luni, 22 iunie 2015

VARA ... CU NUANTE DE GRI!


Iata ca a venit vara de-a binelea! In calendar!
Pe aici timpul e varatic si nu prea dar nu ma plang de vreme ce caldura imi face mana cat un bustean.
Cerul este gri dar nici nu am vreme sa-l privesc. Ma rog doar sa trec cu bine peste saptamana asta, care este incarcata si care ma va solicita la maximum - nu ca pana acum as fi somat! :)

Vine Dragaica si cu ea magia zilei de nastere a Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan! 
Deja in biserica se citesc pasaje ce il readuc in lumina pe Sfantul Ioan Botezatorul.
 
Şi auzind Ioan, în închisoare, despre faptele lui Hristos, şi trimiţând pe doi dintre ucenicii săi, au zis Lui:
Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul? Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine. După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie? Au trestie clătinată de vânt? Dar de ce aţi ieşit? Să vedeţi un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. Atunci de ce-aţi ieşit? Să vedeţi un prooroc? Da, zic vouă, şi mai mult decât un prooroc. Că el este acela despre care s-a scris: "Iată Eu trimit, înaintea feţei Tale, pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta". Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.  
Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea. Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan. Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă.  
Matei 11, 2-15

Asadar e nevoie de straduinta pentru a cuceri Cerul!
Ajuta-ne, Doamne! 

duminică, 21 iunie 2015

LUMINA DIN NOI

Omul care stie sa se lase in mana Domnului, este un fericit! La ce bun framantarea cu privire la cele ce se vor intampla? Fie ca ne framantam fie ca nu, ele tot vor veni si, cum au venit, asa vor si trece! A te lasa in mana Domnului nu inseamna insa a fi lenes, nepasator si inactiv! 
Lenea e considerata a fi un pacat! 
Omul e dator sa faca cele de cuviinta si, fara grija, cele ce ii sunt date ... i se vor da lui!
Domnul stie de ce avem nevoie, ne cunoaste mai bine decat ne cunoastem noi insine! Stie si cele inca nefacute de noi!
Cat priveste ochii nostri... ei privesc lumea cu lumina ce este in noi! 
Avem in noi lumina, lumina vedem in jur! Avem intuneric... suntem in intuneric. Ochiul interior, cel al constiintei, vede lumea in atata lumina cata poate el sa dea.
Judecam lumea dupa noi, credem despre altii ceea ce suntem noi insine in stare sa facem. Altfel... suntem surprinsi, minunandu-ne ca niste copii!


Caci iata ce mai zice Mantuitorul in Predica de pe Munte:

Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieţii) Matei 6, 22-33

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Imi povestea cineva care a fost in Muntele Athos, ca exista acolo, intr-una din manastiri, un calugar extrem de urat. 
Inalt, foarte slab, cu o fata descarnat, un nas mare si coroiat, ochii lui, cu corneea rosie, ii lacrimeaza mai tot timpul. 
Omul acela insa, de indata ce incepea sa vorbeascu cu cineva... este o lumina. Atat de transfigurat e de iubirea lui pentru oameni, de iubirea ce izvoraste din el, incat nimeni nu mai baga de seama cele imperfecte ale fizicului sau!

Azi, cand traim in epoca imaginii ... ce purtam oare in noi, dincolo de frumusetea falsa, fard si haine? 
Lumina sau intunericul?


marți, 16 iunie 2015

PACEA

Potrivit lui Ioan Scararul, cel ce face milostenie urca, pe scara spre Rai, 2 trepte, dar coboara 6 - caci se mandreste!
Cel care aduce pacea... urca 6 trepte si de coborat... coboara doar 2!
Trebuie sa exersam milostenia in care sa nu intre pacatul trufiei!
Cat despre pace... Domnul sa ne ajute sa o putem aduce pe unde mergem, asa cum au fost meniti Apostolii lui Hristos sa o aduca!

Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre; Nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi. Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: "Pace casei acesteia". Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi. Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă, mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia. Matei 10, 9-15

duminică, 14 iunie 2015

TIMPUL DE DUPA RUSALII...

este unul de o frumusete aparte.

Pana la sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel, trecand prin Sf Sarbatoare a Sanzienelor, nasterea Botezatorului, natura intreaga se bucura si ne bucura! Soarele ne daruieste lumina sa cu maxima generozitate.
Sfanta Scriptura tine si ea pasul, umplandu-ne sufletele cu intelepciunea ei, tinandu-ne treji.

In curand incheiem cu totii anul scolar... Cand a trecut... nu stim, dar... a trecut!
E vremea serbarilor de final, timpul premergator viitoarelor schimbari de scoli, de colegi, de nivel...

Nu am mai numarat de mult zilele pe care, prin binecuvantarea lui Dumnezeu, le traiesc de cand sunt pe lista persoanelor ce au o boala mortala! O sa o fac intr-o zi.
Deocamdata sunt prinsa in viata familiei mele... unde imi caut rostul pentru care Domnul ma ingaduie.
Ma simt destul de epuizata dar stiu ca nu e usor de trecut perioada de dupa chimio-terapie.

Azi este Duminica a 2‑a după Rusalii (a Sfinților Români)

Matei 4, 18‑23
În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi frați: pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari; și le‑a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și, de acolo mergând mai departe, a văzut pe alți doi frați: pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându‑și mrejele, și i‑a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor.


Evanghelia de azi ilustreaza chemarea la apostolat a lui Iisus.


Evanghelistul Matei ne relateaza simplu cum Iisus, ajungand langa Marea Galileei, „a văzut doi frați, pe Simon cel ce se numește Petru și pe Andrei, fratele său, care aruncau mreaja în mare, că erau pescari, și le‑a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!» Iar ei, îndată, lăsându‑și mrejele, au mers după El. Apoi, mergând mai departe, a văzut alți doi frați, pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându‑și mrejele, și i‑a chemat. Iar ei, îndată, lăsându‑și corabia și pe tatăl lor, au mers după El (4, 18‑22).
Relatarea este cutremurator de simpla!
Povestea formarii grupului de Apostoli o intalnim si la ceilalti Evanghelisti, explicata la fel de simplu.

Mantuitorul a ales asadar - drept discipoli - niste oameni simpli, pescari, si le-a zis, cu alte cuvinte: Veniti dupa mine si va ... veti schimba, va voi face sfinti!
Si oamenii astia simpli au devenit apostolii sai, castigand locul intre sfinti!
Sfintii sunt expresia vizibila a lucrarii Duhului Sfant. Fiecare om este chemat la sfintenie!

Chemarea Lui a fost irezistibilă pentru viitorii apostoli, fiind nu una oarecare ci chemarea lui Dumnezeu!
Dincolo de fascinatia exercitata de Iisus, chemarea asta la apostolat a primilor Sai Ucenici  are o anume logica, dupa cum si inserarea ei in Evanghelii!
Caci Evanghelistii nu relateaza povesti ca un fapt istoric ci ca  un simbol.

A­ce­lași fiind „ieri și azi, și în veac” (Evr. 13, 8), Iisus cheamă pe orice om și azi, cu aceeași putere în cuvânt, să‑I devină ucenic.

Chemarea lui Dumnezeu la ucenicie este adresată tuturor, deopotrivă: mari și mici, tineri și vârstnici, bogați sau săraci, învățați sau neînvățați. Important este să o auzim și să o percepem.
Dumnezeu, acum ca si atunci,
ne cheamă la împăcare - caci mulți dintre noi suntem razboi cu El,; ne chea­mă la sfințenie, pentru că suntem pacatosi;  ne cheamă spre lumină pentru ca multi traim in bezna;  ne cheamă de la moarte la viață, pentru că mulți suntem morți desi in viata; ne cheamă la pace, pentru că in suflete si in viata noastra este un vesnic razboi;
ne cheamă la Sfanta Impartasire cu Hristos, pentru a-L avea pe El in noi!
El ne trimite vesnica Sa chemare spre fericire!
Pentru a obtine aceasta e nevoie de toata staruinta care este in launtrul nostru, de rabdare, indrazneala si IUBIRE!
Suntem noi oare capabili sa-L iubim intr-atat incat sa-L urmam, spre a cunoaste fericirea cea adevarata?
E o intrebare de pus in fiecare zi.
Caci nu este om pe lume care să nu fie chemat. Fiecare vine pe lume cu un rost, are o menire în viață. să fie de folos,
într‑un fel sau altul, lumii în care trăiește. De aceea, plecand de la capacitatea noastra de a-L iubi pe Dumnezeu, ar trebui sa meditam la felul in care am reusit sa raspundem noi chemarii Lui de a deveni sfinti "precum Tatal nostru cel din ceruri Sfant este"!


joi, 11 iunie 2015

SI VANTURILE SI MAREA ASCULTA DE EL!


Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? (Matei 8, 23-27)

miercuri, 10 iunie 2015

CU FRICA SI CU CUTREMUR, NU ORICUM!

Asa ar trebui sa ne prezentam in fata lui Dumnezeu!

Intrand in biserica, venim la Sfanta Cina a Domnului!
O facem pentru a ne impartasi, cu Duhul Sfant, apoi cu trupul si sangele Mantuitorului!
El se frange acolo, pe Masa Sfanta, si ni se ofera spre sfintirea noastra!
Cum dar ne-am permite sa ne foim in timp ce El se naste, se rastigneste, moare si inviaza pentru noi?

Cand suntem invitati la masa, la prieteni, ne imbracam frumos, luam un buchet de flori si ne straduim sa nu intarziem. Nu e frumos sa suparam gazda!
Cand ajungem, salutam, ne imbratisam si cautam respectuos sa urmam regulile casei. Nu umblam prin casa oamenilor, nu le deschidem frigiderul si nici nu le tulburam programul.
Nu iesim pe terasa cand se aduce friptura si nici nu plecam inainte ca masa sa se fi incheiat.
De ce atunci, venind la biserica, am intarzia, am vorbi, ne-am plimba pe la icoane, in timp ce se savarseste Liturghia, sau am pleca inainte ca ea sa se termine?
Desigur, si la o invitatie lumeasca, ca si la venirea la biserica, pot fi cazuri speciale, in care regulile nu sunt riguros respectate, insa de ce am fi cu oamenii protocolari si respectuosi si cu Dumnezeu ne-am permite orice?

Se tot vorbeste printre detractori, ca biserica sperie oamenii tot pomenind despre frica de Dumnezeu. Personal constat ca, la noi, la ortodocsi, nu e nici macar condescendenta, ca de frica... nici nu poate fi vorba!

Bisericile noastre sunt pline de credinciosi dar in ele e o continua foiala. Se vine la orice ora, se pleaca la fel, si fiecare isi face "programul propriu"! Vestimentatia este fara nici o noima - gen: trecem si pe la biserica inainte sa iesim la plaja asa ca... ce daca suntem sumar imbracati!

La catolici... unele locasuri de cult sunt de-a dreptul goale, insa cei ce vin la Liturghie... o fac cu smerenie!

Frica de Dumnezeu implica respect, rigoare, reguli, ascultare.
Desigur, El e bun, drept, iertator... dar nu putem sa-L tratam ca pe prietenul cu care mergem la o bere!

In Casa Domnului trebuie sa fim cuvinciosi, smeriti, atenti la Cuvintul Sau! Nu e destul sa ne chemam crestini, sa mergem sa ne inchinam la icoane, fara sa facem cele cuvenite; nu e primita nici o ruga daca nu respectam legile Lui - si pe cele de buna cuviinta ca si pe cele de buna omenie!

Caci zice Domnul:

Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.
(Matei 7, 21-23)

luni, 8 iunie 2015

DESPRE STRESS

Oare o fi intamplator ca stressul a dat peste noi odata cu procesul de secularizare?
Am preluat oare grija care odinioara apartinea Domnului?
Nu stiu insa este evident ca ne lasam coplesiti de ganduri anticipand variante, construind scenarii... Mintea noastra este ocupata cu lucruri care ne obosesc si ne tin adesea departe de cele bune!
Am schimbat ierarhia in viata noastra si asta ne... stresseaza!
"Ajunge zilei răutatea ei. e scris in Evanghelia lui Matei! 
La ce bun sa punem si noi alte griji si ganduri stressante. 
In fond niciodata nu suntem cu adevarat pregatiti pentru surprizele vietii asa ca, mai bine traim acum ce avem de trait si ne vom mobiliza pentru cele ce vor veni... cand vor veni!
 

Ev. Matei 6, 31-34; 7, 9-11

Zis-a Domnul: să nu duceţi grijă, zicând: oare ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca? Căci toate acestea la caută păgânii; doar ştie Tatăl vostru cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea. Ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă. Drept aceea, nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de sine.
Ajunge zilei răutatea ei.
Cine între voi este omul acela, de la care cerând fiul său pâine, el să-i dea piatră? Sau de-i va cere peşte, el să-i dea şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, cel din ceruri, va da cele bune celor care cer de la Dânsul.

sâmbătă, 6 iunie 2015

SPRE DESAVARSIRE!

Ma gandeam ieri, cand nu am avut ragazul sa deschid computerul, ca ar trebui sa scriu despre felul in care inteleg eu sa iubesti.

joi, 4 iunie 2015

DESPRE... CASATORIE

Cea dintai minune a Mantuitorului a fost la Nunta din Canna Galieeii! Si nu intamplator!
Una din cele 7 Sfinte Taine este cea a casatoriei.
Si nu e vorba aici nici de concubinaj si nici de cununia in scop de colecta de fonduri! 
Cununia pune doi oameni, un barbat si o femeie, in comuniune cu Sfanta Treime! 
Cei doi - mirele si mireasa - vor intemeia o cumunitate, o familie, binecuvantata de Dumnezeu Intreit Sfant! 

Pr Vasile Gavrila, care are si un doctorat cu tema Cununiei, spunea intr-un interviu:
"Căsătoria, cununia, unirea dintre bărbat şi femeie, dintre mire şi mireasă, a fost gândită de Dumnezeu şi împlinită de Dumnezeu având o icoană, un prototip:  familia; 
Prin cununie aceasta este chemată să devină o icoană şi cum anume? 
În primul rând, atunci când Dumnezeu a zis "să facem om după chipul şi spre asemănarea noastră". 
Şi l-a făcut, spune, bărbat şi femeie; 
Apoi care a fost icoana Tatălui? Fiul. 
Pentru familie, care a fost icoana pe care a avut-o Dumnezeu? 
Icoana a fost unirea dintre Hristos şi Biserică, (unire) ce avea să se împlinească în timp, dar la Dumnezeu aceasta deja exista, era. Dumnezeu vede înainte, pentru că El este în afara timpului şi spaţiului. La Dumnezeu, timpul este un Astăzi continuu. Şi astfel, pentru familie, icoana unirii lui Hristos cu Biserica devine icoană de împlinit, adică noi, la rândul nostru, trebuie să împlinim icoana aceasta în viaţa noastră, caci o avem şi model. 
Unirea dintre Hristos şi Biserică a fost prototip, şi pentru noi devine model."
Cununia e o Sfanta Taina pentru ca orice se atinge de Hristos devine sfant!

Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter". Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire". Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter. 
Matei 5, 27-32
Timpul LUMII se va sfarsi - nu oricum ci cu... o fericire. 
Mântuitorul a spus nouă fericiri in Predica de pe Munte. 
În Apocalipsă  găsim  cea de-a zecea fericire: 
"Fericiţi cei chemaţi la cina Nunţii Mielului!" 
Acolo se împlinesc toate, acolo se desăvârşeşte timpul, în comuniunea de la Cina Nunţii Mielului. 
Cu cine face Mielul nunta şi Cina? Cu Biserica,  Mireasa Lui!

miercuri, 3 iunie 2015

O ZI DE MIERCURI

Postul sfintilor Sf Petru si Pavel incepe luni!
Vara ar trebui sa se simta in drepturi. Eu insa azi am purtat o haina de piele! Ma tem ca va fi una din acele veri de o saptamana! :)
Dar... tot mai bine decat zaduf!
Altfel... inca putin si copiii intra in vacanta!
Sanatosi sa fim!

Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban. Matei 5, 20-26

In mod firesc judecam lumea dupa propriile noastre masuri! Mare parte din certurile dintre oameni se datoreaza acestui fapt! 
Ingaduinta fata de neputinta semenului nostru de a fi pe masura pretentiilor noastre ne lungeste viata!
Da-ne, Doamne, putere si intelepciune sa facem precum ne-ai invatat!

 

marți, 2 iunie 2015

AZI ... DESPRE FERICIRE

 MOTTO
"Fericirea ca obsesie este o sursa sigura de nefericire!"  Andrei Plesu

"Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă" (Wikipédia)


Omul a fost creat sa fie fericit! 
ACOLO, IN GRADINA RAIULUI, EL ERA IN STARE DE FERICIRE DEPLINA!
Dar era necazut in pacat!

Se spune ca "ratiunea pura, rece, impiedica simtirea fericirii". Caci fericirea se naste in minte si se traieste in suflet! 
Nefericirea se instaleaza in suflet si monopolizeaza mintea, impiedicand-o sa mai rationeze corect! 
Asta am simtit prin propria-mi traire a durerii si a descoperirii personale de dupa!

Astazi se pare ca trebuie sa fim fericiti, dar meritam oare sa fim fericiti, suntem in stare sa fim fericiti?

Trairea fericirii pamantene dureaza o zecime de secunda!
Goethe spunea ca daca si-ar aduna clipele de fericire din viata lui nu ar insuma cateva minute! Si el a fost un longeviv!
 
 A fi fericit depinde de predispozitia genetica a individului, de nivelul lui de educatie spirituala (pentru ca omul cu spirit elevat intelege altfel fericirea si suferinta) dar si de experienta unei suferinte extreme care sa produca, la nivelul constiintei,  o ruptura prin care se  poate ajunge la fericire! 
Cata constiinta, atata fericire!

"Disperarea este conditia de a ajunge la transcendent" - zicea Sorin Lavric intr-un interviu. 
Suferinta, dupa propria mea experienta,  te ajuta sa vezi cu ochii sufletului, sa capeti perspectiva, te trezeste, te desteapta!

Tot ce este azi vandut consumatorului contemporan ca a fi fericire, nu este decat o chestie de confort, de desfatare, placeri frivole, manifestari ale orgoliului - stari care trec repede, unele dand chiar dependenta, fiind nevoie mereu de "marirea dozei" pentru a fi "fericit".
A considera ca fericirea tine de casa, masina si vacante, conturi grase, sex si altele de felul acestora este absolut o confuzie intre huzur, mandrie si fericire!
Cand le ai pe toate acestea... constati cu stupoare ca banuiai ca iti vor aduce mai multa... "fericire" ! Exista mereu o umbra... un "ce", un gol pe care nu mai stii cu ce sa-l umpli si cauti cu disperare alte placeri care sa ti-l umple! 
Cu cat placerile, asa-zis aducatoare de fericire, sunt mai "pacatoase", cu atat tristetea de dupa... e mai mare! 
Caci exista mahmureala dupa orice exces!

Azi este "nedemn" sa suferi si este obligatoriu sa fii fericit!

E nevoie mereu, asadar, sa taiem legaturile care percep vreo suferinta. Doar traim in epoca analgezicelor, a axioliticelor! 
Asta insa ne taie si drumul spre cunoasterea fericirii adevarate!

Crestinismul are propria teorie cu privire la fericirire, cultivand  cele trei virtuti cardinale - credinta, speranta si iubirea, si asezand suferinta la loc de cinste.
Un crestin creste spiritual atunci cand sufera caci credinta, spunea dl S.Lavric si sunt de acord cu asta, "are puterea de a transfigura realitatea" . Astfel omul care crede poate trece dincolo de chin - traind fericirea mistica. 
Saltul produs in momentul suferintei se face, pentru un crestin, prin unul dintre acesti trei vectori
Suferinta deschide ochii mintii, permitandu-i sa intrezareasca fericirea.
Speranta, in promisiunile lui Dumnezeu, este odgonul de care ne prindem spre a iesi din abis, este convingerea ca dincolo... e mereu Cineva care ne iubeste si e Ceva care ne salveaza.
Apoi iubirea este esentiala in cautarea fericirii! 
Iubirea de aproape este insasi cheia gasirii unei fericiri in care credinta da putere spre explorarea capacitatii de a iubi.

Omul a fost facut sa fie nemuritor si sa traiasca fericit in Imparatia fara de sfarsit a lui Dumnezeu. 
Caderea omului prin neascultare i-a adus moartea si pedeapsa de a manca paine castigata prin sudoarea fruntii, dar amintirea nemuririi si dorul de ea, precum si vocatia fericirii, nu i le-a luat nimeni, el avand sansa mantuirii si putinta de a trai fericirea deplina in imparatia lui Dumnezeu, gratie sacrificiului hristic! Blaise Pascal spunea :  
"Ce ne îndeamnă la această sete eternă (de fericire) şi la această neputinţă(de a o gasi), dacă nu faptul că a existat cândva în om o fericire adevărată, din care nu-i mai rămâne acum decât semnul şi urma goasă pe care el încearcă s-o umple cu tot ce-l înconjoară, căutând în lucrurile absente ajutorul pe care nu-l obţine de la lucrurile prezente, dar care sunt toate incapabile să i-l dea, pentru că această prăpastie nesfârşită nu poate fi umplută decât de un lucru infinit şi imuabil, adică de Dumnezeu însuşi."

Dar ... fiecare isi cauta singur fericirea si, daca nu e capabil sa o gasesca, o fabrica din lucrurile pe care le are la indemana, sorogat oferit de lume, mintindu-se ca a gasit acel "ceva", dupa care sufletul lui tanjeste si va tanji pana  la moarte. 

Cautarea de Dumnezeu, este implicita cautarii fericirii, si cautarea asta, chiar si nerecunoscuta sau nestiuta, exista in fiecare!

In cuvantarea de pe Munte, Iisus ne da cheia fericirii!
De am fi capabili sa nu ne lasam corupti de lume si sa facem ce ne spune El... am fi fericiti si in momentele in care ajungem sa traim marile nefericiri!

Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. 
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. 
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. 
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. 
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. 
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. 
Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. B
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. 
 Matei 4, 23-25; 5, 1-13

luni, 1 iunie 2015

IUBIRE, INGADUINTA, IERTARE SI RUGA

Cate sanse dam oare noi, in viata asta, celor ce ne gresesc?
Uneori tinem o viata ranchiuna si nici nu mai vrem sa-l vedem pe cel ce ne-a suparat!
Domnul insa zice ca trebuie sa insistam pe langa aproapele care ne-a gresit: sa-i vorbim intre patru ochi, apoi cu martori, apoi cu intelepti, cu preoti si, abia dupa ce am epuizat toate caile reconcilierii, avem dreptul sa ne devina indiferent sau sa-l socotim tradator - caci de urat nu poate fi vorba!
Daca am face asa, inima noastra nu s-ar serpezi in acreala urii!

Ev. Matei 18, 10-20 
Zis-a Domnul: căutaţi ca să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mai mici, căci vă spun vouă că îngerii lor din ceruri totdeauna privesc faţa Tatălui Meu, care este în ceruri; căci Fiul Omului a venit să mântuiască pe cei pierduţi. 
Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi i se rătăceşte una din ele, au nu lasă pe cele 99 în munţi şi se duce de caută pe cea rătăcită? Şi dacă se întâmplă să o găsească, adevăr vă spun vouă că se bucură de ea mai mult, decât de cele 99, care nu s-au rătăcit. Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru, cel din ceruri, ca să piară vreunul dintre aceştia mai mici. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi-l mustră între tine şi el singur; dacă te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, mai ia împreună cu tine încă unul sau doi, ca din gura a două sau trei mărturii să se sprijine orice cuvânt. Iar de nu-i va asculta pe ei, spune-l soborului Bisericii; şi de nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. 
Adevărat vă spun vouă: oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer; şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. Iarăşi vă spun vouă că, dacă doi dintre voi se vor uni pe pământ pentru un lucru pe care îl vor cere, se va da lor de Tatăl Meu, care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Amin

Si mai zice Domnul ca rugaciunea impreuna este una pe care o aude si careia ii raspunde negresit!
Eu am practicat-o, si pot spune ca este ceva ce  merita trait! 
Anul trecut, pe vremea asta, prietena mea de peste mari si tari ma insotea, trezindu-se cu noaptea in cap - din pricina diferentei de fus orar - ca sa ne rugam impreuna pentru sanatatea mea! Si nu ne-am vazut niciodata fata catre fata!

Multumesc, draga mea Martha!
Domnul sa fie cu tine cand Il chemi!

VECERNIA PLECARII GENUNCHILOR

Ingenuncherea in zi de duminica sau de mare sarbatoare a fost interzisa de Sfintii Parinti ai Bisericii, tocmai pentru ca bucuria zilei de praznic, a sarbatorii, sa fie deplina. 
 
De Rusalii, chiar daca este Praznic Imparatesc si Duminica, preotii si credinciosii ingenuncheaza!
Asta pentru ca este coplesitor de mare darul Duhului Sfant si plecarea genunchilor arata starea de smerenie si de rugaciune staruitoare, necesare pentru a fi vrednici in fata  Pogorarea Sfantului Duh.

Aceste rugaciuni, de o bogatie teologica extraordinara, sunt atribuite  Sfantului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (560-638).

In ziua de Rusalii, dupa Liturghie, stand in genunchi in fata Sfintelor Usi ale altarului, preotul citeste sapte rugaciuni, care invoca ajutorul Sfintei Treimi, amintind de cele sapte daruri ale Sfantului Duh care s-a pogorat in ziua Cincizecimii.
In aceste rugaciuni, foarte impresionante, preotul cere indurare pentru noi, ca si pentru cei adormiti in Domnul.
Datorita faptului ca cele sapte rugaciuni se citesc in genunchi, slujba aceasta se mai numeste si Vecernia plecarii genunchilor.
Cele sapte daruri ale Duhului Sfant, de care se aminteste in rugaciunile plecarii genunchilor, sunt:
duhul temerii, duhul tariei, duhul sfatului, duhul stiintei, duhul cunostintei, duhul intelegerii, duhul intelepciunii.

Primele doua daruri sunt  faptuitoare: temandu-ne ne retinem de la rele si cu taria ne vom stradui in  cele bune!
E doar o prima etapa!
Daca harul Sfantului Botez mortifica omul cel vechi spre a permite devenirea celui nou, darurile Sfantului Duh reinoiesc si amplifica forta  de cunoastere a sufletului si staruinta in credinta, dupa ce sufletul nostru L-a cunoscut pe Dumnezeu. Ele sunt daruri de deschidere a mintii si de evolutie a ei inspre Dumnezeu. Ele devin fructuoase  numai cand s-au dezvoltat in noi suficient de mult capacitatile intelectuale, care colaboreaza cu ele spre o comuniune desavarsita cu Dumnezeu! 
Viata in duh insa nu se poate cunoaste decat dupa debarasarea de patimi!
Sa fim, asadar, In Duh si Adevar nu este cu putinta decat fiind curati!
Asta e lupta pe viata a unui adevarat crestin!
Inlaturand, prin pocainta, strat cu strat, patimile noastre, puterea darurilor devine mai vizibila, aureoland fiinta noastra.  Astfel, pas cu pas, incepem sa simtim  puterea ce lucreaza in noi la aceasta curatire.
Duhul Sfant la inceput isi arata  puterea Sa,  pentru ca pe urma sa-si arate  lumina, pana la  iluminarea deplina ce va sa irumpa in constiinta noastra.