vineri, 30 august 2019

"Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?"

Incontestabil exista o teama abia disimulata a sfarsitului ...
Moartea proprie, ca  experienta necunoscuta, este tratata ca ceva "care se intampla altora"! 
Nimic nu opreste lumea din mersul ei spre sfarsit! 

Semnele sfarsitului, pe care oamenii doresc sa le stie, se petrec de mii de ani, dar viata continua cu toate pacatele ei, fara ca omul sa-si asume greselile,  fara sa se pocaiasca!

Semne au fost si in vremea Sodomei si Gomorei dar locuitorii, ca si noi azi, continuau sa se desfete in pacat!

Ne incurajam si noi azi - si, ca toata lumea, si eu - cu strereotipuri de genul: "Viata trebuie traita!", "Asta e viata" "Trebuie sa mergem inainte", "Ce nu te omoara te face puternic" etc!

Asa este!  Dar poate ca ar trebui sa nu ne consolam ci sa actionam, sa facem ordine!
Natura se ruineaza in jurul nostru, victima a inconstientei, a viciilor noastre, a cupiditatii, a placerilor de tot felul! 
Lumea o sfarsim noi! Nu ne pedepseste Dumnezeu ci noi insine!

Generatia care va cunoaste spaima sfarsitului, dar si 
bucuria venirii Mantuitorului, a Noului Inceput, va plati toate politele stramosilor! 
Fiecare fapta a noastra are consecinte pe care le lasam mostenire urmasilor! 

Am intalnit un osteo-naturopat care avea darul ghicitului antecedentelor vietii in...  oase! 
Dupa acea consultatie bulversanta am tras concluzia ca tot ce facem, ce traim, bine sau rau, ramane imprimat in oasele noastre! Marcat!
Si mi-am explicat, in felul meu, cum Dumnezeu, la a doua venire, cand mortii se vor scula din morminte si trupurile reinviate vor fi transfigurate, va stii totul despre noi privindu-ne oasele ! 
Adevarul va fi dezvaluit astfel in intregime! Nimic nu va ramane ascuns, asa cum nu poti pune "lumina sub obroc"!
Atunci  "va fi plângerea și scrâșnirea dinților.”



Vrem sa stim cum si cand va fi sfarsitul dar ce facem ca sa fie unul bun? Parca tot ce se poate ca el sa fie cat mai cumplit, in virtutea lui "Asta e viata!"
Ne insurubam in lume, in adancul pamantesc.
Si chiar de sunt... semnele le uitam!

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: 

Precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată, după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă. Și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze, cunoașteți că vara este aproape. Asemenea și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși. Privegheați, deci, că nu știți ceasul în care vine Domnul vostru. Aceea cunoașteți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni. Cine, oare, este sluga credincioasă și înțeleaptă, pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul său, o va afla făcând așa. Adevărat zic vouă că peste toate avuțiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul meu întârzie» și va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii, va veni stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l cunoaște și o va îndepărta din dregătorie și partea ei o va pune cu fățarnicii. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu