miercuri, 24 octombrie 2018

"Oricine va primi pe pruncul acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește"

RECASTIGAREA NEVINOVATIEI

Lumea este locul pervertirii sufletelor noastre, unde diavolul isi pune intreaga sa inteligenta in a ne ispiti si a ne castiga moartea. Dar tot aici este si taramul luptei noastre pentru curatire. Caci in lumea asta a venit Fiul Omului spre a ne arata ca este cu putinta sa ne recastigam nevinovatia copilului din noi. Oricat de armoniosi am fi... pacatul va lasa urme si nu va trece neobservat! Asa ca singura noastra sansa este lepadare de patimi, si urmarea modelului lui Hristos!


Marturiseam si cu alte ocazii cum ca Portretul lui Dorian Gray, a lui Oscar Wilde este cartea care m-a marcat pentru totdeauna.

Pe scurt: Basil Hallward picteaza intr-o buna zi portretul tulburator al frumosului Dorian Gray. Doar ca, odata cu trecerea timpului, tinarul din tablou imbatrineste, pe cind modelul lui, Dorian, ramine neschimbat. Fiecare fapta, fiecare an trecut lasa pe chipul pictat inca un semn, fara ca acest amanunt sa fie cunoscut de ceilalti; doar creatorul lui, Basil Hallward, stie, iar pentru aceasta e ucis de Dorian Gray. Acesta din urma va ajunge si el la confruntarea fatala cu reflexia sa pictata si va sfirsi, imbatrinit dintr-odata, fara veste, victima misterioasa a imaginii din tabloul pe care atat l-a pretuit. (note de Magda Teodorescu).

Oscar Wilde a trait in timpul in care hedonismul era la loc de cinste iar cartea pare sa fie expresia luptei sale interioare intre obsesia frumuseti si cea a pierderii ei!

Duminica trecuta s-a citit Evanghelia vindecarii demonizatului. Aceasta minune a Mantuitorului are in ea incarcatura unei intregi teologii! Ma opresc insa acum doar la cel tamaduit.
Despre demonizatul din Ghergheseni, Sf Luca ne spune ca locuia în morminte, nu în casă, traind singur, departe de familie si de cei dragi; in nebunia lui se credea liber, desi uneori era pus in lanțuri; umbla gol, socotind că nu are nevoie de haine si credea ca in felul acesta era stăpân pe sine insuși, iar, cand sfarama lanturile, „era manat de demon în ­pustie” (Luca 8, 29). Lumea il ocolea temandu-se de el. Diavolii din el ii umbrisera frumusetea divina!

Dupa ce Mantuitorul i-a scos pe diavoli din trupul sau, oamenii au putut constata ca omul era îm­bră­cat și întreg la minte, șe­zând jos, la picioarele lui Iisus! El isi venise in fire!

Pacatul este instrument al diavolului. 
Indiferent de ce credem noi, pacatul e pacat si nu exista pacat mic sau pacat mare. Orice pacat lasa o urma in noi, ca si timpul! Oricat ar apela la operatii estetice femeile de azi, timpul si pacatele le raman in trupsi li se vad in ochi. Timpul le fura inocenta iar pacatul sufletele, lumina din ochi!

Imi povestea cineva, care a fost in Muntele Athos, ca exista acolo, intr-una din manastiri, un calugar extrem de urat la chip. Inalt, foarte slab, cu o fata descarnata, un nas mare si coroiat, ochii lui, cu corneea sangerie, lacrimau mai tot timpul. Omul acela insa, de indata ce incepea sa vorbeasca cu cinevadespre Dumnezeu... era o lumina. Atat de transfigurat era de iubirea lui pentru Domnul si pentru oameni, iubire  ce izvora din el, incat nimeni nu mai baga de seama cele imperfecte ale fizicului sau!

Azi, cand traim in epoca imaginii ... ce purtam oare in noi, dincolo de frumusetea falsa data de fard si haine? 
Lumina sau intunericul?

Lumea are nevoie de o reinfumusetare, dar nu de una estetica si exerioara ci de una adanca, profunda venita din interior.
Lepadandu-ne de pacat ne recastigam puritatea copilului pe care Domnul il arata discipolilor ca exemplu!

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: "Puneți în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor." Iar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, și se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. 
Și a intrat acest gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare? Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine și le-a zis: Oricine va primi pe pruncul acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește; iar oricine Mă va primi pe Mine, primește pe Cel Care M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toți, acesta este mare. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învățătorule, am văzut pe unul care în numele Tău scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.” Luca 9, 44-50

2 comentarii:

  1. Bine ai revenit, draga Cita!
    Mie imi place Lumina, iar la televizor nu ma mai uit de mai bine de un an. Si e...perfect!

    Zile senine si blande, cu activitati pentru sufletelul tau! Imbratisari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet pentru primire si urari! Si eu iti doresc sincer sa ai parte de lumina dorita si draga tie, de activitati agreabile si de bucurii sufletesti!
      Aceleasi imbratisari cu bucurie!

      Ștergere