sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Sa luptam cu ale noastre slabiciuni!

Citind evanghelia de astazi, m-am minunat inca o data de cata credinta aveau apostolii ca sa nu se mandreasca ei nici un pic, desi capatasera puteri incredibile!

In zilele noastre e plina lumea de "coach" care ne invata cum sa facem o multime de lucruri: cum sa devenim sefi, cum sa fim irezistibili, cum sa ne rugam... universului etc.
Dar pentru ce e mai greu - sa ne lasam de fumat, sa nu barfim, sa nu judecam, sa iubim pe cei care ne fac rau, etc - nu prea sunt oferte! 
Astea din urma sunt adevaratele provocari personale. 
Dar nimic nu putem fara ajutorul lui Dumnezeu!
Stiinta si puterile nostre vin de la Dumnezeu. 
Constientizand asta vom fi si puternici si smeriti!

Omul e dispus sa dea orice pentru a avea mereu un ascendent asupra celorlalti, in timp ce cel mai de pret lucru si mai greu este sa-si stapaneasca proprii sai demoni, sa-si invinga propriile neputinte! 

Într-adevăr, este mai mare minune să scoți din propriu-ți trup îndemnurile la desfrânare, decât să alungi duhurile rele din trupurile altora, este mai mare semn să oprești prin virtutea răbdării pornirile ucigașe ale mâniei, decât să poruncești stăpânitorilor văzduhului, și este de mai mult folos să-ți ferești inima de mușcăturile foarte lacome ale deznădejdii, decât să îndepărtezi bolile și beteșugurile trupești ale altora. În sfârșit, din multe puncte de vedere este o mai strălucită virtute și o înaintare mai vrednică de laudă să-ți vindeci bolile propriului suflet, decât pe cele ale trupului altuia.(...)
Despre aceste vindecări prea­fericiții Apostoli spun așa (după cum li s-a zis): Să nu vă bucurați că vi se supun demonii (Luca 10, 20). Căci nu puterea lor făcea aceasta, ci puterea numelui chemat. De aceea sunt sfătuiți să nu îndrăznească a pretinde fericirea sau slava lor, care se înfăptuiesc numai din puterea și minunea lui Dumnezeu, ci acea curăție lăuntrică a vieții și a inimii.” Sf Ioan Cassian


Ajuta, Doamne, neputintelor noastre!

În vremea aceea, chemând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile. Și i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe cei bolnavi. Și a zis către ei: Să nu luați nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani și nici să nu aveți câte două haine. Și în orice casă veți intra, acolo să rămâneți și de acolo să plecați. Iar unde nu vă vor primi, ieșind din acea cetate, scuturați praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor. Atunci ei, plecând, mergeau prin sate, binevestind și vindecând pretutindeni. Lu
ca 9: 1-6


vineri, 17 noiembrie 2017

DESPRE FRICA DE DUMNEZEU

O POVESTE SPUSA DE PARINTELE CLEOPA

Era odata un om invatat sa fure. Macar de-ar fi fost sarac. Da de unde ! Era om gospodar, avea femeie buna, credincioasa si copii; avea boi, avea oi, cai, porci, vite, pasari, pamant, livezi, vii, dar a fost crescut rau de parintii lui, ca nu era satul pana nu manca ceva de furat. 
Omul acesta de multe ori avea discutii cu sotia lui. Sotia lui buna ii spunea :
- Mai, omule, ulciorul nu merge de multe ori la apa - caci ii rusine in sat; daca te-o prinde pe tine ca furi, toti or sa te judece pe tine de ce ai furat, ca ai tot ce-ti trebuie. De ce furi, ma ?
- Femeie, eu nu pot. Pana n-oi mai lua eu ceva de la cutare boier, de la cutare om, de la cutare proprietar ... !
Odata era in luna lui iulie, luna era plina pe cer si era senin ca ziua. El venise din tarina si a vazut lanurile pline de clai de grau, jumatati de grau, cum se cheama in alte parti. 
Ce s-a gandit el ? "ce bine ar fi sa aduc eu o caruta de grau din acesta la mine acasa", ca era grau frumos. 
A venit acasa, a pregatit caruta si caii, drugul de legat snopii, a pus niste fan pentru cai si iarba verde in caruta si-n puterea noptii, cand doarme si pasarea - cum zice taranul - si si-a luat copilita de numai trei-patru ani cu el. 
Copilei ii placea sa mearga cu tata-sau cu caruta totdeauna.
- Tataica, ma iei cu caruta ?
- Te iau ! Da' ma-sa a zis :
- Stai acasa !
- Nu ! si a inceput a plange copila.
- Da-i drumul ! Copila vrea sa auda cum merg caii, s-o plimbe tata-sau cu caruta. 
Dar a fost o pronie dumnezeiasca aceasta si purtare de grija a lui Dumnezeu. A venit omul acela la furat snopi in tarina. Un lan de grau era langa o padure mare si un drum de tarina pe marginea padurii. El a tras caii cu oistea pe unde trebuia sa iasa din lan, a luat din gura cailor zabala si le-a dat sa manance.
Copilita a ramas la caruta. Era luna, senin si se vedea bine la mare distanta. Si s-a dus pe lan omul asta, de meserie hot din copilarie, si a inceput sa se uite in toate partile; si la stanga; si la dreapta si inainte si inapoi. Se uita asa...
De ce se uita ? Pai, ca nu cumva sa fie vreun paznic pe lan. Dar tot el isi zicea : " Chiar daca ar fi, acum doarme intr-o claie, ca acu-i puterea noptii ". In acest timp copilita se uita din caruta cum taica-sau se uita in toate partile, si incolo, si incolo si se minuna ea in mintea ei - copii naivi - de ce oare se uita taica-sau asa ?
Dupa ce s-a incredintat el ca nu este nimeni si nu-l vede nimeni, a luat cativa snopi de grau si a venit la caruta. Copilita, prin care a vorbit Duhul Sfant, il zice lu' taica-sau :
- Tataica, mata ai uitat ceva !
- Dragul tatei, dar ce-am uitat ?
- Mata ai uitat ceva ! Te-ai uitat in toate partile dar ai uitat sa te uiti si in sus !
- Cum ai zis ?
- Mata in sus de ce nu te-ai uitat ? 
Dar copila n-a zis sa-l mustre pe tatal ei. Ea a crezut ca poate asa-i bine, daca se uita in toate partile, sa se uite si in sus. Dar asta l-a costat pe om foarte mult.
- Cum, cum ai zis ?
- Tataica, eu am crezut ca trebuie sa te uiti si in sus ! 
Si atat l-a certat frica lui Dumnezeu pe om, ca a luat snopii inapoi, s-a dus si a refacut claia; a venit, a intors caii, a pus zabala cailor, a pus copilita in caruta si cu caruta goala, s-a intors acasa. 
Si veni acasa; femeia stia ca nu vine niciodata cu golul. Ori fura bostani, ori popusoi, ori grau, ori altceva, el venea incarcat. Il vede, ca vine cu golul, de data asta mai erau doua-trei ceasuri pan-la ziua :
- Mai omule, dar ce-ai patit ? Ce-ai patit ?
- Femeie, cate zile voi avea nu mai fur !
- Ce-ai patit ? 
Te-a prins ! Bine ti-a facut ! Ea credea ca l-a prins. Te-a prins ? Ti-am spus eu tie. Asa, gospodar la furat! 
- Mai femeie, nu m-o prins nimeni.
- Nu cred. Te-o prins ! De ce-ai venit cu golul ?
- Nu mai fur cate zile oi avea !
- Dar ce-ai patit ? El arata copilita si zice :
- Din cauza copilei.
- Dar ce ti-a facut copila ?
- Din cauza ei nu mai fur in veacul veacului. Caci a vorbit Duhul Sfant prin gura ei.
- Dar ce-a zis copila ?
- Eu m-am dus pe lan - cum ii obiceiul meu - si-nainte de a incepe a cara snopii, ma uitam : in stanga, in dreapta, incoace-incolo. Copilita ma vedea de la caruta si cand am venit mi-a zis : " Tataica, mata ai uitat ceva; ai uitat sa te uiti si in sus ". Atunci m-am gandit, cat sunt eu de nebun. Dumnezeu imi vorbeste prin gura copilei, ca trebuia sa ma uit mai intai in sus; ca daca ma uitam in sus, nu mai era nevoie sa ma uit la dreapta, la stanga sau inainte, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi. Ochii lui Dumnezeu - cum spune Solomon - sunt de milioane de ori mai luminosi de cat soarele si nu este loc unde nu cerceteaza atotstiinta lui Dumnezeu. Cum zice si Apostolul : "Stiinta lui Dumnezeu strabate pana la despartirea duhului de a sufletului; nu numai pana la despartirea trupului de a sufletului ".
Omul este icoana Preasfintei Treimi. El are minte, cuvant si duh. Duhul cel in chip de raze de lumina, care-i in inima, cu acesta omul ii mai mare decat ingerii; ca ingerii nu s-au facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci numai omul. 
Mintea este chipul Tatalui, cuvantul este chipul lui Hristos, iar duhul cel de viata facator este chip al Duhului Sfant.
Acest duh de viata nu-i duhul cu care vorbim - acesta este sluga mintii si are altfel de cuvant. Iar acela este un dor ganditor, sta intre minte si intre cuvant si circumscrie - are in sine -  si minte si cuvant, dupa Sfantul Grigorie Palama, preaindumnezeitul la minte.
Deci, pana acolo strabate stiinta lui Dumnezeu, pana la despartirea duhului de a sufletului si nimeni nu poate sa se ascunda cu vreun gand de la atotstiinta Ziditorului.
Acest Duh Sfant l-a cercetat pe acest om cu frica lui Dumnezeu si s-a gandit : " De acum inainte nu voi mai fura in veci, cat voi trai. Ba am sa ma duc sa ma marturisesc si sa-mi fac canonul pentru cate am facut in viata, ca daca ma mai duc la furat trebuie mai intai sa ma uit in sus. Si daca ma uit in sus, mi-e destul atat, ca sa nu mai pot fura in vecii vecilor, ca de ochiul Cel de Sus nimeni nu se poate pazi ".

Iarasi va spun : inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu. Ea este temelia tuturor faptelor bune. 

Intelepciunea are doua capete : primul este frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, ca toata fapta buna se incepe cu frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea lui Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si cea mai inalta fapta buna.
Dumnezeu cel inchinat in Treime, Parintele, Cuvantul si Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita si Preacurata Lui Maica si toti sfintii sa ne fie in ajutor, sa nu uitam frica lui Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui. Amin.

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte ați spus la întuneric se vor auzi la lumină; și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: Temeți-vă de Acela care, după moarte, are putere să vă arunce în gheena; da, vă zic vouă, de Acela să vă temeți. 
Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Și nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu; ci și perii capului vostru, toți sunt numărați. Nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. Și zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi și la dregători și la stăpâniri, nu vă îngrijiți cum sau ce veți răspunde, sau ce veți zice, că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți!

joi, 16 noiembrie 2017

Prajitura italiana cu lamaie/ Gateau italien au citron

Pour 8 à 10 personnes
1 3/4 tasses (175 g) de sucre à glacer 
4 œufs
2/3 tasse (160 ml) de crème fraîche épaisse (40 % mg)
1/2 tasse (125 g) de beurre fondu
Le zeste de 2 citrons
2 tasses (300 g) de farine
2 c. à café de poudre à pâte (levure chimique)
2 pincées de sel

Sucre à glacer pour saupoudrer


Pentru 8 până la 10 persoane
1 si  3/4 cești (175 g) zahăr pudra
4 ouă
2/3 cană (160 ml) smantana groasă (40% mg)
1/2 cană (125 g) unt topit
coaja a 2 lămâi
2 cesti (300 g) faina
2 linguri. cafea praf de copt 
2 varfuri de cutit de sare


zahăr pentru a glasat



Préchauffer le four à 350 F (180 C). Graisser et fariner un moule Bundt de 9 po (23 cm)
Dans le bol du batteur sur socle, muni du fouet, fouetter les oeufs avec le sucre à glacer jusqu'à ce que le mélange blanchisse et soit mousseux (environ 5 minutes).
Ajouter la crème fraîche, le beurre fondu et le zeste de citron et bien mélanger.



Incorporer la farine, la poudre à pâte et le sel qui auront été tamisés ensemble au préalable et bien mélanger.
Verser la pâte dans le moule préparé et enfourner pour 40 à 45 minutes ou jusqu'à ce qu'un cure-dent inséré, en ressorte propre.
Laisser refroidir complètement avant de démouler, puis saupoudrer de sucre à glacer.

Preîncălzi cuptorul la 350 F (180° C). Ungeți și făiniți o forma de 9 "(23 cm) 
În vasul mixerului amestecați ouăle cu zahărul pudra până când amestecul albeste și este spumant (aproximativ 5 minute).

Se adaugă smantana, untul topit și coaja de lamaie și se amestecă bine.
Se adauga apoi făina, praful de copt și sarea - care au fost cernute împreună înainte și se amestecă bine.
Se toarnă aluatul în tava de coacere pregătită și se coace  timp de 40 până la 45 de minute sau până când o scobitoare introdusă in mijloc si scoasa apo ramane curata, fara aluat pe ea.
Lăsați prajitura să se răcească complet înainte de a o răsturna, apoi  presarti zahăr de glasat.


SA NE PAZIM FAINA VIETII SPRE BUNA DOSPIRE

Este evident ca acest capitol, al 11.lea, al Evangheliei dupa Luca, reda reprosurile pe care Mantuitorul le face pe fata fariseilor, amintindu-le ca sunt continuatori ai faptelor de rusine ale parintilor lor si ii invinuieste pe invatatorii de Lege pentru nepasarea lor fata de nivelul scazut al constiintei lui Dumnezeu in randul poporului.

Sfarsitul pasajului evanghelic este primul verset al capitolului al 12.lea si contine un sfat dat apostolilor:
Feriţi-vă de aluatul fariseilor“  (Luca 12, 1). 

Plecand de la acesta, incerc sa fac o mica digresiune.

Despre aluat mai exista o referire, chiar in evanghelia dupa Luca: "
Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dum­nezeu?(intreaba retoric MantuitorulAsemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. (Luca 13, 20-21)

Dar cine a framantat stie ca unori, desi pui maia, dospeala buna, aluatul nu dospeste! 
Ceva, o greseala a framantatorului - o pala de vant rece, o cana de apa prea fierbinte... in fine, ceva - un motiv exterior face ca aluatul sa ramana nedospit.

Credinta ne lucreaza la Sfanta Liturghie, prin trupul si sangele lui Hristos, si ne plamadeste, ne dospeste, ne face „frământătura nouă“ (I Cor. 5, 7) ne transforma in „făptură nouă“ (II Cor. 5, 17). Din aluatul asta putem da si altora, ca sa devina si ei aluat dospit intru credinta lui Dumnezeu!

Dar orice greseala va "da inapoi" dospirea si va lasa aluatul nedospit! Vom fi o framantatura ratata!

Feriţi-vă de aluatul fariseilor“  zice Mantuitorul. 

Faina vietii noastre amestecata cu dospeala rea ne lasa... nedospiti, morti pe dinauntru!

Dar si daca dospeala este buna aluatul poate fi ratat caci  este asa de usor sa-l strici! E destul o clipa de neatentie, o simpla delasare  si... ne pierdem!

Sa ne pazim faina vietii spre buna dospire!
 
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor! Că zidiți mormintele prorocilor pe care părinții voștri i-au ucis. Așadar, mărturisiți și încuviințați faptele părinților voștri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiți mormintele. De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Voi trimite la ei proroci și apostoli și dintre ei vor ucide și vor prigoni», ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor prorocilor care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între altar și templu. Adevărat vă spun: că se va cere de la neamul acesta. Vai vouă, învățătorilor de Lege! Că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-ați împiedicat. 
Atunci, ieşind El de acolo, cărturarii și fariseii au început să-L urască de moarte şi să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L şi căutând să audă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. În acelaşi timp adunându-se mulțime de mii de oameni, încât se călcau unii pe alții, Iisus a început să vorbească întâi ucenicilor Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.

miercuri, 15 noiembrie 2017

VAI NOUA!

Banuiesc ca toata lumea are plutire de ganduri. 
Nu toate se si transforma in fapte dar ele ascund adesea doririle sufletului. Gandurile astea pe care nu le luam in seama vor veni cu noi la judecata! 
Deaceea tot ceea ce facem e necesar sa fie cinstit si corect dar si ceea ce gandim asemenea! Orice gand pe care il credem ascuns ne va biciui obrazul. 

"Facerea de bine trâmbițată nu are folos, iar postul dat în vileag nu are câștig. Că faptele bune, făcute numai pentru a fi văzute de oameni, nu-și duc roadele în veacul de apoi, ci iau sfârșit odată cu laudele lumii.”(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi)

Iar Sfântul Maxim Mărturisitorul scrie: "Dumnezeu caută și cercetează ca să afle cu ce scop urmărim în adânc pentru fiecare dintre lucurile noastre. Caută să afle dacă pentru El facem ceea ce facem sau pentru altă pricină".

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, fariseilor! Că dați zeciuială din izmă și din untariță și din toate legumele și lăsați la o parte dreptatea și iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați. Vai vouă, fariseilor! Că iubiți scaunele din față în sinagogi și închinăciunile în piețe. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că sunteți ca mormintele care nu se văd și oamenii ­care umblă peste ele nu le știu. Și, răspunzând, unul dintre învățătorii de Lege I-a zis: Învățătorule, acestea zicând, ne mustri și pe noi! Iar El a zis: Vai și vouă, învățătorilor de Lege! Că împovărați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu voiți să le atingeți.

Luca 11:42-46

Fiecare din aceste patru "Vai-uri" ale Mantuitorului, pomenite de apostolul Luca, necesita o adanca meditatie.

1. Regulile, normele sunt necesare si nu trebuiesc nesocotite, dar ceea ce se cuvine este ca ele sa nu existe in sine si in afara dreptarii si iubirii lui Dumnezeu!

2. Rugaciunile de ochii lumii, facute ca sa ne mandrim... nu ne sunt de nici un folos, ba dimpotriva!

3. Gloria lumii e trecatoare: azi esti... maine nimeni nu te mai stie!

4. Exigenti nu trebuie sa fim doar cu ceilalti ci mai intai cu noi insine!

marți, 14 noiembrie 2017

SA NE IMPREGNAM CU LUMINA LUI DUMNEZEU!

Cei care se ocupa de tehnici de invatare stiu ca omul tine minte cu precadere ceea ce vede - mult mai bine decat ceea ce aude ori citeste. 
Asa ca educatia despre care tot vorbim cred ca devine eficienta cand noi insine le aratam copiilor cum trebuie sa fie, cum sa se poarte, cum sa reactioneze. Daca noi, parintii, nu mancam frumos, degeaba ii spunem copilului ca trebuie sa manance frumos; el nu vede asta la noi si nu-si va insusi corect sfatul.
Imaginea este asadar primordiala si asa stand lucrurile, suntem bombardati cu imagini care ne atata toate simturile, ne intretin slabiciunile, ne cotropesc sufletele, transformandu-se in obsesii!

Sa ne pazim cat se poate de imaginile pustietoare de suflete. Sa ne adapam din lumina lui Dumnezeu!

Dumnezeu ne da solutia pazirii sufletelor noastre: sa luam din lumina Sa si sa o facem far si, asa cum farul face cale luminoasa si-i ajuta pe cei ce umbla pe mare sa gaseasca portul, asa si lumina Lui odata intrata in noi va lumina drumul nostru si chiar al altora!

Omul cu adevarat frumos poarta lumina lui Dumnezeu cu sine si o raspandeste in jur!


Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul. Deci, când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău este luminat; dar când ochiul tău este rău, atunci și trupul tău este întunecat. Ia seama, deci, ca lumina din tine să nu fie întuneric. Așadar, dacă tot trupul tău este luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca și când te luminează făclia cu strălucirea ei. Și, pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; deci, intrând, a șezut la masă. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Atunci Domnul a zis către el: Acum voi, fariseilor, curățați partea din afară a paharului și a blidului, dar înăuntrul vostru este plin de răpire și de viclenie. Nebunilor! Oare cel ce a făcut partea din afară n-a făcut și partea dinăuntru? Dați mai întâi milostenie cele ce sunt dinăuntru vostru și, iată, toate vă vor fi curate.
Luca 11: 34-41

luni, 13 noiembrie 2017

MEDITATIE LA EVANGHELIA ZILEI

care zice:

„În vremea aceea, adunându-se mulțime de oameni, Iisus a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul prorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru niniviteni, aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, mai mult decât Solomon este aici. Bărbaţii din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, aşa încât cei care intră să vadă lumina ei.” LUCA 11: 29-33

Doua lucruri ar trebui sa stim pentru a intelege acest pasaj evanghelic:
- ce este semnul lui Iona
- care este povestea Reginei  de la miazazi 

Despre semnele cerute de poporul lui Israel lui Dumnezeu, de-a lungul istoriei sale, stim fie si numai din auzite. 
Nevoia de semne ramasese asadar ca o specificitate a felului in care poporul ales isi revigora credinta la intervale istorice de timp.

Iona a fost unul dintre proorocii lui Israel care a primit sarcina de la Dumnezeu sa mearga in Ninive si sa anunte poporului asirian de acolo ca orasul lor avea sa fie distrus ca urmare a pacatelor locuitorilor. 
Iona insa nu face ce-i porunceste Dumnezeu si fuge cu o corabie in largul marii.  
O furtuna puternica e gata sa-i piarda pe cei aflat pe corabie ceea ce il face pe Iona sa inteleaga ca atrasese mania lui Dumnezeu. Constient de pacatul sau, Ii cere Domnului sa-l abandoneze in apele marii pentru ca ceilalti aflati pe corabie sa nu fie sacrificati din pricina neascultarii sale.  
Si rugamintea ii este indeplinita.
Un peste urias il inghite insa si Iona ramane in burta acestuia 3 zile si 3 nopti, timp in care face rugaciuni de pocainta. Pestele il scuipa in final pe tarm si astfel scapat, prorocul Iona merge in Ninive sa implineasca porunca Domnului. 

Locuitorii orasului Ninive se inchinau la idoli si erau macinati de grele pacate insa vestea adusa de Iona, proaspat iesit din burta balenei si poate chiar transfigurat la chip, a  fost ascultata. Biblia mentioneaza astfel ca ei „au crezut în Dumnezeu, au ținut post și s-au îmbrăcat în sac” (Iona 3, 5)

Cum nimic nu este lipsit de rost in Planul lui Dumnezeu, intelegem - abia in vremea lui Iisus - ca scopul real al misiunii lui Iona  si a aventurii sale legate de sederea in burta pestelui a fost prefigurarea celor trei zile petrecute de Mantuitorul Hristos, de la rastignire la Inviere, un prezicere a intoarcerii Mantuitorului din adancul iadului!

Regina de la Miazazi  este Regina din Saba, despre care aflam din Cartea a III. a a Regilor
"Regina din Saba însă, auzind de slava lui Solomon cea în numele Domnului, a venit să-i încerce înţelepciunea cu cuvinte greu de înţeles. Venind ea de la Ierusalim cu foarte mare bogăţie, cu cămile încărcate cu aromate, cu foarte mult aur şi pietre scumpe, a mers la Solomon şi s-a sfătuit cu el pentru tot ce avea ea pe inimă. Şi i-a dezlegat Solomon toate vorbele ei şi n-a fost vorbă adâncă pe care să n-o cunoască regele şi să nu i-o dezlege. Văzând deci Regina din Saba toată înţelepciunea lui Solomon (...) a zis regelui: Adevărat este ce am auzit eu în ţara mea de lucrurile tale şi de înţelepciunea ta. Însă eu nu credeam vorbele, până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei şi iată, nici pe jumătate nu mi se spusese; tu ai înţelepciune şi bogăţie mult mai mare decât am auzit eu. (...) Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te pună pe tronul lui Israel! Domnul, din dragostea cea veşnică a Lui către Israel, te-a pus rege să faci judecată şi dreptate. (...) Iar regele Solomon a dat Reginei din Saba tot ce a dorit şi a cerut, pe lângă ce i-a dăruit regele Solomon cu mâna lui. Şi s-a întors ea înapoi la ţara ei şi toate slugile ei.”

Despre ea pomeneste atat Coranul cat si multe alte povesti egiptene. Unii exegeti dau un  anume inteles Cantarii Cantarilor, considerand-o drept o carte marturisitoare a iubirii lui Solomon pentru aceasta misterioasa regina.

In interpretarea creştină a Vechiul Testament, intalnirea dintre inteleptul Solomon si Regina din Saba are insa valori istorice şi metaforice. 
Astfel vizita reginei intruchipeaza căsătoria metaforică a lui Hristos cu Biserica, Solomon este prefigurarea lui Messia, iar Regina din Saba reprezintă poporul care crede şi îl ascultă pe Messia. Castitatea Reginei din Saba este considerată a fi  o prearatare a Fecioarei Maria, iar cele trei daruri pe care le-ar fi adus cu ea – aur, mirodenii şi pietre preţioase – reprezintă darurile magilor – aur, smirnă şi tămâie - aduse pruncului Iisus.

Iata cateva repere la care putem medita, citind vorbele Mantuitorului luate azi din Evanghelia dupa Luca, cap. 11!

O zi binecuvantata tuturor!

duminică, 12 noiembrie 2017

IN PREGATIRE PENTRU INTRAREA IN POSTUL NASTERII DOMNULUI

ni se propune daruirea!

Postul Mare este timpul privirii in interiorul nostru, al asumarii si purtarii Crucii, in vreme ce Postul Nasterii Domnului este daruire catre semeni, e momentul partajarii cu ceilalti, este dragoste fata de ceilalti. 
Tatal din Ceruri si-a impartit Fiul cu noi!
Dumnezeu nu cere nimic ce nu e cu putinta!

Eu am convingerea ca gesturile milostive facute cu gand mitarnic nu sunt primite. 
Cred ca vom ramane surprinsi cand, la judecata personala, vom afla care ne sunt bilele albe! Exact acelea facute in mod firesc pe care nici nu le mai tinem minte! 

Sunt  multi cei care cred ca platind cu bani se rascumpara. Gandul acesta este destul pentru a anula tot binele facut!

Milostenia trebuie sa vina firesc, de la sine. 
Nu ne va fi greu sa fim generosi daca iubim, daca ne este mila! Trebuie sa ajungeam la bunatate iubind. Nu suntem generosi daca daruim aproapelui ceva cu gandul de a ne simti importanti sau luati in seama de Dumnezeu!
Deaceea banul vaduvei este mai pretios in fata lui Dumnezeu pentru ca ea il da luandu-si de la gura si nu ca sa-l mituiasca pe Dumnezeu!

Iata cum, facem ce facem si tot de  "porunca  iubirii" ne izbim! 

Pun in ghilimele cuvantul "porunca" pentru ca ea nu este ceva punitiv ci ceva care ne usureaza viata asa cum sfaturile unei mame nu sunt pedepse ci indrumari menite sa ii fereasca pe copii de caderi periculoase. Daca ii spun nepotului meu sa treaca strada pe locul marcat nu e porunca punitiva ci un sfat pe care i-l dau pentru a nu se accidenta!

Sa ne ajute Domnul sa sporim in mila si iubire pentru cei din jur, pentru cei care sunt in nevoie si al caror drum se intretaie cu al nostru!

Si cum sa facem sa iubim?

revenim la cuvintele Mantuitorului:


„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi” 
Citez aici din predica Pr Galeriu:
"Mantuitorul ce a spus? Amintiti-va ce le spunea fariseilor, cei care calculau sarcina pe care o aveau la templu, ca si milostenia, iubirea sau rugaciunea. Mantuitorul le spune: "Pe acestea trebuie sa le faceti, pe celelalte sa nu le lasati". Dar in unitatea aceasta; mai ales aici e taina: in unitatea negraita intre rugaciune (comunicarea cu Dumnezeu) si comunicarea cu aproapele. Caci, vedeti, cele doua porunci merg impreuna: deci in unitate negraita trebuie sa stea. Atunci tu trebuie sa unesti acestea doua care numai impreuna merg. 
Si, ca o dovada, sa ne amintim cuvintele Mantuitorului, care de atatea ori i-au tulburat pe unii: "Cel ce iubeste pe mama, pe tata, pe frate, pe sora, pe copil, mai mult decat pe Mine, nu-i vrednic de Mine"
Cum Doamne? (s-au intrebat mai ales sarmanii putin credinciosi care voiau sa raspunda impotriva Evangheliei) Sa Te iubesc intai pe Tine, pe Care nu Te vad (din pricina slabiciunii, pacatului, intunericului meu), si sa nu iubesc pe fratele meu pe care-l vad?
Dar o, Doamne, frumusete a tainei ce ne dezvaluie, cum sa unim rugaciunea (comuniunea cu Dumnezeu) cu iubirea de aproapele! 
Daca iubirea mea catre aproapele pleaca de la mine... vai de iubirea mea! Vai de iubirea fratelui care isi ucide fratele! Cine sa ma invete pe mine iubirea? 
Sfantul Isaac Sirul spune vorba aceasta: "Iubirea se naste din rugaciune". E mai intai rugaciunea si de acolo se invata iubirea. 
Cum adica?! 
Cand ma rog lui Dumnezeu, cand comunic cu El, atunci se poate intelege iubirea, care inseamna daruire, inseamna a trai viata celuilalt. Comunicand cu Dumnezeu in rugaciune, El imi da viata Lui, imi da iubirea Lui, imi da lumina Lui. Si atunci, din rugaciune eu ies transfigurat dumnezeieste, si prin transfigurarea mea ii transfigurez pe altii. Cati oameni sfinti - mitropoliti, patriarhi - n-au fost vazuti in timpul rugaciunii, in timpul Sfintei Liturghii, cu fetele transfigurate, impartasind in chipul acesta multimilor, dumnezeirea ce se raspandea din ei! Dar aceasta numai atunci cand te impartasesti din iubirea dumnezeiasca, prin rugaciune, si iti implinesti chemarea ta in rugaciune.

"In vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
Luca 10, 25-37

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Sa luam seama la cele pe care le auzim!


Pasajul evanghelic de azi pare de neinteles la prima vedere. 

Zis-a Domnul: Nimeni, aprinzând făclia, nu o acoperă cu un vas, nici nu o pune sub pat, ci o așază în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Că nu este nimic tăinuit care să nu se arate și nimic ascuns care să nu se cunoască și să nu vină la vedere. Luați seama, deci, la felul cum auziți: 

Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, și ce i se pare că are se va lua de la el. Și au venit la El mama Lui și frații Lui; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulțimii. Și I s-a vestit: Mama Ta și frații Tăi stau afară și voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama Mea și frații Mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l îndeplinesc pe el.”  
LUCA 8:16-21

Multi dintre cei care vor sa denigreze dreptatea lui Dumnezeu si sa o puna in ghilimele il dau de exemplu, scotand din context cuvintele pe care le-am subliniat aici!
La o prima citire ai zice ca nu este drept. Adica cum sa primesca tot cel ce are, iar de la cel ce nu are sa se ia si ce i se pare ca are? Parca o si aud pe biata mea mama, fie iertata, revoltandu-se de o asa nedreptate!

Cuvintele insa e bine sa nu le scoatem din context pentru inceput!

Mantuitorul le spune apostolilor: "luati seama la felul cum(in care) auziti!" 
Caci aici e vorba de lumina credintei. Ea nu poate fi oprita, puterea ei este mare si de nestins!
Celui ce are in el lumina, cu cat are mai multa cu atat va fi rasplatit mai mult de bucuria Adevarului . 
Cel care nu are lumina cea adevarata... ci doar crede ca o are... va pierde si ceea ce credea el ca are!

Asadar Iisus le vorbeste apostolilor si le spune: 

- celui ce are i se va da - adica lor, apostolilor,  care stiau, vazusera, credeau si aveau Lumina in ei; lor deci li se va da mai mult, caci in ei acum era Izvorul Vietii, acela ce curge mereu si te face sa nu mai insetezi niciodata! Ei aveau sa primeasca Viata Vesnica!
iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el."  - fara lumina viata se stinge fara urmare. Devotandu-te trairii lumesti, fara sa urmezi Calea Mantuitorului , viata ta, la care tii si pe care te crezi stapan... ti se va lua...
Gandindu-ma la iudeii dusmanosi ai vremii, ei vor pierde, neurmand Lumina Mantuitorului, satutul de alesi exclusivi ai lui Dumnezeu, exclusivitate in care ei credeau si inca cred si azi, asteptandu-L pe Cel care a venit de fapt dar pe care ei nu L-au primit!

Acum, revenind la cele ale noastre:
Mai intai: cine se mai indoieste ca poate exista vreun secret nedezvaluit? Chiar in amalgamul dezinformarilor, adevarul isi face loc.

Apoi, este stiut ca, daca dai iubire primesti si mai multa iubire decat ai dat!
Daruiesti din putinul tau altora? Te umpli de o bucurie nepretuita!
Il iubesti pe Dumnezeu? Vei primi nemurirea! In afara de asta nu este nimic mai de prêt!

Tii la ale lumii, la viata pamanteana, mai mult decat la Dumnezeu? Ei bine, nimeni inca nu a imparatit lumea si acea viata, pe care o crezi nesfarsita, binele pe care crezi ca il meriti, ti se va lua intr-o buna zi, si asta cand te astepti mai putin!
Celor carora nu cred in Domnul li se va lua acel ceva in care cred ei: lumea plina de placeri!
Caci nimic nu e vesnic in afara Lui!



vineri, 10 noiembrie 2017

MEREU "EN GARDE"


Niciodata nu suntem la adapost de atacul vrajmasului pentru el vine cu oferte ademenitoare, cele ce desfata fiinta. 

E mai usor sa mergi pe drumul scurt, fara povarnisuri, sa accepti ceea ce-ti place si nu ceea ce te osteneste!

In Evanghelia de azi, Mantuitorul explica cum pana si cel  care s-a straduit sa se lepede de pacate, o clipa de neatentie ajunge pentru a cadea in cursa. Cum? Pai asa de simplu!
Lauda de sine sau slava desarta, un gand de reusita, judecarea celorlalti, suficienta... etc. ... o clipa de multumire de sine te impinge spre alunecare, face ca sufletul sa-ti fie napadit de ispite. 

Ispitele sunt si bune caci ele ne antreneaza spre a reusi sa ne construim platosa de aparare!

Credinta, rugaciunea si smereneia sunt arme de aparare pe careinsa trebuie sa le purtam permanent cu noi!

Zis-a Domnul: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea; și cel ce nu adună cu Mine, risipește. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă și, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieșit. Și venind, o află măturată și împodobită. Atunci merge și ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, și, intrând, locuiește acolo; și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi  Luca 11, 23-2

joi, 9 noiembrie 2017

DESPRE CEL VICLEAN SI SUBTERFUGIILE LUI

MEDITATIE LA EVANGHELIA ZILEI DE AZI

Diavolul nu e o gluma si nici o vorba in vant! El este si are multa treaba cu noi, straduindu-se de veacuri sa Il scoata din viata noastra pe Dumnezeu.
E prezent deopotriva in viata pacatosilor ca si in cea a celor credinciosi.

"Diavolul nu se multumeste cu faptul ca ataca omul, ci foloseste cele mai potrivite modalitati ca sa-l invinga. Foloseste multe siretenii. Sub aspectul razboinic este cel mai priceput strateg al veacurilor. "

El lucreaza abil prin demonii sai!

"Un demon prigoneste alt demon.  
ex: Un monah era manios. Si cand au sosit vizitatori, atunci 
s-a aratat ca bland acestora. Astfel, un demon, adica demonul slavei desarte, prigonea demonul maniei.
De multe ori, demonul avaritiei mimeaza umilinta in timp ce demonul slavei desarte indeamna omul la milostenie. 
Acelasi fapt il face si demonul iubirii de placeri. Adica exista situatia cand demonul avaritiei sa recomande sa nu fie milostiv omul, pentru ca va cadea in vanitate si astfel mimeaza smerenia. Precum, de asemenea, demonul vanitatii si al senzualitatii ne indeamna sa dam milostenie, pentru ca astfel poate sa lucreze mai bine. Adevarata milostenie se face cand omul se purifica de demonul avaritiei, al vanitatii si al senzualitatii."

De multe ori demonii ne impiedica sa infaptuim cele mai usoare si folositoare fapte si ne indeamna sa lucram pe cele mai obositoare. Fac acest lucru deoarece cunosc ca ori de cate ori suntem obositi, atunci suntem descurajati sa continuam calea noastra duhovniceasca.

Sfantul Nil Ascetul scrie ca, in timp, demonii se "impart pe ei insisi". Cand unii dintre ei supara omul, ceilalti, in chip de inger, alearga in ajutorul lui, daca cere. Si aceasta in scopul sa insele omul ca, intr-adevar au fost ingeri. 
Alteori demonii arunca ganduri impotriva noastra si, in acelasi timp, ne atata sa ne rugam, chipurile impotriva lor sau sa nu fim de acord cu ei. Si atunci se retrag. Dar acest lucru il fac ca sa creeze in noi impresia ca am inceput sa-i invingem si ca acum se tem de noi.

Sfantul Nichita Stethatos spune 
ca : "demonii agita simtirea sufletului si rapesc somnul din pleoape". Adica iau somnul din pleoapele noastre ca sa creeze tulburare. Deoarece cunoastem ca in starea nesomnului omul se infurie cand nu cunoaste sa foloseasca aceasta stare pentru rugaciune. De multe ori "si prin anumite spasme iau somnul din pleoapele lor, sa faca viata acestora mai chinuitoare si plina de durere prin nascocirile de acest fel". 
Insa alteori diavolul creeaza somn, cand omul se roaga. Deoarece cunoaste ce rau ii face rugaciunea, creeaza somnolenta."

"Cine insa se lupta sa se curete de patimi si exerseaza ... rugaciunea mentala, nu  va cunoaste 
numai vicleana putere a diavolului, dar va proba si dragostea lui Dumnezeu. 
Exact in clipa in care il ataca diavolul, cunoaste foarte bine cat il iubeste Dumnezeu, innebuneste de dragostea Lui. 
Si intelege bine ca, orice ar face diavolul, in realitate el este colaborator la mantuirea noastra. 
... De aceea scrie Sfantul Grigorie Palama: "Caci colaborator este diavolul totdeauna la vointa lui Dumnezeu, dar el nevoind acest lucru, si neprivind catre acest lucru". 
Un sfant inspirat de Dumnezeu spunea: "conlucreaza raul cu binele printr-o intentie nu buna". Fara sa o vrea si fara sa o inteleaga bine, devine colaborator in planul lui Dumnezeu, care este sfintirea si mantuirea noastra. Numai trebuie sa cunoastem cum sa il atacam; care sunt mijloacele spirituale pe care le ofera Biserica prin care distrugem toate capcanele diavolului."

Mitropolitul Hierotheos Vlachos
"Diavolul ne propune adesea proiecte minunate să ne schimbăm viaţa: "de mâine mă las de fumat", "de luni mă apuc de învăţat", "de mâine nu mai beau"...
Asta-i de la dracul. 
Noi să zicem: acum. Şi mulţi din cei care luptă cu alcoolul spun: acum paharul acesta nu-l beau. 
Şi cum acum e mereu, el are şansa să nu mai bea niciodată. Dar dacă zice: îl mai beau şi pe acesta şi gata, atunci şi următorul este: tot acesta şi gata.
Aceasta este taina. Dacă vrei să te apuci de învăţat nu zice: mâine dimineaţă mă apuc de învăţat ci acum mă scol şi învăţ două rânduri. Şi s-ar putea ca în noaptea aceea să înveţi foarte bine. Asta-i taina lui Dumnezeu: întâlnirea vie, o iubire vie acum."

Monahia Siluana Vlad





„În vremea aceea a scos Iisus un demon dintr-un bolnav care era mut. Și când a ieșit demonul, mutul a vorbit, iar mulțimile s-au minunat. Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul, căpetenia demo­nilor, scoate pe demoni. Iar alții, ispitindu-L, ce­reau de la El semn din cer. Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: Orice împărăție, dezbi­nându-se în sine, se pustiește și casă peste casă cade. Și dacă Satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăția lui? Fiindcă ziceți că Eu izgonesc pe demoni cu Beelzebul. Iar dacă Eu izgonesc pe demoni cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată, a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu. Când cel tare, înarmat fiind, își păzește curtea, avuțiile lui sunt în pace. Dar, când unul mai tare decât el vine asupra lui şi-l înfrânge, îi ia toate armele pe care se bizuia, iar prăzile de la el le împarte. Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; și cel care nu adună cu Mine risipește.” Luca 11:14-23

miercuri, 8 noiembrie 2017

Zis-a Domnul ucenicilor Săi:

... cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel care M-a trimis pe Mine. Și s-au întors cei șaptezeci și doi cu bucurie zicând: Doamne, și demonii ni se supun în numele Tău. Și le-a zis: Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acest ceas, Iisus S-a bucurat cu duhul și a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei nepricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci așa a fost înaintea Ta, bunăvoința Ta”. 
Luca 10:16-21

marți, 7 noiembrie 2017

RUGACIUNEA DOMNEASCA

Cautand talcuirea rugaciunii Tatal Nostru  facuta de Sf Ioan Gura de Aur, am dat peste un blog dedicat in intregime rugaciunii domnesti!
Accesand asadar link-ul:
  https://rugaciuneatatalnostru.wordpress.com/ - din care am extras un mic fragment - se poate gasi talcuirea acestei rugaciuni, vers cu vers, in patru variante: 
  • cea a Sfântului Ioan Gură de Aur – stâlp al Bisericii Ortodoxe 
  • a Sfântului Nicolae Velimirovici – unul dintre cei mai mari predicatori ai lumii - 
  • a lui Olivier Clement – un mare teolog al Bisericii Ortodoxe din secolul XX
  • si a IPS Bartolomeu Anania – indragit ierarh român 
Ma gandesc ca nimic nu poate multumi mai mult pe cel care isi doreste sa cunoasca sensurile teologice ale singurei rugaciuni lasate noua de Dumnezeu, asa ca am asezat aici sursa! 
Rugaciunea merita cu adevarat o talcuire amanuntita  si docta pentru ca, spusa prea des, ea ar putea sa isi piarda intelesurile ei profunde cu valoare de conectare suprema cu Dumnezeu.

"Rugăciunea “Tatăl nostru” este singura rugăciune pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu în mod direct, rostită chiar de gura Sa cea sfântă, toate celelalte rugăciuni ale Bisericii fiind insuflate de Duhul Sfânt dar trecute prin inima, mintea și gura oamenilor. Tocmai de aceea această rugăciune este considerată mai deosebită decât toate celelalte, este dacă vreți: rugăciunea rugăciunilor, conținând în ea însăși bogăție de înțelesuri.
Este rugăciunea pe care Sfinții Părinți ne recomandă s-o spunem seara în fața icoanei, dimineața, înainte și după masă, în timpul zilei și oricând avem nevoie de ajutorul Domnului. Această rugăciune este nelipsită din cultul Bisericii Ortodoxe, neexistând slujbă care să n-o conțină, rugăciunea “Tatăl nostru” făcând parte din rugăciunile începătoare. Rugăciunea această minunată o rostim noi, toți creștinii botezați, la Sfânta Liturghie, înainte e a ne împărtăși, ca semn de împăcare a tuturor între noi și a tuturor cu Dumnezeu."

„În vremea aceea, fiind Iisus într-un loc și rugându-se, când a încetat, unul dintre ucenicii Săi a zis către Dânsul: Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui. Atunci Iisus le-a zis: când vă rugați să ziceți: Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vie împărăția Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă în fiecare zi. Și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm tuturor celor care ne greșesc nouă. Și nu ne duce pe noi în ispită; ci ne izbăvește de cel rău. Apoi a zis către ei: Dacă cineva dintre voi va avea un prieten și se duce la el în miezul nopții și-i va spune: prietene, dă-mi împrumut trei pâini, căci a venit de la drum un prieten la mine și n-am ce să-i pun înainte; iar cel dinăuntru va răspunde: nu mă da de osteneală!, acum ușa este încuiată și copiii mei sunt în așternut cu mine; nu pot să mă scol să-ți dau. Zic vouă: chiar de nu s-ar scula să-i dea în puterea prieteniei, tot are să se scoale, silit de îndrăzneala lui, și-i va da cât îi trebuie. Drept aceea vă spun vouă: cereți și se va da vouă; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Pentru că oricine cere va lua; și cine caută va găsi; și celui care bate, i se va deschide.Luca 11: 1-11

luni, 6 noiembrie 2017

CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU

... desi constituie principala preocupare spirituala a credinciosilor, nu se poate defini cu usurinta caci El, Dumnezeu, este « inaltimea desavarsirilor celor nespuse si adancul tainelor celor neurmate » cum sta scris in Acatistul Preasfintei Treimi.


„Zis-a Domnul: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi cel căruia voieşte Fiul să-i descopere. Atunci, întorcându-se către ucenici, de o parte, a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă: Mulţi proroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit.” Luca 10: 22-24

Din punct de vedere religios, desi se spune ca « Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu»(Ioan 1, 18]), si nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi cel căruia voieşte Fiul să-i descopere. (Luca 10: 22), cunoasterea lui Dumnezeu se defineste ca fiind perceperea spirituala a adevarului dumnezeiesc, descoperit prin intruparea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 

In tentativa oamenilor de a-L cunoaste pe Dumnezeu au aparut inevitabil pietre de potignire, uneori chiar greseli, confuzii, caci fiinta Lui este de necuprins cu mintea iar ratiunea umana isi are limitele ei, recunoscute de religie,  omul putand sa-si utilizeze numai a zecea parte din capacitatea intelectuala cu care a fost inzestrat de catre creator. 
Unii oameni Il cauta o viata, pierzandu-se in fundaturi 
«logice», altii Il gasesc si fara sa vrea, prin voia Lui ! 
Unii Il cauta in cuvinte, ratacindu-se, altii Il simt pur si simplu fara sa exploreze voit!

Vazandu-ne mistuiti de dor, Dumnezeu, in marinimia Sa, ni L-a trimis pe Hristos, Fiul Sau, Dumnezeu intrupat, Dumnezeu adevarat dar si om adevarat, spre domolirea nevoii noastre de EL!
A cauta printre cele ale teologiei, spre descoperirea misterului hristic, este totusi o provocare deosebita pentru un crestin, caci istoria lui Hristos, ca persoana, nu este simpla, ea fiind afectata de multe interpretari, experiente culturale, etnice si istorice . 

Evenimentul nasterii Fiului, dupa Lege, din Fecioara, a schimbat randuiala, istoria lumii de pana atunci.
Timpul s-a impartit in: inainte si dupa Hristos! 
Venirea lui Hristos reprezinta plinirea timpului, este momentul crucial pentru intreaga fiinta umana, caci El a venit in lume cand lumea a fost in stare sa-L primeasca.      "Hristos nu este unul dintre cei multi, nu este unul oarecare, ci Fiul lui Dumnezeu. Prin persoana Sa ne-a venit mantuirea, promisa tuturor neamurilor » spune Sf Ambrozie!

Iisus este Mantuitorul lumii, taina ascunsa cu veacuri inainte de Intruparea Sa, in care se afla toata plinatatea mantuirii, caci prin Moarte, Inviere si Inaltarea la Cer s-au impacat toate lucrurile, cele de pe pamant si cele din cer! 
Cel ce crede fierbinte, mis­tuit de dorul după Dum­ne­zeu, vede, prin Hristos, cum Cerul a coborat pe pamant si gaseste calea pe care se ajunge de pe pamant la Cer.

Iisus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu Intrupat, este persoana divino-umana care a schimbat nu atat istoria, cat mai ales omul. Dincolo de orice, El este iubire, jertfa, iertare si speranta. E jertfirea din iubire, este iertarea dupa care strigam, este speranta care da sens! Hristos ne usureaza dorul de Dumnezeu si ne invata cum sa-L ajungem. 
El ne rascumpara!

Des­co­pe­ri­rea dum­ne­ze­iască ne este astfel ingaduita. 
Am fost facuti de Dumnezeu dupa „chipul si asemanarea Sa” şi, prin aceasta, îndrep­tă­ţiţi sa avem cinstea des­co­pe­ri­i Lui spre prefacerea noastra!
Dumnezeu ne-a pretuit pana intr-atat incat, cunoscandu-ne neputinta de a-I privi Slava, ni S-a descoperit pe deplin prin întru­pa­rea Fiului Sau. Astfel orice cre­din­cio­s I-a putut primi si intelege mesajul !  Prin Fiul ne identificam suferinta carnii si ne gasim puterea spirituala de a ne ridica dincolo de temporalitatea ei.
Cunoasterea autentetica de Dumnezeu se savarseste in Biserica, prin deplinatatea harului ce salasluieste in ea, Biserica fiind un organism divin si uman – caci in ea se gaseste trupul dumnezeiesc si omenesc al lui Hristos - ale cărui mădulare sunt legate prin Duhul Sfânt care se afla în toţi membrii Bisericii, indiferent de nivelul de asceza al acestora. In Biserica sunt si pacatosi si sfinţi si doar Domnul stie cum lucreaza in fiecare! 
Sf. Apostol Pavel spune: " El (Hristos) este capul trupului, al Bisericii. El este începutul, întâiul născut dintre cei morţi, pentru ca El să aibă primul loc în toate lucrurile." (Coloseni 1,18.).

In Biserica Il intalnim pe Dumnezeu [« Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal » (Ioan 14, 9)], prin Domnul nostru Iisus Hristos , Cel ce se afla pe Sfantul Disc și in Sfantul Potir, în Sfanta Impartasanie, jertfindu-Se necontenit ! Impartasindu-ne din Hristos avem acces la « Lumina cea adevarata » caci Iisus este « lumina lumii » (Ioan 8,12; 1, 9) si astfel Adevarul ni se infatisaza in toata splendoarea Lui !

In astfel de imprejurari are loc prefacerea fiintei noastre care devine apta sa sesizeze reali­tatile de dincolo de lume si sa afle sensul lor. 

Trairea in Hristos ne face sufletul mai sensibil, capabil sa simta prezenta lui Dumnezeu in preajma, sa-I auda chemarea la rugaciune, sa primeasca Duhul Sfant. 
Prin Hristos incolteste in noi iubirea in forma ei desavarsita si o mai mare dorinta de a-L cauta pe Tatal spre a ne odihni in bratele Sale !
«Că ne-ai făcut spre a Te căuta şi neli­ni­s­tit este sufle­tul nos­tru pâna nu se va odihni întru Tine».(Fericitul Augustin)

« Cel care examineaza mai adanc lucrurile va spune ca exista dupa Scriptura un anume simt dumnezeiesc pe care numai cei fericiti stiu sa-l dobandeasca, ale carei specii au o vedere in stare sa contemple obiecte superioare corpului, de pilda serafimii si heruvimii; un auz capabil sa prinda glasurile ce n-au nici o realitate in acest aer; un gust in stare sa savureze painea vie ce coboara din cer si da viata lumii; un miros care simte miresme cum e aceea a lui Hristos inaintea lui Dumnezeu; un pipait ca acela despre care Iona zice ca a pipait cu mainile lui Cuvantul vietii" (Origen)