vineri, 22 februarie 2019

MOARTEA FERICITA ESTE CU HRISTOS

... "Cât despre mine, deocamdată cunosc trei feluri de «moarte». Care sunt acestea? 
  • Mai întâi, scris este că viețuim pentru Dumnezeu, noi care am murit păcatului (Romani 6, 8). Aceasta e moartea cea fericită, prin care murim păcatului. De această moarte a murit Însuși Domnul meu: Căci ce a murit păcatului a murit o dată pentru totdeauna (Romani 6, 10). 
  • Dar mai cunosc și o altfel de moarte, aceea prin care murim față de Dumnezeu, așa cum stă scris: Sufletul care a greșit va muri (Iezechiel 18, 4). 
  • În sfârșit, mai cunosc și o a treia moarte, potrivit căreia socotim de obicei că cei care au părăsit trupul au murit, așa cum se spune în cartea Facerii: Zilele vieții lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani și apoi a murit (Facerea 5, 5).” 
Origen, Convorbirile cu Heraclide, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 8, p. 342

În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii mâhniți între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei. Dar Iisus a zis: Lăsați-o! De ce îi faceți supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și oricând voiți puteți să le faceți bine, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: 
mai dinainte a uns trupul Meu spre înmormântare. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut aceasta, spre pomenirea ei.” MARCU 14, 3 - 9 

MEREU CU ATENTIE !

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luați aminte, privegheați și vă rugați, că nu știți când va fi ziua aceea. Este ca un om care a plecat în altă țară și, lăsându-și casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Privegheați, dar, că nu știți când va veni stăpânul casei: seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața; ca nu cumva, venind fără de veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Privegheați! 
Și după două zile erau Paștile și Azimele. Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-L prindă cu vicleșug, ca să-L omoare. Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor.” MARCU 13, 31 - 37; 14, 1 -2

miercuri, 20 februarie 2019

VREMEA TRIODULUI

Din Duminica Vameşului şi a Fariseului, în Biserica Ortodoxă incepe timpul liturgic al Triodului, o perioadă de trei saptamani, inainte de intrarea in Postul Mare,  Postul Sfintelor Paști, de şase săptămâni, şi săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului.

„Prima duminică a Triodului este treapta de bază a urcuşului duhovnicesc spre Înviere prin rugăciunea smerită”, un timp de rugăciune mai intensă, de ascultare mai atentă a Sfintei Scripturi, o perioadă de pocăinţă şi de spovedanie, de împărtăşire euharistică mai deasă şi de milostenie mai multă arătată celor aflaţi în nevoi. 


Înainte de inceputul Postului Mare, Biserica a rânduit patru duminici pregătitoare, care ne ajuta  sa ne reamintim ca pentru înnoirea vieţii noastre sufleteşti  sunt esenţiale patru lucrări mari : rugăciunea smerită, pocăinţa sinceră, milostenia şi înfrânarea (postirea)”.

Vorbind despre rugaciune, trebuie fixat bine in mintea noastra ca nu orice rugăciune este primită de Dumnezeu, „ci numai rugăciunea smerită, făcută întru umilinţă - caci  «Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa» (Luca 18, 14). 


Cu alte cuvinte, rugăciunea primita este aceea rugăciunea făcută cu smerenie, recunoscându-ne propriile limite, neputintele şi greşelile. 
Ce ne împiedică să ne apropiem de Dumnezeu este tocmai rugăciunea făcută cu mândrie, cu laudă de sine şi supra-apreciere”
 

Prima treapta de urcare spre Domnul este smerenia!
Sa cultivăm in noi asadar smerenia vameşului, dezvaluita noua de rugaciunea acestuia!

In Prima saptamana a Triodului se citesc texte legate de semnele venirii lui Dumnezeu. 

Cuvintele rostite de Hristos sunt adevarate lumini aprinse în întunericul acestei lumi. 
Cuvintele oamenilor, oricat de intelepti ar fi, ajung sa fie contrazise de altii , disparand in timpul ce trece. Chiar şi o adiere neînsemnată e în stare să le stingă. "Dar nici pe pământ, nici în cosmos, nu se află vreo furtună care ar putea stinge lumina lui Hristos. De aceea, numai El a putut spune ceea ce, niciodată, nimeni altul dintre muritori nu a îndrăznit să spună: „Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece”!" (Sf. Nicolae Velimirovici)

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: În acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă
Și atunci El va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. 
Învățați de la smochin pilda aceasta: Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, cunoașteți că vara este aproape. Tot așa și voi, când veți vedea împlinindu-se aceste lucruri, să știți că El este aproape, lângă uși. Adevărat grăiesc vouă, că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.  Marcu 13, 24-31

luni, 18 februarie 2019

PRIVESTE-MA CUM MA ROG CA SA STII CINE SUNT

Pilda vamesului si a fariseului vine sa puna o oglinda in fata noastra spre a ne vedea masura duhovniceasca!

Exemplul dat de Mantuitorul are darul de a ne invata ca rugaciunea este o taina in care se pune umilinta si in care multumirea de sine nu are loc. Nimeni nu este indreptatit a se socoti superior, nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni, mandria si desconsiderarea aproapelui putand sa stearga orice alte fapte bune din catastiv!

Rugaciunea facuta cu ravna, smerenie si cu asumarea pacatului... rascumpara sufletele pierdute! 


Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și celălalt vameș. Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preadesfrânați, sau ca și acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig. Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa ­decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța. LUCA 18, 10 - 14

vineri, 15 februarie 2019

VIITORUL - CAUZA TRECUTULUI

Viitorul este o necunoscuta care ne face nelinistiti!
Oamenii au o curiozitate nestapanita dorind sa stie dinainte ce va fi cu ei si cu lumea.

"Cine stie multe moare repede" spune un proverb romanesc. Inteleptii care l-au compus nu au vrut sa spuna ca ar trebui  sa fii nestiutor ca sa traiesti mult , ci mai curand au facut-o gandind la zbuciumul pe care il produce cunoasterea unor adevaruri.
Practic este chinuitor sa stii ca lumea te uraste,  te tradeaza, sau ca te minte, dupa cum este devastator sa stii dinainte suferintele prin care vei trece! 

In cultura crestina nu este permisa cunoasterea viitorului.
De ce oare?

Poate pentru ca el, viitorul, este ceva ce depinde de alegerile noastre spontane, de judecati instinctive, cu alte cuvinte, de libertatea cu care Dumnezeu ne-a inzestrat, chiar daca aceasta libertate poate inseamna inclusiv departarea de EL!
 
Si totusi... horoscopul zilei este mai citit decat Evanghelia zilei! 


Eu am cochetat o vreme cu astrologia, nu ca si cunoastere a viitorului ci ca studiu al hartilor astrale ale unor personalitati ale lumii disparute de mult.
In orice horoscop profesionist exista binele si raul in doze egale - ceea ce intareste ideea liberei alegeri. 
Decizia iti apartine si ea se manifesta potrivit puterilor tale de analiza . Exista deci mereu o sansa de a te salva din situatii aparent dezastruase! 

Apoi, la ce sa cunosti viitorul de vreme ce el are ceva special , fiind cauza a trecutului si nu invers! Da, da... Nu e nici o eroare in acest enunt!

Stiu ca in gandirea occidentala dominată de umanism, omul isi cladeste viitorul prin puterile sale.

In gandirea crestina insa lucrurile stau altfel. 

Viitorul nu depinde de trecut si nu este rezultat al trecutului. Cele ce vor fi dau fiinta trecutului!
Poate sa para absurd caci asta este ca si cum ai calatori în sensul invers acelor ceasornicului - deci dinspre viitor spre trecut!

Oricat ar parea de ciudat, iata ca  studiile recente ale fizicii cuantice (https://www.descopera.ro/dnews/14465272-cum-poate-viitorul-sa-influenteze-trecutul-un-experiment-fascinant) au descoperit cu uimire ceea ce Sfantul Maxim Marturisitorul spunea inca la inceputul anilor 600 - cum ca 
viitorul este cauza, iar nu efectul trecutului

Desigur teoria crestina se bazeaza pe faptul ca motivul creerii lumii este Hristos Cel eshatologic, unire a creatului cu necreatul in veacul ce va sa fie. 

După Sf. Maxim, "Biserica trăieşte acest fapt în Sf. Euharistie, în care ceea ce „va să fie“ devine realitatea în care viitorul devine cauză a trecutului." 
In Sf. Euharistie calatorim in timp in sens invers - dinspre viitor inspre prezent si trecut. Astfel, Biserica  nu este ceea ce este in prezent, ci ceea ce va fi la sfarsitul veacurilor!

PS: Link -urile pe care le-am atasat merita sa fie citite!


„În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? 
Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.”

joi, 14 februarie 2019

DEZVOLTAREA PERSONALA SI DUMNEZEU


Dezvoltarea personala  este azi un subiect foarte abordat, cu antrenori, cursuri, carti si lozinci motivationale!


"Există mai multe subdomenii ale psihologiei, iar unul dintre ele este si coaching-ul.
În 1550, cuvântul englezesc coach  însemna „transport cu un vehicul mare
”, ulterior cuvântul și-a schimbat înțelesul, astăzi având semnificația principală de „antrenor în diverse domenii de viață mai puțin specifice (antrenor de sănătate, antrenor de succes) sau în domenii foarte specifice: antrenor de scris creativ sau antrenor pentru învățarea limbilor străine.

Potrivit lui Linder-Pelz și Hall (2008), coaching-ul îmbină elemente de performanță și dezvoltare. Spre deosebire de psihoterapie, care se ocupă cu ameliorarea disfuncției, coaching-ul stimulează creșterea personală și profesională, adresându-se populației non-clinice.

Cuvintele-cheie care definesc coaching-ul sunt: rezolvare de probleme, adaptare, optimizare, dezvoltare personală, perfor­man­ță, acțiune, scop, obiective, provocare, ghidare și suport."


Dar viata nu se invata nici din carti, nici din filme, nici afisand pe pereti fraze incurajatoare! Omului degeaba ii spui daca nu simte, nu traieste el, pe propria-i piele o anume experienta!
Traiesti efectiv cand te zbati, cand plangi, cand suferi, cand nu-ti mai este bine, cand iesi din confort! Raspunsul in fata vietii traite vine instinctiv.
Si, ca sa reactionezi bine trebuie sa te chinui sa scapi de relele din tine, sa cauti sa te departezi de vicii si sa te lupti cu dependentele daunatoare, lipite de tine in ani de nepasare! 

Sa te dezvolti pe tine inseamna sa nu mai fii un spectator, teoretician al trairii,  ci un luptator !

Parasind domeniul laic al coaching-ului revin la cei care Il iubesc pe Dumnezeu... 
A intelege nu e greu - pentru cei cu un grad normal de inteligenta - dar de la a intelege la a simti... e o cale lunga, cam de... o buna dezvoltare spirituala! Caci ca sa ai puterea de a trai luptand,  simtind, fara anestezice si analgezice, e nevoie si de Dumnezeu!

Chiar daca toate cele pe care le faci tu in viata ta, ca un ins "bine dezvoltat personal", sunt lucruri bune, laudabile chiar, oricat de mult te-ai stradui,  nu vei reusi singur ca ele sa fie pure! Si asta poate fi destabilizator.

Il iubesti pe Dumnezeu si totusi nu reusesti sa traiesti iubirea asta in chip desavarsit caci doar de la Domnul vine iubirea cea neschimbătoare și cereasca! 
Cand ne rugam, dupa puterile noastre, mintea fuge aiurea și ganduri dezlanate vin cu duimul; Dumnezeu insa vine si ne da rugaciunea cea adevarata, cea in duh si in adevar! (Ioan, 4, 23).”

Pentru un crestin a medita nu inseamna a-si repeta ca este bun si de neinvins ci a recunoaste cat este de slab, avand insa nadejdea vie ca Domnul ii este alaturi, mereu sprijinitor!

Dezvoltarea personala este un mijloc de a scoate la iveala in subiecti capacitatile incontestabile ale vointei puse in om de creator! 

A vorbi despre cine suntem nu inseamna insa numai a vorbi despre visele noastre, despre piscurile pe care vrem sa le cucerim, ci mai inseamna si a ajunge sa credem in puterea binelui, in dragoste, in comuniune, in puterea dreptății, in izbanda adevărului, toate astea cu rabdarea cea care da timpului eternitate.

Cine ești cu adevărat de unul singur, intr-o lume egoista pusa pe dezvoltare personala? Ai un nume, un cod numeric personal, un chip imortalizat in fotografii stocate pe internet... Dar daca esti pus sa te prezinti in cateva cuvinte vei vedea ca nu prea poti spune mare lucru caci, cine esti tu defapt nu schimba cu nimic lumea atata timp cat nu esti de neinlocuit! Si apoi... fara voia lui Dumnezeu nici nu ai exista! 
Omenirea isi numara pe degete oamenii providentiali ale caror contributii in dezvoltarea lumii nici ei insisi nu si le-au explicat! Desavarsirea nu poate fi atinsa de om decat in clipe de har si doar cu voia si ajutorul lui Dumnezeu!

Esti asa de singur intr-o lume preocupata de sinele sau! 
Nu este viata mai frumoasa daca pe drum te insoteste Dumnezeu? Crezand in El... nu vei fi niciodata singur nici tradat, nici parasit. Totul este sa crezi si sa ai rabdare!

"Zis-a Domnul: Păziți-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe. Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. Și, șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.”  Marcu 12, 38-44

miercuri, 13 februarie 2019

EXERCITIUL IUBIRII - FITNESS PENTRU SUFLET


"... să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată puterea ta; aceasta este cea dintâi poruncă; iar a doua, asemenea aceasteia, este: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mai mare decât acestea, nu este altă poruncă."

Porunca iubirii de Dumnezeu este clara.
Dar de ce Mantuitorul a mai spus ca trebuie sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, mentionand ca asta este o porunca la fel de importanta ca si cea dintai?

Nu a zis ca trebuie sa iubim lumea intreaga, ci doar pe cel care ne este in preajma! Doar atat si totusi cat este de greu!
Uneori ni se pare ca am putea iubi lumea intreaga, mai putin pe aproapele nostru!
Cum sa iubesti pe cineva pisalog ori agresiv, limitat, dispretuitor ori increzut, cu care nu ai nimic in comun, exceptand vecinatatea, fiind detestabil prin fel si fel de fapte ori atitudini?
In situatia nefericita in care colegul de serviciu, vecinul, soacra, cumnatul... ne sunt antipatici, cum sa facem sa putem implini porunca?

Poruncindu-ne sa ne iubim aproapele acesta detestabil, Dumnezeu ne cere acel imposibil care devine posibil doar prin El!
 

Odata, un antrenor de fitness, dupa ce l-am intrebat la ce aparat ar trebui sa lucrez pentru a-mi tonifia musculatura, potrivit morfologiei mele, mi-a spus:
- Uitati-va bine in sala; incercati toate aparatele si aparatul la care va trebui sa lucrati va fi acela pe care il veti detesta! Acela este aparatul ideal de care are nevoie corpul dumneavoastra!
 

Cred ca asa este si cu iubirea aproapelui: oamenii care ne sunt in preajma, dar pe care nu-i iubim, sunt cei pe care Dumnezeu ni-i trimite, cei de care sufletul nostru are nevoie pentru a se mantui!

Asa cum nimic nu putem face fara ajutorul lui Dumnezeu, nu putem nici iubi. Ca sa implinim porunca iubirii avem nevoie de El, de rugaciuni si de buna noastra credinta!
Iubirea pentru aproapele nostru va veni ca un dar din partea Lui, daca ne straduim, incercand sa-l vedem pe acesta prin ochii Mantuitorului, cautand in el lumina si nu intunericul, cele ce ne unesc si nu cele ce ne depart!

"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!" nu înseamna ca trebuie sa-i iubesti viciile lui, ci ca trebuie sa-l iubesti  in ciuda viciilor lui. A iubi pe aproapele tău vicios, cunoscand viciile lui si urandu-le, e deja ceva ingeresc!

Greseala noastra este aceea ca iubirea pentru aproapele nostru ne-o imaginam ca pe o placere, in vreme ce aceasta este stradanie si lupta! Ea cere de la noi jertfa caci va trebui  sa jertfim pentru ea propria noastra pace interioara! 
Cel care gaseste cu onestitate cauzele neiubirii aproapelui, motivele pentru care nu-l poate rabda, sigur ajunge sa se rusineze de micimea lui in spatele careia si-a ascuns pacatele si egoismul propriu! 
Caci piedicile in acest demers vin mai intai din noi, si apoi de la lume ori de la diavol. Deaceea e nevoie de rugaciune si ajutor dumnezeiesc!

Una dintre cele mai mari piedici in a ne manifesta dragostea de aproapele este lipsa mustrării de sine

Ii invinuim pe ceilalti si nimeni nu se învinuieşte pe sine insusi! De aceea se nasc certuri, dusmanii, se tes intrigi!
Totul ar fi altfel insa daca fiecare s-ar lupta mai intai cu propriile sale slabiciuni, osandindu-se pe sine!

Mântuitorul a aşezat înaintea noastră dragostea către aproapele ca pe o nevointa, ca pe o sarcina uriasa. 

Caci aceasta dragoste nu vine de la sine. Ea trebuie sa fie dobandita. Pentru asta este nevoie mai intai sa ne cantarim sinele si sa ajungem sa ne uram pe noi înşine. 
Caci tocmai din ura asta de sine se va naste dragostea pentru aproapele!

Dragostea asta este atat de speciala si ea ii rasplateste din plin pe cei ce se ostenesc.

Nimic nu ne aproprie mai mult de Dumnezeu decat iubirea pentru aproapele nostru, şi niciuna dintre virtuti nu ne imbogateste intr-atat ca dragostea fata de vrajmaşi. "Dumnezeu e bun şi către cei nemulţumitori, şi către cei răi" (Luca 6, 35). 
"Cel păcătos e vrăjmaş al lui Dumnezeu. Şi precum Dumnezeu iubeşte pe vrăjmaşii Săi şi a dat pentru mântuirea noastră pe Fiul Său Cel Unul-Născut" (Ioan 3, 16), tot astfel suntem datori si noi sa iubim pe vrăjmaşii noştri, pentru a deveni fii ai Tatalui Ceresc.

Pentru a fi mai buni, demni de Imparatia lui Dumnezeu, va exista mereu pe langa noi cineva care sa ne puna la incercare dorinta noastra de a implini porunca cea mare, capacitatea noastra de a iubi dincolo de adversitati si taria credintei noastre, asa cum, pentru toate treptele mantuirii, suntem pusi la incercare pana in cea din urma clipa!

Acel "cineva" este un fel de... aparat de fitness al sufletului nostru!

„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unul din cărturarii care Îl auzise vorbind cu saducheii și văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate
Iisus i-a răspuns că întâia este: «Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn». Și: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta». Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. 
Și I-a zis cărturarul: Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu și nu este altul afară de El. Și a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: 
"Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu".
Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Și, învățând Iisus în templu, le grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuși David a zis întru Duhul Sfânt: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de unde, dar este fiul lui? Și toată mulțimea Îl asculta cu bucurie.”
MARCU 12, 28 - 37

luni, 11 februarie 2019

TOATE LUCRURILE AU UN ROST SI O VREME


 "Pentru toate există o vreme,
  şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:
   un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri;
  un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;
   un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca;
  un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;
   un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde;
  un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;
   un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge  pietre;
  un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de  îmbrăţişări;
   un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde;
 un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;
 un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase;
 un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;
 un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî;
 un timp pentru război şi un timp pentru pace."
Ecleziastul 3

„În vremea aceea căpeteniile preoților și cărturarii au trimis la Iisus pe unii dintre farisei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. Iar ei, venind, I-au zis: Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm? El însă, cunoscând fățărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd. Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: Ale cui sunt chipul acesta și inscripția de pe el? Iar ei I-au zis: Ale cezarului. Atunci Iisus le-a zis: Dați cezarului cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Iar ei se mirau de El.” 
MARCU 12, 13 - 17

CREDINTA SI RUGACIUNEA MAMEI SCHIMBA PANA SI VOIA LUI DUMNEZEU

Sa stii sa te rogi este cu adevarat ceva important. Este nevoie de un soi de educatie, de o anume "buna crestere", de  buna-cuviinta, ce trebuie pusa in rugaciunile noastre! 
Aidoma principiilor legate de bunele maniere, rugaciunea trebuie facuta cu un anume bun simt. Nu te rogi fara rusine, ori fara smerenie!
Poti sa-i ceri lui Dumnezeu sa te ajute sa te descurci, sa iesi din incurcaturile sau lipsurile financiare in care te gasesti, dar nu ii poti cere sa castigi la Loto, de exemplu! 

De asemenea, te poti ruga sa ai intelepciune si putere de a retine si reda cele invatate, pentru a trece cu bine examenele, dar nu se cade sa ii ceri Domnului sa iei un  examen pentru care nu ai invatat, pierzand timpul, dansand ori facand mai stiu eu ce prostii! 

Domnul stie ce, cum si cand ne trebuie si ne da dupa voia Sa. Rugandu-ne, ne punem in legatura cu El, Tatal cel fara de inceput, ne asumam, cu umilinta, neputinta noastra spre a realiza ceva bun si trainic ! Si multe se pot schimba atunci, chiar si voia Lui!

Dintre toate rugile, cea a mamei pentru copilul ei ramane, de departe, cea mai aprinsa si mai adevarata. Mama trece peste orice, se poate umili, se poate tîrî in noroi si se arunca in mare si in foc pentru a-si salva copilul! 
Cererile mamei sunt mereu auzite de Dumnezeu si, chiar daca raspunsul Sau nu satisface, in el este mereu o cereasca mangaiere!

Evanghelia de ieri ilustreaza pana unde merge mila si indurarea lui Dumnezeu in ce priveste ruga mamei!
Femeia cananeeanca este exemplul credintei, indraznelii, curajului si smereniei unei mame disperate! 

Rugaciunea mamei facuta cu credinta adevarata poate schimba pana si voia lui Dumnezeu!


În vremea aceea a venit Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului. Și, iată, o femeie cananeeancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de diavol. Iisus însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și, apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Dă-i drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești! Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela. 
MATEI 15, 21 - 28

vineri, 8 februarie 2019

DESPRE INVIDIE SI PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI

Omul are in el samanta de criminal datorita invidiei! 
Cain si-a omorat fratele din acest motiv.
Banuiesc ca invidia este peste tot aceeasi, indiferent de coltul de lume in care te afli. Invidiosii ravnesc bunul si binele
altuia, fara sa ia in seama jertfa cuprinsa in el -  caci ... nimic in lumea asta nu dainuie fara jertfa!

Sf Ioan Gura de Aur spunea ca cei care invidiaza sunt devastati in sinele lor , caci asa cum carii mananca mai intai lemnul din care s-au nascut, asa si invidia devoreaza, inainte de orice, sufletul celui care o poarta!

Pe invidios nu-l intereseaza nici meritele, nici truda ta iar suferintele tale sunt ca un balsam pentru el ... Invidia e oarba, ucigatoare!

Cand privim cu invidie spre cineva ar trebui sa ne revenim repede caci Fiul lui Dumnezeu, Cel caruia ne inchinam, a fost rastignit din invidie. 

Cat priveste "piatra din varful unghiului"... iata cateva cuvinte minunate:

"Sunt multe feluri de ziditori şi zidiri în lume. Se zidesc suflete, se zidesc familii, se zidesc case, societăţi, state, colibe şi palate. Pământul intreg se zideşte astăzi din nou, pe temelii noi. Deasupra tuturor zidirilor şi ruinelor, în urechile tuturor ziditorilor, răsună cu putere cuvântul Evangheliei: 

Atenţie la piatra din capul unghiului! Nu zidiţi nimic fără de Hristos. El este piatra cea minunată, care face ca zidirile oamenilor să fie sigure şi trainice. Dar tot El este şi „piatra de poticnire“, piatra peste care orice om va cădea, îl va zdrobi.

Iată aici, trei feluri de întâlniri cu Mântuitorul: 1. pe piatră, 2. peste piatră sau 3. sub piatră. 

  • Pe piatră, când ne aşezăm, cu credinţă, iubire şi speranţă, toată viaţa sufletului pe numele şi învăţătura Bisericii Lui. 
  • Peste piatră, când am zidit fără El, când ne-am împiedicat, am căzut şi valurile vieţii ne-au sfărâmat toată truda cum sfărâmă stâncile toate valurile mării. 
  • Sub piatră, când puterea lui Dumnezeu zdrobeşte toate planurile noastre greşite şi dărâmă peste noi tot ce am clădit fără El, cum ne zdrobeşte un colţ de piatră care se desface din munte şi ne striveşte. Într-o formă sau alta, fiecare om trebuie să se întâlnească cu Iisus Hristos: ca şi creştin adevărat sau năimit.

Oricare şi oricum ar fi întâlnirea noastră cu Mântuitorul, să nu uităm că tot ce zidim fără ajutorul, bunătatea, iertarea, smerenia, iubirea şi credinţa pe care ne-o vesteşte Evanghelia Lui, este zădarnicie, trudă deşartă, osteneală şi durere, care în lumina veşniciei nu valorează nimic. 

Fără Iisus Hristos, nu este mântuirea. „Nihil sine Deo”, se spune într-un proverb latinesc: Nimic fără Dumnezeu. Nimic fără darurile lui Dumnezeu. Nimic fără Hristos, stânca vieţii din care izvorăsc toate darurile cele bune, darurile duhovniceşti şi podoabele sufleteşti, după cum şi slăvitul Apostol Pavel ne grăieşte, când scrie Corintenilor (1 Cor. 10:1-4):
«Fraţilor, nu voiesc să nu ştiţi voi, că părinţii noştri toţi au fost sub nor şi toţi au trecut prin mare… Toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut, căci beau din piatra duhovnicească, ce avea să vină, iar piatra era Hristos».
Prin urmare,
 nu Petru este piatra pe care s-a zidit Biserica, după cum greşit tâlcuiesc unii cuvintele Evangheliei de la Matei cap. 16:18, ci credinţa în Hristos mărturisită de Petru, credinţa că Hristos e Fiul lui Dumnezeu cel viu (Mt. 16:16), că El e «piatra din capul unghiului»- (Ef. 2:20), că El este Mântuitorul, pentru că «în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este alt nume sub cer, dat oamenilor, prin care trebuie să ne mântuim» (FA. 4:11-12)”. 
 Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mantuitorului, Fundatia Justin Parvu, 2014

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o și i-au dat drumul fără nimic. Și a trimis la ei, iarăși, altă slugă, dar și pe aceea lovind-o cu pietre, i-au spart capul și au ocărât-o. Și a trimis alta. Dar și pe aceea au ucis-o; și pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea și un fiu iubit al său și în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: "Se vor rușina de fiul meu". Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră. Și, prinzându-l, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. Deci, ce va face stăpânul viei? Va veni și va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-ați citit-o: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri»
Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înțeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Și, lăsându-L, s-au dus.”  MARCU 12, 1 - 12


joi, 7 februarie 2019

In drumul Mantuitorului spre jertfa Sa...

... pildele se inmultesc, intelepciunea divina se manifesta si Adevarul se reveleaza.
Nu toti au ochi de vazut si urechi de auzit, si azi ca si atunci...
cu osebire cei care erau - la vremea aceea, ca si azi - prea preocupati spre a gasi motive ca sa-L piarda decat sa-L inteleaga si sa-L iubeasca!

Misiunea Lui insa avea sa se implineasca pana la ultima suflare ! Iisus face tot ce trebuie pentru a  lasa solutii la toate incurcaturile ce se pot ivi in viata noastra. Chiar daca cele spuse de El par a fi pentru timpul si oamenii de atunci, invataturile Lui sunt etern-valabile!

Ce bucurie sa-I descoperi mesajul, descoperire in care Duhul este hotarator!

Pe oameni, pentru a-i indragi trebuie sa ii cunosti. Pe Iisus... pe El trebuie mai intai sa-L iubesti ca sa-L afli si sa-l cunosti in adanc!

„În vremea aceea a intrat Iisus iarăși în Ierusalim. Și, pe când mergea El prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii și I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ți-a dat Ție puterea aceasta ca să le faci? Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi! Și ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ați crezut în el? Iar de vom zice: de la oameni – se temeau de mulțime, căci toți socoteau că Ioan era într-adevăr proroc. Și răspunzând, au zis lui Iisus: Nu știm. Și Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.”
MARCU 11, 27 - 33

miercuri, 6 februarie 2019

IERTAREA

... este una dintre cele mai importante conditii ale mantuirii.
Dupa ce meditezi la aceast subiect, ti se pare ca nu iti mai ajung zilele ca sa poti sa ierti, sa te rogi, sa implori sa fii iertat.

Iertarea este sublima dovada de ascultare si de iubire a lui Dumnezeu.  

"iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.(MARCU 11, 26) 
sau 
"dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi vouă Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. (Ev. Matei 6, 14-21)

De fiecare data cand rostim Rugaciunea Domneasca "Tatal nostru" ne invoim sa primim de la EL exact atata iertare cata suntem capabili noi sa acordam semenilor nostri!

"Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri"!

Iertarea este o masura a iubirii caci  "Cui i se iarta putin, putin iubeste"!

Dumnezeu ne da iertarea Lui pentru ca ne iubeste. 

Ne cunoaste puterile noastre slabe dar, iubindu-ne, ne da ocazia, multe ocazii, "de saptezeci de ori cate sapte", sa ne intarim!  
El stie ca firea noastra e mereu cazatoare si ne sta alaturi, gata sa ne ridice dupa fiecare cadere! Dar totul ... cu voia noastra!
Iertarea vine din iubire si iubirea vindeca, fiind sansa noastra de mantuire!

Doar sfintii nu au motive sa fie iertati.


Iertarea - data si primita - ne ajuta sa mergem mai departe frumos, oricare ar fi fost rana pricinuita ori cea care ne-a rapus. 

Prin iertare o luam de la capat!

Dumnezeu ne iarta ca sa putem sa traim dincolo de raul care ni s-a facut sau cel pe care l-am facut, si, dincolo de slabiciunile noastre, sa putem sa mergem mai departe. 

Caci de toti si de toate putem scapa dar de constiinta noastra niciunde, niciodata! Caci constiinta noastra este locul lui Dumnezeu in noi!
Si Dumnezeu ne iarta! 
Daca EL ne iarta, cine suntem noi sa nu-i iertam pe cei care ne-au gresit?

Si totusi de ce nu am putea ierta? Ce ne-ar opri?
Poate mandria, orgoliul ranit, ranchiuna, invidia?
Nimic din toate astea nu ne va ajuta sa meritam iertarea divina.
Mandria ne deformeaza propria imagine si ne minte mereu, dandu-ne iluzia ca suntem buni, frumosi, destepti  si de neinvins.
Neiertarea ne aspreste, ne urateste sufletul si ne leaga de trecut impiedicandu-ne sa avansam!

Obisnuim sa spunem: "Iert dar nu uit". 

Este fals caci nu exista iertare fara uitare! Tinand minte raul facut... inseamna ca de fapt nu am reusit sa-l depasim, nu am iertat!


“Greşiţilor noştri le iertăm greu. Sau dacă iertăm, nu uităm. (Şi iertarea fără uitare e ca şi cum n-ar fi, bătătură fără câine, gură fără dinţi). 
Ne iertăm şi mai greu pe noi înşine. (Şi această ţinere de minte otrăveşte. Spre a dobândi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căinţă, dincolo de căinţă: la a ne ierta.)" 
Pr. N Steinhart
Da, cea mai distrugatoare neiertare ramane cea de sine.
Nimeni nu ne poate face mai mult rau decat suntem capabili sa ne facem noua insine!

De aceea e nevoie de duhovnic. El ne ajuta sa ne iertam, sa intelegem ca a insista in autoflagelare, dupa ce ne-am spus pacatul, nu este decat a cadea in alt pacat, pacatul neincrederii in darul iertarii lui Dumnezeu!

Cred ca este nevoie sa ne rugam mereu ca sa ne dea Domnul capacitatea sa iertam, sa uitam raul si sa putem iubi! 


Iertand primim iertare, iubind primim iubire!  


A fi in stare sa ne iertam inseamna a ne asuma greseala,  incercand sa nu o mai repetam!
Pamantul nu se va cutremura si in inima noastra va pogora pacea!

Amin.


„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: "Ridică-te și te aruncă în mare", și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. 
Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. 
Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.” MARCU 11, 22 - 26

marți, 5 februarie 2019

PUTEREA PEDEPSITOARE A LUI HRISTOS

Fragmentul propus spre meditatie pentru azi, extras din Evanghelia dupa Marcu, cel al blestemarii smochinului, ni-L infatisaza pe Mantuitorul complet diferit, caci  este manios si pedepseste!  

Intamplarea este redata si in Evanghelia lui Matei, cu mici rectificari firesti - daca e sa dam crezare celor care cred ca Evanghelia lui Marcu a fost prima si ca Matei a preluat-o si a dezvoltat-o.

Desigur, a curs multa cerneala spre explicarea simbolurilor acestui fragment. Parerile sunt impartite - chiar si azi - insa cuvintele pot fi dezlegate fara cautari prea mari.

Mai intai smochinul reprezinta ceva special.  
Tara Sfanta este plina de smochini si faptul ca in toate viile se planteaza smochini... pare o apropiere simbolica intre Iisus, identificat a fi vita, si acest pom fructifer! 

Apoi, sa nu uitam de pilda smochinului neroditor, in care, vierul - care se roaga de Dumnezeu, reprezentat de stapan, sa nu taie smochinul neroditor, ingaduindu-l, doar, doar, va rodi pana insfarsit - este insusi Mantuitorul: 

 Și le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa și a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Și a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin și caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia. - Luca 13:6-9

Dialogul lui Iisus cu Nathanael, de exemplu - trecand peste faptul ca Mantuitorul cunostea secretul vietii acestuia (faptul ca fusese ascuns de parintii sai sub un smochin pentru a scapa de furia lui Irod, care ordonase uciderea pruncilor) - are valoare eshatologica, caci  a fi sub smochin este o metafora care sugereaza ultima oprire inaintea intalnirii cu Dumnezeu!

Referitor la smochinul blestemat, este inutil sa ne intrebam, de ce Mantuitorul cauta smochine cand nu era timpul smochinelor! Scopul cautarii nu era nici macar foamea Sa (faptul ca El a flamanzit este doar parerea apostolilor!)!

Sf Ioan Gura de Aur ne spune: 
"Uscarea smochinului (...) arată puterea pedepsitoare a lui Hristos. De altfel cuvintele: „Că nu era vremea smochinelor” ne arată că nu S-a dus la smochin pentru că-i era foame, ci pentru ucenicii Săi. Ucenicii s-au mirat foarte tare că s-a uscat smochinul, deşi Hristos făcuse până atunci minuni şi mai mari. Dar, după cum am spus, o astfel de minune era o noutate pentru ei; acum, pentru prima oară Şi-a arătat Hristos puterea Lui pedepsitoare. De aceea nici n-a făcut minunea aceasta cu un alt pom, ci cu un smochin, cel mai umed dintre toţi pomii, ca şi prin aceasta să se arate şi mai mare minunea. Şi ca să afli că minunea aceasta a făcut-o Hristos pentru ei, ca să-i îndemne să fie curajoşi, (..) ce le spune mai departe?
Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice."

EVANGHELIA ZILEI

„În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo doar va găsi ceva în el; dar, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Și, grăind, i-a zis: De acum înainte nimeni în veac să nu mănânce rod din tine. Iar ucenicii Lui ascultau. Apoi au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei care vindeau și pe cei care cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Și-i învăța și le spunea: Oare nu este scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile»? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari." Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Deci, răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.” Marcu 11, 11–23

luni, 4 februarie 2019

LEPADAND HAINA LUMII


Lumea trece prin orbiri temporare, prin orbiri fara leac... dar si prin treziri, inaintevederi pasagere sau definitive!


Exista oameni alesi care au avut revelatii, altii care au atins fundul haului si au gasit in Dumnezeu puterea ridicarii...  altii care cred in El in mod firesc. Fericitii!
Drumul alaturi de Dumnezeu se face, asa cum a facut orbul din Ierihon, lepadand haina lumii acesteia si infatisandu-ne Lui liberi de pacat, dispusi sa facem calatoria duhovniciei si sa imbracam haina Luminii!

E greu! Lumea canta neincetat cantecul inselator al ielelor!
Dar nu este imposibil. Nimic nu este imposibil cand este vorba sa crezi cu tarie si sa te increzi in Dumnezeu!

„În vremea aceea, pe când ieșea Iisus din Ierihon, împreună cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului și cerea milostenie. Și, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și mulți îl certau ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Și Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemați-l! Și l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăznește, ridică-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, s-a ridicat și a venit la Iisus. Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac? Iar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să văd iarăși. Atunci Iisus i-a zis: Mergi, credința ta te-a mântuit! 

Și îndată a văzut și I-a urmat lui Iisus pe cale.”
MARCU 10, 46 - 52

duminică, 3 februarie 2019

ZAHEU - un pacatos smerit

Părintele Constantin Galeriu, marturisea că ii erau mai dragi creştinii păcătoşi decât cei plini de virtuţi... „Pentru că sunt mai smeriţi!” „Avem, desigur, mulţi creştini virtuoşi, corecţi, harnici, milostivi, care nu lipsesc de la biserică, dar unii dintre ei, sărmanii, sunt aşa de vanitoşi, aroganţi chiar, parcă prea conştienţi de «virtuţile» lor... Pe când, dimpotrivă, mulţi dintre cei încărcaţi cu povara a fel de fel de păcate ţin capul plecat, se ruşinează de starea lor, se smeresc, adică. De aceea am zis că mi-s mai dragi!

În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.
Luca, 2, 22 - 40