vineri, 14 iulie 2017

MAREA CURATENIE



Eu am inceput marea curatenie auala.

O data pe an rascolesc totul incerand sa arunc fara mila ceea ce e stricat, ciobit, mic, urat, neconform...

Constat cu uimire cate troace aduna omul - ma minunez de prostioarele pe care si le doresc copiii, si ma bucur sa vad loc in dulapuri, in pivnita, in pod, in garaj, in biblioteci si in birouri!

mi se mai intampla sa dau sansa cate unei jucarii, cate unui obiect inutil dar inca intreg... si atunci ma intreb ce sansa voi avea eu sa fiu de partea celor ingaduiti? Caci greselile noastre ne ciobesc, ne reduc, de diminueaza asa cum timpul uzeaza obiectele de proasta calitate!

Voi rezista la marea curatenie?


Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat. Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi. Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de acolo. Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Matei 13, 44-54

joi, 13 iulie 2017

SCURTA MEDITATIE ASUPRA JUDECATII


Parabola semanatorului este una din cele explicate de Mantuitorul Insusi, care o decripteaza pentru discipolii Sai, expunand in cateva cuvinte istoria viitoare a lumii.
Evident sfarsitul anuntat, timpul "plangerii si scrasnirii dintilor", infricosaza si intrebarea care se impune pentru fiecare dintre noi este: "eu de ce parte voi fi?"
Problema marii majoritati  a crestinilor - ca sa ne limitam la cei avizati - este starea amestecata, trairea pe jumatate a credintei, ezitarea in implicarea totala in legea lui Dumnezeu!
Suntem "caldicei ", adica! Nu reusim sa ardem pentru Hristos!

Am o cunostinta care isi gaseste mereu curajul zicand: 
"Ei, lasa, ca doar nu ma va lasa Dumnezeu de izbeliste si ma va salva El cumva!"
Multi gandim asa, sperand vesnic in ajutorul lui Dumnezeu.
Noi insa, ce facem pentru El? Cand ne vom rupe de ale lumii macar pentru o simpla rugaciune? 

Ii judecam prea mult pe ceilalti si prea putin pe noi. 
Pana la urma ar trebui sa exersam in a ne privi aspru pe noi insine, aspru si cercetator, spre  a fi pregatiti pentru judecata Lui, iubindu-i pe cei de langa noi si slavindu-L pe El!

El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. 
Matei 13, 37-43

marți, 11 iulie 2017

PUTEREA IMPARATIEI

A inceput vacanta si in Franta, si asta inseamna ca eu am fff putin timp liber!
Dar nu as vrea sa trec totusi peste evanghelia citita in duminica ce a trecut.
Este vorba de "vindecarea celor doi demonizati din tinutul Gadarei" - Ev. dupa Matei 8: 28-34; 9:1

Pasajul relateaza  una dintre multele minuni facute de Mantuitorul - "vindecarea celor doi "indraciti".


Duhurile rele au stapanit dintotdeauna lumea omului. Dar Imparatia lui Dumnezeu are puterea de a tine la distanta aceste duhuri si de a proteja sufletele celor ce cred in Ea!

Dumnezeu ingaduie duhurilor rele sa existe doar in masura in care ele nu fac rau asupra vietii omului, lasandu-i acestuia sansa rascumpararii.


Exemplul desavarsit ramane inteleptul Iov.
Intreaga lucrare a Mantuitorului este o restaurare a omului, o tulburare a manifestarii duhurilor celor rele in lume, o stricare a planurilor diavolului, cel care uraste iadul care ii este destinat!.

Evanghelia aceasta ne indeamna la meditatie asupra raului si divinului in viata noastra, asupra puterii imparatiei lui Dumnezeu asupra omului - in trecut,  prezent si in viitor!

Potrivit invataturii Mantuitorului, Imparatia lui Dumnezeu ise manifesta in plan temporal, in trecut, prezent si viitor, in plan istoric, social si uman.
Ca realitate istorica si sociala, Imparatia lui Dumnezeu se manifesta in Biserica, unde parcurgem timpul traind in prezent, prin trecut, spre viitor!
In prezent, Imparatia Lui  se gaseste, fie si nedescoperita, in inimia fiecarui om, in toate timpurile, pentru ca, in cele din urma, sa ni se infatiseze, cu adevarat si desavarsit, la cea de-a doua venire a Mantuitorului, atunci cand cei alesi vor gusta din raiul cel ceresc!

Duhurile rele au putere doar asupra sufletelor din care dispare Imparatia lui Dumnezeu, a celor care o neaga, o detesta! 
Puterea IMPARATIEI LUI DUMNEZEU, lucratoare prin  Sfinta Euharistie, protejaza sufletele noastre.

Viata unui crestin nu este in mod obligatoriu lipsita de incercari. Sfintii toti au suferit si au dat jertfa! Ba, dimpotriva, cand drumul e cel bun, ispitele sporesc!
Ea este insa protejata - prin Sfanta Impartasanie, de intrarea raului, de demonizarea sufletului, de deraierea de pe drumul cel care duce spre Imparatia lui Dumnezeu!

„În vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați care ieșeau din morminte, atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Și, iată, au început să strige și să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, lasă-ne să intrăm în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceți-vă! Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și îndată toată turma s-a aruncat de pe țărm în mare și a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații. Și, iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. Iar Iisus, intrând în corabie, a trecut marea și a venit în cetatea Sa.” Matei 8, 28-34; 9, 1

joi, 6 iulie 2017

DESPRE CALUGARIE

"In ce priveste dorul de călugărie, ăsta este cel mai mare lucru, frate. Vezi, nu trebuie să te duci socotind numai că e bine. Ci dintr-o înaltă socotintă. Trebuie să te duci dintr-o necesitate sufletească. Asa cum, într-un fel, apar simptomele acelea de nebunie pentru Hristos. Si cu un nebun nu te poti întelege. El una si bună stie: "Mă duc pentru Hristos".

Căci se spune, spun Evangheliile în tot felul: Cine nu ia crucea si nu-Mi urmează si nu lasă tată si mamă si sot ori sotie, acela nu Mă iubeste. Chiar în Evanghelia de astăzi, spunea că unii se fac pe sine fameni pentru împărătia cerurilor. Adică, înfrânarea de la plăceri.

Asa că intrarea în mânăstire este intrare în cer. E o lume mai putin ca lumea. Din contră: desi călugării sunt oameni si ei, au, însă, rânduieli unde trebuie să-si taie voia. Si nu e usor, bineînteles. Vezi, eu v-am spus de atâtea ori: dacă te duci la mânăstire nu te duci ca să găsesti neapărat mânăstirea. Sâ faci tu mânăstire! Să duci o viată asa cum trebuie. Si asta înseamnă că tu faci mânăstire. Sunt voturile călugăresti, tăierea voii. Mai ales, asta trebuie să o faci cu dragoste, si neapărat trebuie facută. Ăsta ar putea să fie punctul care ar caracteriza viata unui călugăr bun - tăierea voii.

Ei, vor veni si restul: curătenia si sărăcia. Nu că n-ai voie să mânuiesti bani. Să nu te stăpânească ideea de bogătie. Să ai un ban si să-1 dai dincolo, e altceva. Si, de asemenea, viata de curătie trebuie privită si ea în tot felul. Trebuie tăiate imediat gândurile care vin, căci gândurile vin până la moarte. Nu ne lasă.Asa că, dacă ti-ar ajuta bunul Dumnezeu să ajungi, căci mai ai, într-un fel, o experientă duhovniceascâ.

Dar nu te duce la mânăstire cu gândul că mai stii ceva, întelegi!? Acolo te duci să te smeresti, lucru pe care nu 1-ai stiut până acum. Acolo te smeresti cu orice chip. în fata oricui. Lasă-l asa slab cum este! Dacă el îti porunceste, tu asculti. Căci tu asculti de Hristos si plată îti dă Hristos. Poate că nici acela care-ti porunceste nusi dă seama de ce servici mare îti face, poruncindu-ti. Nu interesează. Merge pe un program, merge pe nu-stiu-ce, dar tu te mântuiesti. "
Pr Arsenie Papacioc

Pericopa evanghelica de azi m-a dus cu gandul la calugari si juramantul lor!

Este foarte interesanta atractia unora catre viata monahala!
Interesanta si mareata.
Lumea se minuneaza,  ii judeca, inventeaza motive... in timp ce parintii  celor care au aceasta vocatie sunt uimiti, socati, unii chiar nefericiti. 

Am cunoscut si eu o astfel de familie care s-a sfasiat in urma deciziei unicului lor fiu de a pleca la Athos.
Baiatul de atunci, azi om incaruntit, a fost intre primii tineri ASCOR, si, daca nu ma insel, generatie cu fiul actorilor Octavian Cotescu si Valeria Seciu, si el plecat la Athos in anii '90!

Dar nu calugaria a facut raul aicica si in alte multe cazuri, ci neintelegerea legilor ei.
Pentru a fi "tuns la monahism" e nevoie de un timp de rupere a puntilor cu lumea. E ceea ce ea, lumea, nu poate intelege nici accepta!
Cel ce isi pune viata in slujba lui Dumnezeu devine mai intai ruda Sa!

Dar ce sansa extraordinara au parintii acestor "ingeri" sa fie zii si noapte cineva care sa se roage pentru ei!
Pacat de cine nu intelege!



Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă. În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare. Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm.
Matei 12, 46-50 şi 13, 1-2

miercuri, 5 iulie 2017

DESPATIMIREA


Alcoolicul care se lasa de bautura, ca si obezul care ajunge sa piarda kilogramele ce-l faceau un monstru, trebuie sa duca, pentru tot restul zilelor lor; o viata noua, alta, in care nici alcoolul nici mancarea peste masura nu mai pot exista!
Cel care incearca dupa ani de abstinenta sa bea un paharel... recade si ajunge cu mult mai rau decat inainte de dezalcolizare! Slabirea dupa un anume regim trebuie urmata de o schimbare a vietii, a felului de a manca caci reluarea vechilor obiceiuri alimentare va avea efectul yo-yo! Dezintoxicarea de orice fel trebuie mentinuta!

Drumul despatimirii - pentru cei care cred in Dumnezeu, are legi clare: conditia ramanerii in grija Domnului, vigilenta duhovniceasca, ruga neincetata! 

Caci iata cat de clar explica Mantuitorul prin apostolul Matei!

"când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi."


Atunci I-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei, zicând: Învăţătorule, voim să vedem de la Tine un semn. Iar El, răspunzând, le-a zis: Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; iată aici este mai mult decât Iona. Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată aici este mai mult decât Solomon. Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean. Matei 12, 38-45

marți, 4 iulie 2017

Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui.

Oare cum suna azi cuvintele astea? 
Sau nimeni nu mai ia seama la realitatea lor?

Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe toţi. Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag, Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea. Mulţimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David? Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui? Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte
Matei 12, 14-16 / 22-30

luni, 3 iulie 2017

Nimic fara consecinte...

Adesea in spatele faptelor sau al cuvintelor alese exista multimede noi sentimente declansate de ele, de subintelesuri ascunse, mai mult sau mai putin bine.
Cuvintele te pot rascoli, atinge ca nimic altceva, pana in adanc, faptele te pot soca dupa cum pot naste in tine admiratie ori invidie.

Orice poate declansa in om ceva datator de tulburare - pozitiva sau negativa.
Si, daca pentru cei ce-L admirau, tulburarea cuvintelor si faptelor Mantuitorului era curatitoare, profund pozitiva, pentru farisei era cu totul altceva. Teama si invidia, iscate de faptele si cuvintele Sale, le-au intunecat mintile! 
Fiecare vindecare devenea o amenintare, fiecare intalnire cu oamenii o vina.
Si totusi... sentimentele, desi nu se vad exista! Ele transforma omul, lumea, istoria!
Cum am fi fost azi oare daca atunci farisii ar fi reactionat altfel?
Nimic nu ramane fara consecinte! Nici macar un zambet!

Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor. Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate? Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. 
Matei 12, 9-13

duminică, 2 iulie 2017

CU CE FEL DE CREDINTA NE ARATAM... CREDINCIOSI?

In duminica de astazi, pasajul evanghelic din Matei(8:5-13) ne pune in lumina credinta unui pagan, un sutas, care vine sa Il roage pe Iisus sa-i vindece sluga! 


Pericopa ne vorbeste despre credinta si puterea ei.

Cand crezi cu putere... putere ai sa primesti!

Dar cu ce credinta trebuie sa credem in Dumnezeu? 
Raspunsul ar fi: cu credinta lui Dumnezeu, acea credinta desavarsita! Credinta lui Dumnezeu este Planul Divin, este aceea pe care proorocii ne-au spus-o din vechime, aceea a cartilor sfinte, aceea propovaduita de Fiul Sau!

Il urmezi pe Dumnezeu fara sa-I pui in discutie Planul ci cautand sa-I intelegi planul, rugandu-L, convins ca El poate orice , chiar sa schimbe cursul vietii tale, sa te faca altul, mai bun, mai aproape de El!

 „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11, 1) 


Credinta, alaturi de nadejde si de dragoste, este o virtute.

"Credinţa este cea care asigură încă de aici de pe pământ posibilitatea ca omul să îl cunoască pe Dumnezeu. Însă cunoaşterea prin credinţă nu este una suficientă şi definitivă, ci una mijlocită şi chiar imperfectă, asemeni unei vederi "prin oglindă, prin ghicitură" (I Cor. 13, 12). 
Credinţa este un "temei al celor nădăjduite şi dovadă a celor nevăzute", iar nădejdea este cea care dă omului puterea de a crede şi de a tinde spre Dumnezeu chiar şi atunci când este supus unor grele încercări. Dar aceste două virtuţi nu pot pune pe om în legătură deplină şi directă cu Dumnezeu, căci rolul lor este limitat la această viaţă pământească. Dragostea susţine şi dă sens nădejdii şi credinţei, îi permite omului să-l îmbrăţişeze pe Dumnezeu încă de pe pământ, dar rolul ei nu încetează aici, ci se concretizează şi se întregeşte în viaţa viitoare. Fără să aibă limită în spaţiu şi timp ea există continuu, desăvârşindu-se şi crescând permanent, apropiindu-l astfel pe om de Dumnezeu, care este Iubirea desăvârşită şi desăvârşirea însăşi." 
Daniela Ciobanu, Ziarul Lumina


 „În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.”  Matei 8, 5-13








marți, 27 iunie 2017

GRIJILE VIETII


... par coplesitoare.

O noapte de insomnie este destul pentru a fi napaditi de ganduri si griji!

Ne chinuie viitorul in toate formele lui! Ce vom face, ce vom manca, cum ne vom descurca... ?

Asta sa fie o consecinta a slabei credintei?


Cuviosul Petru Damaschinul zice: „Omul înțelept se ne­voiește cu pricepere să-și mic­șo­re­ze, pe cât se poate, micile tre­buințe ale trupului, ca prin aceasta să ajungă să se îngrijească de puține, sau să nu aibă grijă deloc, ca să păzească poruncile. Fiindcă, în grija de multe, nici pe sine nu se poate vedea cineva…” 
 
Meditand la evanghelia de duminica finalul - "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă." - concluzioneaza totul!
 

Cautandu-L asadar pe Dumnezeu si increzandu-ne deplin in El toate ni se limpezesc si viata isi pierde stressul!

Ne mai spune Mantuitorul ca: "Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat."

Acest sfat, pentru o lume fixata pe imagine, incremenita in ecrane... poate sa para un strigat in pustiu!


Ceea ce vedem cu ochii... ne ramane in creier! Privim orori... creierul va procesa orori! Privim icoane... ni se mangaie sufletul!

Exista o vedere a sufletului pe care ne-o dezvolta credinta, rugaciunea, iubirea izvorata din credinta! 

Am putea crede ca mesajele divine ne vin pe calea intuitiei.

Filosoful francez Rene Descartes sustinea ca glanda pineala ar fi sediul sufletului si locul in care sufletul isi exercita in mod direct functiile sale. El era convins ca, prin glanda pineala, noi putem primi mesaje de la Dumnezeu.

Exista unii care interpreteaza pasajul acesta Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat”) (Matei 6/22) ca o aluzie la glanda pineala.
Galanda pineala (epifiza) supranumita si ,,al treilea ochi’’, ,,ochiul timpului’’, sau ,,ochiul mintii’’- este foarte mica si are forma de con de pin minuscul - cantareste 0,16g si e formata dintr-un tesut retinian avand chiar in interior un lichid asemanator umorii vitroase a ochiului. 

Este amplasata intr-un loc tainic - in centrul creierului - si este prima galada care se formeaza la fat (se distinge de la trei saptamani)

Intelegerea timpului si intuitia noastra se datoreaza tot ei si tot ea gestioneaza somnul si adaptabilitatea la fusul orar, prin secretia melatoninei.

Aceasta glanda insa se calcifiaza cu timpul, zice-se datorita fluorului din pasta de dinti, din apa, din sucuri carbo-gazoase, mancarea procesata, zaharul rafinat, alcool, tigari ...

O putem insa decalcifia cu ajutorul sfeclei( fiarta sau cruda) care contine borax, suc de lamaie, prune uscate, castraveti, usturoi, otet de mere.

Dar daca ea este sediul sufletului, cum sustinea Descartes, oare nu cumva glanda asta se usuca din cauza impietririi sufletului nostru! Nu cumva credinta slaba si departarea de Dumnezeu o ususca?

Putem manca orice... fara credinta nu ni se va deschide ochiul mintii si nu ni se va inmuia sufletul!


Evanghelia de Duminică



Duminica a 3-a după Rusalii

(Despre grijile vieţii)

(Matei 6, 22-33)

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.


vineri, 23 iunie 2017

CE INSEAMNA SA MARTURISESTI PENTRU HRISTOS?

Asta este o intrebare la care cred ca nimeni nu are pretentia sa dea un raspuns complet.

Hristos face din noi crestini. Crestinismul, desi este definit, reductiv, a fi o religie monoteista, pus alaturi de alte doua religii monoteiste, este, sau ar trebui sa fie, mult mai mult decat atat! Mai mult decat carti ori reguli, a fi crestin este un mod de viata, un anume stil de a trai, care sa fie oglinda a vietii lui Hristos!

Astazi sa marturisesti ca esti crestin practicant te situeaza cumva, in cel mai bun caz, in randul celor bizari, intre ciudatii lumii moderne, o lume atasata de bunuri materiale, de succesul personal, de confort şi placeri al trupului, o lume care dezvolta comunicarea insingurand tot mai mult persoana, care-lL contesta pe Dumnezeu pentru ca totul este contestabil, o lume anxioasa, individualista, care impinge la cadere, totul in plina dezvoltare!

Lumea asta te pune la zid daca spui ca tu crezi in El, fara sa inteleaga ca ceea ce o tine captiva este tocmai departarea de Hristos!

Timpurile de azi sunt apostolice tocmai prin aceea ca valul lumii vrea sa astupe glasul marturisirii!

De am putea sa facem ca Apostolii! De am avea curajul lor... De am reusi...

Invredniceste-ne Doamne de Duhul Sfant care i-a sfintit pe ei! Ajuta-ne sa marturisim pentru Tine si marturisirea sa fie auzita!

Amin

Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor. 
Matei 10, 32-36 şi 11, 1

joi, 22 iunie 2017

Despre Sf Grigorie Dascalul

inscaunat Mitropolit al Tarii Romanesti de catre domnitorul G.D. Ghica

"A fost ucenicul Sfântului Paisie Velicicovschi, la Mănăstirea Neamţ, unde a fost tuns în monahism, primind numele de Grigorie. 
A mers la Muntele Athos, apoi, întors la Mănăstirea Neamţ, a început a tălmăci cărţi ale Sfinţilor Părinţi. 
S-a aşezat la Mănăstirea Căldăruşani, unde, fiind găsit în 1823 de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica, a fost adus la Bucureşti şi ridicat în scaunul de Mitropolit al Ţării Româneşti." din Ziarul Lumina

I s-a spus Dascalul deoarece ca si mitropolit a întemeiat multe şcoli menite sa lumineze poporul , a construit biserici şi a ridicat la preotie pe multi.

Se spune ca venind spre Bucuresti, pe jos, pentru a fi inscaunat Mitropolit, Sfantul Grigorie Dascalul s-a ostenit tare si, cazand intunericul, a decis sa se opreasca, sa doarma la vreun crestin, pentru ca in zori sa plece in tihna ca sa ajunga cu bine la ceremonia ce urma sa aibe loc cu acel prilej.

Se opri langa o biserica si ceru preotului paroh gazduire.

Sf. Grigorie era obosit, cu hainele prafuite si tinuta in neoranduiala. Preotul mai mai ca nu l-ar ffi primit insa nu l-a putut refuza caci calatorul purta straie bisericesti, dar cum nici impresie buna nu-si facu de el, ii pregati un culcus in grajdul animalelor din fundul curtii bisericii.

Dis de dimineata viitorul mitropolit al Tarii Romanesti se scula, se spala la fantana, isi schimba haine si isi relua drumul.


La ceremonia de inscaunare s-a intamplat sa fie prezent si preotul-gazda.

Trecand si el sa-i sarute mana noului Mitropolit, preotul, rusinat, ii ceru iertare pentru slaba sa ospitalitate.

Sf Grigorie Dascalul il asigura insa ca nu i s-a intamplat nimic rau ca a dormit in grajd.

- Apoi, parinte, mai zise el, animalele domniei tale au fost gazde foarte bune! Pana si gastele!


Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena. Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările. Matei 10, 23-31

marți, 20 iunie 2017

DE CE TOCMAI EI?

Care sa fi fost criteriile dupa care Mantuitorul i-a ales pe cei 12 Apostoli, i-a pregatit si i-a trimis in lume spre a propovadui Cuvantul lui Dumnezeu?

Pai doar adancul nearatat al fiintei lor! 
Caci la Dumnezeu nu exista ascunzis - El vede in noi, El ne cunoaste asa cum nici chiar noi nu ne stim!

Spovedania nu este o cale pentru ca Dumnezeu sa afle ceva despre noi ci pentru ca noi sa ne curatam constiinta! 
Este un fel de discutie pe care o porti cu secretarul inainte de a intra intr-o audienta!

El, Domnul, priveste in adancul inimilor noastre si stie TOT!
Pentru oameni ne construim armuri, de oameni ne ferim si fata de ei avem secrete!
Domnul este deasupra micilor noastre malversatii!
El ne stie si putinta si neputinta!
Acesta este sensul "fricii de Dumnezeu"!
 
Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre; Nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi. Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: „Pace casei acesteia”. Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi. Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă, mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia. 
Matei 10, 9-15

sâmbătă, 17 iunie 2017

"Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi"


O binefacatoare invatatura...

Dar cine o asculta sau, mai precis, cine o urmeaza? 
Eu am practicat privirea inversa asupra lucrurilor: cum oare oi fiu eu judecata! Si... m-am ingrozit, caci invidia poate gasi sau chiar fabrica oricand judecati aspre si dureroase! 
Si, recunosc, s-au gasit in viata mea motive sa fiu invidiata!
Lumea insa te judeca si cu si fara motiv, ca asa este natura umana!
Dar, daca Mantuitorul ne invata sa nu judecam inseamna implicit ca putem face asta!
Pacea si blandetea, masura in lucruri si ganduri frumoase! Acestea ne vor da cale libera spre descoperirea lui Dumnezeu!
Amin.


Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
Matei 7, 1-9

vineri, 16 iunie 2017

POSTUL - DISCIPLINA CREDINCIOSILOR

Pacatele omenirii sunt multe si mereu surprinzatoare, omul gasind cu istetima sa distrugatoare noi si noi forme si modalitati de a se umple de ele!
Citind Evanghelia de azi, constatam ca dintotdeauna "grija" pentru ceea ce face altul a fost  primordiala, fragmentul relatand reprosurile aduse de discipolii lui Ioan Botezatorul cu privire la postul ucenicilor Mantuitorului, 
Devenim judecatori fara sa cunoastem bine... dosarul, cum s-ar spune! 

Despre post si postire... stie toata lumea. Putini insa se opresc sa inteleaga ceea ce este dincolo de simpla schimbare a alimentatiei pe o anume perioada de timp!

Postul este o conduita duhovniceasca inainte de orice. Prin post ne obisnuim cu o anume disciplina.
In educatia copiilor, psihologii pediatri sustin ca orice sistem educational are nevoie de... reguli.
Da. Orice fiinta are nevoie de reguli pentru a nu trai in devalmasie, pentru a nu se pierde, pentru a nu irosi timpul.
Viata intreaga se desfasoara dupa reguli, totul depinzand de cicluri, perioade, conditii schimbatoare...

Postul are rostul de a schimba nu numai ceea ce bagam in gura cat mai ales cum gandim, cum traim!
Mancand mai putin si... altfel, corpul este nevoit si el sa-si regandeasca sistemele - prin schimbarea alimentatiei resetam cu alte cuvinte procesele biologice care sunt nevoite sa se schimbe si ele, adaptandu-se noilor informatii primite! 
Si totul se reaseaza in alt fel, gandim altfel, vedem ce nu vedeam anterior, ne dam seama de ceea ce ignoram pana mai ieri... etc!
Un NU hotarat impotriva "gastronomizarii" postului. Cu cat preocuparea noastra pentru a pregati mancaruri de post gustoase si apetisante... cu atat mai mare departarea de cele rostuite de post. Caci postul e suferinta si nu imbuibare!

De ce nu posteau totusi apostolii lui Iisus? 
Pentru ca ei Il aveau pe Mire alaturi si se bucurau traind inca timpul nuntii! 

Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. 
Matei 9, 14-17

joi, 15 iunie 2017

CREDINCIOSIE

este cuvantul care defineste in teologia noastra credinta, devotamentul, fidelitatea.

Credinta in Dumnezeu este optiune si ea trebuie sa fie ferma.  Credem sau nu! 
Credem pentru ca suntem convinsi ca Dumnezeu este Cel care are acele calitatile care-L fac demn de a fi iubit si in care merita sa ne incredem!
Ca in orice alta decizie care este rezultata din rationament, increderea in Dumnezeu nu trebuie sa fie ambigua si nici de conjunctura. 
Cand ai decis sa te increzi in cineva se presupune ca accepti deciziile acelei persoane, indiferent de urmari.
Crezand in Dumnezeu accepti necazul, durerea, moartea, precum Iov, ezitarile, cartelile, nemultumirile, chiar frica, fiind tot atatea dovezi ale necredintei!

Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?
Matei 8, 23-27

luni, 12 iunie 2017

IERARHIA IUBIRII

Ieri, in Duminica întâi după Rusalii, ziua numita si a tututror Sfintilor, s-a citit un fragment biblic care poate contraria

(Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30)

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate și Ţi-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii sau țarini pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și viață veșnică va moșteni. Și mulți dintâi vor fi pe urmă și cei de pe urmă vor fi întâi.

De ce oare Iisus vorbeste astfel, El care reprezinta perfectiunea divina adusa in carnea unui om?

Despre dragoste vorbim mult in zilele de azi, poate prea mult confundand-o adesea cu simpatia ori atractia, atractia amestecand-o cu prietenia, un talmes-balmes de sentimente neclare, nedefinite in noi.

Limba greaca este insa foarte precisa in precizarea sensurilor. Astfel ea foloseste patru cuvinte pentru a desemna iubirea, fiecare cu un sens bine definit, ceea ce da din start un inteles ierarhic sentimentelor umane.

- Eros se refera la iubire senzuală, cea indusa de  simţuri  şi emoţii, e iubirea  legata de atractia fizica... 
Privesti pe cineva, iti place, ii simti mirosul, ii atingi pielea, ii asculti vocea... iar ceea ce simti este o stare care nu are nimic de-a face cu logica ci doar cu simturile.

Philia  defineste sentimentul de dragoste iscat cand iti place cineva, cand admiri o persoana; ai  admiraţie faţă de cineva pe care il socotesti demn.  
Acelas cuvant defineste si admiratia pentru o opera, iubirea pentru o personalitate, pentru rude indepartate, pentru frumos. 
Această iubire este rezultatul gandirii personale caci, inainte de a nutri dragostea, cantaresti in minte daca persoana (sau lucrul) respectiv(a) merita sau nu sentimentele tale.
Cuvantul philia l-am traduce corect in romaneste prin
prietenie. Intr-o prietenie faci bine fără să ți se ceară și fara sa astepti nici laude nici ceva in schimb. 

”Storge” este un alt cuvant care exprimă dragostea.
Este dragostea familiala, a părintilor față de copii dar si cea a copiilor pentru părinți, dragostea intre frati dar si 
dragostea (simpatia, am zice noi) fata de colegii de serviciu, de facultate etc.

Dar aceasta forma de iubire, contrar primei noastre reactii, nu exprima  capacitatea maxima a omului de a iubi, si asta deoarece viata face ca ea sa nu ramana stabilă. 
Parintii mor, conflictele familiale  schimba registrul sentimentelor - frații pot ajunge sa se urasca intre ei in urma unor conflicte, rigiditatea parintilor, uneori chiar violenta lor, afecteaza sentimentele copiilor dupa cum neascultarea copiilor poate invenina sufletul parintilor ; prieteniile se destrama- schimbi serviciul si colegii si relatiile se racesc, etc.

”Agape" ramane cuvântul explicit care defineste iubirea perfecta, iubirea gata de sacrificiu, iubirea fara margini si necondiţionată. 
Prin acest cuvant se defineste iubirea crestina, animata de aceea dorita arzatoare de Dumnezeu!
Acest tip de iubire stă în voinţă omului si este o decizie, o optiune intima si personala!

Iubirea cuprinsa de semantica lui agape este dragostea raționala, care este indusa in primul rand de calitatile celui iubit. Ea nu este nici arzatoare ori pasionala, nici tandra sau instinctiva, nici calculata in minte. 
Ea se naste doar din convingerea ca cel iubit e cel care merita iubirea deplina.

"Pe Dumnezeu nu poți să-L iubești nici cu eros, că nu-i fizic, nici cu storge, ca pe un prieten, nici cu fileo, ca pe un membru al familiei! Pe Dumnezeu trebuie să-L iubești mult mai mult, până la jertfelnicie, și să-L iubești absolut si dezinteresat."  spunea un preot pe care l-am ascultat o data si al carui nume imi scapa.
Aceasta este incarcatura cuvantului ”agape”!

Cuvantul agape este si cheia celebrului dialog dintre Iisus si Petru, exprimat de Evanghelia dupa Ioan: 21:15-17 despre care am mai scris cu alte ocazii.
Asadar nici o neclaritate in termeni, chiar daca multi vor spune ca dragostea pentru copilul lor bate de departe orice alt sentiment de iubire. 
Se cunosc insa, din nefericire, multe exemple de rupturi grave si definitive intre parinti si copii. Apoi moartea este cea care tempereaza orice traire sentimentala fie ea cat de mare ar fi. Cine a pierdut o fiinta draga stie ca, ultima speranta in alinarea durerii a fost, este si ramane... Dumnezeu! 

Exista deci, incontestabil, o ierarhie a iubirii si in piramida aceasta in locul cel de sus sta Dumnezeu. 
Devalmasia sentimentala adusa de confuzia trairilor nu face decat sa ne tulbure mintea si sufletele, impingandu-ne spre un dramatic esec sentimental, o deraiere de la randuiala fireasca a firii.
Intelegand asta invatam sa iubim cum se cuvine, dand fiecaruia din sufletul nostru sentimentele corespunzatoare!

Iubirea desavarsita trebuie sa fie scopul vietii noastre lumesti, idealul nostru! La acest tip de iubire trebuie sa aspiram doar in raport cu Dumnezeu. Iubind un om mai mult decat pe Dumnezeu, fie chiar si pe copilul tau, este neadevarat, caci deceptia este ceva ce insoteste nemijlocit sentimentele de dragoste interumane, cu atat mai mare cu cat am iubit mai mult. 
Singurul care nu deceptioneaza este Dumnezeu! Chiar daca, in focul revoltei interioare, nu vrem sa recunoastem, adevarul ni se reveleaza pas cu pas!
Acesta este mesajul Mantuitorului

Sa-L iubim mai presus de fiinta noastra... poate fi un demers dificil dar nu imposibil!