joi, 25 octombrie 2018

Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască

O data mi s-a intamplat  sa fiu intrebata care este in fond diferenta dogmatica intre Iisus ortodox si Cel catolic. Cel ce ma intrebase era un francez dar la discutie participa si un englez catolic.
- Am sa-ti spun eu cat de simplu se poate - interveni englezul.  Iisus al lor mangaie pe cand al nostru ... pedepseste! 
Orice explicatie dogmatica ar fi fost de prisos asa ca... am zambit condescendent.

Papalitatea a exagerat la un moment dat, de teama probabil sau din cupiditate, si perceptia acelor exagerari a ramas pana azi ca o umbra in credinta catolica. Acesta este motivul pentru care multi credinciosi catolici au o vedere mai curand trans-umanista decat crestina, cazand in alte capcane filozofico-religioase.

Cum am putea sa-L vedem altfel pe Iisus decat ca pe salvatorul nostru? La pedeapsa ne osandim singuri dar crezand in El primim iertare si mangaiere! Soarta intregii lumi sta in milostivirea Sa!
În vremea aceea s-a apropiat de Iisus unul dintre ucenicii Săi și I-a zis: Învățătorule, am văzut pe unul care în numele Tău scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi. Și când s-au împlinit zilele înălțării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Și a trimis vestitori înaintea feței Sale. Și ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalim. Și, văzând aceasta, ucenicii Iacov și Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut și Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat și le-a zis: Nu știți, oare, fiii cărui Duh sunteți? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Și s-au dus în alt sat.”
Luca 9, 49-56

miercuri, 24 octombrie 2018

"Oricine va primi pe pruncul acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește"

RECASTIGAREA NEVINOVATIEI

Lumea este locul pervertirii sufletelor noastre, unde diavolul isi pune intreaga sa inteligenta in a ne ispiti si a ne castiga moartea. Dar tot aici este si taramul luptei noastre pentru curatire. Caci in lumea asta a venit Fiul Omului spre a ne arata ca este cu putinta sa ne recastigam nevinovatia copilului din noi. Oricat de armoniosi am fi... pacatul va lasa urme si nu va trece neobservat! Asa ca singura noastra sansa este lepadare de patimi, si urmarea modelului lui Hristos!


Marturiseam si cu alte ocazii cum ca Portretul lui Dorian Gray, a lui Oscar Wilde este cartea care m-a marcat pentru totdeauna.

Pe scurt: Basil Hallward picteaza intr-o buna zi portretul tulburator al frumosului Dorian Gray. Doar ca, odata cu trecerea timpului, tinarul din tablou imbatrineste, pe cind modelul lui, Dorian, ramine neschimbat. Fiecare fapta, fiecare an trecut lasa pe chipul pictat inca un semn, fara ca acest amanunt sa fie cunoscut de ceilalti; doar creatorul lui, Basil Hallward, stie, iar pentru aceasta e ucis de Dorian Gray. Acesta din urma va ajunge si el la confruntarea fatala cu reflexia sa pictata si va sfirsi, imbatrinit dintr-odata, fara veste, victima misterioasa a imaginii din tabloul pe care atat l-a pretuit. (note de Magda Teodorescu).

Oscar Wilde a trait in timpul in care hedonismul era la loc de cinste iar cartea pare sa fie expresia luptei sale interioare intre obsesia frumuseti si cea a pierderii ei!

Duminica trecuta s-a citit Evanghelia vindecarii demonizatului. Aceasta minune a Mantuitorului are in ea incarcatura unei intregi teologii! Ma opresc insa acum doar la cel tamaduit.
Despre demonizatul din Ghergheseni, Sf Luca ne spune ca locuia în morminte, nu în casă, traind singur, departe de familie si de cei dragi; in nebunia lui se credea liber, desi uneori era pus in lanțuri; umbla gol, socotind că nu are nevoie de haine si credea ca in felul acesta era stăpân pe sine insuși, iar, cand sfarama lanturile, „era manat de demon în ­pustie” (Luca 8, 29). Lumea il ocolea temandu-se de el. Diavolii din el ii umbrisera frumusetea divina!

Dupa ce Mantuitorul i-a scos pe diavoli din trupul sau, oamenii au putut constata ca omul era îm­bră­cat și întreg la minte, șe­zând jos, la picioarele lui Iisus! El isi venise in fire!

Pacatul este instrument al diavolului. 
Indiferent de ce credem noi, pacatul e pacat si nu exista pacat mic sau pacat mare. Orice pacat lasa o urma in noi, ca si timpul! Oricat ar apela la operatii estetice femeile de azi, timpul si pacatele le raman in trupsi li se vad in ochi. Timpul le fura inocenta iar pacatul sufletele, lumina din ochi!

Imi povestea cineva, care a fost in Muntele Athos, ca exista acolo, intr-una din manastiri, un calugar extrem de urat la chip. Inalt, foarte slab, cu o fata descarnata, un nas mare si coroiat, ochii lui, cu corneea sangerie, lacrimau mai tot timpul. Omul acela insa, de indata ce incepea sa vorbeasca cu cinevadespre Dumnezeu... era o lumina. Atat de transfigurat era de iubirea lui pentru Domnul si pentru oameni, iubire  ce izvora din el, incat nimeni nu mai baga de seama cele imperfecte ale fizicului sau!

Azi, cand traim in epoca imaginii ... ce purtam oare in noi, dincolo de frumusetea falsa data de fard si haine? 
Lumina sau intunericul?

Lumea are nevoie de o reinfumusetare, dar nu de una estetica si exerioara ci de una adanca, profunda venita din interior.
Lepadandu-ne de pacat ne recastigam puritatea copilului pe care Domnul il arata discipolilor ca exemplu!

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: "Puneți în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor." Iar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, și se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. 
Și a intrat acest gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare? Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine și le-a zis: Oricine va primi pe pruncul acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește; iar oricine Mă va primi pe Mine, primește pe Cel Care M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toți, acesta este mare. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învățătorule, am văzut pe unul care în numele Tău scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.” Luca 9, 44-50

marți, 23 octombrie 2018

"Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie


Ce înseamna insa a te lepăda de tine insuti?

Sf Ioan Gura de Aur explica aceasta sintagma incepand cu lepadarea de cineva

Asadar cand te lepezi de cineva inseamna ca te departezi de acea persoana pana la indiferenta; nu iti mai pasa de el, oricare i-ar fi  suferinta, nu-l ajuti, nu-l sprijini, n-ai mila de el nici de ti-e frate ori prieten. 

Domnul ne vrea deci la fel de straini si de indiferenti fata de noi si trupul nostru - " să nu ne fie milă de el de este biciuit, surghiunit, ars sau în alt fel chinuit! Dacă ne purtăm aşa cu el, atunci avem milă de el. " zice Sf Ioan.

Hristos nu ne spune numai sa nu avem mila de noi insine ci chiar mai mult: sa ne lepadam se sinele nostru adică: 
„Să n-ai nimic comun cu tine însuţi, ci să te dai primejdiilor, muncilor; aşa suflet să ai, ca şi cum n-ai suferi tu acestea, ci altul!  . Şi n-a spus: „Să se tăgăduiască”, ci: „Să se lepede”. Iar a te lepăda e mai mult decît a te tăgădui."

Si ne mai spune Hristos: Şi să-şi ia crucea lui“. 

Luarea crucii este o consecinta a lepadarii de sine. Insa spre a nu considera ca urmarea lui Hristos este legata doar de momentele de suferinta, El explica pana unde merge aceasta "lepadare de sine". 
Este clar ca detasarea de propria persoana, indiferenta fata de trupul atat de doritor de confort si inclinat spre lene si huzur, trebuie sa dureze toata viata, "in toate zilele", pana la moarte!
"Nu o dată, nici de două ori, ci toată viaţa. „Să ai necontenit, spune Hristos, înaintea ochilor moartea aceasta şi să fii pregătit, în fiecare zi, de junghiere! Mulţi au dispreţuit averile, desfătarea, slava, dar n-au putut dispreţui moartea, ci s-au temut de primejdii. De aceea Eu vreau ca luptătorul Meu să lupte pînă la sînge, să stea în arenă pînă la junghiere. De-ar trebui să sufere moartea, o moarte ruşinoasă, o moarte blestemată, o moarte cu proastă faimă, pe toate să le sufere cu curaj şi, mai mult, să se bucure de această moarte“. explica Sf Ioan Gura de Aur!


„Şi să-mi urmezi Mie!”. zice Iisus, care ne lasa libertatea deplina de a-L urma sau nu!
"Pentru că se poate să suferi chinuri şi să nu-I urmezi lui Hristos, cînd nu le suferi pentru El – că şi tîlharii, jefuitorii de morminte, înşelătorii suferă o mulţime de chinuri -  de aceea, ca să nu socoteşti că sînt de ajuns numai suferinţele, Hristos a adăugat şi pricina pentru care să înduri suferinţele.
-Care este pricina aceasta?

Să urmezi lui Hristos făcînd şi suferind acestea; să suferi toate pentru Hristos şi să ai şi celelalte virtuţi"

căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi?"
 
Apostolul Luca vorbeste despre viata. Matei are o alta varianta, cea comentata dealtfel de Sf Ioan Gura de Aur, in care se vorbeste despre suflet:
"Cel care vrea să-şi mîntuie sufletul îl va pierde; iar cel care-şi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla. Căci ce va folosi omul dacă va dobîndi lumea toată, dar îşi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său ?”

(Matei 16, 25-26)

Ceea ce spune Hristos aici are urmatorul înţeles: 
„Nu vă dau această poruncă pentru că nu vreau să vă cruţ, ci pentru că vreau foarte mult să vă cruţ”. Aşa se întîmplă şi cu ostaşii. Dacă generalul îşi cruţă ostaşii şi-i lasă să stea mereu în cetate, îi pierde şi pe ei şi pe cei din cetate. „Ca să nu vi se întîmple şi vouă lucrul acesta, spune Hristos, trebuie să fiţi pregătiţi necontenit de moarte. Ca şi acum are să izbucnească un cumplit război. Nu sta, dar, înăuntru, ci ieşi afară şi luptă; atunci trăieşti, cînd cazi pe cîmpul de bătaie!” Dacă în războaiele acestea de pe pămînt ostaşul, care este pregătit totdeauna să fie ucis, caută să fie mai viteaz şi mai de neînvins, caută să fie înfricoşător pentru duşmani, deşi, dacă moare împăratul lui, pentru care a pus mîna pe armă, nu are putere să-l învie, cu mult mai mult în războaiele acestea duhovniceşti, unde sînt atîtea nădejdi de înviere, cel care-şi va da sufletul său spre moarte îl va găsi. În primul rînd, pentru că nu va fi biruit iute; în al doilea rînd, pentru că dacă moare va fi călăuzit spre o viaţă mai bună."

Apoi Hristos a spus: Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi?. "Hristos pune pe fiecare faţă în faţă cu sufletul lui." "Ce folos va avea de-ar dobîndi toată lumea, dar şi-ar pierde sufletul? Spune-mi, ce ai cîştiga din faptul că eşti stăpîn, dar ai vedea pe slugile tale desfătîndu-se, iar tu suferind cumplit? Nimic! Acelaşi lucru gîndeşte-l şi de sufletul tău! Cînd trupul se desfătează şi se îmbogăţeşte, sufletul îşi aşteaptă pieirea."
Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” "Hristos stăruie asupra aceluiaşi lucru. „Ai, oare, alt suflet, îţi spune Domnul, ca să-l dai în schimbul sufletului tău?” Nu ai! Dacă pierzi bani, paguba o poţi repara tot cu bani; aşa e şi dacă pierzi case, robi sau orice altceva din averile tale; dar dacă-ţi pierzi sufletul, viata, nu mai poţi da în schimb alt suflet, alta viata. De-ai avea lumea toată, de-ai fi împăratul lumii, n-ai putea să cumperi un singur suflet, chiar de-ai da pentru el toate bogăţiile lumii, cu lumea la un loc!"

"Şi ce e de mirare dacă se întîmplă aceasta cu sufletul, cînd şi cu trupul se întîmplă la fel? De-ai purta nenumărate coroane pe cap, dar dacă îţi este bolnav trupul de o boală de nevindecat, nu-ţi vei putea însănătoşi trupul de-ai da toată împărăţia ta, de-ai adăuga nenumărate trupuri, oraşe şi bani! Acelaşi lucru gîndeşte-l şi despre suflet; dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult despre suflet. Lasă, dar, totul la o parte şi cheltuieşte-ţi toată rîvna numai pentru suflet! Nu te îngriji de lucruri străine! Ingrijeşte-te de tine şi de cele ale tale! Noi cei de astăzi ne asemănăm, în ceea ce facem, cu muncitorii din mine. De pe urma muncii lor n-au nici folos şi nici nu se îmbogăţesc, ci se vatămă mult, că-şi pun viaţa în primejdie pentru alţii, se primejduiesc în zadar şi nu cîştigă nimic de pe urma sudorii şi morţii lor. Şi astăzi sînt mulţi care imită pe aceştia, care robesc în mine pentru îmbogăţirea altora; dar, mai bine spus, sînt chiar mai nenorociţi decît aceştia, cu atît mai mult cu cît pe noi ne aşteaptă şi iadul după aceste munci. Sudorilor muncitorilor din mine le pune capăt moartea; pentru noi însă moartea este început de nenumărate munci. Iar dacă ai spune că îmbogăţindu-te te desfătezi de ostenelile tale, arată-mi că îţi este fericit sufletul şi atunci te voi crede! Că sufletul este bunul cel mai de seamă pe care îl avem. Dacă trupul se îngraşă, iar sufletul se ofileşte nu îţi este de vreun folos buna stare a trupului, după cum cînd slujnica e veselă, bunăstarea slujnicei nu-i de nici un folos stăpînei ei pe moarte şi nici frumuseţea îmbrăcămintei, de vreun folos pentru un trup bolnav. Dar Hristos îţi va spune iarăşi: „Ce va da omul în schimb pentru sufletul lui?” Mereu şi mereu îţi porunceşte să te ocupi numai de suflet şi numai de el să te îngrijeşti."


"Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.” Luca 9, 23-27

luni, 22 octombrie 2018

CINE ZIC MULTIMILE CA SUNT EU?


Asa Si-a intrebat Iisus discipolii.

Ca sa cuantific dragostea si credinta mea ma intreb adesea: "Cine as fi crezut eu ca este daca as fi fost contemporana cu El?"
Este infinit mai usor azi pentru mine dar atunci, in vremea aceea...
Oricate intrebari mi-as pune sunt de prisos. Toate au o singura explicatie: Voia Domnului!

„În vremea aceea, când Se ruga Iisus îndeosebi, erau cu El ucenicii, și i-a întrebat, zicând: Cine zic mulțimile că sunt Eu? Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alții Ilie, iar alții că a înviat un proroc din cei vechi. Și El le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta, zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de către bătrâni și de către arhierei și de către cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învieze.” Luca 9, 18 - 22

sâmbătă, 20 octombrie 2018

BINE SI RAU - LEGE SI FARADELEGE
























Recunosc cu rusine ca in timpul participarii mele la Sf Liturghii, asteptand momentul citirii Sf. Evanghelii, am trait ani de-a randul o disipare de atentie, ispita care nu mi-a permis sa aud, sa inteleg, sa ma concentrez pe durata lecturii « Apostolului zilei ». Asta a facut sa pierd timp in a ma apropia de enorma comoara lasata de Sf Ap Pavel, omul care ne arata, sfidand timpul, de ce si cum vesnicia ne este la indemana prin Hristos !

Dealtfel nici nu aveam pregatirea necesara pentru a intelege… asa ca pot spune si ca nu era vremea. Dumnezeu ne permite sa ne dumirim prin suferinta si la timpul potrivit !
 

Ma gandesc sa meditez mai des la pericopa apostolica. Bogatia cuprinsa in Epistole vine sa pregateasca mintea si sufletul nostru pentru a primi cum se cuvine mesajul evanghelic.


Pericopa apostolica: II Corinteni 3: 12-18: II Timotei 2: 1-10; Evrei 12: 11-13, 25-27
II Corinteni 3, 12-18


Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală,  Şi nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţa sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător. Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos, Ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor  Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. 

II Timotei 2, 1-10

Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus,  Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste.  Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi din roade. Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate. Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morţi, din neamul lui David, după Evanghelia mea,  Pentru Care sufăr până şi lanţuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă. De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava veşnică. 

Evrei 12, 11-13

Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare,dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii. Pentru aceea, îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei slăbănogiţi. Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, aşa încât cine este şchiop să nu se abată, ci mai vârtos să se vindece. Luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel care vorbeşte. Căci dacă aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai mult noi - îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri  - Al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind, a făgăduit: Încă o dată voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul. Iar prin aceea că zice: Încă o dată arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite. 

Sf. Apostol Pavel le explica corintenilor - si noua deasemenea,  ca vechea Lege  s-a schimbat prin Hristos Iisus! Noua Lege indeparteaza formalul si da tuturor regulilor profunzimea necesara schimbarii interioare.
Pentru asta trebuie sa stii ca: 

- Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 
- trebuie sa te intaresti  în harul care e în Hristos Iisus,   
- in suferinta sa- ti aduci aminte  ca El murit si a înviat din morţi,
- sa nu te superi pentru nici o mustrare caci ea e calea spre mai bine caci dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii!





Pericopa evanghelica - din Luca 6, 1-10 si Ioan 15, 17-27; 16, 1-2  - vine sa arate ca Fiul Omului este Domn peste toate şi deci si al sâmbetei. Nimic nu trebuie sa stea in calea binelui, nici o lege nu trebuie sa opreasca facerea de bine!

Luca 6, 1-10. 

Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta?  Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii? Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.  Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină.  Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat.  Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde? Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă. 

Ioan 15, 17-27
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său dar pentrucă nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni, dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: M-au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. 
Ioan 16: 1- 2
Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.




REVENIRE

A trecut ceva vreme ... de cand nu am mai scris. 
Parca niciodata, de la infiintarea acestui blog, nu am stat asa de mult timp departe ...
Desigur pot spune ca absenta mea motivata dar... nu ar fi 100% adevarat

Daca vara m-a tinut departe cu dezradacinarile produse de vacante, caldura si, nu in ultimul rand, lipsa de conexie internet, toamna m-a luat de mana si m-a pus la invatat... 

Asa cum am mai scris aici si in anii precedenti,  Centrul Ortodox de Studii si cercetare Dumitru Staniloae, de la Paris, mi-a oferit sansa, nesperata pentru o persoana de varsta mea, de a studia teologia, apeland la mijloacele moderne de comunicare. Astfel, pe parcursul unui an de studiu, o data sau de doua ori pe saptamana, ma asez in fata calculatorului, ma conectez si devin student! 
Pentru o suma modica am sansa de a urmari timp de un an scolar, din fotoliul meu, de acasa, pe ecranul computerului, niste prelegeri minunate, ocazie cu care, afland lucruri noi, simt ca ma cladesc spiritual. 


In cei 5 ani de cand fac asta, am invatat o multime de lucruri dar, mai mult decat orice, m-am apropiat de Dumnezeu mai in cunostinta de cauza, mai serios!

Unde mai pui ca, pentru cei ce doresc sa participe si nu au surse financiare, exista si varianta de a fi primi burse de studiu oferite de Centrul Staniloae!

La finalul unui an de studiu, ne intalnim cu totii - cursanti, profesori si organizatori - de fiecare data in alt colt al Europei!  


Anul acesta intalnirea a avut loc la Bologna, in Italia.
Cu acest prilej nu numai ca am putut verifica cam ce stim, ce am invatat, dar ne-am cunoscut intre noi, am vazut locuri minunate, ne-am rugat impreuna, am dezbatut cate ceva din intrebarile ce ne preocupa dar, mai mult decat toate astea, am fost in traire cu Dumnezeu, cu inima si gandul la El. 

Stiu ca studiul teologic in sine, strict teoretic, te poate chiar departa de Dumnezeu. Mintea singura nu Il descopera in Duh decat daca inima ta este pregatita sa-L primeasca, caci doar El singur ni se dezvaluie!
Cursurile astea tocmai asta fac: te pregatesc sa fii capabil sa primesti dezvaluirea Sa! 

Dar, daca noi nu-L cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeu nu putem sti
nici daca Dumnezeu ne cunoaste trairile, necazurile şi ispitele noastre.


In opinia parintelui Sofronie Saharov , “esenta pacii lui Hristos sta in cunoasterea desavarsita pe care o avea despre Tatal!” Asemenea si noi, doar cunoscand Adevarul Vesnic vom reusi sa indepartam de sufletul nostru chinurile acestei vieti si sa ne incredintam Lui!
Multumesc Domnului pentru inca un an ingaduit si Ii
Cer iertare pentru toate caderile pricinuite de prea multa bucurie traita alaturi de cursanti si profesori!

Fie ca povestea asta minunata sa continue! 
Amin.