PERIPLU BIBLIC DE LA VECHIUL TESTAMENT LA DELACROIX (7) LUPTA LUI IACOB CU DUMNEZEU

Capitolului 32 din Facerea, cel in care se descrie lupta lui Iacov de pe malul ... "Luptei" (Iaboc insemnand "lupta"!), ramane o adevarata provocare!

Hermeneutii au analizat acest fragment, considerat de toti  unul dintre cele mai misterioase texte ale Bibliei.  Pictori renumiti au transpus in imagine si culoare scena, Delacroix fiind unul dintre acestia.
Toti au incercat sa dezlege cumva misterul incontestabil al pasajului, unii fascinati, altii starniti de paradoxurile lui generatoare de controverse. 
Unii, din ratiuni ce tin de tentatii simbolistice ori din obsesia de a merge impotriva curentului, au pierdut calea.  

Am sa incerc aici sa sintetizez, fara pretentii eshaustiv-intelectuale, cam ce mi-a ramas mie in minte dupa ce am citit cate ceva, idei care m-au fascinat si m-au atins personal!

Asadar, in capitolul 32 din Facerea, gasim descrierea,
luptei lui Iacov cu... "cineva".
In cuvinte putine dar pline de contraste, textul invita la cautarea unei chei, la descifrarea unui intuit mister.

Iacov, sfatuit de Dumnezeu, cel care se reintorcea la casa tatalui sau, in Canaan, nu mai era chiar cel care plecase in pribegie, in urma cu 20 de ani. Acum era matur, avea familie (2 sotii, 11 copii si unul pe cale sa se nasca, mezinul Benjiamin!) si era bogat - avand multime

de bogatii,  de turme si de robi ! 

Totusi  ceva ramasese neschimbat! Teama unei confruntari sangeroase cu fratele sau, Isav, ramasese aceeasi !

Asigurat cumva ca Dumnezeu ii era in preajma (dupa ce vazuse cetele de ingeri ai Domnului), Iacov isi ia totusi toate masurile de precautie, in cazul unui atac, incepand  trimiterea de daruri catre frate sau. 

Dupa ce isi pune familia la adapost, trecand-o raul Iaboc, el revine pe malul opus si asteapta, treaz de aceasta data, o confruntare pe care poate chiar o simte, o intalnire pe care o spera sau o intuieste! 
Separarea de familia lui si de ceilalti devine esentiala, de veme ce o cauta, singuratatea fiind o conditie fara de care nu te poti intalniri cu Dumnezeu!

La un moment dat, Cineva il ataca, si Iacov se lupta cu Acela pana la ivirea zorilor. Cine sa fie acest "cineva"? 

Este „un om“(cum traduce Septuaginta)  sau este "un înger", cum aflam din Cartea lui Osea (12, 4-5)?

Este oare Dumnezeu Insuşi ("Israel" înseamna „cel ce s-a luptat cu Dumnezeu“) ori este om, Dumnezeu si inger, laolalta? Este cineva care luptă impotriva lui Iacov sau împreună cu el? 

Ar putea fi  împotriva lui Iacob si totodata impreună cu el?

O multime de hermeneuti, teologi, cercetatori, filozofi, au incercat, si inca mai incearca, sa dea un raspuns acestor intrebari pe care textul le genereaza.

Pentru crestini  Acela este mai mult decat un inger, ori un mesager. EL este Dumnezeu Insusi in trupul unui om, prefigurare a lui Iisus Hristos, Dumnezeu intrupat!

Daca in noaptea petrecuta la Betel, pe drumul spre Masopotania, Iacov traieste in vis o revelaţie - prin care afla taina lui Dumnezeu si primeste niste responsabilitati - pe malul Iabocului, tot noaptea, in stare de veghe de aceasta data, el se intalneste cu Dumnezeu in Persoana! 

Lupta dintre cei doi este, la prima vedere, este lupta dintre doi oameni, Domnul luand infatisare de om, "golindu-Se pe Sine, intocmai lui Hristos", pentru ca Iacov, vazandu-L, sa  
supravietuiasca! 

Intunericul noptii pare sa fie o conditie: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" zice Acela care, "văzând (...) că nu-l poate răpune, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura!"

Zorii mijesc iar Iacov refuza sa-L elibereze pe adversar insa, si, intelegand ca nu se luptase cu un om oarecare,  vrea sa stie cine i-a fost adversarul si intreaba care ii este numele. 
Nu il va afla caci acesta este un cuvant sacru, pe care omul 

nu-L poate rosti! (Pentru ce imi ceri numele? El este minunat).

Desi este nevoit sa-si lase atacatorul sa plece  fara sa-i afle numele, Iacov va intui totusi ca „l-a vazut pe Dumnezeu fata in fata”.
Pentru Iacov finalul acelei lupte, in care nu a fost in mod evident invingator, nu este unul lamuritor asa ca cere o binecuvantare! "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta"!
Atunci adversarul il intreaba:"Care îţi este numele?"

Acesta este momentul cheie in care viata lui Iacob basculeaza complet! 
Şi el a zis: "Iacov!" Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"

Asadar lupta nu are invinsi pentru ca miza este alta!
Iacov Ii tine piept lui Dumnezeu, si aceasta atingere il  debaraseaza de orice frica, fiind astfel invingator in fata oamenilor (unchiul si socrul sau,Laban, cu toti ai sai, ca si  Isav, fratele sau)! 
Lupta corp la corp cu Dumnezeu i-a adus lui Iacov, pe langa  aceasta intangibilitate, si alte cateva beneficii esentiale.

- Mai intai el capata un nou nume, Israel, care vorbeste de la sine, inseamnand „cel care a iesit invingator cu Dumnezeu”!
- Primeste si o binecuvantare meritata, care vine sa o faca uitata pe cea obtinuta prin inselaciune de la tatal sau!
- Mai presus de orice insa, Iacov traieste o transfigurare,
devenind un om nou! 
Dincolo de toate acestea, rana capatata in lupta, alaturi de noul sau nume, vor face ca aceasta renastere sa poata fi vizibila, sa fie perceputa si de ceilalti.

Cele doua intalniri tainice, care incadreaza exilul sau, fac din Iacov  un personaj special prin natura relatiei sale cu Dumnezeu, care l-a insotit efectiv in toti cei 20 de ani, de la plecare si pana la intoarcere. 

Aparitia lui Dumnezeu, in somn, la Betel, si intalnirea, fata catre fata cu Acesta, in stare de veghe, la Iaboc, sunt dovada evolutiei sale spirituale, petrecuta in tot acest timp, o dovada a cresterii capacitatii sale de perceptie a divinului!

Alaturi de Avraam si Isaac, Iacov/Israel este cel de-al treilea patriarh al iudeilor.
El va purta numele poporului sau iar copiii lui vor fi conducatorii primelor triburi din care se va naste statul Israel de mai tarziu.

Si ar mai fi cateva aspecte care fac din Iacov un personaj unic: 

- A fost primul care a pleacat din Tara Canaanului, dupa unii anticipand astfel exilul de mai tarziu al poporului evreu.

- Intoarcerea lui din exil sta la baza idei potrivit careia poporul evreu este predestinat sa se intoarca pururea in tara promisa!

- Potrivit Bibliei, Iacov este primul om care a stabilit cu Dumnezeu o relatie de parteneriat, de colaborare, si nu una de supunere neconditionata!

Ma opresc aici, chiar daca nu am atins nici o zecime din cele cate s-au spus si scris despre acest subiect. 

Parcurgand acest text, analizandu-l, poti intelege ca, asa cum Iacob a trebuit sa lupte pentru a renaste, fiecare dintre noi avem de purtat propria noastra lupta. 

Provocarile vietii sunt tot atatea sanse de a evolua, de a creste spiritual, de a ne transforma, de a deveni omul pe care il asteapta Dumnezeu in capul scarii ceresti! 

Fiecare experienta, care lasa in trupul nostru o rana, este o treapta urcata, fiecare batalie este o izbanda fata de noi insine si fata de lume, si o apropiere de Dumnezeu, care se coboara pe Sine pentru ca noi sa putem ajunge! 
Minunat, nu-i asa?

Va urma...

Urmatoarea  si probabil ultima postare legata de acest subiect va fi dedicata picturii lui Delacroix, de la care a pornit totul!

SARBATOAREA SF. ANDREI, CEL INTAI ALES

„Necercetate sunt judecățile lui Dumnezeu și nepătrunse căile Lui, prin care atrage neamul omenesc la mântuire. Aceasta o putem dovedi cu exemple din chemările evanghelice. Căci a ales pe Andrei și pe Petru și pe ceilalți apostoli fără ca aceștia să se fi gândit la leacul mântuirii lor printr-o alegere a harului." Sf. Ioan Casian
În vremea aceea stăteau Ioan, împreună cu doi dintre ucenicii lui, și, privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Și cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta și au mers după Iisus. 

Iar Iisus, întorcându-Se și văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutați? Iar ei I-au zis: Rabbi (care se tâlcuiește: Învățătorule), unde locuiești? El le-a zis: Veniți și veți vedea. Au mers deci și au văzut unde locuia; și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi, care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus, era Andrei, fratele lui Simon-Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, și i-a zis: Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește: Hristos. Și l-a adus la Iisus, Care, privind la el, i-a zis: Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa, ce se tâlcuiește: Petru. Iar a doua zi voia să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii, pe Iisus, Fiul lui Iosif din Nazaret. Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată cu adevărat israelit în care nu este vicleșug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? 
A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Și i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.” 
Ioan, 1: 35-51

PERIPLU BIBLIC - DE LA VECHIUL TESTAMENT LA DELACROIX (6) - IACOV SI EXPERIENTELE SALE

Calatoria pe care mi-am propus-o pare sa se apropie de final!
Spun "pare" pentru ca simt ca pentru mine ea abia incepe.
Gustul pentru Cartea Sfanta sporeste cu cat te afunzi in text, minunandu-te de Cuvant, la fiecare... cuvant!

Parcursul lui Iacov, care devine patriarhul Israel,  desi obtinuse binecuvîntarea tatalui prin siretlic,  si care "s-a luptat cu Dumnezeu (Ingerul Domnului?)… şi a ieşit biruitor“(Fac, 32, 28) -  ne contrariaza, ne starneste si, in aceeasi masura, ne farmeca.

El este si ramane un erou care a cunoscut transformarea fundamentala prin doua intamplari cruciale:

- revelatia, avuta la Betel, pe cand pleca din Canaan, (cand a vazut scara ceresca).Fac. 28, 11-22
si
- lupta, pe care a purtat-o cu Dumnezeu (îngerul), pe malul raului Iaboc,  la intoarcerea din pribegie, (Fac., 32, 13-31)

Ambele evenimente isi au rolul lor precis - pe de o parte in castigarea unei legitimitati ca si conducator al unui viitor popor mare si ales, promis de Dumnezeu, iar pe de alta parte in renasterea lui ca om!

Dar sa ne reamintim episodul Betel:

"Ajungînd însă la un loc, a rămas să doarmă acolo… Şi a visat că era o scară, sprijinită de pămînt, iar vîrful ei atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi coborau pe ea. Apoi s-a arătat Dumnezeu în capul scării şi i-a zis: «Eu sînt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pămîntul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pămîntului…»

Ar trebui sa tinem cont ca, desi fugar, Iacov avea totusi

binecuvîntarea tatalui, mai exact, o avea, chiar daca o obtinuse in mod ilicit - si prin asta era totusi moştenitor.
Aceasta calitate ii permitea sa-L invoce pe „Dumnezeul părintelui său Avraam“. 
Dar, pentru a avea autoritate in fata comunitătii,  nu era deajuns. Asadar nu numai frica de fratele sau l-a obligat sa plece ci si aceasta impostura in care se afla fata de cei carora trebuia sa le fie conducator!

Dar iata ca, in locul pe care il va numi Betel (care se traduce „casa lui Dumnezeu“) EL, Dumnezeu, i se arata pe neaşteptate, alinandu-i  singuratatea si linistestindu-i dubiile, consfintindu-l  conducator.
Caci Dumnezeu ii apare in vis si Se dezvaluie pe Sine lui Iacov, aratandu-Si taina Sa, si facandu-i fugarului Iacov o propocire, care nu avea nimic de-a face cu Iacov-persoana, ci cu o comunitate in devenire ale carei destine le va avea acesta in grija :
„Se vor binecuvînta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pămîntului“.

In vis, pe cand ii arata scara care duce spre cer, Dumnezeu ii promite lui Iacov prosperitatea pe pamant. 

In locul acela, Iacov este recunoscut conducator, purtator si continuator al tradiţiei, o verigă in lantul patriarhilor. 

Nu persoana lui Iacov era importanta in acel moment  ci „funcţia“ lui de legatar al unei deveniri universale.
Ca si lui Abraham, Dumnezeu ii promite si lui Iacov urmasi nenumarati care vor umple pămîntul.

Miscarea ingerilor pe scara cerului, este si ea o dezvaluire a lui Dumnezeu care ii descopera lui Iacov, în vis, taina celor nevazute - acea lucrare neobosită a slujitorilor cereşti pe verticala realitatii divine!

Vazand cele nevazute, Iacov devine lucrator al lui Dumnezeu pe pamant, pe orizontala!
Prin promisiunea descendentei, este insarcinat sa duca lucrarea lui Dumnezeu in mijlocul unei comunităţi care avea sa creasca si sa devina un popor numeros! 

Vorbele pe care Dumnezeu i le spune lui Iacov in vis sunt convingatoare, percutante, profetice si de neuitat!

Iata ca, intre noaptea de la Betel si noaptea de la Iaboc s-au asternut 20 de ani, ani petrecuti in pribegie, ani de munca, de umilinte, de nevointa dar si de bucurii, impliniri, de acumulari!

Iacov, sfatuit de Dumnezeu, se reintoarce in Canaan.

Dar revenirea insemna si reintalnirea cu Isav, fratele sau. 

Pe drum Iacov "a văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu!"  si, in mod evident, acest lucru l-a incurajat (pericolul de a fi atacat de fratele sau exista iar constiinta lui il mustra indeajuns incat sa-i sporeasca frica).

Incercand sa evite o confruntare sangeroasa cu Isav, pe care il stia decis sa-l ucida, Iacov pune la punct un plan riguros pentru a evita conflictul.

Isi imparte tabara in doua si pregateste daruri nenumarate pentru Isav, pe care le trimite in serii succesive, prin emisari. (Fac.32, 20-21) Căci îşi zicea: "Voi îmblânzi faţa lui cu darurile ce-mi merg înainte şi numai după aceea voi vedea faţa lui, şi aşa poate mă va primi". Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără. 

Dupa ce isi trimite solii de pace, Iacov, "speriat foarte " s-a adresat lui Dumnezeu cu o rugaciune:

"Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine, Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere; Izbăveşte-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copii. Căci Tu ai zis: îţi voi face bine şi voi înmulţi neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulţimii".

(Fac.32, 9-12)

Nelinistea il trezeste din somn si decide sa-si puna familia la adapost, inainte de a cunoaste intentiile lui Isav, si

"s-a sculat noaptea şi luând pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi, a trecut Iabocul prin vad. Iar după ce i-a luat şi i-a trecut râul, a trecut şi toate ale sale."

El insa nu ramane in tabara familiei ci revine pe malul celalalt, ca si cand urma sa se intalneasca cu cineva,
asteptand, probabil incordat, invaluit de intunericul noptii.

Si textul spune:

Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.

Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el. Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta". Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!"
Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!" Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" 

Şi l-a binecuvântat acolo. Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică "faţa lui Dumnezeu", căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! " Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el şchiopăta din pricina şoldului.
De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul acestui muşchi.

Precum intelegem din text, a fost o lupta lunga dar fara invins si fara invingator! 

Spre deosebire de noaptea petrecuta la Betel, unde Iacov traieste o revelaţie afland taina lui Dumnezeu si primind responsabilitati, la Iaboc el Il intalneste pe Dumnezeu in Persoana! Nu mai e vis, e traire pura!

Acolo, pe malul acelei ape, al carei nume inseamna "lupta", in noaptea intunecata, Iacov omul este singur, fara slugi, fara familie fara bogatii, un anonim. E treaz si asteapta si, la un moment dat, este atacat si Cineva s-a luptat cu dânsul până la revărsatul zorilor !

Dupa aceasta lupta, ziua il va gasi pe Iacov renascut: un om nou, purtand un nume nou si o rana la incheietura coapsei, in chip de pecete, binecuvantat fiind de  Dumnezeu Insusi!

Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!" 

"Şi l-a binecuvântat acolo"...

Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el 

şchiopăta din pricina şoldului.

Va urma

VAI de noi si de corectitudinea noastra politica

Pericopa de astazi continua Vai-urile Mantuitorului!
Desi ele sunt dedicate fariseilor si carturarilor timpului lui Iisus, ne foloseste si noua avertismentul. 

Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.

Ori fatarnicia noastra, a celor de azi este atat de vizibila! 
Nu ne preocupa decat ceea ce se vede si nu mai avem timp si nici chef de cele care ne bantuie si sapa in ascuns!
Vorbele Mantuitorului ne biciuie obrazul!

Gaselnita a vremii noastre - acest Politically Correct - ce este altceva decat fatarnicia adusa la rang de lege?
Potrivit acestui nou tip de comportare sociala, Hristos a fost rastignit pentru ca nu a fost politically correct ! 

Conform unei definitii luata de pe net, politically correct,  este un termen importat de peste ocean, nascut "intr-o Americă cuprinsă de o frenezie a politically correctness-ului." care a devenit un concept, un mod de viata!
Termenul si-a modificat semantica prin exagerare!

Nu mai e vorba de corectitudine ci de pura fatarnicie. 

Azi nu pot sa spun arabului "arab", ca nu cumva sa se simta  discriminat(?), nici negrului "negru", din acelas motiv, de "tigan" nici nu mai vorbesc, desi in toate cazurile este purul adevar, constatat si vizibil chiar! 
Atat de "excesivi" ni se cere sa fim incat nu m-as mira sa fie schimbat si titlul operetei "Voivodul tiganilor" in ... Voivodul rromilor! 

Ma pot adapta acestor "mode"  dar, daca in gandul meu si in inima mea nimic nu s-a schimbat, nu este asta fatarnicie? 

Pentru Hristos oamenii sunt buni si rai, fara alte derivate, iar celor rai li se ofera permanent sansa de a se schimba, de a  deveni buni si li se indica si cum pot face asta!

Potrivit legilor lui Dumnezeu nu trebuie decat sa ne  dorim sa ne imbunatatim ca oameni, sa ne pazim de pacate - intre care si de cel al fatarniciei. Caci indiferent ce afisam pe chip si ce declaram cu gura... Domnul ne citeste in inima!
Cine iubeste si are bunatatea inimii nu este in stare sa jigneasca. Pentru asta nu era nevoie de o lege noua ci doar de credinta si de educatie!

Cu atata corectitudine politica nu mai stim cine ne este prieten, nici cine ne este dusman, cine e bun, cine e rau!

Acest concept  vine sa slabeasca instinctul de aparare, caci abia asa dusmanul se disimuleaza iar cel presupus a fi victima uita sa se mai apere, crezandu-se la adapost ! 

Ni se cere sa ne prefacem dar inimile... cine ni le schimba?
Fatarnicia este un pacat! Barfa este un pacat - caci ea inseamna sa vorbesti despre cineva care nu este de fata spre a se putea apara! 

Este negresit o osanda pentru fatarnicia oricui, nu doar pentru iudeii de atunci ori de azi!
Toate au un pret! Pretul pentru necredinta si ipocrizie pare a fi scump dar, prinsi in toate ispitele lumesti, cine se mai gandeste la plata?

Momentul intalnirii cu Dumnezeu este cel in care vom fi cu totii, credinciosi sau nu, sinceri ori fatarnici, chemati sa recunoastem Cine Este Cel care Este!

Vai de noi, cei care ne-am indoit, ne-am prefacut, L-am uitat ori L-am parasit, caci atunci vom primi cea mai grea dintre pedepse: regretul si durerea de a nu fi intre alesii LUI!

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: 

Vai vouă, cărturarilor și fariseilor! Că zidiți mormintele prorocilor pe care părinții voștri i-au ucis. Așadar, mărturisiți și încuviințați faptele părinților voștri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiți mormintele. De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Voi trimite la ei proroci și apostoli și dintre ei vor ucide și vor prigoni»; ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor prorocilor care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între altar și templu. Adevărat vă spun: că se va cere de la neamul acesta. 

Vai vouă, învățătorilor de Lege! Că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-ați împiedicat. Atunci, ieșind El de acolo, cărturarii și fariseii au început să-L urască de moarte și să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L și căutând să audă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. În același timp adunându-se mulțime de mii de oameni, încât se călcau unii pe alții, Iisus a început să vorbească întâi către ucenicii Săi: Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.”

LUCA 11, 47-54; 12, 1

LUMINA LUI DUMNEZEU SI VAI-urile LUMII

Pentru pregatirea noastra spirituala,  toate pericopele care se citesc de la inceputul Postul Craciunului, cuprind sfaturile trebuincioase date de Insusi Mantuitorul nostru, pentru ca  mintea, sufletul  si trupul  sa se curete de toata toxicitatea patimilor, sa se desprinda de cele rele, sa merite a primi harul dumnezeiesc.

Tehnicile de invatare sunt bazate pe cunoasterea faptului ca omul retine ceea ce vede mult mai usor decat ceea ce aude ori citeste. 

Astfel educatia copiilor, de exemplu, devine cu adevarat eficienta cand noi insine le aratam copiilor nostri cum sa se poarte, cum sa reactioneze, prin exemplul personal!
Daca noi, ca parinti, nu vom manca frumos, degeaba le vom spune copiilor ca trebuie sa manance frumos ! Daca nu ne vad ca ne rugam, cum oare sa-i convingem ca trebuie sa se roage? Cata vreme ei nu ne vad facand toate cele bune nu-si vor insusi corect sfatul.

Imaginea este asadar primordiala. 

Poate ca nicodata mai mult decat astazi, mesajul Mantuitorului nu a fost mai necesar! Caci, iata,  suntem bombardati cu imagini care  ne cotropesc sufletele, ne atata  simturile, ne intretin slabiciunile transformandu-le in obsesii!

Trebuie sa invatam sa ne pazim cat se poate de bine de imaginea pustietoare de suflet. 

Si Dumnezeu ne da solutia : sa ne adapam din lumina Lui si sa o facem far! 
Asa cum farul intinde o cale luminoasa pe marea cufundata in intunericul noptii si-i ajuta pe navigatori sa gaseasca portul, asa si lumina lui Dumnezeu, odata intrata in noi, va lumina drumul nostru si chiar si pe al altora!

Omul cu adevarat frumos poarta lumina lui Dumnezeu cu sine si o raspandeste in jur!

Cat despre cele 4 VAI.uri , adevarate avertismente ale 
Mantuitorului,  pomenite de apostolul Luca in acest capitol, ele ar putea fi concluzionate in patru fraze:

1. Regulile, normele, sunt necesare si nu trebuie  nesocotite, dar ceea ce se cuvine cu precadere este ca nici o norma sa nu existe in afara dreptatii si iubirii lui Dumnezeu!
2. Rugaciunile de ochii lumii, facute ca sa ne mandrim ori sa ne "punem bine" cu Dumnezeu... nu ne sunt de nici un folos, ba dimpotriva!
3. Gloria lumii e trecatoare: azi esti... maine nimeni nu te mai stie! Caderea din gloria asta sminteste!
4. Exigenti trebuie sa fim mai intai de toate cu noi insine!

O zi binecuvantata!

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul. Deci, când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău este luminat; dar când ochiul tău este rău, atunci și trupul tău este întunecat. Ia seama, deci, ca lumina din tine să nu fie întuneric. Așadar, dacă tot trupul tău este luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca și când te luminează făclia cu strălucirea ei. Și, pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; deci, intrând, a șezut la masă. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Atunci Domnul a zis către el: Acum voi, fariseilor, curățiți partea din afară a paharului și a blidului, dar înăuntrul vostru este plin de răpire și de viclenie. Nebunilor! Oare cel ce a făcut partea din afară n-a făcut și partea dinăuntru? Dați mai întâi milostenie cele ce sunt dinăuntru vostru și, iată, toate vă vor fi curate.” 

Vai vouă, fariseilor! Că dați zeciuială din izmă și din untariță și din toate legumele și lăsați la o parte dreptatea și iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați. 
Vai vouă, fariseilor! Că iubiți scaunele din față în sinagogi și închinăciunile în piețe. 
Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că sunteți ca mormintele care nu se văd și oamenii care umblă peste ele nu le știu. Și, răspunzând, unul dintre învățătorii de Lege I-a zis: Învățătorule, acestea zicând, ne mustri și pe noi! Iar El a zis: Vai și vouă, învățătorilor de Lege! Că împovărați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu voiți să le atingeți.”
Luca 11: 34-46

DESPRE SEMNE, IONA, REGINA DIN SABA SI... FRICA DIAVOLULUI DE APA

NEVOIA DE A VEDEA PENTRU A CREDE pare sa fie un pacat consacrat.
Justitia omeneasca are nevoie de dovezi. 

Omul poate insa sa le manipuleze astfel incat dovezile sa nu mai existe ori sa fie necloncudente! 

Teoretic, certitudinile se construiesc pe dovezi. Practic insa dovezile, desi exista, pot fi ignorate, nevazute, neluate in seama!

Nu cred ca Mantuitorul, numindu-i "neam viclean", pe cei care cereau dovezi pentru a crede in El, se refera doar la iudeii care nu l-au acceptat ca fiind Messia, ci la un anume tip de om, om pe care il regasim in toate nationalitatile!

Caci nu numai iudeii I-au cerut dovezi lui Dumnezeu ci, pana astazi, tot omul necredincios isi gaseste scuze socotind ca Dumnezeu nu se dovedeste.
Pentru cine crede... dovezile sunt permanente si la tot pasul, pentru cine nu...  totul este neverosimil, pana si minunile cele minunate!

Dubiul insa se insinueaza fara nici o opreliste, dar niciodata pro ci... contra! Caci daca cineva iti sopteste la ureche ca ai fost inselat, crezi asta si fara sa ai dovezi, iar daca iti spune ca Dumnezeu te poate ajuta daca crezi in El... vrei semne!

Suntem asadar manipulabili spre rau si, fara convingeri clare, izvorate din morala si principii sanatoase, devenim doar o masa de manevra, oricat ne-am crede noi de ... independenti si liberi!

În vremea aceea, adunându-se mulțime de oameni, Iisus a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul prorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru niniviteni, așa va fi și Fiul Omului semn pentru acest neam. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbații neamului acestuia și-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon; și, iată, mai mult decât Solomon este aici. Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și, iată, mai mult decât Iona este aici. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeșnic, așa încât cei care intră să vadă lumina ei.” Luca 11, 29-33

După ce Mantuitorul a vindecat un demonizat mut iar fariseii si carturarii l-au acuzat ca scoate pe demoni cu capetenia demonilor, Iisus vorbeste despre nevoia de semne, amintind despre "semnul lui Iona" si Regina de la miazazi.

Despre aceasta discutie am mai comentat in anii trecuti,
Ca si atunci, si acum cred ca e bine sa trecem in revista lucrurile ce stau in spatele celor trei puncte ale raspunsului Mantuitorului.

Stim din Cartea Sfanta ca poporul lui Israel, de-a lungul istoriei sale, a cerut periodic de la Dumnezeu semne .
Prin ele poporul ales isi revigora credinta, la intervale istorice de timp.

• Semnul lui Iona 

Iona este personajul principal al Cărții lui Iona. 
A fost unul dintre proorocii lui Israel care a primit de la Dumnezeu sarcina de a merge in Ninive si a avertiza poporul asirian de acolo ca orasul lor avea sa fie distrus din pricina pacatelor locuitorilor. 

Iona insa s-a temut sa le spuna si astfel nu a implinit porunca lui Dumnezeu ci a fugit cu o corabie in largul marii.  

Dar o furtuna puternica era cat pe-aci sa-i piarda pe toti cei aflati pe corabie, ceea ce il face pe Iona sa inteleaga ca atrasese mania lui Dumnezeu. 

Constient de pacatul sau, I-a cerut Domnului sa-l
abandoneze in apele marii, pentru ca ceilalti aflati pe corabie sa nu fie sacrificati din pricina neascultarii sale.  
Umanitatea sa a fost rasplatita si rugamintea i-a fost indeplinita, fiind aruncat in mare.

Dar un peste urias l-a inghitit  si Iona a fost nevoit sa stea in burta acestuia 3 zile si 3 nopti, timp in care el nu face decat  rugaciuni de pocainta. 
Pestele l-a scuipat insa pe tarm in a treia zi si astfel, scapat, proorocul Iona a mers in Ninive sa implineasca porunca Domnului! 

Locuitorii orasului Ninive se inchinau la idoli si traiau macinati de pacate grele care starnisera mania lui Dumnezeu, insa prorocirea adusa de Iona, abia iesit din burta balenei, cu chipul transfigurat, a fost ascultata si ei „au crezut în Dumnezeu, au ținut post și s-au îmbrăcat în sac” (Iona 3, 5)

Cum nimic nu este lipsit de rost in Planul lui Dumnezeu  si nimic din Cartea Sfanta nu este scris fara mesaj, intelegem abia in vremea lui Iisus ca scopul real al misiunii lui Iona  si a aventurii sale legate de sederea in burta balenei a fost prefigurarea celor trei zile petrecute de Mantuitorul Hristos, de la rastignire la Inviere, in adancul iadului!

• Regina de la Miazazi  

Este Regina din Saba, despre care aflam din Cartea a III.a, a Regilor. 
"Regina din Saba, auzind de slava lui Solomon cea în numele Domnului, a venit să-i încerce înţelepciunea cu cuvinte greu de înţeles. Venind ea de la Ierusalim cu foarte mare bogăţie, cu cămile încărcate cu aromate, cu foarte mult aur şi pietre scumpe, a mers la Solomon şi s-a sfătuit cu el pentru tot ce avea ea pe inimă. Şi i-a dezlegat Solomon toate vorbele ei şi n-a fost vorbă adâncă pe care să n-o cunoască regele şi să nu i-o dezlege. Văzând deci Regina din Saba toată înţelepciunea lui Solomon (...) a zis regelui: Adevărat este ce am auzit eu în ţara mea de lucrurile tale şi de înţelepciunea ta. Însă eu nu credeam vorbele, până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei şi iată, nici pe jumătate nu mi se spusese; tu ai înţelepciune şi bogăţie mult mai mare decât am auzit eu. (...) Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te pună pe tronul lui Israel! Domnul, din dragostea cea veşnică a Lui către Israel, te-a pus rege să faci judecată şi dreptate. (...) Iar regele Solomon a dat Reginei din Saba tot ce a dorit şi a cerut, pe lângă ce i-a dăruit regele Solomon cu mâna lui. Şi s-a întors ea înapoi la ţara ei şi toate slugile ei.”

Numele ei il gasim atat in Coran  cat si in multe alte povesti egiptene. Unii exegeti considera Cantarea Cantarilor ca fiind o carte marturisitoare a iubirii lui Solomon pentru aceasta misterioasa regina.

In interpretarea creştină a Vechiul Testament, intalnirea dintre inteleptul Solomon si Regina din Saba are insa, pe langa valori istorice, şi unele metaforice. 
Astfel vizita reginei intruchipeaza unirea metaforică a lui Hristos cu Biserica, Solomon fiind prefigurarea lui Messia!
Regina din Saba reprezinta poporul care crede şi îl ascultă pe El. 
Castitatea Reginei din Saba este considerată a fi  o prefigurare a Fecioarei Maria, iar cele trei daruri, pe care le-ar fi adus cu ea – aur, mirodenii şi pietre preţioase – o anticipata imagine a darurilor magilor – aur, smirnă şi tămâie - aduse pruncului Iisus.

• Diavolul si apa

Cateva versete inainte  (24-26), Mantuitorul pomeneste, parca in treacat, de frica diavolului de apa!
Desi ele nu sunt citite astazi, cum ma impresioneaza in mod deosebit, imi iau libertatea de a le aminti. 
Pana nu de mult, cand nu le intelegeam, nici nu la luam seama! Azi insa imi spun atatea...

Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit. Şi, venind, o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. (Luca 11, 24-26)

Asadar duhul rău care iese din om umblă prin locuri fără de apă, căutând odihna pe care nu o găsește. Dar de ce o cauta în locuri fără de apă?
Evident pentru ca unde este apă este si viață si acolo unde este viață este Duhul Sfânt. 
Apa, în creație, este chip al Duhului Sfânt, o icoana a lucrării Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este viața lumii. El vindecă, curățește, sfințește… 
Apa este transparenta precum nevăzut este Duhul. 

Apa este în tot… intocmai Duhului lui Dumnezeu, prezent in tot si toate prin energiile Sale necreate! 

Pe pamant nimic nu poate fi fara apa iar circuitul apei în natură este insusi circuitul vieții .

Din Sfânta Scriptură stim ca apa a fost creată de Dumnezeu pentru a da viață dar si pentru a pedepsi în vederea unei renașteri a omului. 

La început lumii tot pământul era plin de apă, iar Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor. (Facere 1, 2) 

Al doilea verset al Sfintei Scripturi pune deci apa în legătură directă cu Duhul Sfânt!

Aici se afla explicatia faptului ca diavolii umbla in locuri fara de apă, căci acolo unde este apă este și Duhul Sfânt prezent tainic iar diavolul se teme și fuge de Duhul lui Dumnezeu!

Sa ne amintim de Potopul lui Noe care a fost cea mai mare pedeapsă dată de Dumnezeu oamenilor care nu mai ascultau de nimeni și nimic. 
Natura omului este asa de inclinata spre pacat incat fara pedepse nici nu poate exista! Exemplul ni-l dau chiar copiii lui Noe care, desi au trait timpul unei astfel de lectii cum a fost potopul universal, totusi au recazut in pacat!

Potopul lui Noe nu a fost insa doar o pedeapsă, ci si o naștere din nou a lumii. 
Căci, așa cum la inceput lumea  s-a făcut din apă, așa și a doua oara tot din apa - cea multă care acoperea toți munții pământului - a ieșit la suprafață primenita. 
Geografia planetei după potopul lui Noe s-a schimbat mult...

Venirea Sfântul Ioan Botezătorul aduce botezul cu apa spre pocainta! 

Dar dupa Ioan vine Domnul Hristos care botează nu numai cu apă ci și cu Duhul Sfânt. 

Botezul lui HRISTOS este cea de-a III.a naștere a lumii - dupa facerea lumii si potopul lui Noe! 
Prin botez noi murim pentru a invia cu Hristos!

Dar botezul este doar inceputul indumnezeirii omului, aceasta lucrare enorma, finala, a lui Dumnezeu! 

Lenea noastra duhovniceasca produce o fisura in relatia cu Dumnezeu si... asta il va atrage imediat pe diavol care gaseste terenul pregatit spre a-l pierde pe om!

Sa fii botezat dar sa traiesti fara Dumnezeu... nu esti decat prada diavolilor! Acesta este mesajul ascuns in aceste versete!

Doamne, ajuta!

"CE SA FAC CA SA MOSTENESC VIATA DE VECI"?

Am ratat publicarea gandului meu la pericopa duminicii de ieri insa, cu scuzele de rigoare, am sa o fac azi, pasajul fiind unul deosebit. 

Este vorba deci de un dregator si de intrebarea esentiala pe care i-o pune Mantuitorului: "Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?",  o intrebare care denota decizia omului acestuia de a atinge punctul cel mai de sus al existentei!

Dialogul, pe care il regasim si la ceilalti sinoptici - Marcu 10, 17 - 27,  Matei 19:16-22, - este socotit  unul  de referinta pentru cei ce vor sa se retraga in manastire. 

Aceasta alegere de viata implica completa detasare de cele  ale lumii si imbratisarea totala a unei existente in si cu Hristos, scopul final fiind dobandirea mantuirii personale.

Dealtfel telul vietii tuturor crestinilor - fie ei monahi sau nu - este mantuirea, pentru a primi viata vesnica! 

Analizand dialogul dintre Mantuitorul si dregatorul, 
interesat de conditiile pe care ar trebui sa le indeplineasca pentru a dobandi viata vesnica, reies o seama de mesaje extrem de importante.

Din Ev. dupa Matei stim un amanunt important, acela ca dregatorul nostru era si... tanar!
Tanar si "dregator" insemna implicit bogat si respectat, dar prin procura adica prin mostenire de la parintii sai!

Aflat, asadar, in aceasta spirala ascendenta a mostenirii,  iata ca tanarul dregator se gandeste si la vesnicie intreaba: "Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?"
Tanar, bogat instruit si respectat, iata, el isi mai doreste si vesnicia! 

Mantuitorul, pare iritat e apelativul "bun" considerand ca, numindu-L asa, Il ignora pe Dumnezeu, singurul Care este Bun!

Apoi, Mantuitorul ii insira cateva porunci, imperios necesar  a fi respectate pentru a intra in imparatia lui Dumnezeu.

Afirmatia dregatorului potrivit careia el respecta poruncile dintotdeauna, conform celorlalti sinoptici, Il imblanzeste pe Domnul (din evanghelia lui Marcu, de ex., aflam ca Iisus a  privit spre el "cu dragoste"!)

Numai ca respectarea formala a legilor lui Dumnezeu nu este ceea ce El vrea de la noi! In sarguinata implinirii normelor, scapam uneori esentialul! Si esentialul este iubirea pentru ceilalti! Preocupare de a ne mantui personal  
trebuie  sa treaca peste egoismul nostru si sa se desavarseasca in iubire! 

Iata, asadar, ca nu intamplator Mantuitorul ii aminteste dregatorului doar poruncile aflate in a doua parte a Decalogului, cele care privesc iubirea aproapelui!

Încă una îți lipsește - ii spune Iisus - Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie".

La aceasta afirmatie, tanarul s-a intristat. As zice ca nu pentru ca era bogat si tinea la bogatii (Scriptura ne spune dealtfel ca tanarul a urmat sfatul Mantuitorului si in final s-a numarat intre apostolii Lui!), ci pentru ca era convins ca are calitatile necesare, si se astepta sa fie chiar laudat pentru performanta de a fi respectat din copilaria sa poruncile lui Dumnezeu. Chiar daca intre porunci nu e trecuta smerenia ca atare, ea este totusi subinteleasa!

Mantuitorul face atunci remarca : "Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu." 

Putini bogati se mantuiesc si asta pentru ca bogatia in sine poate deveni un obstacol in calea mantuirii, in masura in care ea il tine pe om legat de altceva decat de Dumnezeu! 
Apoi, prin desfatarile ce decurg din ea, omul este impins spre pacat!

Cei care ascultau au avut un moment de panica. 
Daca acela care respecta legile nu se poate mantui atunci "cine poate să se mântuiască"?

Noi, in zbuciumul  cotidian,  ne pierdem. Ne zdrobim sa cerem de la Dumnezeu reusite lumesti cand, de fapt, ar trebui sa-I cerem doar putere si protectia Sa, necesara pentru a nu ne abate de la regulile Lui, de la acele norme care ne pot "califica" pentru a accede in Imparatia lui Dumnezeu!

Caci cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. 

Si cuvintele acestea relativizeaza totul!

Chiar daca ni se pare greu, aproape imposibil de sperat la mantuire...  nimic nu este pierdut.
Mantuitorul nu ne lasa sa deznadajduim. Nici un efort al nostru, de a ne apropia de Dumnezeu spre a obtine mantuirea  nu este insa in zadar! 

Totul conteaza si nimic nu va fi uitat! 

 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Luca 18, 18-27