miercuri, 29 noiembrie 2017

MAREA BUCURIE A LUI DUMNEZEU

este ca un pacatos sa se intoarca pe calea cea buna!

Este foarte important sa intelegem iconomia lui Dumnezeu caci doar asa ne vom scuti de dubii !
Dreptul este din start omul lui Dumnezeu, asa ca bucuria Lui va fi mult mai mare cand un pacatos a decis sa se lepede de pacat decat ca cel drept s-a mentinut si a ramas drept! 

E necesar sa credem ca schimbarea este cu putinta! Este adevarat ca e foarte greu sa te debarasezi de ceea ce a devenit poate a doua ta natura, dar numic nu este cu neputinta! 
Istoria are o multime de exemple de oameni care si-au schimbat complet viata prin credinta. 
Pentru acestia... mare bucurie in Cer! 


În vremea aceea se apro­piau de Iisus toţi va­meşii şi păcătoşii, ca să-L asculte. Dar fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. Atunci a zis către ei pilda aceasta, spunând: Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pus­tie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? Şi, găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; şi, sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un pă­cătos care se pocăieşte decât pen­tru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte? Şi găsind-o, îşi cheamă prietenele şi vecinele sale, spunân­du-le: Bucu­raţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Zic vouă că tot aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte. Luca 15: 1-10

marți, 28 noiembrie 2017

DE CE SA URASC CAND TREBUIE SA IUBESC?

Evanghelia de astazi poarta niste indemnuri care contrariaza!
De ce spune Mantuitorul ca: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar și sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. 

Iata ca pentru a nu ne sminti de cuvant avem iar nevoie de mult-blamatii preoti. Caci nu o data am auzit :"cred in Dumnezeu dar nu in preoti! 
Ei bine, au si ei rolul lor, acela de a ne explica ceea ce aparent pare destul de clar dar suficient de contrariant pentru a avea suspiciuni, cum este cazul acestei afirmatii inscrisa in Evanghelia dupa Luca. 

Asadar, de ce sa urasc ca sa fiu demna de Mantuitorul, cand El ma indeamna sa-l iubesc pe dusmanul meu?

Ura vine cu un motiv. Nu urasti de florile marului pe cineva!
Daca cineva nu te intelege cand iubesti si vrea sa te impiedice sa fii cu cel iubit... este aproape natural sa-l urasti!
Apoi pe Dumnezeu trebuie sa-L iubesti cu o iubire speciala, jertfelnica si desavarsita.

Domnul le explica ucenicilor sai ca, in cazul in care printre ei se gaseste vreunul care sta sa cumpaneasca intre a-L urma si a-si asculta familia care il sfatuieste contrariul....nu nu este demn de EL! 
Daca fie el si cel mai apropiat membru al familiei vreunuia din apostoli atenteaza la credinta , devotamentul si dragostea pentru Hristos si asta nu declansaza in el ura fireasca... inseamna ca apostolul acela nu-L iubeste destul pe Hristos si, in consecinta, nu este demn sa-I fie apostol !

Caci cel care rade de credinta mea, de evlavia mea, de dragostea si de Dumnezeul meu nu imi poate fi prieten!

Nu poti sa-L urmezi pe Hristos daca cele ale lumii te tin legat, rob fiindu-le! Cum sa-L urmezi cand ucizi, cand furi, cand tradezi, cand inseli, cand nu te gandesti decat cum sa-ti fie tie mai bine in detrimentul celorlalti? 
Lepadarea de care vorbeste Mantuitorul este conditia, este decizia ta de a abandona tot ce nu este in acord cu invataturile lui Dumnezeu! Fara asta drumul alaturi de El este cu neputinta de parcurs!

In vremea aceea mergeau cu Iisus mulţimi multe şi, întorcându-se, a zis către ele: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar și sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă mai întâi şi-și face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Pentru ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi. Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi îl roagă să facă pace. Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă? Nici în pământ, nici în gunoi nu mai este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă. Luca 14:25-35

luni, 27 noiembrie 2017

RASPLATA PRIMITA IN LUMEA ACEASTA

este fara valoare pentru sufletele noastre!

De cate ori nu ne-am spus: "trebuie sa ii invitam pe X si Y caci si ei ne-au invitat pe noi !"
Eu cunosc persoane care au liste cu invitatiile si chiar cu cadourile primite, astfel incat sa nu greseasca cumva rasplatirea nici in plus nici in minus! 
Cata risipire de energie pentru ceva care n-are nici o valoare!
Acestea sunt doar aranjamente "de salon" inutile sufletului si  mantuirii! 
Noroc ca Domnul are grija sa nu o luam razna! 
El stie ! "... Dumnezeu n-a lăsat milostenia numai pe seama rațiunii, ci multe părți ale ei le-a pus sub tirania legilor naturii. Potrivit acestor legi, părinții miluiesc pe copii, copiii pe părinți. (...) Potrivit acestor legi se fac legăturile între frați, între rude, între necunoscuți, în sfârșit legăturile de la om la om. Suntem înclinați din fire spre milostenie. Aceasta ne face să ne revoltăm când oamenilor li se face nedreptate, să ni se zbată inima când vedem că cineva este ucis; și plângem când vedem pe cineva îndurerat. (...) 
Înainte de alte lucruri, omul să învețe să miluiască. Pentru că a milui înseamnă a fi om! Mare și cinstit lucru este omul milostiv (Proverbe 20, 6). 
Dacă nu ești milostiv, ai încetat de a fi om! 
Milostenia ne face înțelepți. 
Pentru ce te minunezi când spun că a milui înseamnă a fi om? Spun încă ceva mai mult: A milui înseamnă a fi Dumnezeu. Fiți milostivi, spune Hristos, ca și Tatăl vostru (Luca 9, 36).
Să învățăm dar să fim milostivi pentru toate aceste pricini, dar mai cu seamă pentru că și noi avem nevoie de multă milă. Să nu socotim că trăim atâta vreme cât nu facem milostenie. ”  Sf Ioan Gura de Aur, Omilii (extras din art de azi aparut in Ziarul Lumina)


Mantuitorul ne-a ghicit de acum 2000 de ani! Coplesitoare lipsa noastra de evolutie umana si spirituala!
 
În vremea aceea a intrat Iisus, într-o sâmbătă, în casa unuia dintre mai-marii  fariseilor, ca să mănânce pâine. 

Şi a zis celui care-L chemase:  
Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată.  
Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi, că ei nu pot să-ţi răsplătească, ci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. 
Şi, auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu! LUCA 14:1, 12-13

duminică, 26 noiembrie 2017

CE SA FAC CA SA MOSTENESC VIATA DE VECI?

E o nelinistita intrebare!

Evanghelia duminicii de azi contine si intrebarea si raspunsul! Fragmentul este socotit unul de referinta pentru cei ce vor sa se retraga in manastire. 

In mod evident aceasta alegere de viata implica detasarea de cele  ale lumii si imbratisarea totala a unei existente in si cu Hristos, scopul final fiind dobandirea mantuirii personale.
Dar telul vietii tuturor crestinilor - fie ei monahi sau nu - este mantuirea necesara pentru a primi viata vesnica!

Si noi, in zbuciumul asta cotidian pare sa uitam asta. 
Ne zdrobim sa cerem de la Dumnezeu reusite lumesti cand, de fapt ar trebui sa-I cerem puterea si protectia necesare pentru a respecta regulile Lui - acele norme care ne pot "califica" pentru accederea in Imparatia lui Dumnezeu!

Disecand dialogul Mantuitorului cu tanarul bogat  - care se intereseaza care sunt conditiile pentru a dobandi viata vesnica  - reies o seama de idei extrem de importante.

  • Mai intai faptul ca in fata tanarului se afla insusi Dumnezeu si nu un simplu Invatator de Lege
  • Apoi ca respectarea formala a legilor lui Dumnezeu nu este ceea ce El vrea de la noi!

Si aici e loc de comentariu.
In sarguinata implinirii normelor, scapam adesea esentialul! Si esentialul este iubirea pentru ceilalti!
Preocupare de a ne mantui personal trebuie sa treaca de egoism si sa se desavarseasca in iubire!
Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie

  • Tanarul s-a intristat. As zice ca nu numai pentru ca era bogat si tinea la bogatii - Scriptura ne spune dealtfel ca tanarul a urmat sfatul Mantuitorului si in final s-a numarat intre apostolii Lui! - ci poate si pentru ca  se astepta sa fie laudat pentru performanta de a fi respectat din copilaria sa poruncile lui Dumnezeu. Intre porunci nu e trecuta smerenia dar este subinteleasa!
  • Putini bogati se mantuiesc si asta pentru ca bogatia in sine poate deveni un obstacol in calea mantuirii in masura in care ea il tine pe om legat de altceva decat de Dumnezeu! Apoi, prin desfatarile ce decurg din ea, il impinge pe om spre pacat !
  • Si, daca ni s-a parut greu, aproape imposibil de sperat la mantuire...  nimic nu este pierdut. Mantuitorul nu ne lasa sa deznadajduim.  La Dumnezeu orice este cu putinta!
Nici un efort al nostru, de a ne apropia de Dumnezeu, de a obtine mantuirea, nu este insa in zadar! Totul conteaza si nimic nu va fi uitat! 


În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.

Luca 18, 18-27

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

DE CE IL INVINUIM PE DUMNEZEU PENTRU NENOROCIRILE NOASTRE...

... cand toate sunt consecinte ale neacultarii, indaradniciei si slabei noastre credinte?


Am cunoscut de-a lungul vietii multi oameni si povestile lor...
As putea sa spun ca nu e om sa nu aiba o etapa de viata demna de un scenariu de film. Este adevarat insa ca unii... reusesc sa bata filmul!

Pentru toate nenorocirile lor, oamenii obisnuiesc sa-L invinuiasca pe Dumnezeu, daca cred ca El exista, sau... sa spuna ca in mod evident nu exista, ceea ce explica scenariile catastrofice ale vietii unora dintre noi!

Cautand sa ma documentez pentru evanghelia zilei, am gasit un material explicativ potrivit, publicat in ziarul Lumina. 
Imi permit sa inserez si eu aici fragmentul pus in ziar spre meditatie la Evanghelia zilei de azi - extras din Omiile lui  ORIGEN, Omilii la Cartea Ieşirii, Omilia VIII, cap. VI, în PSB, vol. 6, pp. 92-93. 

Textul si-a facut datoria si m-a dus cu gandul la povestea unei tinere nevazatoare pe care am cunoscut-o in Franta.

Frumoasa, desteapta si extrem de curajoasa - fata asta, de la nastere pana la varsta de 5 ani, si-a pierdut complet vederea
Si cu toate astea este o persoana fericita, nu e depresiva, nu are nici un pic de amaraciune si face tot posibilul sa duca o viata normala. Handicapul si-l asuma asa cum asum eu faptul ca port pantofi nr 39 desi mi-am dorit mereu sa am...37! 

Mama ei insa, daca te aude spunand "Dumnezeu" devine isterica. Caci, dupa ea, "daca Dumnezeu ar exista nu ar fi ingaduit ca fiica ei sa orbeasca"! 

Cuvintele lui Origem ne dau insa o alta perspectiva asupra ... neplacerilor copiilor nostri...

Cât va dura lumea aceasta, diavolul, care este părintele păcătoşilor, nu este pedepsit pentru vina păcatelor lui. Aceştia îşi primesc pedeapsa în fiii lui, adică în aceia pe care i-a zămislit prin păcat. 
Cu alte cuvinte, aceştia sunt oamenii care trăiesc în trup, pedepsiți de Domnul, loviți, biciuiți. 
Căci "Domnul nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu" (Iezechiel 33, 11), de aceea în bunătatea Sa îndurătoare, El pedepseşte păcatele părinților în fii. 
Căci, dacă părinții, adică «diavolul și îngerii lui», ca şi ceilalți stăpâni ai acestei lumi și cârmuitori ai întunericului (căci și aceştia se fac părinți ai păcatului, ca și diavolul), fiind nevrednici a fi îndreptați în veacul acesta, își primesc ceea ce li se cuvine în veacul viitor, în schimb, Domnul a găsit de bine ca fiii Săi, adică aceia pe care diavolii i-au făcut să păcătuiască, dar care s-au legat de El ca niște complici și asociați, să obțină, aici jos, pedeapsa care li se cuvine, ca să ajungă curățați în lumea viitoare și să nu mai fie asociați diavolului la pedepsirea lui. Pentru că, în îndurarea Sa, "Domnul vrea ca toți oamenii să se mântuiască" (I Timotei 2, 4). 
De aceea zice: "Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor și cu bătăi păcatele lor, iar mila Mea nu o voi depărta de la ei" (Psalmi 88, 32). Domnul cercetează, deci, sufletele și caută creaturile zămislite de blestematul lor părinte, care i-a convins să păcătuiască, spunându-le fiecăreia dintre ele: Ascultă fiică și vezi, pleacă urechea și uită poporul tău și casa părintelui tău (Psalmi 44, 12).
El te cercetează, deci, după ce ai săvârșit păcatul, te previne, te încearcă și cu biciul, și cu vergeaua pentru păcatul pe care ți l-a sugerat diavolul, tatăl tău, pentru ca acest păcat să fie pus «în sân», adică până ești încă în trup. 
Astfel se împlinește (cuvântul Scripturii) că păcatele părinților sunt pedepsite "până în al treilea și al patrulea neam" !
(Ieșirea 20, 2).

In vremea aceea, când s-a coborât Iisus din munte, L-a întâmpinat popor mult. Şi iată, un bărbat din mulţime a strigat, zicând: Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că este singurul meu copil; şi iată, un duh îl apucă şi îndată strigă şi-l zguduie cu spume şi cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. Şi m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi n-au putut. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău. Şi apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său. Iar toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.
De ce suferă copiii nevinovați? Luca 9:37-43

vineri, 24 noiembrie 2017

POLITICALLY CORRECT

Cum spuneam si cu alte ocazii, nu exista ceva omenesc care sa lipseasca din Cartea Cartilor!

Potrivit unei definitii luata de pe web, politically correct este un termen importat de peste ocean, nascut "intr-o Americă cuprinsă de o frenezie a politically correctness-ului." Baff
Nu-mi spune mare lucru dar are un sambure de adevar!

Potrivit acestei mode, nu spun arabului arab, ca s-ar putea simti discriminat, nu spun negrului negru, din acelas motiv... (Ba, cineva spunea ca e cazul sa schimbam titlul operetei "Voivodul tiganilor" in ... Voivodul rromilor!)

Gaselnita secolului acesta - acest Politically Correct - nu este altceva decat fatarnicie adusa la rang de lege! 
Caci jignirile nu le profereaza cei care au bunatatea inimii,  fiind capabili sa-si iubeasca aproapele sincer! 
Pentru asta nu era nevoie de o lege .."la moda"!

Schimbam politica, dam legi  dar, daca in gandul meu si in inima mea nimic nu s-a schimbat, nu este asta fatarnicie? 
Fariseismul este atat de vizibil! Ne ocupam de ceea ce aratam si nu de ceea ce este in noi si sapa in ascuns!

Acest principiul al corectitudinii politice vine sa schimbe norma de aparare a fiecarei categorii, caci abia asa dusmanul se disimuleaza iar cel presupus a fi victima a discriminarii uita sa se mai apere crezandu-se la adapost prin... lege! 

Se vor tot da legi dar inimile... cine ni le schimba?
Fatarnicia este un pacat! Barfa este un pacat - caci ea este vorba in ascuns despre cineva care nu este de fata spre a se putea apara! 

La Hristos oamenii se impart in buni si rai, fara alte derivate! Iar celor rai... li se ofera permanent sansa sa devina buni!
Legea Lui Dumnezeu asadar ramane singura de urmat!

Potrivit ei, trebuie doar sane  dorim sa ne imbunatatim ca oameni , sa ne pazim de pacate - intre care si de cel al fatarniciei. 
Caci indiferent ce afisam pe chip si ce declaram cu gura... Domnul ne citeste in inima!

În vremea aceea s-au apropiat de Iisus unii dintre farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te ucidă. El le-a zis: Mergând spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâi­ne, iar a treia zi voi sfârși. Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară proroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. Iată, vi se lasă casa voastră pustie, cu adevărat grăiesc vouă: Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”

joi, 23 noiembrie 2017

poezii Marius Iordachioaia

PSALTIREA URBANĂ - Fericit băiatul

Fericit băiatul care n-a umblat
în sfatul băieţilor de la bloc,
care în calea vecinilor vicioşi n-a stat
şi n-a şezut în spălătoria de la ultimul etaj
ca să înveţe să fie "om mare"
din revistele pentru adulţi
sticla de vodcă şi
chiştocul trecut din mână în mână,

care
nu şi-a descoperit corpul înainte
de a-şi vedea sufletul,

ci în cofetăria Domnului şi-a petrecut copilăria
acolo unde se dă gratis Prăjitura
care îndulceşte inima

şi o face atât de mare încât

în lăuntrul ei e destul loc
să te poţi juca cu Dumnezeu
o veşnicie...



"Pe strada

oameni si demoni
printre frunzele moarte
ce cad frame by frame
trec
continuu
unii prin altii...
daca strigi un om
vine un demon/
daca spui: "mamaaa, ce de draci...!"
vine ambulanta
daca intinzi o mana
ramai fara inima
daca vrei sa iubesti
intra toamna in tine ...
asa ca stai la ferestra si plangi
si-ti scrii strigatul pe geamul aburit
asteptand ca cei care
se simt impovarati si osteniti
de ei insisi
sa se opreasca o clipa in fata bisericii
si sa-l vada
si
lasandu-i afara
pe demonii care nu-i pot urma aici
sa intre si ei
in acest han
de la marginea
noptii" (Hanul de la marginea noptii).

"erau doi pe o banca tacuti si fumau/ simteau nevoia sa se invaluie-n fum/ erau doua absente care cresteau/ si cand genunchii li se-atingeau/ din inimi cadeau fire albe de scrum.../ /apoi... el a desfacut o sticla de vin/ ea... a inceput sa planga incetisor/ fiecare se imbata cu ce mai putea/ n-ajung tigarile pentr-un omor/ „totusi acolo cineva se zbatea... se zbatea!"/ si o rana cosmica intre ei se marea/ inlocuind deodata citadinul decor/ /cu un loc stramt intunecos si hain/ un pantec de fiara unde ei se iubeau/ cu mainile patimas apucand si rupand/ cu gurile flamande muscand si sfarmand/ madularele fragede... ale unui... strain.../ ...... /pe-o banca doi tineri fumeaza si stau/ cu ochii-n pamant suspina si beau/ locul se umple de ura si chin/ si plina cu strigate e sticla de vin.../ /odata, pe-o banca, doi tineri erau..." (dupa avort).


"e dimineata si
ca-n orice duminica
se aude clopotul
de la cantina
saracilor cu duhul...
sfiosi aproape tematori se strang
sub ploaia de priviri dispretuitoare ale lumii
toti nebunii natangii copiii intarziati care mai cred
ca dupa o saptamana Dumnezeu
se simte tare singur si/ e cu siguranta/ foarte-nsetat si flamand.../ /se-aseaza la masa si-ncep/ sa-si povesteasca plangand necazurile lor/ si-apoi oftand adanc sa guste/ o bucata de paine stropita/ cu-n paharut de vin.../ /si pentru ca e/ atat de greu sa fii Dumnezeu/ si-atat de obositor/ sa fii om/ /seara/ cand fiecare trebuie/ sa se intoarca la ale lui/ /Dumnezeu pleaca/ cu trupurile oamenilor/ /si oamenii/ cu trupul Lui..." (prietenii).

Privindu-i pe pacatosii declarati ...

Toti suntem in fapt pacatosi  doar ca unii ni se par mai pacatosi decat suntem noi...  

Privindu-i pe acestia credem ca stim... 

Habar nu avem insa cum se raporteaza ei la Dumnezeu, nici care este lucrarea lui Dumnezeu in ceea ce-i priveste ... 

"Judecă după ce ai plâns plânsul celuilalt, după ce te-a durut durerea celuilalt,  după ce ai râs râsul celuilalt, după ce ai muncit munca celuilalt,  după ce ai căzut căderile celuilalt, după ce ai ridicat greutățile celuilalt, după ce ai trăit dorul celuilalt, după ce ai gustat setea celuilalt, după ce ai văzut vederea celuilalt, după ce ai gândit gândul celuilalt, după ce ai pipăit atingerea celuilalt, după ce ai mirosit mirosul celuilalt, după ce ai auzit auzul celuilalt, abia după ce…
Eventual judecă după ce ai parcurs traseul celuilalt.
Nu ai fost acolo. Nu ai văzut. Nu ai simțit. Nu ai auzit. Crezi că știi, dar emiti ipoteze. Cine îți dă dreptul să judeci, să răstignești și apoi să omori cu pietre? Cine e fără de păcat și bun de pus pe perete?! Ai mortul tău de plâns și tu te duci să plângi mortul altuia? Cu cât judeci pe cineva mai mult, cu atât îl iubești mai puțin, cu atât te prețuiești tot mai infim."  Ieromonah Hrisostom Filipescu

In vremea aceea au venit unii la Iisus, vestindu-L despre galileenii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Și El, răspunzând, le-a zis: Credeți oare că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți galileenii, fiindcă au suferit acestea? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. Sau cei optsprezece, peste care s-a surpat turnul în Siloam și i-a ucis, gândiți oare că ei au fost mai păcătoși decât toți oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. Și le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin sădit în via sa și a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Și a zis către lucrătorul viei: Iată, trei ani sunt de când vin și caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Dar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în anul care vine; iar de nu, îl vei tăia. 
Luca 13: 1-9

miercuri, 22 noiembrie 2017

Sunt multe fraze in Scriptura

... care ne contrariaza si ne imping sa meditam mai mult si mai profund. 

Bunaoara in fragmentul de azi ne socheaza un pic spusele Mantuitorului.  
De ce oare zice ca El a venit sa aduca dezbinare?

Pai daca ne gandim mai bine, cu cine vorbea si care era contextul istoric... lucrurile se schimba!

Iisus isi linisteste apostolii, pentru ca ei sa nu se tulbure vazand ce aveau sa vada- caci ruperea credinsiosilor din sanul ritului iudaic nu avea sa se fara cu pace! (caci primii crestini nu au fost dintre straini ci iudei!)

Asadar nu din cauza lor, a celor care cu voia Mantuitorului predicau o Noua Lege, aveau sa vina toata ura si dezbinarea ci datorita Lui - moartea si Invierea Sa scindand lumea ca niciodata pana atunci! 

Dupa cum se vede... nici azi nu este pace! 
Nu am inteles niciodata de ce credinta mea ar putea jena pe un necredincios? De ce oare el s-ar simti lezat? In plus eu nu fac nimic rau. Nu arunc cu injurii, nici cu blesteme, nici cu bombe!  Si totusi unii se simt obligati sa atace!

Dar poate ca ei trebuie sa existe, poate anume ne sunt pusi in cale ca sa invatam sa iubim si dincolo de neiubire, sa cautam pacea si dincolo de dezbinare!

Zis-a Domnul: Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a  Mă boteza şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei. Și zicea mulțimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arșiță; şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului și a cerului ştiţi să o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiți? De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept? Și când mergi cu pârâşul tău la dregător, dă-ți silința să te împaci cu el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, şi judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă. Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo până ce nu vei plăti și cel din urmă ban. 
Luca 12, 48-59


marți, 21 noiembrie 2017

AZI E SARBATOARE IN POST

Intrarea Maicii Domnului in Biserica!
Iata ce ne spune  Sinaxarul zilei de azi:

"Când a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o pe ea în ziua de astăzi în Templu. Şi plinindu-şi făgăduinţa au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o; şi au dat-o pe ea preoţilor şi mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o dată pe an intra. Şi aceasta a făcut-o după voinţa lui Dumnezeu Celui ce după puţin avea a Se naşte dintr-însa spre îndreptarea şi mântuirea lumii. Deci acolo a rămas Fecioara doisprezece ani, cu rară cuviinţă, hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se şi dumnezeieştii arătări, până ce s-a apropiat vremea dumnezeieştii Bunei Vestiri şi a descoperirilor celor cereşti şi mai presus de fire care i s-au arătat ei. Că a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască de a doua oară lumea cea stricată prin păcat. Atunci Născătoarea de Dumnezeu, ieşind din Sfintele Sfintelor, a fost dată lui Iosif , ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israel."

Da, azi "se mananca peste" cum zicea bunica, dar nu este un fel de mancare obligatoriu ci este un mod de a marca ziua aceasta care pica in vreme de post. 
Asadar dezlegarea la peste este pentru postitori!

Desigur nu este interzis ca si cei care nu postesc sa adopte acest fel culinar, dar este neavetit ca acestia sa spuna ca trebuie sa manance peste in aceasta zi!
Postul Craciunului nu este unul foarte greu de tinut si nici unul trist. Este un timp al daruirii, al deschiderii catre ceilalti.

Mai este si vremea treburilor, cand tot romanul isi pregateste gospodaria, casa si masa de sarbatoare. 
Frumoasa traditie!
Toate sunt bune si binevenite!
Numai ca e bine sa nu ne risipim si sa nu inversam ordinea lucrurilor!
Cel mai important in aceasta perioada ramane, ca intotdeauna, rugaciunea!
Oricat de curata si decorata ne-ar fi casa, oricat post am tine si oricate bucate delicioase am pregati pentru masa de Craciun... nimic nu ne foloseste fara rugaciune!
Ar fi un fel de ... nevedere a padurii din pricina copacilor!
Sa fim deci ca Maria, sora Martei, care" partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea" !

În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvintele Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești şi pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el.

luni, 20 noiembrie 2017

DESPRE... PREVENIRE

Pasajul evanghelic propus astazi spre meditatie vine sa ne surprinda oarecum. 
Mantuitorul le spune apostolilor ca nu are rost sa se ingrijeasca de cele ale vietii pamantene inainte de a se 
preocupa de cele ale lumii de Dincolo!
Noi, invatati sa ne planificam totul, azi chiar si momentul conceperii unui copil, nu prea ne impacam cu aceasta "indiferenta " fata de lume si ale sale.

Daca e sa meditez la preventie si ... prevenire, voi lua cazul meu.
M-am ingrijit sa am o sanatate buna, am facut tot ce trebuia pentru a nu fi surprinsa de boli si betesuguri si, desi facusem toate investigatiile necesare... m-am trezit cu un cancer primar si altul metastazic! 
Pentru mine asta inseamna ca nu e chiar asa de simplu cu... prevenirea bolilor! Mai are  si Dumnezeu ceva de spus aici ! Oameni sunt si doctorii - si a gresi este omenesc! Nici o masina, nici un aparat, fie el oricat de sofisticat, nu-L intrece pe Domnul!

Sotul meu era un om extrem de atent si prevazator. El avea mereu un plan B si chiar unul C, in caz de necesitate. Nu s-a impiedicat in viata lui, nu a spart un pahar, nu a facut o nebunie - singura lui nebunie fiind dragostea pentru mine si copiii nostri! 
Totul a calculat si a prevazut... mai putin faptul ca avea sa plece Dincolo inainte de vreme! Aici nu a avut un plan B!

În vremea aceea, când învăța Iisus, cineva a zis către El din mulțime: Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea. Iar Iisus i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi? Apoi a zis către ei: Vedeți și păziți-vă de toată lăcomia, căci viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale. Și a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea. Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările! Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteți să faceți nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijiți de celelalte? Priviți la crinii câmpului cum cresc: Nu torc, nici nu țes. Și zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba, care este astăzi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu așa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puțin credincioșilor! Și voi să nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea și nu fiți îngrijorați, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea; căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă.

duminică, 19 noiembrie 2017

SUFLETUL

Se intampla ca noi, oamenii, sa pierdem logica lucrurilor - caci nimic in lume fara logica divina! 

Toate isi au locul lor, randuiala lor, ordinea lor. Cine nu vede asta e orb!
E orb si cel care nu intelege ca iubirea sta la baza nasterii lumii si fara iubire lumea risca sa piara!

Si prierzandu-ne noi in slava desarta, inversam ordinea  creatiei... si prea ocupati sa gasim logica noii ordini uitam sa ne ingrijim de sufletul nostru!

Sufletul omului este cel mai de pret lucru pentru Dumnezeu!
El  vine de la Duhul lui Dumnezeu!

Sufletul nu bea, nu mananca, nu se mareste, nici nu cunoaste timpul !
Sufletul nu are nevoie de cafeaua de  dimineata, nici de betia de seara! Nu vrea bani nici bijuterii, nici masini, nici onoruri!
Sufletul are nevoie de iubire. Iubire de primit si iubire  de daruit!
Caci Apostolul spune "să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua." (Fapte, 20, 35)

Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug țarina. Și el cugeta în sine, ­zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu. Luca 12: 16-21

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Sa luptam cu ale noastre slabiciuni!

Citind evanghelia de astazi, m-am minunat inca o data de cata credinta aveau apostolii ca sa nu se mandreasca ei nici un pic, desi capatasera puteri incredibile!

In zilele noastre e plina lumea de "coach" care ne invata cum sa facem o multime de lucruri: cum sa devenim sefi, cum sa fim irezistibili, cum sa ne rugam... universului etc.
Dar pentru ce e mai greu - sa ne lasam de fumat, sa nu barfim, sa nu judecam, sa iubim pe cei care ne fac rau, etc - nu prea sunt oferte! 
Astea din urma sunt adevaratele provocari personale. 
Dar nimic nu putem fara ajutorul lui Dumnezeu!
Stiinta si puterile nostre vin de la Dumnezeu. 
Constientizand asta vom fi si puternici si smeriti!

Omul e dispus sa dea orice pentru a avea mereu un ascendent asupra celorlalti, in timp ce cel mai de pret lucru si mai greu este sa-si stapaneasca proprii sai demoni, sa-si invinga propriile neputinte! 

Într-adevăr, este mai mare minune să scoți din propriu-ți trup îndemnurile la desfrânare, decât să alungi duhurile rele din trupurile altora, este mai mare semn să oprești prin virtutea răbdării pornirile ucigașe ale mâniei, decât să poruncești stăpânitorilor văzduhului, și este de mai mult folos să-ți ferești inima de mușcăturile foarte lacome ale deznădejdii, decât să îndepărtezi bolile și beteșugurile trupești ale altora. În sfârșit, din multe puncte de vedere este o mai strălucită virtute și o înaintare mai vrednică de laudă să-ți vindeci bolile propriului suflet, decât pe cele ale trupului altuia.(...)
Despre aceste vindecări prea­fericiții Apostoli spun așa (după cum li s-a zis): Să nu vă bucurați că vi se supun demonii (Luca 10, 20). Căci nu puterea lor făcea aceasta, ci puterea numelui chemat. De aceea sunt sfătuiți să nu îndrăznească a pretinde fericirea sau slava lor, care se înfăptuiesc numai din puterea și minunea lui Dumnezeu, ci acea curăție lăuntrică a vieții și a inimii.” Sf Ioan Cassian


Ajuta, Doamne, neputintelor noastre!

În vremea aceea, chemând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile. Și i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe cei bolnavi. Și a zis către ei: Să nu luați nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani și nici să nu aveți câte două haine. Și în orice casă veți intra, acolo să rămâneți și de acolo să plecați. Iar unde nu vă vor primi, ieșind din acea cetate, scuturați praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor. Atunci ei, plecând, mergeau prin sate, binevestind și vindecând pretutindeni. Lu
ca 9: 1-6


vineri, 17 noiembrie 2017

DESPRE FRICA DE DUMNEZEU

O POVESTE SPUSA DE PARINTELE CLEOPA

Era odata un om invatat sa fure. Macar de-ar fi fost sarac. Da de unde ! Era om gospodar, avea femeie buna, credincioasa si copii; avea boi, avea oi, cai, porci, vite, pasari, pamant, livezi, vii, dar a fost crescut rau de parintii lui, ca nu era satul pana nu manca ceva de furat. 
Omul acesta de multe ori avea discutii cu sotia lui. Sotia lui buna ii spunea :
- Mai, omule, ulciorul nu merge de multe ori la apa - caci ii rusine in sat; daca te-o prinde pe tine ca furi, toti or sa te judece pe tine de ce ai furat, ca ai tot ce-ti trebuie. De ce furi, ma ?
- Femeie, eu nu pot. Pana n-oi mai lua eu ceva de la cutare boier, de la cutare om, de la cutare proprietar ... !
Odata era in luna lui iulie, luna era plina pe cer si era senin ca ziua. El venise din tarina si a vazut lanurile pline de clai de grau, jumatati de grau, cum se cheama in alte parti. 
Ce s-a gandit el ? "ce bine ar fi sa aduc eu o caruta de grau din acesta la mine acasa", ca era grau frumos. 
A venit acasa, a pregatit caruta si caii, drugul de legat snopii, a pus niste fan pentru cai si iarba verde in caruta si-n puterea noptii, cand doarme si pasarea - cum zice taranul - si si-a luat copilita de numai trei-patru ani cu el. 
Copilei ii placea sa mearga cu tata-sau cu caruta totdeauna.
- Tataica, ma iei cu caruta ?
- Te iau ! Da' ma-sa a zis :
- Stai acasa !
- Nu ! si a inceput a plange copila.
- Da-i drumul ! Copila vrea sa auda cum merg caii, s-o plimbe tata-sau cu caruta. 
Dar a fost o pronie dumnezeiasca aceasta si purtare de grija a lui Dumnezeu. A venit omul acela la furat snopi in tarina. Un lan de grau era langa o padure mare si un drum de tarina pe marginea padurii. El a tras caii cu oistea pe unde trebuia sa iasa din lan, a luat din gura cailor zabala si le-a dat sa manance.
Copilita a ramas la caruta. Era luna, senin si se vedea bine la mare distanta. Si s-a dus pe lan omul asta, de meserie hot din copilarie, si a inceput sa se uite in toate partile; si la stanga; si la dreapta si inainte si inapoi. Se uita asa...
De ce se uita ? Pai, ca nu cumva sa fie vreun paznic pe lan. Dar tot el isi zicea : " Chiar daca ar fi, acum doarme intr-o claie, ca acu-i puterea noptii ". In acest timp copilita se uita din caruta cum taica-sau se uita in toate partile, si incolo, si incolo si se minuna ea in mintea ei - copii naivi - de ce oare se uita taica-sau asa ?
Dupa ce s-a incredintat el ca nu este nimeni si nu-l vede nimeni, a luat cativa snopi de grau si a venit la caruta. Copilita, prin care a vorbit Duhul Sfant, il zice lu' taica-sau :
- Tataica, mata ai uitat ceva !
- Dragul tatei, dar ce-am uitat ?
- Mata ai uitat ceva ! Te-ai uitat in toate partile dar ai uitat sa te uiti si in sus !
- Cum ai zis ?
- Mata in sus de ce nu te-ai uitat ? 
Dar copila n-a zis sa-l mustre pe tatal ei. Ea a crezut ca poate asa-i bine, daca se uita in toate partile, sa se uite si in sus. Dar asta l-a costat pe om foarte mult.
- Cum, cum ai zis ?
- Tataica, eu am crezut ca trebuie sa te uiti si in sus ! 
Si atat l-a certat frica lui Dumnezeu pe om, ca a luat snopii inapoi, s-a dus si a refacut claia; a venit, a intors caii, a pus zabala cailor, a pus copilita in caruta si cu caruta goala, s-a intors acasa. 
Si veni acasa; femeia stia ca nu vine niciodata cu golul. Ori fura bostani, ori popusoi, ori grau, ori altceva, el venea incarcat. Il vede, ca vine cu golul, de data asta mai erau doua-trei ceasuri pan-la ziua :
- Mai omule, dar ce-ai patit ? Ce-ai patit ?
- Femeie, cate zile voi avea nu mai fur !
- Ce-ai patit ? 
Te-a prins ! Bine ti-a facut ! Ea credea ca l-a prins. Te-a prins ? Ti-am spus eu tie. Asa, gospodar la furat! 
- Mai femeie, nu m-o prins nimeni.
- Nu cred. Te-o prins ! De ce-ai venit cu golul ?
- Nu mai fur cate zile oi avea !
- Dar ce-ai patit ? El arata copilita si zice :
- Din cauza copilei.
- Dar ce ti-a facut copila ?
- Din cauza ei nu mai fur in veacul veacului. Caci a vorbit Duhul Sfant prin gura ei.
- Dar ce-a zis copila ?
- Eu m-am dus pe lan - cum ii obiceiul meu - si-nainte de a incepe a cara snopii, ma uitam : in stanga, in dreapta, incoace-incolo. Copilita ma vedea de la caruta si cand am venit mi-a zis : " Tataica, mata ai uitat ceva; ai uitat sa te uiti si in sus ". Atunci m-am gandit, cat sunt eu de nebun. Dumnezeu imi vorbeste prin gura copilei, ca trebuia sa ma uit mai intai in sus; ca daca ma uitam in sus, nu mai era nevoie sa ma uit la dreapta, la stanga sau inainte, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi. Ochii lui Dumnezeu - cum spune Solomon - sunt de milioane de ori mai luminosi de cat soarele si nu este loc unde nu cerceteaza atotstiinta lui Dumnezeu. Cum zice si Apostolul : "Stiinta lui Dumnezeu strabate pana la despartirea duhului de a sufletului; nu numai pana la despartirea trupului de a sufletului ".
Omul este icoana Preasfintei Treimi. El are minte, cuvant si duh. Duhul cel in chip de raze de lumina, care-i in inima, cu acesta omul ii mai mare decat ingerii; ca ingerii nu s-au facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci numai omul. 
Mintea este chipul Tatalui, cuvantul este chipul lui Hristos, iar duhul cel de viata facator este chip al Duhului Sfant.
Acest duh de viata nu-i duhul cu care vorbim - acesta este sluga mintii si are altfel de cuvant. Iar acela este un dor ganditor, sta intre minte si intre cuvant si circumscrie - are in sine -  si minte si cuvant, dupa Sfantul Grigorie Palama, preaindumnezeitul la minte.
Deci, pana acolo strabate stiinta lui Dumnezeu, pana la despartirea duhului de a sufletului si nimeni nu poate sa se ascunda cu vreun gand de la atotstiinta Ziditorului.
Acest Duh Sfant l-a cercetat pe acest om cu frica lui Dumnezeu si s-a gandit : " De acum inainte nu voi mai fura in veci, cat voi trai. Ba am sa ma duc sa ma marturisesc si sa-mi fac canonul pentru cate am facut in viata, ca daca ma mai duc la furat trebuie mai intai sa ma uit in sus. Si daca ma uit in sus, mi-e destul atat, ca sa nu mai pot fura in vecii vecilor, ca de ochiul Cel de Sus nimeni nu se poate pazi ".

Iarasi va spun : inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu. Ea este temelia tuturor faptelor bune. 

Intelepciunea are doua capete : primul este frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, ca toata fapta buna se incepe cu frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea lui Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si cea mai inalta fapta buna.
Dumnezeu cel inchinat in Treime, Parintele, Cuvantul si Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita si Preacurata Lui Maica si toti sfintii sa ne fie in ajutor, sa nu uitam frica lui Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui. Amin.

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte ați spus la întuneric se vor auzi la lumină; și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: Temeți-vă de Acela care, după moarte, are putere să vă arunce în gheena; da, vă zic vouă, de Acela să vă temeți. 
Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Și nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu; ci și perii capului vostru, toți sunt numărați. Nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. Și zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi și la dregători și la stăpâniri, nu vă îngrijiți cum sau ce veți răspunde, sau ce veți zice, că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți!

joi, 16 noiembrie 2017

Prajitura italiana cu lamaie/ Gateau italien au citron

Pour 8 à 10 personnes
1 3/4 tasses (175 g) de sucre à glacer 
4 œufs
2/3 tasse (160 ml) de crème fraîche épaisse (40 % mg)
1/2 tasse (125 g) de beurre fondu
Le zeste de 2 citrons
2 tasses (300 g) de farine
2 c. à café de poudre à pâte (levure chimique)
2 pincées de sel

Sucre à glacer pour saupoudrer


Pentru 8 până la 10 persoane
1 si  3/4 cești (175 g) zahăr pudra
4 ouă
2/3 cană (160 ml) smantana groasă (40% mg)
1/2 cană (125 g) unt topit
coaja a 2 lămâi
2 cesti (300 g) faina
2 linguri. cafea praf de copt 
2 varfuri de cutit de sare


zahăr pentru a glasat



Préchauffer le four à 350 F (180 C). Graisser et fariner un moule Bundt de 9 po (23 cm)
Dans le bol du batteur sur socle, muni du fouet, fouetter les oeufs avec le sucre à glacer jusqu'à ce que le mélange blanchisse et soit mousseux (environ 5 minutes).
Ajouter la crème fraîche, le beurre fondu et le zeste de citron et bien mélanger.



Incorporer la farine, la poudre à pâte et le sel qui auront été tamisés ensemble au préalable et bien mélanger.
Verser la pâte dans le moule préparé et enfourner pour 40 à 45 minutes ou jusqu'à ce qu'un cure-dent inséré, en ressorte propre.
Laisser refroidir complètement avant de démouler, puis saupoudrer de sucre à glacer.

Preîncălzi cuptorul la 350 F (180° C). Ungeți și făiniți o forma de 9 "(23 cm) 
În vasul mixerului amestecați ouăle cu zahărul pudra până când amestecul albeste și este spumant (aproximativ 5 minute).

Se adaugă smantana, untul topit și coaja de lamaie și se amestecă bine.
Se adauga apoi făina, praful de copt și sarea - care au fost cernute împreună înainte și se amestecă bine.
Se toarnă aluatul în tava de coacere pregătită și se coace  timp de 40 până la 45 de minute sau până când o scobitoare introdusă in mijloc si scoasa apo ramane curata, fara aluat pe ea.
Lăsați prajitura să se răcească complet înainte de a o răsturna, apoi  presarti zahăr de glasat.