vineri, 22 iunie 2018

NASTEREA BOTEZATORULUI


"Dintre sfinții din calendarul ortodox, după Hristos și după Maica Domnului, numai Sfântului Ioan Botezătorul, cel ce L-a arătat lumii pe Fiul lui Dumnezeu, i se cinstește și nașterea, nu doar mutarea la cele veșnice. 
Putem spune că Sfântul Ioan a fost Înain­temergător al lui Hristos nu numai în istorie, acum 2.000 de ani, ci este Înaintemergător al lui Hristos pentru fiecare dintre noi. 
El mijlocește continuu pentru noi în rugăciune ară­tându-ni-L pe „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, el ne oferă perspectiva prin care să cunoaștem dumnezeirea lui Hristos. Este o perspectivă unică și absolută: numai prin Duhul Sfânt putem cunoaște și simți dumnezeirea lui Hristos, așa cum și Sfântul Ioan Botezătorul numai prin Duhul Sfânt L-a putut vedea și arăta lumii pe Cuvântul întrupat. Numai prin Duhul Sfânt putem vedea cât de înfricoșător de minunat este Hristos, cât de necuprinsă este dragostea Lui, cât de neajunsă înțelepciunea Lui, cât de neîndurată frumusețea Lui, cât de infinită și neclintită dumnezeirea Sa. Nu este deloc facil și la îndemână să-L vedem pe Hristos ca Dumnezeu. În vremea viețuirii Lui istorice nimeni nu L-a cunoscut și recunoscut ca atare, în afară de Maica Lui, care L-a născut ca om și de cei cărora li s-a descoperit de Sus. Poporul Lui, vecinii Lui, chiar „frații” Lui nu au văzut și nu au recunoscut dumnezeirea Lui. Își putea ima­gina fie și în cele mai nebunești închipuiri careva din cei care locuiau aproape că „vecinul” lor e Însuși Creatorul lumii? Chiar și apostolii Săi, deși au asistat la atâtea minuni nemaivăzute, au putut vedea dumnezeirea Lui doar în momente unice, inspirate, cum a fost mărturisirea lui Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui Viu”, sau la Schimbarea la Față a Domnului.

Condițiile vederii prin Duhul Sfânt
Nici Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Domnului, nu L-a (re)cunoscut cu mintea și ochii ome­nești. Prima dată L-a cunoscut prin Duhul Sfânt când era în pântecele mamei sale, Elisabeta: când Fecioara Maria, având pe Fiul lui Dumnezeu zămislit în ea, a salutat-o pe Elisabeta, a săltat de bucurie pruncul Ioan, fiind plin de Duh Sfânt, și umplând-o și pe mama sa de Duh Sfânt. A doua oară L-a recunoscut ca adult, la râul Iordan, tot prin Duhul Sfânt, după mărturia sa: „Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu”. Tot postul și asceza și nevoința lui Ioan în pustie, deși necesare, nu au fost suficiente prin ele însele pentru a vedea și recunoaște dumnezeirea lui Hristos, ci au fost doar o condiție pentru primirea Duhului Sfânt, Care să I-l arate pe Cuvântul întrupat.

Prin urmare, faptul că avem concepție și rânduială de viață creștine, că participăm la slujbele și la Tainele Bisericii, nu înseamnă că am cunoscut prin Duhul Sfânt dumnezeirea lui Hristos, nu înseamnă că am cunoscut viu și nemijlocit Adevărul care ne face liberi de păcat, ci doar că ne aflăm pe calea pe care putem răspunde tot mai deplin chemării și dorului lui Hristos pentru noi: sfințenia. Dar pentru a atinge aceasta nu putem face nici un pas singuri. Avem nevoie de mijlocirea și ajutorul sfinților, între care Sfântul Ioan Botezătorul are o poziție specială, unică.

Sfântul Ioan Botezătorul, ca împlinitor și învățător al pocăinței, ne dă inspirația și puterea să punem început bun și neclintit în viața noastră în Hristos, pentru a trece mereu de la Lege la Har, pentru a trece în fiecare zi de la legea firii și a conștiinței - împlinind-o - la libertatea trăirii în Duh și Adevăr. 
Asceza aspră pe care a făcut-o este semnul exterior al pocăinței sale interioare și totodată fundamentul autorității cuvântului său. Numai un împlinitor al Legii putea avea autoritatea de a certa pe cei fără de lege. Este plin de semnificație faptul că Hristos Își începe propovăduirea cu cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul: „Pocăiți-vă căci s-a apropiat Împărăția cerurilor”. Propovăduirea pocăinței este ca o „preluare de ștafetă” de la cel mai mare proroc și următor al Legii la Însuși Dătătorul Legii, la Cel ce va împlini și desăvârși Legea aducând Harul și Adevărul, și Cel Care va da pocăinței un sens desăvârșit și o putere deplină: moartea omului vechi și nașterea celui nou în Duhul Sfânt.

Legea, axa lumii și a omului

Astfel, în drumul nostru spre mântuire, Sfântul Ioan Botezătorul ne aduce aminte de însemnătatea Legii, de caracterul ei fundamental și axial. Legile matematice și fizice de care ascultă tot universul material, legile vieții biologice, legitățile după care funcționează psihicul, legea firii și legea conștiinței, legile duhovnicești, tot acest sistem de legi, reguli, rânduieli dă structura de coerență a lumii. 
Legea dă omului caracter, definire, bărbăție, rezistență, consecvență, verticalitate, neclintire. 
Păcatul a alterat poziția omului în raport cu Legea divină, adică omul a fost dislocat din sine în raport cu propria sa axă interioară și identitară, în raport cu gândul veșnic al lui Dumnezeu. 
De aceea omul simte Legea ca fiind exterioară și opresivă, de aceea simte că îi limitează libertatea. Legea lui Dumnezeu ajunge însă la desăvârșire în poruncile Lui Hristos, care sunt porunci harice. 
Altfel spus, când Hristos poruncește, El ne dă și energia, puterea harică de a împlini porunca. Dar împlinirea poruncii depinde și de libertatea omului, de alegerea lui. De aceea, omul nu poate ajunge la libertate, nu poate depăși Legea decât în străduința deplină de a o împlini. 
Căci numai în această străduință omul se întâlnește cu harul lui Dumnezeu, primește ajutorul Lui. În măsura în care omul conlucrează cu Dumnezeu, harul interiorizează Legea în ființa omului și, interiorizând rațiunea și scopul ei, depășește litera ei. Prin interiorizarea harică a Legii, Dumnezeu îl aduce pe om deplin înaintea Feței Lui, cu fața descoperită până la starea de a sta drept în picioare în fața dumnezeieștii Slave. Căci așa cum mărturisesc Sfinții Serafim de Sarov și Siluan Athonitul, starea desăvârșită a omului nu este atunci când cade la pământ în fața strălucirii Luminii infinite, ci când prin perfecta neclintire a axei sale interioare, întărită de Duhul Sfânt, rămâne în picioare.

Această înțelegere a Legii este crucială astăzi, căci lumea post­modernă este esențial fără lege, fără axă, fără centru, este o lume fragmentată, dezaxată, nihilistă, care își contestă temeiurile și originea divină; o lume nivelată, fără valori ultime, fără un sens transcendent, o lume în care sunt contestate până și legile firii; o societate care creează indivizi fără repere, cu caractere slabe, dezorientați și manipulabili. Prin poziția sa intransigentă, Sfântul Ioan Botezătorul ne adresează un apel ultim la conștiință și la valori perene, la dreptate și rigoare, la refuzul de a amesteca binele cu răul, o perpetuă mărturisire a puterii adevărului".
Pr Grigore Liviu Mos

(Luca 1, 1-25, 57-68, 76-80)

Deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ți le scriu pe rând, ca să te încredințezi despre temeinicia învățăturii pe care ai primit-o. Era în zilele lui Irod, regele Iudeei, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze, intrând în templul Domnului. Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. Iar Îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea, iar de nașterea lui mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Iar pe mulți dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii, și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit. Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei. Și Îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. Și, iată, vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. Și, ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a avut vedenie în templu; iar el le făcea semne și a rămas mut. Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa față de ea și se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Și răspunzând, mama lui a zis: Nu, ci se va chema Ioan. Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Și, cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat. Și îndată i s-au deschis gura și limba și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. Și frică i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeei s-au vestit toate aceste cuvinte. Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi oare acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a prorocit, zicând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său; și tu, pruncule, Proroc al Celui Preaînalt te vei chema, pentru că vei merge înaintea feței Domnului ca să gătești căile Lui. Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.

joi, 21 iunie 2018

TENTATIA DEMOCRATIZARII

Am ascultat ieri un fragment dintr-o prelegere, care circula pe internet de cateva zile si pe care va invit sa o urmariti : https://www.youtube.com/watch?v=lm0S1pFFw6Q

Nu sunt o extremista... dar recunosc ca... m-am cam rusinat si gandul pe care l-am avut ascultand-o a fost acela ca, intr-adevar, L-am prea "democratizat" pe Dumnezeu!

Il amestecam cu nonsalanta in toate nimicurile noastre, bagandu-L in mocirla in care ne balacim zilnic!
Pe vremea lui Ceausescu, aveam un vecin in imobilul in care locuiam, care era paznic la un abator.

Evident traia si el, ca toata lumea ce lucra acolo, din furat de carne! (cum oare putea cineva sa-si inchipuie ca lucrurile mai puteau dura asa?!)

Si omul asta venea si la usa mea, din cand in cand, cu cate un muschi de porc, lung cat bratul, tras in vid, si ma invita sa-l cumpar. Eu nici nu ma gandeam ca pretul cerut era de trei ori mai mare decat cel de vanzare din magazin! - oricum in macelarii nu exista nimic de cumparat! - si, bucuroasa, plateam cat imi cerea si luam carnea "de furat", fara sa ma gandesc ca incurajam un delict!

Intr-o dimineata, pe cand imi intindeam rufele spalate in balcon, l-am zarit iesind din bloc, plecand spre servici.
Isi facea cruci de zor murmurand ceva, probabil o rugaciune !
Si m-am gandit eu atunci: oare se roaga sa poata fura si azi?
Cam asta facem: il amestecam pe Dumnezeu in ale nostre desertaciuni. Il coboram noi fara sa ne gandim la oroare pe care o comitem! Comitem aceeasi greseala ca si iudeii in vremea lui Iisus care nu intelegeau cuvantul Imparat sau Imparatie decat in sensul strict omenesc, cu puterea si bogatiile pamantesti!

In fond nu ne dam seama de maretia Lui, cum nu intelegem nici enorma noastra nelegiure! Dar un minim respect, un dram de buna cuviinta nu ne-ar strica!

Cum insa nici intre noi nu mai exista bun simt... Il atingem si pe Dumnezeu cu nesimtirea noastra!

Oricum este imposibil omului sa-L inteleaga cu adevarat pe Dumnezeu, nici sa-I cuprinda cu mintea lui adevarata maretie! Caci nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere!

Daca am reusi sa intelegem fie si o imfima parte a dumnezeirii Sale... am amuti, ne-am pune cenusa in cap si am lua cale pustiei!


Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.

MATEI 11: 27 - 33



luni, 18 iunie 2018

IN INTAMPINAREA SANZIENELOR


„În vremea aceea, auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos, a trimis pe doi dintre ucenicii săi ca să-L întrebe: Tu ești Cel ce vine sau să așteptăm pe altul? Și Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți: Orbii își capătă vederea și șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește. Și fericit este acela care nu se va sminti în privința Mea. După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulțimilor despre Ioan: Ce ați ieșit să vedeți în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar de ce ați ieșit? Să vedeți un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. Atunci, de ce ați ieșit? Să vedeți un proroc? Da, zic vouă, și mai mult decât un proroc. El este acela despre care s-a scris: «Iată, Eu trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta». Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăția cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea. Toți prorocii și Legea au prorocit până la Ioan. Și, dacă voiți să înțelegeți, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă.”

duminică, 17 iunie 2018

IL MAI CAUTAM AZI PE DUMNEZEU?

Despre grijile vieţii 

Evanghelia citita in aceasta duminica este un fragment din asa-numita Predica de pe munte, predica prin care Mantuitorul lanseaza chemarea catre iminenta Imparatie ce avea sa se instaureze - Imparatia cerurilor! 
De fapt, predica aceasta este o lista de conditii necesare dobandirii statutului de admis in aceasta Imparatie, pentru obtinerea acelei demnitati speciale necesare intrarii intr-o Lume Noua, corespunzatoare unei noi realitati.
Conditia primordiala este credinta in Hristos, insusirea mesajului Sau si urmarea invataturilor Sale - invataturi care sunt in sine un cod de conduita civica si personala din care este scos pacatul in toate formele lui.
Obstacolele ce ni se aseaza in calea spre Imparatie tin exclusiv de pacat si de risipirea noastra in amanuntele neesentiale ale vietii. 
Se spune ca diavolul se ascunde in detalii si, daca privim cu omestitate viata noastra, trebuie sa recunoastem ca detaliile, nimicurile, asa-zisele griji  cotidiene ne sufoca, ne mananca timpul, ne sug energia, ne rapesc gandul de la Dumnezeu si de la rugaciune! Ca, deh, cine mai are timp de rugaciune in stressul zilnic!
Domnul nu ne cere insa sa abandonam lupta cu viata de fiecare zi ori sa asteptam pasivi, lancezand ci doar sa ne refacem lista prioritatilor! 
Ce este primordial? Gandul la Dumnezeu! Cu El si prin El sa trecem toate ale vietii!
Caci, zice Mantuitorul, daca Dumnezeu este primul pe lista... si noi pazim legea si dreptatea Lui, pentru toate acele griji  care ne napadesc  El va avea grija si le vom trece cu bine!
Intrebarile pe care este necesar sa ni le punem - macar astazi! ar fi: 
  • Care mai este ordinea pe lista noastra de prioritati? 
  • Cat oare ne mai gandim noi azi la Dumnezeu si cat... nimicurile lumii noastre?
  • Si, daca suntem dintre aceia care se roaga, este rugaciunea noastra expresia iubirii, a credinciosiei, a multumirii si a acceptarii voii Sale sau doar un sir de cereri spre implinirea voii noastre ?

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Matei 6: 22-33

„Împărăția cerurilor este o realitate antinomică: în același timp ea este și va să fie. Împărăția lui Dumnezeu, una și aceeași, pe pământ e în curs de constituire, iar în ceruri va fi constituită. Ea a venit odată cu Hristos și s-a constituit odată cu Pogorârea Duhului Sfânt, când a luat ființă Biserica lui Hristos ca expresie văzută a Împărăției lui Dumnezeu. Ea poate fi dobândită prin asaltul credinței și al faptelor bune. Aici și acum, ea crește în timp; dincolo și atunci, va fi desăvârșită și veșnică. Acum și aici, ea este Biserica; dincolo și atunci, ea va fi, pur și simplu, Împărăția.
PS Bartolomeu Anania

sâmbătă, 16 iunie 2018

LEGEA DOMNULUI - LEGEA BUNULUI SIMT

Oricat ar parea de ciudat pentru rebelii lumii, libertatea nu poate exista in afara legii.
Cel care asculta de lege este un om liber caci  "păcătosul robește fricii, robește poftelor, este rob lăcomiei, rob plăcerii, rob răutății, rob invidiei, și i se pare că în acest fel este liber, deși robește mai mult decât cel ce se găsește sub tiranie. Sunt liberi cei ce trăiesc după legi. 
Dar legea adevărată este cuvântul drept, legea adevărată nu este săpată în piatră, nici dăltuită în aramă, ci întipărită în cugete și fixată în simțiri. Astfel, înțeleptul nu este sub lege, ci legea este sub el, având în inima lui lucrarea legii scrisă cu condeiul și cu meșteșugul firii" *sf. Ambrozie
Sf. Apostol Pavel zice: 
"Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege;  si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele." Romani 2: 14- 15


„Zis-a Domnul: Oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le îndeplinește asemăna-se-va bărbatului înțelept care și-a clădit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. 
Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le îndeplinește asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care și-a clădit casa pe nisip. Și a căzut ploaia și au venit râurile mari și au suflat vânturile și au izbit în casa aceea și a căzut; și căderea ei a fost mare. 
Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile erau uimite de învățătura Lui. Că îi învăța pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învățau cărturarii lor. 
Deci, coborându-Se El din munte, mulțimi multe au mers după El. Și, iată, un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești! Și Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curățește-te! Apoi îndată s-a curățat lepra lui. Și i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.”
MATEI 7:24-29, 8:1-4

joi, 14 iunie 2018

NU VA TEMETI

Acesta este mesajul Mantuitorului catre Apostolii Sai, dar, intre randuri, si catre noi!


Ucenicii trebuiau imbarbatati pentru spinosul drum pe care aveau de mers. Mantuitorul ii asigura de faptul ca, facand voia Domnului, aveau sa fie protejati pentru a-si duce la capat misiunea.

Vietile noastre sunt in mainile Domnului iar clipa si ceasul mortii noastre nu sunt cunoscute decât de El. 
Caci si perii capului vostru, toti sunt numarati.”. (Luca 12, 7) sau "La voi însă și perii capului toți sunt numărați". (Matei 10,30)

Nici o viata rostuita dupa Cuvântul Domnului nu are cum sa se iroseasca. Domnul nostru are grija de fiecare din noi si tot El, precum o lumina, nu iroseste nimic din putinatatea sau bogatia trairilor pe care ni le-a pus inainte pe aceasta lume. “Caci unele le face Dumnezeu prin departarea Sa de om, altele prin cercetare, iar altele prin purtarea de grija”.

prof. IONEL BRANDABUR.

Sa nu uitam ca Făcătorul a toate poarta gija tuturor lasand insa pe fiecare sa actioneze după deciziile proprii sa mearga pe calea pe care o alege. 

Deci, este o deviere periculoasa sa ne lasam dusi de ideea potrivit careia  lumea aceasta si omul sunt dirijati de soarta sau fatalitate.
In mainile noastre sta schimbarea - fie in bine fie in rau! Libertatea asta este iubirea lui Dumnezeu care nu se vrea adorat cu forta!

Totul depinde de alegerea ta!
Ca si cu calculatorul : cand dai click...  intri pe un link gratie alegerii proprii de a... apasa! 

Nimeni insa din cei care urmeaza cuvantul lui Dumnezeu nu are a se teme! Orice i se va intampla este  spre binele sau!
Omul acela este purtat! 

Fie voia Domnului in noi si cu noi!
Amin
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: Nu veți sfârși cetățile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învățătorul și slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? 

Deci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină; și, ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case. 
Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de Acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena. Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Și nici una din ele nu va cădea pe pământ fără știrea Tatălui vostru. La voi însă și perii capului toți sunt numărați. 
Așadar, nu vă temeți; voi sunteți cu mult mai de preț decât păsările.” 
MATEI 10: 23 - 31

miercuri, 13 iunie 2018

CONDUITA APOSTOLILOR IN LUMINA SFATURILOR MANTUITORULUI

In Evanghelia de astazi, Domnul isi invata apostolii sa fie "intelepti ca serpii si blanzi ca porumbei"!
Pare contradictoriu si, la o prima citire, chiar inexplicabil.
Sfântul Ioan Gură de Aur explica cuvintele Mantuitorului  in Omilii la Matei, (omilia XXXIII, II,) deslusind pe deplin pasajul evanghelic in care Mantuitorul isi continua sfaturile catre apostolii Sai:

„Nu vă descurajați dar, le spune Domnul. Știu, știu bine că prin blândețe mai cu seamă veți birui pe toți!
Apoi, ca să aducă și ucenicii ceva de la ei, să nu li se pară că totul se datorează harului și să nu socotească ei că sunt încununați pe degeaba și pe nemeritate, Domnul le spune: "Fiți, dar, înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii!" (...)


După cum șarpele sacrifică totul și nu se împotrivește, chiar de-ar trebui să i se taie trupul, numai ca să-i rămână teafăr capul, tot așa și tu, de-ar trebui să dai averile, trupul și chiar sufletul, dă totul, afară de credință
Credința este cap și rădăcină; dacă-ți păstrezi credința, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobândești iarăși, cu mai multă strălucire.

Aceasta e pricina că Domnul nu ne-a poruncit să fim numai blânzi, dar nici numai înțelepți, ci le-a unit pe acestea amândouă, ca ele să ajungă virtute, să ai înțelepciunea șarpelui, ca să te ferești să nu fii lovit în ceea ce ai mai scump; dar să ai și blândețea porumbiței, ca să nu te răzbuni pe cei ce te nedreptățesc și nici să pedepsești pe cei ce uneltesc împotriva ta. 
Pentru că iarăși nu-i de nici un folos înțelepciunea dacă nu-i adaugi blândețea.

- Dar poate fi o poruncă mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare, că suferim răul ce ni se face?
- Nu, răspunde Domnul. Mai mult; nu-ți îngădui nici să te revolți! Așa e porumbița!
- Dar o astfel de poruncă este ca și cum ai porunci unei trestii aruncate în cuptor să nu fie arsă de foc, ci să stingă focul.
- Să nu ne tulburăm! Ucenicii Domnului au împlinit porunca, au dus-o la bun sfârșit și au arătat prin faptele lor că au fost înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii. N-au avut altă fire, ci aceeași fire ca și noi. Să nu socotească, dar, nimeni că sunt cu neputință de îndeplinit poruncile Domnului! Domnul cunoaște mai bine decât toți firea lucrurilor; știe că sălbăticia se stinge nu cu sălbăticie, ci cu blândețea. Iar dacă vrei să vezi că aceasta s-a petrecut în realitate, citește cartea Faptele Apostolilor (în Biblie) și vei vedea...”


„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți, deci, înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Feriți-vă de oameni, fiindcă vă vor da pe mâna soboarelor de judecată și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători și la regi veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiți cum sau ce veți vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiți; fiindcă nu voi sunteți cei care vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care grăiește întru voi. Va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și copiii se vor ridica asupra părinților și-i vor ucide. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar cel care va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.”
MATEI 10: 16-22