luni, 4 septembrie 2017

PLANUL DIVIN

Domnul a ales un popor, dintre toate: poporul care si-a dezvoltat traditia tinand cont de El, pastrand invataturile Lui de-a lungul veacurilor.

Poporul acela insa a inceput sa piarda din rigoarea credintei si Domnul le-a trimis prooroci care sa ii avertizeze pe oameni si sa-i faca sa revina pe calea cea buna.

Dar oamenii poporului ales i-au alungat pe acestia si i-au ucis.

Veacuri la rand au cerut si au primit ajutorul lui Dumnezeu. La fiecare incercare insa ei au cartit si L-au tradat pe Dumnezeu.

Atunci Domnul, iubind lumea, si-a trimis Fiul sa se intrupeze in om, fara de pacat, ca sa le arate oamenilor cum trebuie sa fie si ce este necesar mantuirii.

Numai ca ei nu L-au vrut si iar s-au indoit! Astfel li s-a luat lor statutul de popor ales si Domnul a devenit Dumnezeul tuturor celor ce au crezut in El!

Si toata aceasta lucrare de mantuire a lumii, Planul lui Dumnezeu, s-a desfasurat astfel incat ei sa nu mai poata sa inteleaga ceea ce li se intampla si sa ramana in nevrednicia lor incremeniti intr-o lege pe care au facut-o nefunctionala!

Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi. Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor. Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc. Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută. Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic? Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare. Cine are urechi de auzit să audă. Marcu 4, 10-23

vineri, 1 septembrie 2017

CU SUFLETUL DESCHIS LA INCEPUT DE AN LITURGIC

Sa punem inceput bun pentru un nou an liturgic care incepe azi! Doamne, ajuta-ne intareste-ne si ne vegheaza!


Nu avem nici merit, nici vina in ce priveste nasterea noastra.

Vigoarea spirituala insa este ceva ce se cultiva si pentru care se asuda! 

A fi capabil sa te desprinzi de cele care te trag in jos, sa stii sa iesi din hatisul spinilor si al matragunei... implica, intre aletele, ascultare.

Iesirea din starea de rob  nu trebuie facuta oricum ci doar in Legea Domnului caci altfel... scurta si iluzorie va fi libertatea! Starea in lumina e o rasplata a ascultarii!

Si nu e imposibil pentru nimeni sa ajunga la limanul luminii caci sufletul nostru este pregatit sa primeasca Cuvantul cel bun care sa rodeasca in noi asemenea unei seminte cazute in pamant manos!

11. Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!
12. Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale!
13. Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale.
14. Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile.
Ps 119

Şi iarăşi a început Iisus să înveţe, lângă mare, şi s-a adunat la El mulţime foarte multă, încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat. Şi-i învăţa multe în pilde, şi în învăţătura Sa le zicea: Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene. Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o. Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult. Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat. Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută. Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă. Marcu 4, 1-9

joi, 31 august 2017

TOATE SE IARTA CELOR CE CRED


Oare ce anume suntem noi in stare sa facem si Dumnezeu sa nu inteleaga? Nimic. Caci El toate le stie, le intelege si le iarta.


Noi avem vederea scurta. Multi dintre nici nu stim din cine ne tragem, care este zestrea genetica si zestrea de pacate mostenite, nici cine suntem nu stim cu adevarat, nici de ce anume suntem in stare!

Facem bine cu greu, judecam cu usurinta si, de cele mai multe ori, nu putem iarta... In schimb pacatuim - si stiind si nestiind - caci inainte de orice omul este atasat pacatului.

Domnul insa stie si trecutul si viitorul nostru, si ce putem si ce nu putem, are ingaduinta si toate ni le poate iarta.

Ce nu ni se iarta? Sa ne indoim si sa hulim impotriva Duhului Sfant, Acela fara de care noi am fi ramas nefiinta!

Sunt consternata de cei care neaga existenta lui Dumnezeu cu convingere si patima! E ceva care ma infioara.
Caci, vorba lui Blaise Pascal, daca Dumnezeu nu exista si tu ai crezut, nu ai pierdut nimic. Dar daca Dumnezeu exista, si tu nu ai crezut?  Ei, atunci ai pierdut totul! 


Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit; Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică. Pentru că ziceau: Are duh necurat. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei? Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea
Marcu 3, 28-35

miercuri, 30 august 2017

NIMIC NOU...

Nu poti convinge pe necredinciosi ca Dumnezeu exista, dupa cum nici ei nu ma vor convinge pe mine ca nu exista!
Dialogul pe aceasta tema este deci unul compromis din start.

Si totusi exista oameni a caror viata se poate schimba si a caror credinta poate deveni exemplara!
Dumnezeu stie de ce , cum si cand! Cel mai notoriu exemplu ramane cel al Sf Apostol Pavel!

Am intrat pe blogul unei tinere femei care traieste o drama si care isi gaseste in credinta in Dumnezeu puterea de a merge
mai departe - dealtfel titlul blogului ei nu ascunde acest lucru!

Si am putut citi acolo comentarii absolut deplasate, total nepotrivite, mesaje menite sa strecoare indoiala.

Parcurgandu-le am putut observa ca exemplele oferite ca argument al presupusei inexistente a lui Dumnezeu, se bazau pe ideea ca omul merita sa traiasca fericit, sa-si permita orice, si Dumnezeu, daca ar exista, ar trebui sa fie neconditionat in slujba lui!

Dar nimic nu-i nou sub soare! Hristos a fost blamat, negat si acuzat de tot felul  chiar in fata.
"Cine respinge pe Fiul lui Dumnezeu şi învăţăturile Sale mereu va găsi argumente în fa­voarea celor susţinute. Acuzele nu sunt noi, ci doar ambalate mai sofisticat. 
Domnul Hristos nu ne aduce îndoieli distructive, ci mereu ne oferă certitudinea Învierii."  Pr D Paduraru, Ziarul Lumina

Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui. Marcu 3, 20-27

marți, 29 august 2017

ZI DE SARBATOARE SI POST



Se spune ca numele pe care il dam copiilor sunt incarcate de conduita celui care l-a purtat intrand in istoria numelor.

In tot cazul, sa gasesti numele copilului tau nu este nici usor si nu trebuie sa fie nici o gluma. Mare parte din numele inspirate de vedete, eroi din filme sau chiar obiecte sunt date de parinti cu nivel educational socotit scazut.

Dupa ce filmul "Singur acasa" a avut succesul stiut, lumea s-a umplut de Kevini! De unde vine numele ... nu se stie si poate deaceea Kevin a adus o aura de nulitate desavarsita acestor numiti.

Intrebati despre subiect, profesori din Germania au declarat ca de indata ce gasesc un Kevin intr-o clasa, stiu ca acela este si slab la invatatura si indisciplinat.

Psihologii si cercetatorii atei au cautat tot felul de explicatii emitand chiar ideea unei posibile discriminari a priori!

Cat despre numele neobisnuite... ele pot genera deasemenea o anumita reactie celor din jur, reactie care se poate rasfrange asupra comportamentului psihologic al copilului si implicit al viitorului adult.

In concluzie ... nu ar trebui sa luam in joaca acest lucru.

 Despre Sf.Ioan si numele inspirat de el si personalitatea lui se pot scrie carti.

El impune, fiind expresia unei trairi smerite, demne de cinste!

Ioan Botezatorul a fost ultimul Mare Prooroc, Vestitor al Celui Mare si Sfant!

 Si, pentru ca vorbin de onomastica, cine ar da azi numele de Irod copilului sau?


Şi a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, Căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, Şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu. Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Marcu 6, 14-29

duminică, 27 august 2017

BUNELE MANIERE CRESTINE

In aceasta Duminica suntem invitati sa ne gandim la faptul ca, pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, poruncile nu sunt constrangeri ci un cod educational, un cod al bunelor maniere crestine 
Asa cum invatam sa folosim servetelul si nu maneca pentru a ne sterge la gura, tot asa nu ne vom lasa in desfranare, de exemplu.
Si poate ca ar trebui sa ajungem sa intelegem ca ideea potrivit careia Biserica este un loc unde ti se restrang drepturile, este pe cat de falsa pe atat de paguboasa.
 
Respectarea poruncilor este educatie, ascultarea constiintei, continua analiza personala, rusine, ingaduinta fata de ceilalti, respectarea aproapelui, iubire daruita si primita.


În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. El I-a zis: Care? Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință.

PS

Ceea ce nu se spune in aceasta pericopa dar este transmis de Sfanta Traditie a Bisericii este ca acest tanar exemplar, care isi dorea sa faca totul pentru a ajunge langa Dumnezeu, desi trist la momentul discutiei cu Mantuitorul, a implinit spusele Lui si a devenit apostol, daruindu-si averea saracilor!

Caci... ceea ce e cu neputinta oamenilor, este cu putinta la Dumnezeu!

sâmbătă, 26 august 2017

IMAGINEA

Cei care se ocupa astazi de tehnologia electronica au ajuns la concluzia ca memoria omului este alimentata primordial de imagine. 
Se pare ca tinem minte ceea ce am vazut, mai intai si mai trainic, decat ceea ce am citit sau ni s-a povestit! 

Si, asa stand lucrurile, suntem bombardati cu imagini, suntem ademeniti cu imagini si, nu in ultimul rand, suntem inselati prin imagini.
Traim in era vizualului, nu-i asa - fie el si virtual, real, fabricat, imaginativ... 

Si totusi, pana sa afle ca a  fost pacalit cu imagini fabricate ori trucate, omul ar putea sti adevarul si fara sa vada.

Dumnezeu ne-a lasat ochii inimii, cei care vad fara sa aibe nevoie sa aibe in ata o imagine. 
Apoi mai exista si intuitia, cea de care este responsabila glanda pineala, supranumita si "ochiul mintii" sau "al treilea ochi", glanda aflata in mijlocul creierului, si care pare sa se atrofieze tocmai din pricina expunerii ochilor la lumina ecranelor. (http://darul-din-urma.blogspot.fr/2017/06/grijile-vietii.html)

Convinsi prin imagini, mai mult sau mai putin veridice, ne pierdem o multime de acuitati, caci imaginea domina creierul obnubilandu-l!

Ramane deci absolut valabila - daca cineva avea vreo indoiala - spusele Domului Hristos : "Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut!" (Ioan, 20)


Şi plecând ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma Lui. Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! Dar mulţimea îi certa ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David. Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii noştri. Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui. Matei 20, 29-34

vineri, 25 august 2017

DIN NOU DESPRE CREDINTA SI BOLI


M-am intors din Romania tulburata de o multime de contrarietati. 
Incet, incet, nebunia comunicarii digital-vizuale sapa!
Si lucrurile devin grave cand e vorba de boala si credinta. 
Si din directia asta bat vanturi tare reci...

Pe vremea tineretii mele circula un banc cu inundatiile, Bula si ... Dumnezeu, si, oricat de ireverentios si nepotrivit cu linia blogului meu ar fi el, contine o oarecare intelepciune, un "ce" subinteles, de bun simt.

Satul lui Bula era amenintat de viitura. Toata lumea alerga disperata sa-si salveze bunurile si pe ei insisi din calea prapadului, numai Bula, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui il intreabara:
- Ce faci, Bula? Nu vezi ca vin apele peste noi? Fugi, salveaza-te!
- Nici nu ma gandesc! Eu stau aici cuminte, ca ma salveaza Dumnezeu…
Zis si facut. Vin suvoaiele peste sat. Bula, se urca pe acoperisul casei si sta si asteapta. Un grup de oameni trece pe langa casa lui intr-o barca de salvare.
- Ce faci, Bula, acolo sus? Sari in barca, ca ai sa te ineci!
- Nu, raman aici! Dumnezeu e mare si puternic si ma va salva!
- Treaba ta!
Mai sta ce mai sta, trece si cea de-a doua barca pe langa el.
- Hai, Bula, sari in barca si salveaza-te!
- Nu, nu! Dumnezeu e mare si ma va salva!
- Ma, Bula, esti nebun, hai odata, ca te ia apa!
- Nu!
Pleaca si a doua barca. La cea de a treia barca, povestea se repeta.
Apoi, Bula moare inecat si ajunge in Rai. Ajuns la portile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere si cere sa fie lasat sa vorbeasca cu Dumnezeu.
- Pai bine, Doamne! Eu ma rog atata la tine… iti dau toata increderea mea si tu ma lasi sa mor?!?
- Cum ziceai ca te cheama? intreaba Dumnezeu.
- Bula.
Cauta Dumnezeu in registrul lui si gaseste numele lui Bula.
- Mai, Bula, nu stiu cum sa-ti spun… dar la mine aici scrie ca ti-am trimis trei barci!

Sursa: internet


Despre interdependenta intre credinta si boala este plina Sfanta Scriptura, plina de exemple si invataminte.

Il vedem asadar pe Iisus atingand oameni si vindecand miraculos boli, facand mutii sa vorbeasca si orbii sa vada, inviind chiar mortii! El insa era Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat!

Ni se mai spune in Scriptura ca apostolii, desi credeau in El si in Unul Dumnezeu, nu reuseau sa faca aceleasi minuni, si mai vedem ca, atunci cand au reusit aceasta, ei au fost plini de Duhul Sfant! 
Sfintii au reusit multe dar nu si sa invinga moartea. Ea vine din voia si cu voia lui Dumnezeu!

Boala, 
cu suferinta si cu frica de moarte, inerenta si omeneasca, care vin cu ea, este o cale spre mantuire, si de aceea ingaduita de Dumnezeu. 

In fata bolii e necesar sa avem nadejde, credinta nestramutata dar si intelepciune! Sa intelegem ca "a muri" 
este, pentru un crestin, o trecere si nu un sfarsit!

Suferinta ar trebui sa ne aduca smerenie si comuniune cu Dumnezeu.
Dar smerenia vine odata cu intrebari: 

Cata credinta am? Cred intr-atan incat sa fiu in stare sa mut muntii din loc?

Si totusi, nu cumva Dumnezeu ne trimite barci de salvare pe care nu le luam in seama din pricina mandriei ori/si a prea multor cugetari ?

Crezand, ne punem in Dumnezeu toata nadejdea noastra.
Trebuie oare ca rugandu-ne Lui si cu deplina credinta sa Ii cerem totul?
Raspundul este DA! 


Exista insa o conditie: sa nu incetam sa facem tot ceea ce depinde de noi!
Dumnezeu va interveni atunci cand noi nu mai avem nimic de facut. Pentru ca "suntem impreuna-lucratori cu Dumnezeu"(I Cor. 3, 9) si, ca impreuna-lucratori  trebuie sa ne achitam de sarcinile noastre si nu sa asteptam ajutorul lui Dumnezeu, doar pentru ca noi consideram suficient sa credem in El si sa ne rugam Lui!
Cum ar fi viata noastra daca Dumnezeu ar face totul?

Dumnezeu ne ajuta cand e nevoie si este indecent si imoral sa Ii cerem ceea ce am fi putut face noi.
El inervine acolo unde noi nu mai putem interveni.
El este pretutindeni, in tot locul si in tot ceasul, ne este alaturi si asculta rugaciunile noastre spuse cu credinta, din inima! 

Noi insa trebuie sa traim, sa implinim ceea ce viata ne pune in cale si sa ne rugam sa tinem calea cea buna, sa nu trandavim si nici sa umblam nauci, bazandu-ne pe ajutorul lui Dumnezeu, sa luam deciziile corecte!

Ma framanta o intrebare: Oare descoperirile cercetatorilor nu sunt
si ele rodul intelepciunii daruite omului de Dumnezeu? 
Nu cumva sutele de ani de rugaciuni ale milioanelor de mame indoliate din istorie au ajuns la Dumnezeu si El s-a indurat de urmasii lor, ingaduind oamenilor - prin alti oameni - sa se vindece de anumite boli? - caci rugaciunea este si ea o mostenire si inca una pentru eternitate!

Cine poate spune ca stiinta nu e buna de nimic, ca nu ar fi contribuit la cresterea sperantei de viata la care lumea a ajuns astazi ?
Generatiile lui Eminescu au murit in floarea varstei  decimate de tuberculoza si febra tifoida, asa cum lumea noastra moare azi de cancer.

Sa ignori un tratament care te poate ajuta nu cred ca inseamna credinta. 
Si, daca esti crestin, ar trebui sa te intrebi daca nu cumva esti stapanit de mandria de a crede ca tu ai atata credinta incat poti sa te vindeci caci Domnul stie cat esti tu de... perfect.
Este vorba doar de credulitate?

Caci, asa cum zice un proverb romanesc, Dumnezeu iti da dar nu iti baga si in traista!

Şi îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan. Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi îndată I-au vorbit despre ea. Şi apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea le slujea. Iar când s-a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii. Şi toată cetatea era adunată la uşă. Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos. Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo. 
Marcu 1, 29-35

miercuri, 23 august 2017

REVENIRE

Revin, dupa 21 de zile petrecute in Romania, si, ceea ce simt, este mai curand ceva  de nespus, asa ca voi lasa tacerea sa... 
vorbeasca.

Despre vacanata as spune ca, din totdeauna... ma destabilizeaza!
Si nu este aici nici o urma de exagerare! 
E o realitate faptul ca imi reintru cu lentoare, si chiar cu o oarecare dificultate, in pielea mea, cea de toate zilele!

Am nevoie de program si rigoare asa ca... ma grabesc sa-mi reintru in piele, meditand in pace, folosind energia pe care o simt! 

Asadar, ma rog sa pot face cele ce sunt necesare si bune pentru tot si pentru... toti! 


Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. Marcu 1, 23-28

marți, 15 august 2017

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

... reprezinta si incheierea unui an liturgic. Noul an va incepe cu un alt praznic al Maicutei, cel dedicat Nasterii Sale!

Eu, dupa grele zbateri pentru a ma conecta la internet, am ajuns in paginile blogurilor mele!
Vacanta in Romania este mereu pentru mine o confruntare cu contrariile, este dragoste si detestare, este lacrima si zambet, durere si incantare...

Reflectam zilele trecute la ideea, devenita cliseu, cum ca, daca te intorci "acasa", iti incarci bateriile.
Da, simt si eu in mine o energie care ma locuieste, dincolo de subrezeniile  de toate zilele care nu ma parasesc nici in vacanta! NU cred insa ca "de vina" ar fi stelele ori pamantul natal, nici energiile nevazute sau presupuse  ci... OAMENII!

Cand locuiesti departate de locul tau de bastina, traiesti un fel de anonimat care, pana la un punct, te ajuta sa inaintezi debarasat de greselile tale ori ale stramosilor tai, pornind de unul singur la reinnoirea ta, fara sa mai tragi dupa tine un intreg arsenal de greutati adaugat de mostenirile capatate cu voie sau fara voie.
Revenirea la matca este intalnirea cu tine, persoana pe care multi o cunosc, despre care se stie cine a fost, ce a facut, este retrairea timpului cand nu erai un anonim!
Bateriile ti se incarca asadar din regasirea ta printre oameni si cu oameni!

Totul este pana la urma comuniune!


Altfel... traiesc in plus tristetea de a nu ma regasi in peisajul din care lipsesc ai mei...
Casa mea e pustie si prea mare, fiind destinata unei familii... si acum, in ea e prea mult loc pentru o singura femeie!

Maica Sfanta nadajduiesc sa ma ajute sa imi regasesc reperele. Eu sunt in mod evident o persoana pentru care "casa" inseamna "camin" si caminul este familia. Peretii intre care nu e freamat si viata nu imi spun nimic.

Un gand bun pentru cei/cele care poarta numele Maicii Domnului!





marți, 1 august 2017

1 August



Azi a inceput postul Sfintei Marii!

Din nefericire pentru mine, fiind in vacanta in Romania... toti m-au primit cu mici, bere si friptane!

Dar toate sunt spre smerire!

Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori? Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. Iar după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, dincolo de Iordan. Şi au mers după El mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei acolo. Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau. Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor. Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo. Matei 18, 18-22 şi 19, 1-2; 13-15

vineri, 14 iulie 2017

MAREA CURATENIE



Eu am inceput marea curatenie auala.

O data pe an rascolesc totul incerand sa arunc fara mila ceea ce e stricat, ciobit, mic, urat, neconform...

Constat cu uimire cate troace aduna omul - ma minunez de prostioarele pe care si le doresc copiii, si ma bucur sa vad loc in dulapuri, in pivnita, in pod, in garaj, in biblioteci si in birouri!

mi se mai intampla sa dau sansa cate unei jucarii, cate unui obiect inutil dar inca intreg... si atunci ma intreb ce sansa voi avea eu sa fiu de partea celor ingaduiti? Caci greselile noastre ne ciobesc, ne reduc, de diminueaza asa cum timpul uzeaza obiectele de proasta calitate!

Voi rezista la marea curatenie?


Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat. Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi. Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de acolo. Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Matei 13, 44-54

joi, 13 iulie 2017

SCURTA MEDITATIE ASUPRA JUDECATII


Parabola semanatorului este una din cele explicate de Mantuitorul Insusi, care o decripteaza pentru discipolii Sai, expunand in cateva cuvinte istoria viitoare a lumii.
Evident sfarsitul anuntat, timpul "plangerii si scrasnirii dintilor", infricosaza si intrebarea care se impune pentru fiecare dintre noi este: "eu de ce parte voi fi?"
Problema marii majoritati  a crestinilor - ca sa ne limitam la cei avizati - este starea amestecata, trairea pe jumatate a credintei, ezitarea in implicarea totala in legea lui Dumnezeu!
Suntem "caldicei ", adica! Nu reusim sa ardem pentru Hristos!

Am o cunostinta care isi gaseste mereu curajul zicand: 
"Ei, lasa, ca doar nu ma va lasa Dumnezeu de izbeliste si ma va salva El cumva!"
Multi gandim asa, sperand vesnic in ajutorul lui Dumnezeu.
Noi insa, ce facem pentru El? Cand ne vom rupe de ale lumii macar pentru o simpla rugaciune? 

Ii judecam prea mult pe ceilalti si prea putin pe noi. 
Pana la urma ar trebui sa exersam in a ne privi aspru pe noi insine, aspru si cercetator, spre  a fi pregatiti pentru judecata Lui, iubindu-i pe cei de langa noi si slavindu-L pe El!

El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. 
Matei 13, 37-43

marți, 11 iulie 2017

PUTEREA IMPARATIEI

A inceput vacanta si in Franta, si asta inseamna ca eu am fff putin timp liber!
Dar nu as vrea sa trec totusi peste evanghelia citita in duminica ce a trecut.
Este vorba de "vindecarea celor doi demonizati din tinutul Gadarei" - Ev. dupa Matei 8: 28-34; 9:1

Pasajul relateaza  una dintre multele minuni facute de Mantuitorul - "vindecarea celor doi "indraciti".


Duhurile rele au stapanit dintotdeauna lumea omului. Dar Imparatia lui Dumnezeu are puterea de a tine la distanta aceste duhuri si de a proteja sufletele celor ce cred in Ea!

Dumnezeu ingaduie duhurilor rele sa existe doar in masura in care ele nu fac rau asupra vietii omului, lasandu-i acestuia sansa rascumpararii.


Exemplul desavarsit ramane inteleptul Iov.
Intreaga lucrare a Mantuitorului este o restaurare a omului, o tulburare a manifestarii duhurilor celor rele in lume, o stricare a planurilor diavolului, cel care uraste iadul care ii este destinat!.

Evanghelia aceasta ne indeamna la meditatie asupra raului si divinului in viata noastra, asupra puterii imparatiei lui Dumnezeu asupra omului - in trecut,  prezent si in viitor!

Potrivit invataturii Mantuitorului, Imparatia lui Dumnezeu ise manifesta in plan temporal, in trecut, prezent si viitor, in plan istoric, social si uman.
Ca realitate istorica si sociala, Imparatia lui Dumnezeu se manifesta in Biserica, unde parcurgem timpul traind in prezent, prin trecut, spre viitor!
In prezent, Imparatia Lui  se gaseste, fie si nedescoperita, in inimia fiecarui om, in toate timpurile, pentru ca, in cele din urma, sa ni se infatiseze, cu adevarat si desavarsit, la cea de-a doua venire a Mantuitorului, atunci cand cei alesi vor gusta din raiul cel ceresc!

Duhurile rele au putere doar asupra sufletelor din care dispare Imparatia lui Dumnezeu, a celor care o neaga, o detesta! 
Puterea IMPARATIEI LUI DUMNEZEU, lucratoare prin  Sfinta Euharistie, protejaza sufletele noastre.

Viata unui crestin nu este in mod obligatoriu lipsita de incercari. Sfintii toti au suferit si au dat jertfa! Ba, dimpotriva, cand drumul e cel bun, ispitele sporesc!
Ea este insa protejata - prin Sfanta Impartasanie, de intrarea raului, de demonizarea sufletului, de deraierea de pe drumul cel care duce spre Imparatia lui Dumnezeu!

„În vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați care ieșeau din morminte, atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Și, iată, au început să strige și să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, lasă-ne să intrăm în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceți-vă! Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și îndată toată turma s-a aruncat de pe țărm în mare și a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații. Și, iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. Iar Iisus, intrând în corabie, a trecut marea și a venit în cetatea Sa.” Matei 8, 28-34; 9, 1

joi, 6 iulie 2017

DESPRE CALUGARIE

"In ce priveste dorul de călugărie, ăsta este cel mai mare lucru, frate. Vezi, nu trebuie să te duci socotind numai că e bine. Ci dintr-o înaltă socotintă. Trebuie să te duci dintr-o necesitate sufletească. Asa cum, într-un fel, apar simptomele acelea de nebunie pentru Hristos. Si cu un nebun nu te poti întelege. El una si bună stie: "Mă duc pentru Hristos".

Căci se spune, spun Evangheliile în tot felul: Cine nu ia crucea si nu-Mi urmează si nu lasă tată si mamă si sot ori sotie, acela nu Mă iubeste. Chiar în Evanghelia de astăzi, spunea că unii se fac pe sine fameni pentru împărătia cerurilor. Adică, înfrânarea de la plăceri.

Asa că intrarea în mânăstire este intrare în cer. E o lume mai putin ca lumea. Din contră: desi călugării sunt oameni si ei, au, însă, rânduieli unde trebuie să-si taie voia. Si nu e usor, bineînteles. Vezi, eu v-am spus de atâtea ori: dacă te duci la mânăstire nu te duci ca să găsesti neapărat mânăstirea. Sâ faci tu mânăstire! Să duci o viată asa cum trebuie. Si asta înseamnă că tu faci mânăstire. Sunt voturile călugăresti, tăierea voii. Mai ales, asta trebuie să o faci cu dragoste, si neapărat trebuie facută. Ăsta ar putea să fie punctul care ar caracteriza viata unui călugăr bun - tăierea voii.

Ei, vor veni si restul: curătenia si sărăcia. Nu că n-ai voie să mânuiesti bani. Să nu te stăpânească ideea de bogătie. Să ai un ban si să-1 dai dincolo, e altceva. Si, de asemenea, viata de curătie trebuie privită si ea în tot felul. Trebuie tăiate imediat gândurile care vin, căci gândurile vin până la moarte. Nu ne lasă.Asa că, dacă ti-ar ajuta bunul Dumnezeu să ajungi, căci mai ai, într-un fel, o experientă duhovniceascâ.

Dar nu te duce la mânăstire cu gândul că mai stii ceva, întelegi!? Acolo te duci să te smeresti, lucru pe care nu 1-ai stiut până acum. Acolo te smeresti cu orice chip. în fata oricui. Lasă-l asa slab cum este! Dacă el îti porunceste, tu asculti. Căci tu asculti de Hristos si plată îti dă Hristos. Poate că nici acela care-ti porunceste nusi dă seama de ce servici mare îti face, poruncindu-ti. Nu interesează. Merge pe un program, merge pe nu-stiu-ce, dar tu te mântuiesti. "
Pr Arsenie Papacioc

Pericopa evanghelica de azi m-a dus cu gandul la calugari si juramantul lor!

Este foarte interesanta atractia unora catre viata monahala!
Interesanta si mareata.
Lumea se minuneaza,  ii judeca, inventeaza motive... in timp ce parintii  celor care au aceasta vocatie sunt uimiti, socati, unii chiar nefericiti. 

Am cunoscut si eu o astfel de familie care s-a sfasiat in urma deciziei unicului lor fiu de a pleca la Athos.
Baiatul de atunci, azi om incaruntit, a fost intre primii tineri ASCOR, si, daca nu ma insel, generatie cu fiul actorilor Octavian Cotescu si Valeria Seciu, si el plecat la Athos in anii '90!

Dar nu calugaria a facut raul aicica si in alte multe cazuri, ci neintelegerea legilor ei.
Pentru a fi "tuns la monahism" e nevoie de un timp de rupere a puntilor cu lumea. E ceea ce ea, lumea, nu poate intelege nici accepta!
Cel ce isi pune viata in slujba lui Dumnezeu devine mai intai ruda Sa!

Dar ce sansa extraordinara au parintii acestor "ingeri" sa fie zii si noapte cineva care sa se roage pentru ei!
Pacat de cine nu intelege!



Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă. În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare. Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm.
Matei 12, 46-50 şi 13, 1-2

miercuri, 5 iulie 2017

DESPATIMIREA


Alcoolicul care se lasa de bautura, ca si obezul care ajunge sa piarda kilogramele ce-l faceau un monstru, trebuie sa duca, pentru tot restul zilelor lor; o viata noua, alta, in care nici alcoolul nici mancarea peste masura nu mai pot exista!
Cel care incearca dupa ani de abstinenta sa bea un paharel... recade si ajunge cu mult mai rau decat inainte de dezalcolizare! Slabirea dupa un anume regim trebuie urmata de o schimbare a vietii, a felului de a manca caci reluarea vechilor obiceiuri alimentare va avea efectul yo-yo! Dezintoxicarea de orice fel trebuie mentinuta!

Drumul despatimirii - pentru cei care cred in Dumnezeu, are legi clare: conditia ramanerii in grija Domnului, vigilenta duhovniceasca, ruga neincetata! 

Caci iata cat de clar explica Mantuitorul prin apostolul Matei!

"când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi."


Atunci I-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei, zicând: Învăţătorule, voim să vedem de la Tine un semn. Iar El, răspunzând, le-a zis: Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; iată aici este mai mult decât Iona. Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată aici este mai mult decât Solomon. Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean. Matei 12, 38-45

marți, 4 iulie 2017

Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui.

Oare cum suna azi cuvintele astea? 
Sau nimeni nu mai ia seama la realitatea lor?

Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe toţi. Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag, Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea. Mulţimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David? Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui? Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte
Matei 12, 14-16 / 22-30

luni, 3 iulie 2017

Nimic fara consecinte...

Adesea in spatele faptelor sau al cuvintelor alese exista multimede noi sentimente declansate de ele, de subintelesuri ascunse, mai mult sau mai putin bine.
Cuvintele te pot rascoli, atinge ca nimic altceva, pana in adanc, faptele te pot soca dupa cum pot naste in tine admiratie ori invidie.

Orice poate declansa in om ceva datator de tulburare - pozitiva sau negativa.
Si, daca pentru cei ce-L admirau, tulburarea cuvintelor si faptelor Mantuitorului era curatitoare, profund pozitiva, pentru farisei era cu totul altceva. Teama si invidia, iscate de faptele si cuvintele Sale, le-au intunecat mintile! 
Fiecare vindecare devenea o amenintare, fiecare intalnire cu oamenii o vina.
Si totusi... sentimentele, desi nu se vad exista! Ele transforma omul, lumea, istoria!
Cum am fi fost azi oare daca atunci farisii ar fi reactionat altfel?
Nimic nu ramane fara consecinte! Nici macar un zambet!

Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor. Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate? Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. 
Matei 12, 9-13

duminică, 2 iulie 2017

CU CE FEL DE CREDINTA NE ARATAM... CREDINCIOSI?

In duminica de astazi, pasajul evanghelic din Matei(8:5-13) ne pune in lumina credinta unui pagan, un sutas, care vine sa Il roage pe Iisus sa-i vindece sluga! 


Pericopa ne vorbeste despre credinta si puterea ei.

Cand crezi cu putere... putere ai sa primesti!

Dar cu ce credinta trebuie sa credem in Dumnezeu? 
Raspunsul ar fi: cu credinta lui Dumnezeu, acea credinta desavarsita! Credinta lui Dumnezeu este Planul Divin, este aceea pe care proorocii ne-au spus-o din vechime, aceea a cartilor sfinte, aceea propovaduita de Fiul Sau!

Il urmezi pe Dumnezeu fara sa-I pui in discutie Planul ci cautand sa-I intelegi planul, rugandu-L, convins ca El poate orice , chiar sa schimbe cursul vietii tale, sa te faca altul, mai bun, mai aproape de El!

 „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11, 1) 


Credinta, alaturi de nadejde si de dragoste, este o virtute.

"Credinţa este cea care asigură încă de aici de pe pământ posibilitatea ca omul să îl cunoască pe Dumnezeu. Însă cunoaşterea prin credinţă nu este una suficientă şi definitivă, ci una mijlocită şi chiar imperfectă, asemeni unei vederi "prin oglindă, prin ghicitură" (I Cor. 13, 12). 
Credinţa este un "temei al celor nădăjduite şi dovadă a celor nevăzute", iar nădejdea este cea care dă omului puterea de a crede şi de a tinde spre Dumnezeu chiar şi atunci când este supus unor grele încercări. Dar aceste două virtuţi nu pot pune pe om în legătură deplină şi directă cu Dumnezeu, căci rolul lor este limitat la această viaţă pământească. Dragostea susţine şi dă sens nădejdii şi credinţei, îi permite omului să-l îmbrăţişeze pe Dumnezeu încă de pe pământ, dar rolul ei nu încetează aici, ci se concretizează şi se întregeşte în viaţa viitoare. Fără să aibă limită în spaţiu şi timp ea există continuu, desăvârşindu-se şi crescând permanent, apropiindu-l astfel pe om de Dumnezeu, care este Iubirea desăvârşită şi desăvârşirea însăşi." 
Daniela Ciobanu, Ziarul Lumina


 „În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.”  Matei 8, 5-13








marți, 27 iunie 2017

GRIJILE VIETII


... par coplesitoare.

O noapte de insomnie este destul pentru a fi napaditi de ganduri si griji!

Ne chinuie viitorul in toate formele lui! Ce vom face, ce vom manca, cum ne vom descurca... ?

Asta sa fie o consecinta a slabei credintei?


Cuviosul Petru Damaschinul zice: „Omul înțelept se ne­voiește cu pricepere să-și mic­șo­re­ze, pe cât se poate, micile tre­buințe ale trupului, ca prin aceasta să ajungă să se îngrijească de puține, sau să nu aibă grijă deloc, ca să păzească poruncile. Fiindcă, în grija de multe, nici pe sine nu se poate vedea cineva…” 
 
Meditand la evanghelia de duminica finalul - "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă." - concluzioneaza totul!
 

Cautandu-L asadar pe Dumnezeu si increzandu-ne deplin in El toate ni se limpezesc si viata isi pierde stressul!

Ne mai spune Mantuitorul ca: "Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat."

Acest sfat, pentru o lume fixata pe imagine, incremenita in ecrane... poate sa para un strigat in pustiu!


Ceea ce vedem cu ochii... ne ramane in creier! Privim orori... creierul va procesa orori! Privim icoane... ni se mangaie sufletul!

Exista o vedere a sufletului pe care ne-o dezvolta credinta, rugaciunea, iubirea izvorata din credinta! 

Am putea crede ca mesajele divine ne vin pe calea intuitiei.

Filosoful francez Rene Descartes sustinea ca glanda pineala ar fi sediul sufletului si locul in care sufletul isi exercita in mod direct functiile sale. El era convins ca, prin glanda pineala, noi putem primi mesaje de la Dumnezeu.

Exista unii care interpreteaza pasajul acesta Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat”) (Matei 6/22) ca o aluzie la glanda pineala.
Galanda pineala (epifiza) supranumita si ,,al treilea ochi’’, ,,ochiul timpului’’, sau ,,ochiul mintii’’- este foarte mica si are forma de con de pin minuscul - cantareste 0,16g si e formata dintr-un tesut retinian avand chiar in interior un lichid asemanator umorii vitroase a ochiului. 

Este amplasata intr-un loc tainic - in centrul creierului - si este prima galada care se formeaza la fat (se distinge de la trei saptamani)

Intelegerea timpului si intuitia noastra se datoreaza tot ei si tot ea gestioneaza somnul si adaptabilitatea la fusul orar, prin secretia melatoninei.

Aceasta glanda insa se calcifiaza cu timpul, zice-se datorita fluorului din pasta de dinti, din apa, din sucuri carbo-gazoase, mancarea procesata, zaharul rafinat, alcool, tigari ...

O putem insa decalcifia cu ajutorul sfeclei( fiarta sau cruda) care contine borax, suc de lamaie, prune uscate, castraveti, usturoi, otet de mere.

Dar daca ea este sediul sufletului, cum sustinea Descartes, oare nu cumva glanda asta se usuca din cauza impietririi sufletului nostru! Nu cumva credinta slaba si departarea de Dumnezeu o ususca?

Putem manca orice... fara credinta nu ni se va deschide ochiul mintii si nu ni se va inmuia sufletul!


Evanghelia de Duminică



Duminica a 3-a după Rusalii

(Despre grijile vieţii)

(Matei 6, 22-33)

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.


vineri, 23 iunie 2017

CE INSEAMNA SA MARTURISESTI PENTRU HRISTOS?

Asta este o intrebare la care cred ca nimeni nu are pretentia sa dea un raspuns complet.

Hristos face din noi crestini. Crestinismul, desi este definit, reductiv, a fi o religie monoteista, pus alaturi de alte doua religii monoteiste, este, sau ar trebui sa fie, mult mai mult decat atat! Mai mult decat carti ori reguli, a fi crestin este un mod de viata, un anume stil de a trai, care sa fie oglinda a vietii lui Hristos!

Astazi sa marturisesti ca esti crestin practicant te situeaza cumva, in cel mai bun caz, in randul celor bizari, intre ciudatii lumii moderne, o lume atasata de bunuri materiale, de succesul personal, de confort şi placeri al trupului, o lume care dezvolta comunicarea insingurand tot mai mult persoana, care-lL contesta pe Dumnezeu pentru ca totul este contestabil, o lume anxioasa, individualista, care impinge la cadere, totul in plina dezvoltare!

Lumea asta te pune la zid daca spui ca tu crezi in El, fara sa inteleaga ca ceea ce o tine captiva este tocmai departarea de Hristos!

Timpurile de azi sunt apostolice tocmai prin aceea ca valul lumii vrea sa astupe glasul marturisirii!

De am putea sa facem ca Apostolii! De am avea curajul lor... De am reusi...

Invredniceste-ne Doamne de Duhul Sfant care i-a sfintit pe ei! Ajuta-ne sa marturisim pentru Tine si marturisirea sa fie auzita!

Amin

Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor. 
Matei 10, 32-36 şi 11, 1