si mai greu este sa-si stapaneasca proprii sai demoni, sa-si invinga propriile neputinte! 

Într-adevăr, este mai mare minune să scoți din propriu-ți trup îndemnurile la desfrânare, decât să alungi duhurile rele din trupurile altora, este mai mare semn să oprești prin virtutea răbdării pornirile ucigașe ale mâniei, decât să poruncești stăpânitorilor văzduhului, și este de mai mult folos să-ți ferești inima de mușcăturile foarte lacome ale deznădejdii, decât să îndepărtezi bolile și beteșugurile trupești ale altora. În sfârșit, din multe puncte de vedere este o mai strălucită virtute și o înaintare mai vrednică de laudă să-ți vindeci bolile propriului suflet, decât pe cele ale trupului altuia.(...)
Despre aceste vindecări prea­fericiții Apostoli spun așa (după cum li s-a zis): Să nu vă bucurați că vi se supun demonii (Luca 10, 20). Căci nu puterea lor făcea aceasta, ci puterea numelui chemat. De aceea sunt sfătuiți să nu îndrăznească a pretinde fericirea sau slava lor, care se înfăptuiesc numai din puterea și minunea lui Dumnezeu, ci acea curăție lăuntrică a vieții și a inimii.” Sf Ioan Cassian


Ajuta, Doamne, neputintelor noastre!

În vremea aceea, chemând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile. Și i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe cei bolnavi. Și a zis către ei: Să nu luați nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani și nici să nu aveți câte două haine. Și în orice casă veți intra, acolo să rămâneți și de acolo să plecați. Iar unde nu vă vor primi, ieșind din acea cetate, scuturați praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor. Atunci ei, plecând, mergeau prin sate, binevestind și vindecând pretutindeni. Lu
ca 9: 1-6


vineri, 17 noiembrie 2017

DESPRE FRICA DE DUMNEZEU

O POVESTE SPUSA DE PARINTELE CLEOPA

Era odata un om invatat sa fure. Macar de-ar fi fost sarac. Da de unde ! Era om gospodar, avea femeie buna, credincioasa si copii; avea boi, avea oi, cai, porci, vite, pasari, pamant, livezi, vii, dar a fost crescut rau de parintii lui, ca nu era satul pana nu manca ceva de furat. 
Omul acesta de multe ori avea discutii cu sotia lui. Sotia lui buna ii spunea :
- Mai, omule, ulciorul nu merge de multe ori la apa - caci ii rusine in sat; daca te-o prinde pe tine ca furi, toti or sa te judece pe tine de ce ai furat, ca ai tot ce-ti trebuie. De ce furi, ma ?
- Femeie, eu nu pot. Pana n-oi mai lua eu ceva de la cutare boier, de la cutare om, de la cutare proprietar ... !
Odata era in luna lui iulie, luna era plina pe cer si era senin ca ziua. El venise din tarina si a vazut lanurile pline de clai de grau, jumatati de grau, cum se cheama in alte parti. 
Ce s-a gandit el ? "ce bine ar fi sa aduc eu o caruta de grau din acesta la mine acasa", ca era grau frumos. 
A venit acasa, a pregatit caruta si caii, drugul de legat snopii, a pus niste fan pentru cai si iarba verde in caruta si-n puterea noptii, cand doarme si pasarea - cum zice taranul - si si-a luat copilita de numai trei-patru ani cu el. 
Copilei ii placea sa mearga cu tata-sau cu caruta totdeauna.
- Tataica, ma iei cu caruta ?
- Te iau ! Da' ma-sa a zis :
- Stai acasa !
- Nu ! si a inceput a plange copila.
- Da-i drumul ! Copila vrea sa auda cum merg caii, s-o plimbe tata-sau cu caruta. 
Dar a fost o pronie dumnezeiasca aceasta si purtare de grija a lui Dumnezeu. A venit omul acela la furat snopi in tarina. Un lan de grau era langa o padure mare si un drum de tarina pe marginea padurii. El a tras caii cu oistea pe unde trebuia sa iasa din lan, a luat din gura cailor zabala si le-a dat sa manance.
Copilita a ramas la caruta. Era luna, senin si se vedea bine la mare distanta. Si s-a dus pe lan omul asta, de meserie hot din copilarie, si a inceput sa se uite in toate partile; si la stanga; si la dreapta si inainte si inapoi. Se uita asa...
De ce se uita ? Pai, ca nu cumva sa fie vreun paznic pe lan. Dar tot el isi zicea : " Chiar daca ar fi, acum doarme intr-o claie, ca acu-i puterea noptii ". In acest timp copilita se uita din caruta cum taica-sau se uita in toate partile, si incolo, si incolo si se minuna ea in mintea ei - copii naivi - de ce oare se uita taica-sau asa ?
Dupa ce s-a incredintat el ca nu este nimeni si nu-l vede nimeni, a luat cativa snopi de grau si a venit la caruta. Copilita, prin care a vorbit Duhul Sfant, il zice lu' taica-sau :
- Tataica, mata ai uitat ceva !
- Dragul tatei, dar ce-am uitat ?
- Mata ai uitat ceva ! Te-ai uitat in toate partile dar ai uitat sa te uiti si in sus !
- Cum ai zis ?
- Mata in sus de ce nu te-ai uitat ? 
Dar copila n-a zis sa-l mustre pe tatal ei. Ea a crezut ca poate asa-i bine, daca se uita in toate partile, sa se uite si in sus. Dar asta l-a costat pe om foarte mult.
- Cum, cum ai zis ?
- Tataica, eu am crezut ca trebuie sa te uiti si in sus ! 
Si atat l-a certat frica lui Dumnezeu pe om, ca a luat snopii inapoi, s-a dus si a refacut claia; a venit, a intors caii, a pus zabala cailor, a pus copilita in caruta si cu caruta goala, s-a intors acasa. 
Si veni acasa; femeia stia ca nu vine niciodata cu golul. Ori fura bostani, ori popusoi, ori grau, ori altceva, el venea incarcat. Il vede, ca vine cu golul, de data asta mai erau doua-trei ceasuri pan-la ziua :
- Mai omule, dar ce-ai patit ? Ce-ai patit ?
- Femeie, cate zile voi avea nu mai fur !
- Ce-ai patit ? 
Te-a prins ! Bine ti-a facut ! Ea credea ca l-a prins. Te-a prins ? Ti-am spus eu tie. Asa, gospodar la furat! 
- Mai femeie, nu m-o prins nimeni.
- Nu cred. Te-o prins ! De ce-ai venit cu golul ?
- Nu mai fur cate zile oi avea !
- Dar ce-ai patit ? El arata copilita si zice :
- Din cauza copilei.
- Dar ce ti-a facut copila ?
- Din cauza ei nu mai fur in veacul veacului. Caci a vorbit Duhul Sfant prin gura ei.
- Dar ce-a zis copila ?
- Eu m-am dus pe lan - cum ii obiceiul meu - si-nainte de a incepe a cara snopii, ma uitam : in stanga, in dreapta, incoace-incolo. Copilita ma vedea de la caruta si cand am venit mi-a zis : " Tataica, mata ai uitat ceva; ai uitat sa te uiti si in sus ". Atunci m-am gandit, cat sunt eu de nebun. Dumnezeu imi vorbeste prin gura copilei, ca trebuia sa ma uit mai intai in sus; ca daca ma uitam in sus, nu mai era nevoie sa ma uit la dreapta, la stanga sau inainte, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi. Ochii lui Dumnezeu - cum spune Solomon - sunt de milioane de ori mai luminosi de cat soarele si nu este loc unde nu cerceteaza atotstiinta lui Dumnezeu. Cum zice si Apostolul : "Stiinta lui Dumnezeu strabate pana la despartirea duhului de a sufletului; nu numai pana la despartirea trupului de a sufletului ".
Omul este icoana Preasfintei Treimi. El are minte, cuvant si duh. Duhul cel in chip de raze de lumina, care-i in inima, cu acesta omul ii mai mare decat ingerii; ca ingerii nu s-au facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci numai omul. 
Mintea este chipul Tatalui, cuvantul este chipul lui Hristos, iar duhul cel de viata facator este chip al Duhului Sfant.
Acest duh de viata nu-i duhul cu care vorbim - acesta este sluga mintii si are altfel de cuvant. Iar acela este un dor ganditor, sta intre minte si intre cuvant si circumscrie - are in sine -  si minte si cuvant, dupa Sfantul Grigorie Palama, preaindumnezeitul la minte.
Deci, pana acolo strabate stiinta lui Dumnezeu, pana la despartirea duhului de a sufletului si nimeni nu poate sa se ascunda cu vreun gand de la atotstiinta Ziditorului.
Acest Duh Sfant l-a cercetat pe acest om cu frica lui Dumnezeu si s-a gandit : " De acum inainte nu voi mai fura in veci, cat voi trai. Ba am sa ma duc sa ma marturisesc si sa-mi fac canonul pentru cate am facut in viata, ca daca ma mai duc la furat trebuie mai intai sa ma uit in sus. Si daca ma uit in sus, mi-e destul atat, ca sa nu mai pot fura in vecii vecilor, ca de ochiul Cel de Sus nimeni nu se poate pazi ".

Iarasi va spun : inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu. Ea este temelia tuturor faptelor bune. 

Intelepciunea are doua capete : primul este frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, ca toata fapta buna se incepe cu frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea lui Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si cea mai inalta fapta buna.
Dumnezeu cel inchinat in Treime, Parintele, Cuvantul si Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita si Preacurata Lui Maica si toti sfintii sa ne fie in ajutor, sa nu uitam frica lui Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui. Amin.

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte ați spus la întuneric se vor auzi la lumină; și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: Temeți-vă de Acela care, după moarte, are putere să vă arunce în gheena; da, vă zic vouă, de Acela să vă temeți. 
Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Și nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu; ci și perii capului vostru, toți sunt numărați. Nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. Și zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi și la dregători și la stăpâniri, nu vă îngrijiți cum sau ce veți răspunde, sau ce veți zice, că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți!

joi, 16 noiembrie 2017

Prajitura italiana cu lamaie/ Gateau italien au citron

Pour 8 à 10 personnes
1 3/4 tasses (175 g) de sucre à glacer 
4 œufs
2/3 tasse (160 ml) de crème fraîche épaisse (40 % mg)
1/2 tasse (125 g) de beurre fondu
Le zeste de 2 citrons
2 tasses (300 g) de farine
2 c. à café de poudre à pâte (levure chimique)
2 pincées de sel

Sucre à glacer pour saupoudrer


Pentru 8 până la 10 persoane
1 si  3/4 cești (175 g) zahăr pudra
4 ouă
2/3 cană (160 ml) smantana groasă (40% mg)
1/2 cană (125 g) unt topit
coaja a 2 lămâi
2 cesti (300 g) faina
2 linguri. cafea praf de copt 
2 varfuri de cutit de sare


zahăr pentru a glasat



Préchauffer le four à 350 F (180 C). Graisser et fariner un moule Bundt de 9 po (23 cm)
Dans le bol du batteur sur socle, muni du fouet, fouetter les oeufs avec le sucre à glacer jusqu'à ce que le mélange blanchisse et soit mousseux (environ 5 minutes).
Ajouter la crème fraîche, le beurre fondu et le zeste de citron et bien mélanger.



Incorporer la farine, la poudre à pâte et le sel qui auront été tamisés ensemble au préalable et bien mélanger.
Verser la pâte dans le moule préparé et enfourner pour 40 à 45 minutes ou jusqu'à ce qu'un cure-dent inséré, en ressorte propre.
Laisser refroidir complètement avant de démouler, puis saupoudrer de sucre à glacer.

Preîncălzi cuptorul la 350 F (180° C). Ungeți și făiniți o forma de 9 "(23 cm) 
În vasul mixerului amestecați ouăle cu zahărul pudra până când amestecul albeste și este spumant (aproximativ 5 minute).

Se adaugă smantana, untul topit și coaja de lamaie și se amestecă bine.
Se adauga apoi făina, praful de copt și sarea - care au fost cernute împreună înainte și se amestecă bine.
Se toarnă aluatul în tava de coacere pregătită și se coace  timp de 40 până la 45 de minute sau până când o scobitoare introdusă in mijloc si scoasa apo ramane curata, fara aluat pe ea.
Lăsați prajitura să se răcească complet înainte de a o răsturna, apoi  presarti zahăr de glasat.


SA NE PAZIM FAINA VIETII SPRE BUNA DOSPIRE

Este evident ca acest capitol, al 11.lea, al Evangheliei dupa Luca, reda reprosurile pe care Mantuitorul le face pe fata fariseilor, amintindu-le ca sunt continuatori ai faptelor de rusine ale parintilor lor si ii invinuieste pe invatatorii de Lege pentru nepasarea lor fata de nivelul scazut al constiintei lui Dumnezeu in randul poporului.

Sfarsitul pasajului evanghelic este primul verset al capitolului al 12.lea si contine un sfat dat apostolilor:
Feriţi-vă de aluatul fariseilor“  (Luca 12, 1). 

Plecand de la acesta, incerc sa fac o mica digresiune.

Despre aluat mai exista o referire, chiar in evanghelia dupa Luca: "
Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dum­nezeu?(intreaba retoric MantuitorulAsemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. (Luca 13, 20-21)

Dar cine a framantat stie ca unori, desi pui maia, dospeala buna, aluatul nu dospeste! 
Ceva, o greseala a framantatorului - o pala de vant rece, o cana de apa prea fierbinte... in fine, ceva - un motiv exterior face ca aluatul sa ramana nedospit.

Credinta ne lucreaza la Sfanta Liturghie, prin trupul si sangele lui Hristos, si ne plamadeste, ne dospeste, ne face „frământătura nouă“ (I Cor. 5, 7) ne transforma in „făptură nouă“ (II Cor. 5, 17). Din aluatul asta putem da si altora, ca sa devina si ei aluat dospit intru credinta lui Dumnezeu!

Dar orice greseala va "da inapoi" dospirea si va lasa aluatul nedospit! Vom fi o framantatura ratata!

Feriţi-vă de aluatul fariseilor“  zice Mantuitorul. 

Faina vietii noastre amestecata cu dospeala rea ne lasa... nedospiti, morti pe dinauntru!

Dar si daca dospeala este buna aluatul poate fi ratat caci  este asa de usor sa-l strici! E destul o clipa de neatentie, o simpla delasare  si... ne pierdem!

Sa ne pazim faina vietii spre buna dospire!
 
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor! Că zidiți mormintele prorocilor pe care părinții voștri i-au ucis. Așadar, mărturisiți și încuviințați faptele părinților voștri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiți mormintele. De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Voi trimite la ei proroci și apostoli și dintre ei vor ucide și vor prigoni», ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor prorocilor care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între altar și templu. Adevărat vă spun: că se va cere de la neamul acesta. Vai vouă, învățătorilor de Lege! Că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-ați împiedicat. 
Atunci, ieşind El de acolo, cărturarii și fariseii au început să-L urască de moarte şi să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L şi căutând să audă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. În acelaşi timp adunându-se mulțime de mii de oameni, încât se călcau unii pe alții, Iisus a început să vorbească întâi ucenicilor Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.

miercuri, 15 noiembrie 2017

VAI NOUA!

Banuiesc ca toata lumea are plutire de ganduri. 
Nu toate se si transforma in fapte dar ele ascund adesea doririle sufletului. Gandurile astea pe care nu le luam in seama vor veni cu noi la judecata! 
Deaceea tot ceea ce facem e necesar sa fie cinstit si corect dar si ceea ce gandim asemenea! Orice gand pe care il credem ascuns ne va biciui obrazul. 

"Facerea de bine trâmbițată nu are folos, iar postul dat în vileag nu are câștig. Că faptele bune, făcute numai pentru a fi văzute de oameni, nu-și duc roadele în veacul de apoi, ci iau sfârșit odată cu laudele lumii.”(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi)

Iar Sfântul Maxim Mărturisitorul scrie: "Dumnezeu caută și cercetează ca să afle cu ce scop urmărim în adânc pentru fiecare dintre lucurile noastre. Caută să afle dacă pentru El facem ceea ce facem sau pentru altă pricină".

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, fariseilor! Că dați zeciuială din izmă și din untariță și din toate legumele și lăsați la o parte dreptatea și iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați. Vai vouă, fariseilor! Că iubiți scaunele din față în sinagogi și închinăciunile în piețe. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că sunteți ca mormintele care nu se văd și oamenii ­care umblă peste ele nu le știu. Și, răspunzând, unul dintre învățătorii de Lege I-a zis: Învățătorule, acestea zicând, ne mustri și pe noi! Iar El a zis: Vai și vouă, învățătorilor de Lege! Că împovărați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu voiți să le atingeți.

Luca 11:42-46

Fiecare din aceste patru "Vai-uri" ale Mantuitorului, pomenite de apostolul Luca, necesita o adanca meditatie.

1. Regulile, normele sunt necesare si nu trebuiesc nesocotite, dar ceea ce se cuvine este ca ele sa nu existe in sine si in afara dreptarii si iubirii lui Dumnezeu!

2. Rugaciunile de ochii lumii, facute ca sa ne mandrim... nu ne sunt de nici un folos, ba dimpotriva!

3. Gloria lumii e trecatoare: azi esti... maine nimeni nu te mai stie!

4. Exigenti nu trebuie sa fim doar cu ceilalti ci mai intai cu noi insine!

marți, 14 noiembrie 2017

SA NE IMPREGNAM CU LUMINA LUI DUMNEZEU!

Cei care se ocupa de tehnici de invatare stiu ca omul tine minte cu precadere ceea ce vede - mult mai bine decat ceea ce aude ori citeste. 
Asa ca educatia despre care tot vorbim cred ca devine eficienta cand noi insine le aratam copiilor cum trebuie sa fie, cum sa se poarte, cum sa reactioneze. Daca noi, parintii, nu mancam frumos, degeaba ii spunem copilului ca trebuie sa manance frumos; el nu vede asta la noi si nu-si va insusi corect sfatul.
Imaginea este asadar primordiala si asa stand lucrurile, suntem bombardati cu imagini care ne atata toate simturile, ne intretin slabiciunile, ne cotropesc sufletele, transformandu-se in obsesii!

Sa ne pazim cat se poate de imaginile pustietoare de suflete. Sa ne adapam din lumina lui Dumnezeu!

Dumnezeu ne da solutia pazirii sufletelor noastre: sa luam din lumina Sa si sa o facem far si, asa cum farul face cale luminoasa si-i ajuta pe cei ce umbla pe mare sa gaseasca portul, asa si lumina Lui odata intrata in noi va lumina drumul nostru si chiar al altora!

Omul cu adevarat frumos poarta lumina lui Dumnezeu cu sine si o raspandeste in jur!


Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul. Deci, când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău este luminat; dar când ochiul tău este rău, atunci și trupul tău este întunecat. Ia seama, deci, ca lumina din tine să nu fie întuneric. Așadar, dacă tot trupul tău este luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca și când te luminează făclia cu strălucirea ei. Și, pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; deci, intrând, a șezut la masă. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Atunci Domnul a zis către el: Acum voi, fariseilor, curățați partea din afară a paharului și a blidului, dar înăuntrul vostru este plin de răpire și de viclenie. Nebunilor! Oare cel ce a făcut partea din afară n-a făcut și partea dinăuntru? Dați mai întâi milostenie cele ce sunt dinăuntru vostru și, iată, toate vă vor fi curate.
Luca 11: 34-41

luni, 13 noiembrie 2017

MEDITATIE LA EVANGHELIA ZILEI

care zice:

„În vremea aceea, adunându-se mulțime de oameni, Iisus a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul prorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru niniviteni, aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, mai mult decât Solomon este aici. Bărbaţii din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, aşa încât cei care intră să vadă lumina ei.” LUCA 11: 29-33

Doua lucruri ar trebui sa stim pentru a intelege acest pasaj evanghelic:
- ce este semnul lui Iona
- care este povestea Reginei  de la miazazi 

Despre semnele cerute de poporul lui Israel lui Dumnezeu, de-a lungul istoriei sale, stim fie si numai din auzite. 
Nevoia de semne ramasese asadar ca o specificitate a felului in care poporul ales isi revigora credinta la intervale istorice de timp.

Iona a fost unul dintre proorocii lui Israel care a primit sarcina de la Dumnezeu sa mearga in Ninive si sa anunte poporului asirian de acolo ca orasul lor avea sa fie distrus ca urmare a pacatelor locuitorilor. 
Iona insa nu face ce-i porunceste Dumnezeu si fuge cu o corabie in largul marii.  
O furtuna puternica e gata sa-i piarda pe cei aflat pe corabie ceea ce il face pe Iona sa inteleaga ca atrasese mania lui Dumnezeu. Constient de pacatul sau, Ii cere Domnului sa-l abandoneze in apele marii pentru ca ceilalti aflati pe corabie sa nu fie sacrificati din pricina neascultarii sale.  
Si rugamintea ii este indeplinita.
Un peste urias il inghite insa si Iona ramane in burta acestuia 3 zile si 3 nopti, timp in care face rugaciuni de pocainta. Pestele il scuipa in final pe tarm si astfel scapat, prorocul Iona merge in Ninive sa implineasca porunca Domnului. 

Locuitorii orasului Ninive se inchinau la idoli si erau macinati de grele pacate insa vestea adusa de Iona, proaspat iesit din burta balenei si poate chiar transfigurat la chip, a  fost ascultata. Biblia mentioneaza astfel ca ei „au crezut în Dumnezeu, au ținut post și s-au îmbrăcat în sac” (Iona 3, 5)

Cum nimic nu este lipsit de rost in Planul lui Dumnezeu, intelegem - abia in vremea lui Iisus - ca scopul real al misiunii lui Iona  si a aventurii sale legate de sederea in burta pestelui a fost prefigurarea celor trei zile petrecute de Mantuitorul Hristos, de la rastignire la Inviere, un prezicere a intoarcerii Mantuitorului din adancul iadului!

Regina de la Miazazi  este Regina din Saba, despre care aflam din Cartea a III. a a Regilor
"Regina din Saba însă, auzind de slava lui Solomon cea în numele Domnului, a venit să-i încerce înţelepciunea cu cuvinte greu de înţeles. Venind ea de la Ierusalim cu foarte mare bogăţie, cu cămile încărcate cu aromate, cu foarte mult aur şi pietre scumpe, a mers la Solomon şi s-a sfătuit cu el pentru tot ce avea ea pe inimă. Şi i-a dezlegat Solomon toate vorbele ei şi n-a fost vorbă adâncă pe care să n-o cunoască regele şi să nu i-o dezlege. Văzând deci Regina din Saba toată înţelepciunea lui Solomon (...) a zis regelui: Adevărat este ce am auzit eu în ţara mea de lucrurile tale şi de înţelepciunea ta. Însă eu nu credeam vorbele, până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei şi iată, nici pe jumătate nu mi se spusese; tu ai înţelepciune şi bogăţie mult mai mare decât am auzit eu. (...) Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te pună pe tronul lui Israel! Domnul, din dragostea cea veşnică a Lui către Israel, te-a pus rege să faci judecată şi dreptate. (...) Iar regele Solomon a dat Reginei din Saba tot ce a dorit şi a cerut, pe lângă ce i-a dăruit regele Solomon cu mâna lui. Şi s-a întors ea înapoi la ţara ei şi toate slugile ei.”

Despre ea pomeneste atat Coranul cat si multe alte povesti egiptene. Unii exegeti dau un  anume inteles Cantarii Cantarilor, considerand-o drept o carte marturisitoare a iubirii lui Solomon pentru aceasta misterioasa regina.

In interpretarea creştină a Vechiul Testament, intalnirea dintre inteleptul Solomon si Regina din Saba are insa valori istorice şi metaforice. 
Astfel vizita reginei intruchipeaza căsătoria metaforică a lui Hristos cu Biserica, Solomon este prefigurarea lui Messia, iar Regina din Saba reprezintă poporul care crede şi îl ascultă pe Messia. Castitatea Reginei din Saba este considerată a fi  o prearatare a Fecioarei Maria, iar cele trei daruri pe care le-ar fi adus cu ea – aur, mirodenii şi pietre preţioase – reprezintă darurile magilor – aur, smirnă şi tămâie - aduse pruncului Iisus.

Iata cateva repere la care putem medita, citind vorbele Mantuitorului luate azi din Evanghelia dupa Luca, cap. 11!

O zi binecuvantata tuturor!