joi, 28 iunie 2018

Lucrarea harului

...  lui Dumnezeu în om și darul Duhului Sfânt, pe care se învrednicește a-l primi sufletul cel credincios, se face cu mare luptă și cu îndelungă răbdare prin încercări și ispite, că libertatea voinței (omenești) este încercată prin multe strâmtorări.

Atunci când (un astfel de om) prin nimic nu întristează pe Duhul, ci din contră este în acord cu El prin împlinirea, cu ajutorul harului, a poruncilor, atunci se învred­nicește să dobândească libertatea față de patimi și înfierea Duhului, care înfiere în taină se arată, bogăția cea duhovnicească și înțelepciunea, care nu este din lumea aceasta, de care se fac părtași cei ce sunt creștini cu adevărat. De aceea, ei se deosebesc întru totul de toți oamenii care au duhul lumii acesteia, (de așa-zișii) înțelepți și pricepuți.

Un astfel de om pe toți oamenii îi judecă (I Corinteni 2, 15), după cum este scris. El cunoaște pe fiecare de unde (inspi­rându-se) vorbește, pe care (adevăruri) se întemeiază și pe ce trepte (ale desăvârșirii) se află, însă pe el nici unul dintre oamenii care au duhul lumii nu pot să-l cunoască și să-l judece, afară numai de acela care are pe Duhul cel ceresc al Dumnezeirii. (Acela) îl cunoaște ca pe unul ce este asemenea lui, după cum spune Apostolul: Cele duhovnicești prin cele duhovnicești se lămuresc. Însă omul cel firesc nu primește pe cele ale Duhului lui Dumnezeu, pentru că acestea sunt pentru el o nebunie. Omul cel duhovnicesc pe toate le judecă, însă pe el nimeni nu-l judecă (I Corinteni 2, 14-15). Un astfel de om leapădă și disprețuiește lucrurile care sunt (iubite și) slăvite în lumea aceasta, cu bogăția, desfătarea, plăcerea, ba chiar și cunoașterea.

Că după cum acela, care este cuprins de fierbințeală și arde, disprețuiește orice hrană și băutură, fie ea oricât de plăcută, la fel sunt și aceia care ard de dorul cel ceresc, curat și sfânt al Duhului, cărora le-a fost rănit sufletul de iubirea lui Dumnezeu și de focul cel ceresc și divin, (foc pe care) Domnul (Însuși) a venit să-l pună pe pământ - și vrea numaidecât să se aprindă - (de acest foc), fiind foarte mult munciți și arzând de dorul cel ceresc după Hristos, precum s-a zis mai înainte, aceștia (repet) din cauza focului iubirii lui Hristos, care-i cuprinde, îi aprinde, îi arde și-i face să caute pe Dumnezeu și bunurile cele cerești.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhov­ni­cești, omilia IX, 7-9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 130-131


„În vremea aceea, vorbind Iisus mulțimilor, iată Mama și frații Lui stăteau afară, căutând să-I vorbească. Cineva I-a zis: Iată, Mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Și întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă. În aceeași zi, ieșind Iisus din casă, ședea lângă mare. Și s-au adunat la El mulțimi multe, încât intrând în corabie ședea în ea și toată mulțimea stătea pe țărm. Și le-a grăit lor multe, în pilde.” 

MATEI 12:46 - 50; 13: 1 - 3

SCURTA EXPLICATIE:

Pasajul evanghelic de azi este folosit de multi detractori ca argument al teoriei potrivit careia Sfanta Fecioara Maria ar mai fi avut copii, ca si a celei care sustine ca Mantuitorul o respingea  pe mama Sa!
Momentul acela, pomenit in Evangheliile sinoptice, a fost insa un prilej pentru Mantuitorul Hristos pentru a da  cuvant de invatatura explicand astfel ca ... "oricine va face voia Tatălui (...) Celui din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă". Adica ni se explica "infierea" noastra de catre Dumnezeu prin Hristos Fiul.


Cuvantul frate desemna pentru iudei orice persoana inrudita dar si orice persoana care credea in acelas Dumnezeu!
Daca Iisus ar mai fi avut frati de ce si-ar fi incredintat mama Sfantului Ioan? Ar fi fost un gest deplasat, rusinos chiar!
Si totusi, intre cele 7 rostiri ale Mantuitorului , pe cruce , este si aceasta:
„Femeie, iată fiul tău!... Fiule, Iată mama ta!”
(Ioan 19, 26-27)
Aceste cuvinte au fost spuse de Iisus in timp ce își privea cu dragoste mama sfâșâiată de durere. 

Astfel, Preacurata devine Mama ce va purta de grijă lui Ioan, noul ei fiu, cel mai iubit dintre ucenicii Săi, dar și a tuturor creștinilor din lume.

marți, 26 iunie 2018

MATEI 12: 14 - 16; 22 - 30

„În vremea aceea fariseii s-au sfătuit împotriva lui Iisus cum să-L piardă. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Și mulți au venit după El și i-a vindecat pe toți. Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb și mut, și l-a vindecat, încât cel orb și mut vorbea și vedea. Iar mulțimile toate se mirau zicând: 
Nu este, oare, Acesta Fiul lui David? Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă Satana scoate pe Satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci, cum va dăinui împărăția lui? Și dacă Eu scot pe diavoli cu Beelzebul, feciorii voștri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe diavoli, iată, a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască lucrurile dacă nu va lega întâi pe cel tare și pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, și cine nu adună cu Mine, risipește.”

luni, 25 iunie 2018

ORDINEA LUCRURILOR

Sa intelegi ce este mai important si care este ordinea, sau ierarhia lucrurilor, este, fara indoiala, secretul unei vieti reusite!
Ori de cate ori incepi un lucru, esential este sa stabilesti de ce te apuci mai intai!
Am avut candva o femeie care ma ajuta la curatenie si care incepea treaba mereu cu  scara si...holul. Apoi, curatind camerele, holul devenea ca de la inceput, daca nu cumva mai rau!
Este deci o stiinta si in facutul curateniei, chiar daca pare un lucru de nimic, o munca necalificata!

Omul trebuie sa traiasca cu convingerea ca el este important si drag lui Dumnezeu si ca toate, pentru EL, Creatorul, incep si se sfarsesc cu fiinta pe care, cu iubire, a facut-o din nimic!

Omul este important si acest concept divin trebuie sa se rasfranga si asupra vietii omului insusi! 
Nimic sa nu fie pentru noi altfel decat este pentru Dumnezeu! Nici o lege nu este peste om ci omul conteaza inainte de lege!
Conceptul poate sa para derutant daca e sa timem seama de lozinca: "Nimeni nu e mai presus de lege"!  Numai ca aceast dicton se refera la lumea noastra si nu la ordinea lui Dumnezeu care, adesea si de nenumarate ori, trece si peste legile firesti ale naturii pentru a salva un... OM!

In tot ce facem trebuie sa respectam pronia divina pe care Iisus, Mantuitorul nostru, ni-a explicat-o ca nimeni altul!
Si daca Domnul are grija si de cea mai mica si neinsemnata fiinta... cu atat mai mult va avea grija de om!

Fiecare fiinta vine pe lume pentru ceva, are un rost. 
Si o furnica si o persoana neputincioasa, care poate parea de nici un folos, exista spre rostul lumii! 
Cersetorul din colt e acolo poate spre mantuirea cuiva, iar un handicapat stalcit la figura exista pentru ca cineva sa invete  sa  iubeasca dincolo de toate aparentele, sa se jertfeasca si sa capete mantuire!

De aici ideea crestina a fericirii chiar si in saracie, in boala si in lacrimi! 
Trebuie sa te bucuri ca existi si fericirea asta sa nu depinda decat de voia lui Dumnezeu care lucreaza in tine! 
Asta insa presupune credinta si credinciosie, adica fidelitate fata de EL!

Si apoi, mai exista un alt dicton care zice: "Nimic fara Dumnezeu!"
Caci asa cum noi suntem importanti pentru Dumnezeu si El este primordial pentru Om!
Asta este ordinea lucrurilor!

Si, daca aveti timp... priviti acest interviu (prof.dr. C. Dulcan)



„În vremea aceea a venit Iisus în sinagoga iudeilor. Și iată era acolo un om având mâna uscată. Și L-au întrebat, zicând: Se cuvine, oare, a vindeca în zi de sâmbătă? Ca să-L învinuiască. 
Iar El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate? Dar cu cât se deosebește omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. 
Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o și s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă.” 

MATEI 12: 9-13

vineri, 22 iunie 2018

NASTEREA BOTEZATORULUI


"Dintre sfinții din calendarul ortodox, după Hristos și după Maica Domnului, numai Sfântului Ioan Botezătorul, cel ce L-a arătat lumii pe Fiul lui Dumnezeu, i se cinstește și nașterea, nu doar mutarea la cele veșnice. 
Putem spune că Sfântul Ioan a fost Înain­temergător al lui Hristos nu numai în istorie, acum 2.000 de ani, ci este Înaintemergător al lui Hristos pentru fiecare dintre noi. 
El mijlocește continuu pentru noi în rugăciune ară­tându-ni-L pe „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, el ne oferă perspectiva prin care să cunoaștem dumnezeirea lui Hristos. Este o perspectivă unică și absolută: numai prin Duhul Sfânt putem cunoaște și simți dumnezeirea lui Hristos, așa cum și Sfântul Ioan Botezătorul numai prin Duhul Sfânt L-a putut vedea și arăta lumii pe Cuvântul întrupat. Numai prin Duhul Sfânt putem vedea cât de înfricoșător de minunat este Hristos, cât de necuprinsă este dragostea Lui, cât de neajunsă înțelepciunea Lui, cât de neîndurată frumusețea Lui, cât de infinită și neclintită dumnezeirea Sa. Nu este deloc facil și la îndemână să-L vedem pe Hristos ca Dumnezeu. În vremea viețuirii Lui istorice nimeni nu L-a cunoscut și recunoscut ca atare, în afară de Maica Lui, care L-a născut ca om și de cei cărora li s-a descoperit de Sus. Poporul Lui, vecinii Lui, chiar „frații” Lui nu au văzut și nu au recunoscut dumnezeirea Lui. Își putea ima­gina fie și în cele mai nebunești închipuiri careva din cei care locuiau aproape că „vecinul” lor e Însuși Creatorul lumii? Chiar și apostolii Săi, deși au asistat la atâtea minuni nemaivăzute, au putut vedea dumnezeirea Lui doar în momente unice, inspirate, cum a fost mărturisirea lui Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui Viu”, sau la Schimbarea la Față a Domnului.

Condițiile vederii prin Duhul Sfânt
Nici Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Domnului, nu L-a (re)cunoscut cu mintea și ochii ome­nești. Prima dată L-a cunoscut prin Duhul Sfânt când era în pântecele mamei sale, Elisabeta: când Fecioara Maria, având pe Fiul lui Dumnezeu zămislit în ea, a salutat-o pe Elisabeta, a săltat de bucurie pruncul Ioan, fiind plin de Duh Sfânt, și umplând-o și pe mama sa de Duh Sfânt. A doua oară L-a recunoscut ca adult, la râul Iordan, tot prin Duhul Sfânt, după mărturia sa: „Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu”. Tot postul și asceza și nevoința lui Ioan în pustie, deși necesare, nu au fost suficiente prin ele însele pentru a vedea și recunoaște dumnezeirea lui Hristos, ci au fost doar o condiție pentru primirea Duhului Sfânt, Care să I-l arate pe Cuvântul întrupat.

Prin urmare, faptul că avem concepție și rânduială de viață creștine, că participăm la slujbele și la Tainele Bisericii, nu înseamnă că am cunoscut prin Duhul Sfânt dumnezeirea lui Hristos, nu înseamnă că am cunoscut viu și nemijlocit Adevărul care ne face liberi de păcat, ci doar că ne aflăm pe calea pe care putem răspunde tot mai deplin chemării și dorului lui Hristos pentru noi: sfințenia. Dar pentru a atinge aceasta nu putem face nici un pas singuri. Avem nevoie de mijlocirea și ajutorul sfinților, între care Sfântul Ioan Botezătorul are o poziție specială, unică.

Sfântul Ioan Botezătorul, ca împlinitor și învățător al pocăinței, ne dă inspirația și puterea să punem început bun și neclintit în viața noastră în Hristos, pentru a trece mereu de la Lege la Har, pentru a trece în fiecare zi de la legea firii și a conștiinței - împlinind-o - la libertatea trăirii în Duh și Adevăr. 
Asceza aspră pe care a făcut-o este semnul exterior al pocăinței sale interioare și totodată fundamentul autorității cuvântului său. Numai un împlinitor al Legii putea avea autoritatea de a certa pe cei fără de lege. Este plin de semnificație faptul că Hristos Își începe propovăduirea cu cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul: „Pocăiți-vă căci s-a apropiat Împărăția cerurilor”. Propovăduirea pocăinței este ca o „preluare de ștafetă” de la cel mai mare proroc și următor al Legii la Însuși Dătătorul Legii, la Cel ce va împlini și desăvârși Legea aducând Harul și Adevărul, și Cel Care va da pocăinței un sens desăvârșit și o putere deplină: moartea omului vechi și nașterea celui nou în Duhul Sfânt.

Legea, axa lumii și a omului

Astfel, în drumul nostru spre mântuire, Sfântul Ioan Botezătorul ne aduce aminte de însemnătatea Legii, de caracterul ei fundamental și axial. Legile matematice și fizice de care ascultă tot universul material, legile vieții biologice, legitățile după care funcționează psihicul, legea firii și legea conștiinței, legile duhovnicești, tot acest sistem de legi, reguli, rânduieli dă structura de coerență a lumii. 
Legea dă omului caracter, definire, bărbăție, rezistență, consecvență, verticalitate, neclintire. 
Păcatul a alterat poziția omului în raport cu Legea divină, adică omul a fost dislocat din sine în raport cu propria sa axă interioară și identitară, în raport cu gândul veșnic al lui Dumnezeu. 
De aceea omul simte Legea ca fiind exterioară și opresivă, de aceea simte că îi limitează libertatea. Legea lui Dumnezeu ajunge însă la desăvârșire în poruncile Lui Hristos, care sunt porunci harice. 
Altfel spus, când Hristos poruncește, El ne dă și energia, puterea harică de a împlini porunca. Dar împlinirea poruncii depinde și de libertatea omului, de alegerea lui. De aceea, omul nu poate ajunge la libertate, nu poate depăși Legea decât în străduința deplină de a o împlini. 
Căci numai în această străduință omul se întâlnește cu harul lui Dumnezeu, primește ajutorul Lui. În măsura în care omul conlucrează cu Dumnezeu, harul interiorizează Legea în ființa omului și, interiorizând rațiunea și scopul ei, depășește litera ei. Prin interiorizarea harică a Legii, Dumnezeu îl aduce pe om deplin înaintea Feței Lui, cu fața descoperită până la starea de a sta drept în picioare în fața dumnezeieștii Slave. Căci așa cum mărturisesc Sfinții Serafim de Sarov și Siluan Athonitul, starea desăvârșită a omului nu este atunci când cade la pământ în fața strălucirii Luminii infinite, ci când prin perfecta neclintire a axei sale interioare, întărită de Duhul Sfânt, rămâne în picioare.

Această înțelegere a Legii este crucială astăzi, căci lumea post­modernă este esențial fără lege, fără axă, fără centru, este o lume fragmentată, dezaxată, nihilistă, care își contestă temeiurile și originea divină; o lume nivelată, fără valori ultime, fără un sens transcendent, o lume în care sunt contestate până și legile firii; o societate care creează indivizi fără repere, cu caractere slabe, dezorientați și manipulabili. Prin poziția sa intransigentă, Sfântul Ioan Botezătorul ne adresează un apel ultim la conștiință și la valori perene, la dreptate și rigoare, la refuzul de a amesteca binele cu răul, o perpetuă mărturisire a puterii adevărului".
Pr Grigore Liviu Mos

(Luca 1, 1-25, 57-68, 76-80)

Deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ți le scriu pe rând, ca să te încredințezi despre temeinicia învățăturii pe care ai primit-o. Era în zilele lui Irod, regele Iudeei, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze, intrând în templul Domnului. Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. Iar Îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea, iar de nașterea lui mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Iar pe mulți dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii, și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit. Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei. Și Îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. Și, iată, vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. Și, ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a avut vedenie în templu; iar el le făcea semne și a rămas mut. Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa față de ea și se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Și răspunzând, mama lui a zis: Nu, ci se va chema Ioan. Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Și, cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat. Și îndată i s-au deschis gura și limba și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. Și frică i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeei s-au vestit toate aceste cuvinte. Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi oare acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a prorocit, zicând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său; și tu, pruncule, Proroc al Celui Preaînalt te vei chema, pentru că vei merge înaintea feței Domnului ca să gătești căile Lui. Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.

joi, 21 iunie 2018

TENTATIA DEMOCRATIZARII

Am ascultat ieri un fragment dintr-o prelegere, care circula pe internet de cateva zile si pe care va invit sa o urmariti : https://www.youtube.com/watch?v=lm0S1pFFw6Q

Nu sunt o extremista... dar recunosc ca... m-am cam rusinat si gandul pe care l-am avut ascultand-o a fost acela ca, intr-adevar, L-am prea "democratizat" pe Dumnezeu!

Il amestecam cu nonsalanta in toate nimicurile noastre, bagandu-L in mocirla in care ne balacim zilnic!
Pe vremea lui Ceausescu, aveam un vecin in imobilul in care locuiam, care era paznic la un abator.

Evident traia si el, ca toata lumea ce lucra acolo, din furat de carne! (cum oare putea cineva sa-si inchipuie ca lucrurile mai puteau dura asa?!)

Si omul asta venea si la usa mea, din cand in cand, cu cate un muschi de porc, lung cat bratul, tras in vid, si ma invita sa-l cumpar. Eu nici nu ma gandeam ca pretul cerut era de trei ori mai mare decat cel de vanzare din magazin! - oricum in macelarii nu exista nimic de cumparat! - si, bucuroasa, plateam cat imi cerea si luam carnea "de furat", fara sa ma gandesc ca incurajam un delict!

Intr-o dimineata, pe cand imi intindeam rufele spalate in balcon, l-am zarit iesind din bloc, plecand spre servici.
Isi facea cruci de zor murmurand ceva, probabil o rugaciune !
Si m-am gandit eu atunci: oare se roaga sa poata fura si azi?
Cam asta facem: il amestecam pe Dumnezeu in ale nostre desertaciuni. Il coboram noi fara sa ne gandim la oroare pe care o comitem! Comitem aceeasi greseala ca si iudeii in vremea lui Iisus care nu intelegeau cuvantul Imparat sau Imparatie decat in sensul strict omenesc, cu puterea si bogatiile pamantesti!

In fond nu ne dam seama de maretia Lui, cum nu intelegem nici enorma noastra nelegiure! Dar un minim respect, un dram de buna cuviinta nu ne-ar strica!

Cum insa nici intre noi nu mai exista bun simt... Il atingem si pe Dumnezeu cu nesimtirea noastra!

Oricum este imposibil omului sa-L inteleaga cu adevarat pe Dumnezeu, nici sa-I cuprinda cu mintea lui adevarata maretie! Caci nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere!

Daca am reusi sa intelegem fie si o imfima parte a dumnezeirii Sale... am amuti, ne-am pune cenusa in cap si am lua cale pustiei!


Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.

MATEI 11: 27 - 33



luni, 18 iunie 2018

IN INTAMPINAREA SANZIENELOR


„În vremea aceea, auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos, a trimis pe doi dintre ucenicii săi ca să-L întrebe: Tu ești Cel ce vine sau să așteptăm pe altul? Și Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți: Orbii își capătă vederea și șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește. Și fericit este acela care nu se va sminti în privința Mea. După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulțimilor despre Ioan: Ce ați ieșit să vedeți în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar de ce ați ieșit? Să vedeți un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. Atunci, de ce ați ieșit? Să vedeți un proroc? Da, zic vouă, și mai mult decât un proroc. El este acela despre care s-a scris: «Iată, Eu trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta». Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăția cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea. Toți prorocii și Legea au prorocit până la Ioan. Și, dacă voiți să înțelegeți, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă.”

duminică, 17 iunie 2018

IL MAI CAUTAM AZI PE DUMNEZEU?

Despre grijile vieţii 

Evanghelia citita in aceasta duminica este un fragment din asa-numita Predica de pe munte, predica prin care Mantuitorul lanseaza chemarea catre iminenta Imparatie ce avea sa se instaureze - Imparatia cerurilor! 
De fapt, predica aceasta este o lista de conditii necesare dobandirii statutului de admis in aceasta Imparatie, pentru obtinerea acelei demnitati speciale necesare intrarii intr-o Lume Noua, corespunzatoare unei noi realitati.
Conditia primordiala este credinta in Hristos, insusirea mesajului Sau si urmarea invataturilor Sale - invataturi care sunt in sine un cod de conduita civica si personala din care este scos pacatul in toate formele lui.
Obstacolele ce ni se aseaza in calea spre Imparatie tin exclusiv de pacat si de risipirea noastra in amanuntele neesentiale ale vietii. 
Se spune ca diavolul se ascunde in detalii si, daca privim cu omestitate viata noastra, trebuie sa recunoastem ca detaliile, nimicurile, asa-zisele griji  cotidiene ne sufoca, ne mananca timpul, ne sug energia, ne rapesc gandul de la Dumnezeu si de la rugaciune! Ca, deh, cine mai are timp de rugaciune in stressul zilnic!
Domnul nu ne cere insa sa abandonam lupta cu viata de fiecare zi ori sa asteptam pasivi, lancezand ci doar sa ne refacem lista prioritatilor! 
Ce este primordial? Gandul la Dumnezeu! Cu El si prin El sa trecem toate ale vietii!
Caci, zice Mantuitorul, daca Dumnezeu este primul pe lista... si noi pazim legea si dreptatea Lui, pentru toate acele griji  care ne napadesc  El va avea grija si le vom trece cu bine!
Intrebarile pe care este necesar sa ni le punem - macar astazi! ar fi: 
  • Care mai este ordinea pe lista noastra de prioritati? 
  • Cat oare ne mai gandim noi azi la Dumnezeu si cat... nimicurile lumii noastre?
  • Si, daca suntem dintre aceia care se roaga, este rugaciunea noastra expresia iubirii, a credinciosiei, a multumirii si a acceptarii voii Sale sau doar un sir de cereri spre implinirea voii noastre ?

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Matei 6: 22-33

„Împărăția cerurilor este o realitate antinomică: în același timp ea este și va să fie. Împărăția lui Dumnezeu, una și aceeași, pe pământ e în curs de constituire, iar în ceruri va fi constituită. Ea a venit odată cu Hristos și s-a constituit odată cu Pogorârea Duhului Sfânt, când a luat ființă Biserica lui Hristos ca expresie văzută a Împărăției lui Dumnezeu. Ea poate fi dobândită prin asaltul credinței și al faptelor bune. Aici și acum, ea crește în timp; dincolo și atunci, va fi desăvârșită și veșnică. Acum și aici, ea este Biserica; dincolo și atunci, ea va fi, pur și simplu, Împărăția.
PS Bartolomeu Anania

sâmbătă, 16 iunie 2018

LEGEA DOMNULUI - LEGEA BUNULUI SIMT

Oricat ar parea de ciudat pentru rebelii lumii, libertatea nu poate exista in afara legii.
Cel care asculta de lege este un om liber caci  "păcătosul robește fricii, robește poftelor, este rob lăcomiei, rob plăcerii, rob răutății, rob invidiei, și i se pare că în acest fel este liber, deși robește mai mult decât cel ce se găsește sub tiranie. Sunt liberi cei ce trăiesc după legi. 
Dar legea adevărată este cuvântul drept, legea adevărată nu este săpată în piatră, nici dăltuită în aramă, ci întipărită în cugete și fixată în simțiri. Astfel, înțeleptul nu este sub lege, ci legea este sub el, având în inima lui lucrarea legii scrisă cu condeiul și cu meșteșugul firii" *sf. Ambrozie
Sf. Apostol Pavel zice: 
"Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege;  si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele." Romani 2: 14- 15


„Zis-a Domnul: Oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le îndeplinește asemăna-se-va bărbatului înțelept care și-a clădit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. 
Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le îndeplinește asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care și-a clădit casa pe nisip. Și a căzut ploaia și au venit râurile mari și au suflat vânturile și au izbit în casa aceea și a căzut; și căderea ei a fost mare. 
Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile erau uimite de învățătura Lui. Că îi învăța pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învățau cărturarii lor. 
Deci, coborându-Se El din munte, mulțimi multe au mers după El. Și, iată, un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești! Și Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curățește-te! Apoi îndată s-a curățat lepra lui. Și i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.”
MATEI 7:24-29, 8:1-4

joi, 14 iunie 2018

NU VA TEMETI

Acesta este mesajul Mantuitorului catre Apostolii Sai, dar, intre randuri, si catre noi!


Ucenicii trebuiau imbarbatati pentru spinosul drum pe care aveau de mers. Mantuitorul ii asigura de faptul ca, facand voia Domnului, aveau sa fie protejati pentru a-si duce la capat misiunea.

Vietile noastre sunt in mainile Domnului iar clipa si ceasul mortii noastre nu sunt cunoscute decât de El. 
Caci si perii capului vostru, toti sunt numarati.”. (Luca 12, 7) sau "La voi însă și perii capului toți sunt numărați". (Matei 10,30)

Nici o viata rostuita dupa Cuvântul Domnului nu are cum sa se iroseasca. Domnul nostru are grija de fiecare din noi si tot El, precum o lumina, nu iroseste nimic din putinatatea sau bogatia trairilor pe care ni le-a pus inainte pe aceasta lume. “Caci unele le face Dumnezeu prin departarea Sa de om, altele prin cercetare, iar altele prin purtarea de grija”.

prof. IONEL BRANDABUR.

Sa nu uitam ca Făcătorul a toate poarta gija tuturor lasand insa pe fiecare sa actioneze după deciziile proprii sa mearga pe calea pe care o alege. 

Deci, este o deviere periculoasa sa ne lasam dusi de ideea potrivit careia  lumea aceasta si omul sunt dirijati de soarta sau fatalitate.
In mainile noastre sta schimbarea - fie in bine fie in rau! Libertatea asta este iubirea lui Dumnezeu care nu se vrea adorat cu forta!

Totul depinde de alegerea ta!
Ca si cu calculatorul : cand dai click...  intri pe un link gratie alegerii proprii de a... apasa! 

Nimeni insa din cei care urmeaza cuvantul lui Dumnezeu nu are a se teme! Orice i se va intampla este  spre binele sau!
Omul acela este purtat! 

Fie voia Domnului in noi si cu noi!
Amin
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: Nu veți sfârși cetățile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învățătorul și slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? 

Deci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină; și, ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case. 
Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de Acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena. Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Și nici una din ele nu va cădea pe pământ fără știrea Tatălui vostru. La voi însă și perii capului toți sunt numărați. 
Așadar, nu vă temeți; voi sunteți cu mult mai de preț decât păsările.” 
MATEI 10: 23 - 31

miercuri, 13 iunie 2018

CONDUITA APOSTOLILOR IN LUMINA SFATURILOR MANTUITORULUI

In Evanghelia de astazi, Domnul isi invata apostolii sa fie "intelepti ca serpii si blanzi ca porumbei"!
Pare contradictoriu si, la o prima citire, chiar inexplicabil.
Sfântul Ioan Gură de Aur explica cuvintele Mantuitorului  in Omilii la Matei, (omilia XXXIII, II,) deslusind pe deplin pasajul evanghelic in care Mantuitorul isi continua sfaturile catre apostolii Sai:

„Nu vă descurajați dar, le spune Domnul. Știu, știu bine că prin blândețe mai cu seamă veți birui pe toți!
Apoi, ca să aducă și ucenicii ceva de la ei, să nu li se pară că totul se datorează harului și să nu socotească ei că sunt încununați pe degeaba și pe nemeritate, Domnul le spune: "Fiți, dar, înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii!" (...)


După cum șarpele sacrifică totul și nu se împotrivește, chiar de-ar trebui să i se taie trupul, numai ca să-i rămână teafăr capul, tot așa și tu, de-ar trebui să dai averile, trupul și chiar sufletul, dă totul, afară de credință
Credința este cap și rădăcină; dacă-ți păstrezi credința, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobândești iarăși, cu mai multă strălucire.

Aceasta e pricina că Domnul nu ne-a poruncit să fim numai blânzi, dar nici numai înțelepți, ci le-a unit pe acestea amândouă, ca ele să ajungă virtute, să ai înțelepciunea șarpelui, ca să te ferești să nu fii lovit în ceea ce ai mai scump; dar să ai și blândețea porumbiței, ca să nu te răzbuni pe cei ce te nedreptățesc și nici să pedepsești pe cei ce uneltesc împotriva ta. 
Pentru că iarăși nu-i de nici un folos înțelepciunea dacă nu-i adaugi blândețea.

- Dar poate fi o poruncă mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare, că suferim răul ce ni se face?
- Nu, răspunde Domnul. Mai mult; nu-ți îngădui nici să te revolți! Așa e porumbița!
- Dar o astfel de poruncă este ca și cum ai porunci unei trestii aruncate în cuptor să nu fie arsă de foc, ci să stingă focul.
- Să nu ne tulburăm! Ucenicii Domnului au împlinit porunca, au dus-o la bun sfârșit și au arătat prin faptele lor că au fost înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii. N-au avut altă fire, ci aceeași fire ca și noi. Să nu socotească, dar, nimeni că sunt cu neputință de îndeplinit poruncile Domnului! Domnul cunoaște mai bine decât toți firea lucrurilor; știe că sălbăticia se stinge nu cu sălbăticie, ci cu blândețea. Iar dacă vrei să vezi că aceasta s-a petrecut în realitate, citește cartea Faptele Apostolilor (în Biblie) și vei vedea...”


„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți, deci, înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Feriți-vă de oameni, fiindcă vă vor da pe mâna soboarelor de judecată și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători și la regi veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiți cum sau ce veți vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiți; fiindcă nu voi sunteți cei care vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care grăiește întru voi. Va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și copiii se vor ridica asupra părinților și-i vor ucide. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar cel care va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.”
MATEI 10: 16-22

marți, 12 iunie 2018

SFATURI PENTRU PROPOVADUITORI

Nu avea sa fie usoara sarcina apostolilor! 
Iudeii tineau la Vechea Lege iar cea Noua... era greu de acceptat schimbarea adusă de Iisus! 
Numai ca nimic nu trebuia facut cu forta! Caci, pentru a intelege imensa iubire a lui Dumnezeu si sansa omenirii de 
a-L fi putut vedea prin Fiul Sau... trebuia ca pacea sa fie stapana. Inversunarea si nelinistea inchide caile de comunicare, impiedica mintea sa inteleaga si inima sa simta!

Să înțelegem întâi ce este pacea.- spune Sfântul Grigorie de Nyssa, in "Despre fericiri," Cuvântul VII, (Părinți și Scriitori Bisericești  1982), vol. 29, p. 390
Ce este altceva decât împreuna-simțire iubitoare, îndreptată spre cel de aceeași fire? 
Dar atunci, ce este ceea ce se cugetă potrivnic păcii? Ura, mânia, iu­țimea, invidia, pomenirea răului, fățărnicia, nenorocirea războiului. 
Vezi câtor boli le este leac un singur cuvânt? Căci pacea se împo­trivește la fel fiecărei boli din cele spuse și face să înceteze răul prin venirea ei. Pentru că, precum încetează boala când intră sănătatea, și se mistuie întunericul când se arată lumina, așa, când se ivește pacea, se destramă toate patimile ce se nasc din starea potrivnică.
Iar cât de mare bun este aceasta nu socotesc că trebuie să-ți tâlcuiesc eu prin cuvânt. Gândește-te tu însuți în tine, cum e viața celor care trăiesc între ei în bănuială și ură, cât de neplăcute le sunt întâlnirile, câtă scârbă are fiecare de toate ale celuilalt...”
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și, intrând în casă, urați-i, zicând: «Pace acestei case!» Și, dacă este casa aceea vrednică, să vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Și dacă nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat 
grăiesc vouă: Mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât acelei cetăți.” 
Matei 10: 8-15

luni, 11 iunie 2018

Cei 12 APOSTOLI,

propovaduitori ai Cuvantului Domnului nostru Iisus Hristos, au primit putere si cunoastere. Dintre ei insa doar doi au scris evangheliile ca martori ai evenimentelor - Matei si Ioan.
Dar numele lor, al celor 12 Apostoli, sunt pomenite in toate evangheliile.

La vremea aceea Cuvintele Domnului s-au raspandit tocmai prin propovaduirea alesilor Domnului! Acestia, si impreuna cu ei alti 70, adepti ai Mantuitorului, au asumat invatatura Acestuia, au dus Cuvantul Lui in toate colturile lumii,  si au suferit moarte muceniceasca.

Sfanta Traditie a completat fericit ceea ce aveau sa scrie Matei si Ioan dar si Luca si Marcu ( desi evangheliilor acestora din urma au aparut sub anonimat!)

Exista insa si scrieri ale unor istorici - oarecum contemporani evenimentelor  - cum ar fi  Tacit, Suetoniu și Pliniu cel Tânăr. 
Astfel  "Tacit (56 - 117 e.n, chestor, pretor, consul, senator, istoric roman) scrie în Anale:
„Dar nici efort uman, nici mărinimia împăratului, nici înduplecarea zeilor nu a pus capăt scandaloasei idei potrivit căreia incendiul ar fi fost ordonat. De aceea, ca să pună capăt zvonului, Nero a aruncat vina pe alții și i-a pedepsit în cele mai neobișnuite feluri pe cei urâți pentru faptele lor rușinoase, pe care mulțimea îi numea « creștini ». Fondatorul acestui nume, Hristos, a fost executat de procuratorul Ponțiu Pilat în timpul domniei lui Tiberiu. Ținută în frâu pentru un timp, superstiția mortală a erupt nu numai în Iudeea, originea acestui rău, ci și în orașul [Roma], unde toate lucrurile oribile și rușinoase se întâlnesc unul cu altul și câștigă adepți. De aceea, cei care au recunoscut că au aderat la creștinism au fost arestați, apoi, pe baza informațiilor date de ei, o mare mulțime a fost osândită, nu atât pentru crima de a fi pus foc, cât pentru ura față de rasa umană. Sfârșitului lor a fost adăugată derâderea: acoperiți cu piei de animale sălbatice, erau sfâșiați până la moarte de câini; sau erau crucificați, iar când ziua se termina li se dădea foc ca să servească în chip de torțe.” Wikipedia


Apostolat s-a facut, se face si se va mai face. Putem face si noi azi.  Numai ca doar ei, apostolii Mantuitorului, au primit si harisma, puterea, darul  vindecarii si al stapanirii duhurilor necurate, un dar primit DIRECT de la Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Insusi!

În vremea aceea, văzând Iisus mulțimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și rătăcite ca niște oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați, deci, pe Domnul secerișului ca să scoată lucrători la secerișul Său. 
Și, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință. 
Iar numele celor doisprezece Apostoli sunt acestea: întâi Simon, cel numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu și Ioan, fratele lui; Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu și Levi, ce se zice Tadeu; Simon Cananeul și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut. Pe aceștia doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați; ci, mai degrabă, mergeți către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Și, mergând, propovăduiți, zicând: S-a apropiat Împărăția cerurilor! Tămăduiți pe cei bolnavi, curățiți pe cei leproși, înviați pe cei morți, pe diavoli scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați.” MATEI 9: 36-38; 10: 1-8

duminică, 10 iunie 2018

EVANGHELIA DE DUMINICA

Veniti dupa mine... și vă voi face pescari de oameni. Matei, 4:19

"Este important de stiut că momentul în care Sfinții Apostoli Andrei și Petru, respectiv Ioan și Iacob l-au cunoscut pe Domnul, este anterior relatării cuprinse în Evanghelia după Matei. 

Din Evanghelia dupa Ioan stim ca Andrei era unul din cei care auzisera deja de la Sfântul Ioan Botezătorul cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu”.  Apoi Andrei si-a intalnit fratele - pe Simon - căruia i-a zis: „Am găsit pe Mesia care se tâlcuiește Hristos”, și el l-a dus la Iisus (Ioan 1, 41-43). Sfântul Evanghelist Ioan se referă la inițiativa unor ucenici de a-L cunoaște pe Domnul, iar întâlnirea care are loc este una personală."
"Sfântul Evanghelist Matei se referă insa la momentul în care Domnul Isi formeaza grupul Lui de ucenici. 
Mântuitorul  îi cheamă pe alesii sai la o lucrare care este în afara interesului sau a bucuriei lor personale, este vorba de o misiune."
Si nu alege pe oricine. Ei sunt... pescari, oameni simpli, a caror indelednicire depinde mai mult de vointa lui Dumnezeu decat de priceperea si vointa lor. Pescarii au o viata aparte, aspra, grea si deloc aducatoare de bogatie, fiind invatati cu esecul.

Apoi este vorba de doua perechi de frati.  "Oameni care exersaseră mult timp comuniunea într-o meserie în care este nevoie stringentă de colaborare. Erau un grup deja constituit. Nu mai trebuia decât chemarea și un învățător pe care deja să-L cunoască, nu un străin, și să Îl recunoască ca Mesia, așa cum ne spune Sfântul Evanghelist Ioan. 
În jurul Mântuitorului Hristos s-a constituit apoi nucleul ,grupul celor 12 apostoli, apoi forma largita  prin alti 70 de ucenici ai Domnului. Deci avem de a faceb cu cercuri concentrice, o comunitate care pleacă de la un mic nucleu, ca avea să se dezvolte ulterior. Așa se întemeiază și comunitatea bisericească, cu elemente care vin din lume, din viața socială și aceste elemente constituie nucleul peste care vine revărsarea Duhului Sfânt din Biserică."R. P. Muresan

În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileei, a văzut pe doi frați: pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care  mreaja în mare, căci erau pescari; și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și, de acolo mergând mai departe, a văzut pe alți doi frați: pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele, și i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. Matei 4: 18-23

sâmbătă, 9 iunie 2018

NU JUDECATI SI NU DATI CELE SFINTE CELOR CE NU AU NIMIC SFANT!

Acestea ar fi sfaturile zilei cuprinse in Evanghelia de azi!

Nu judecați, ca să nu fiți judecați; căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura.

Numai un neatent in ale comportarii poate spune ca nu are idee despre ce este vorba aici! 
De cate ori nu ne-a luat-o gandul inainte...  si am judecat pe cineva, pentru ca apoi sa cadem si noi exact in aceeasi greseala, intelegand neputinta celuilalt!?
Numai daca luam in calcul ceea ce se intampla zilnic in trafic!
Numai aceasta experienta si ar fi deajuns pentru a fi ingaduitori si a evita emiterea de judecati!

In general ii judecam pe altii pentru nimicuri in comparatie cu bubele noastre! Si de aici vine nebunia lumii de azi, in care slabiciunile celorlalti au devenit bucuria zilei!

Cat despre porci si margaritare ... o sa incerc sa decodific un pic pasajul care zice:


"Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi."


In limbajul iudaic, cainii erau asociati cu neevreii, cei inchinatori la idoli.

In textul evanghelic cainii pot fi cei care dispretuiesc credinta in Dumnezeu, cei care nu numai ca nu o impartasesc, dar o iau in ras si o badjocoresc.

Cat despre porci... iudeii ii socoteau dintotdeauna animale necurate. Acestea intruchipau pentru ei anumite păcate. Astfel, porcul, scăldându-se în noroi, era asociat cu murdaria fizica si morala, precum si cu lacomia.

Cei asemuiti cu porcii pot fi deci oamenii fara caracter si fara de scrupule.

Margaritarele fiind pietre pretioase, cu ele se identifica
aici sfintele  taine,  dar am putea extinde simbolul la trairile intime, slabiciuni ori secrete ...

Si iata cum as traduce eu azi sfatul Mantuitorului?

"Aveti grija si nu intrati in discutii despre cele sfinte cu cei care nu au nimic sfant. Nu ii veti lumina, nu ii veti converti si, in plus, riscati sa fiti cei care "sangereaza"!

Nu fiti neglijenti cu lucrurile ce va sunt sfinte, nu va dezvaluiti prea mult, nu va expuneti intimitatile, caci veti deveni vulnerabili in fata celor fara de scrupule, care se vor folosi de ele pentru a va distruge. Si o vor face chiar si fara sa aiba un castig anume, pur si simplu numai pentru placerea de a va vedea la pamant!

"Porcii" vor murdarii toate cele sfinte ale voastre asa ca... paziti-le de ei!

Atentie, asadar! Descoperiti-va cu masura! Caci pentru porci margaritarele voastre nu reprezinta nimic: ei le vor calca cu copitele lor si le vor ingroapa in mocirla in care se balacesc! 


"„Zis-a Domnul: Nu judecați, ca să nu fiți judecați; căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău și, iată, bârna este în ochiul tău? Fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu puneți mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie pe voi. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află și celui care bate i se va deschide.” MATEI 7: 1- 8


vineri, 8 iunie 2018

POSTUL NE PREGATESTE PENTRU OSPATUL CREDINTEI

Postul este o stare si nu o simpla chestie de schimbare a  obiceiurilor culinare!
Postul trebuie gandit ca o jertfa dinaintea bucuriei in zi de sarbatoare, pentru ca in ziua Praznicului toti sa ne bucuram - dupa cum spune Sf Ioan Gura de Aur, in rugaciunea care se citeste la slijba Invierii:

"Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi.
Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand.
Gustati toti din ospatul credintei: impartasiti-va toti din bogatia bunatatii."


Asadar scopul postului este starea premergatoare unui moment al bucuriei, pentru ospatul credintei! 
Cate postiri tot atatea bucurii! 
Care sa-ti fie bucuria gustarii lui Hristos cand nu ai postit? 

Daca nu ai postit, alege o alta jertfa si te vei bucura si tu impartasindu-te din bogatia bunatatii care este Hristos!


„În vremea aceea au venit la Iisus ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot, oare, nuntașii să fie triști câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, iar atunci vor posti. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta se va desface de haină și se va face o ruptură și mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminteri burdufurile crapă, vinul se varsă și burdufurile se aruncă; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.”
Matei 9: 14-17

joi, 7 iunie 2018

DIMINETILE DIN VREMEA POSTULUI

SFATURI CULESE  DE LA MERITUOSI - PENTRU MINE SI PENTRU VOI - SPRE A TRAI UN POST BINECUVANTAT

Decât sa sarim pe telefonul mobil de cum facem ochi, poate n-ar fi rau sa ne gandim câteva minute cum sa ne schimbam proastele obiceiuri, macar in timpul zilelor de post!

Indiferent daca obisnuim sa facem sport, sa scriem, sa ne rugam, sa meditam, ori pur si simplu sa creem ceva, sculatul de dimineață ne oferă cu certitudine posibilitatea de a ne atinge  toate obiectivele si de a putea incepe ziua într-un mod agreabil.

Sa iti rezervi o oră la răsăritul soarelui, pe care sa o imparti cu Dumnezeu este un moment privilegiat, special, de care merita sa profiti spre a te simtiti infinit mai bine, mai in pace cu tine si cu lumea!


Asadar, nu va repeziti sa raspundeti mesajelor, sa intrati pe FB, ori sa dati drumul televizorului spre a afla ultimile stiri! Dimpotrivă, ora aceasta rezervati-o pentru a incepe cu adevarat o noua zi, reechilibrand mintea si sufletul, cu optimism si entuziasm, gata de confruntarea cu ispitele cotidiene.

Mai intai sa ne inchipuim cum ar trebui sa fie o dimineata ideala din timpul Postului, cu ce ar fi bine sa incepem ?

  • Ziua buna incepe... de cu seara asa ca... pentru a profita din plin in această perioada de dimineti frumoase, incepem prin a merge la culcare puțin mai devreme. Va trebui deci sa ne gandim mai intai la încetinirea ritmului  activităților noastre de seară. Ne preparam un ceai de plante relaxant, ne facem rugaciunile de seara, ne bem ceaiul si citim cateva randuri din Scriptura sau din Sfintii Parinti. Oprim  aparatele electronice,  lumina si, ca dimineata sa fie cu adevarat reusita...  adormim cu gandul la Dumnezeu, murmurand o rugaciune... Spre ajutor, am putea aseza la indemana cartea de rugaciuni, o icoana, un pic de mir, lumanarea pe care o vom aprinde la rugaciune, dimineata, poate chiar un mic biletel pe care sa fie scris ceea ce dorim sa reusim duhovniceste, un pacat amintit, un cuvânt dedicat lui Dumnezeu si scris de mână...
  • Dimineata o incepem firesc, cu rugaciunile diminetii! Nu inainte insa de a lasa corpului timpul sa treaca firesc de la starea de somn la cea de trezire!
  • Apoi, dupa rugaciuni, cateva minute de liniste vor fi binevenite pentru a ne planifica activitatile zilei, pentru a reusi sa facem ce trebuie, cum trebuie.
Pentru a demara bine o astfel de zi este necesar:
  • Sa ne trezim de îndată ce sună alarma - Indiferent de momentul în care decidem să ne trezim, este important să ne ridicam din pat imediat ce suna ceasul. Pentru a nu ne priva de orele de somn si a nu ne simti obositi intreaga zi, avand in vedere diminuarea si schimbarea regimului alimentar, e bine sa avem grija ca in tot acest timp sa ne culcam ceva mai devreme. Daca cumva lenea ne da tarcoale, gandul ca acest nou program il urmam ca sa dam slava lui Dumnezeu si sa ne pregatim sa-L primim euharistic cu vrednicie, ne va intari. Daca la inceput va fi mai greu, pe parcurs lucrurile se vor aranja. 
  • Sa rezistam ispitei de a verifica stirile la prima ora! 
  • Sa citim in schimb evanghelia zilei, sa meditam asupra celor intelese, sa cautam explicatii pentru cele neintelese! Aceasta este o modalitate de eliberare a gândurilor înainte de a începe o nouă zi.
  • Un pic de miscare! Nimic mai bun pentru corp! Indiferent dacă suntem amatori de exerciții fizice sau nu, cateva metanii nu ne vor face decat bine - nu numai corpului dar si sufletului! Vom fi impacati de a fi practicat o activitate fizică chiar înainte de a începe ziua dar si ca am dat o mica jertfa! Mintea va avea ganduri mai clare si va fi pregatita sa dea piept cu lumea!
  • Exersarea creativitatii - Dacă indragim cantecele religioase,  psalmii, cantam la un instrument muzical , dimineața este perfectă pentru asa ceva. Chiar și cateva minute - cateva acorduri - sunt suficiente pentru a ne umple sufletul cu bucurie! Daca iubim scrisul, cateva fraze simtite dupa rugaciuni si meditatie ne vor multumi!
  • Cateva minute dedicate celorlalti - transmitand celor dragi un semn de iubire ne vom simti si noi fericiti.
  • Sa ne planificam intențiile pentru o noua zi: inainte de a începe ziua,  dimineața am putea sa ne oprim pentru a ne verifica calendarul și a alege în mod deliberat activitățile zilei. Sa ne concentram asupra sarcinilor importante incercand pe parcursul zilei rugaciunea continua menita sa ne tina mintea in frau, ajutand-o sa nu se risipeasca si sa faca fata ispitelor!

     Si acum... dimineti frumoase si un post  
         binecuvantat!

FRICA - O BOALA A NECREDINTEI SI O CHESTIUNE DE... IUBIRE!


Frica - cu toate derivatele sale care sunt: nelinistea, spaima, anxietatea, angoasa - este, in mod absolut, legata de lumea materiala. 

Potrivit intelepciunii crestine, omul legat de lume, de toate ale ei, nu poate scapa de fricile lui decat desprinzandu-se, lasand toate ale vietii in grija lui Dumnezeu, cu increderea deplina ca, prin vointa Lui, va primi tot ce are nevoie! 
Greu de aplicat azi in afara moralei crestine!

Caci Iisus insusi ne spune: "Nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua. Nu va ingrijiti de ziua de maine"(Mt. 6, 31-34). 

Caci, "de crezi ca Dumnezeu poarta grija de tine, pentru ce te ingrijesti de cele vremelnice si de trebuintele trupului tau ? (...) Arunca grija ta asupra Domnului, si El te va hrani (Pilde 3, 25). Si nu te vei infricosa de spaima ce vine asupra ta"; "apropie-te, zice, ca sa nadajduiesti intru Mine, si te vei odihni de orice lucru si de orice teama". (
Sfantului Isaac Sirul) 

Asadar, precum se intelege, frica isi are radacina in atasamentul omului fata de lucruri si patimi si in lipsa de credinta!
Sfantul Pavel amintea, in Epistola catre evrei, ca "insusi Dumnezeu a zis: Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi"; pentru aceea, putem zice cu credinta tare: "Domnul este intr-ajutorul meu; nu ma voi teme !" (Evr. 13, 5-6)
Evident nu credinta in sine il scapa pe om de frica, ci ajutorul lui Dumnezeu, venit ca raspuns la credinta in El, il sprijina si-l intareste, raspuns obtinut prin rugaciune curata!
Sfantul Isaac Sirul spune ca cel care vrea sa fie izbavit de frica trebuie sa se roage mai intai ca sa castige smerenia: "Cu cat inmulteste rugaciunea, cu atat se smereste mai mult in inima sa. (...) Iar cand omul se smereste, indata il inconjoara mila, si atunci inima simte ajutorul lui Dumnezeu, si afla in el o putere de incredere ce se misca in ea".

Orice om poate birui frica prin iubire, dupa cuvantul Apostolului Ioan: "in iubire nu este frica",(l In 4, 18). 
Sfantul Ioan Scararul arata ca, "cel ce s-a umplut de iubire este fara frica". 
Desi putem extinde vindecarea fricii la iubirea aproapelui, aici este mai intai de toate vorba despre iubirea lui Dumnezeu,  cea care inlatura din sufletele noastre frica lumeasca . 
Prin iubirea lui Dumnezeu omul primeste increderea aceea necesara pentru a invinge frica!

Omul poate astfel scapa de toate fricile lumi, frici patimase, de care este necesar sa se debaraseze spre a face loc in sufletul sau acelei frici virtuase care este frica de Dumnezeu.

Caci frica de Dumnezeu este o virtute ! 
Sfintele Scripturi, ca si Sfintii Parintii, o prezinta ca fiind o conditie a mantuirii. 

Sfantul Ioan Casian spune: "inceputul mantuirii noastre si al priceperii este, dupa Scriptura, frica de Dumnezeu!"

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Aveti o comoara nepretuita, mai presus de toate bogatiile (...): frica de Dumnezeu".

Asadar, remediul incontestabil al fricii ramane... frica de Dumnezeu!
Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca "cel ce se teme de Domnul nu are frica de asaltul dracilor, nici de neputincioasele lor atacuri, dar nici de amenintarile oamenilor rai".

La simtirea fricii de Dumnezeu ajungem insa potrivit nivelului nostru de duhovnicie.

La inceput, ceea ce ne domina, este frica  de pedeapsa, si frica asta este corespunzatoare unui stadiu de "debut" al vietii noastre duhovnicesti, caci "inceputul intelepciunii este frica de Domnul" (Ps.110, 10; cf. Pilde l, 7; 9, 10).

Toata jurisdictia omenirii se bazeaza pe faptul ca omul se poate detasa de rau fiindu-i frica de pedeapsa. 
Crestinul, prin aceasta frica,  poate nutri speranta intr-o rasplata - primita aici sau in viata de dincolo - precum si capatarea iubirii lui Dumnezeu.
"Daca tinde asadar cineva catre desavarsire - scrie Sfantul Ioan Cassian - " de la acea prima treapta de teama, despre care am spus ca in mod propriu este o stare de robie (...), inaintand de pe o treapta pe alta, se va urca pe aceea a sperantei (...), catre a treia treapta, a fiilor, treapta dragostei (...). De aceea, sa ne straduim sa ne ridicam cu desavarsita ardoare a mintii de la aceasta teama la speranta, iar de la speranta la dragostea de Dumnezeu si de virtuti".

A doua etapa a fricii de Dumnezeu vizeaza desavarsirea
caci tine de iubirea desavarsita!
Dupa cum spune Clement Alexandrinul, "nu te (mai) temi de Dumnezeu, ci te temi sa nu cazi din harul lui Dumnezeu".

"Cel ce va fi intarit in desavarsirea dragostei, trebuie sa se ridice pe o treapta mai inalta, si anume la acea sublima teama a dragostei, pe care n-o zamisleste nici frica de pedeapsa, nici dorinta de rasplata, ci maretia iubirii, prin care fiul il respecta pe prea ingaduitorul sau tata, sau fratele pe frate, sau prietenul pe prieten, sau sotia pe sot, cu simtamant deplin, de vreme ce aceasta nu de cearta si de bataia lui se teme, ci de o usoara slabire a afectiunii, simtamant pornit dintr-un devotament intotdeauna curat, manifestat nu numai in vorbe, ci si in toate faptele, cu grija ca nu cumva sa se ofileasca catusi de putin floarea dragostei lui". Sf. Ioan Cassian

Asadar, incepand din acel moment, nu te mai stapaneste nici frica de pedeapsa si nici gandul la vreo rasplata viitoare ci doar frica de a nu pierde iubirea lui Dumnezeu!

"Intelepciunea are doua capete : primul este frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, ca toata fapta buna se incepe cu frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea lui Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si cea mai inalta fapta buna.
Dumnezeu cel inchinat in Treime, Parintele, Cuvantul si Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita si Preacurata Lui Maica si toti sfintii sa ne fie in ajutor, sa nu uitam frica lui Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui. Amin."

pr Cleopa

În vremea aceea, intrând Iisus în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Și, iată, furtună cumplită s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Și, venind ucenicii la El, L-au deșteptat, zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim! Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a ridicat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta, că și vânturile și marea ascultă de El” Matei 8: 23-27