luni, 7 octombrie 2019

Învierea fiului văduvei din Nain

La unul din examenele pe care le-am sustinut la sesiunea 2018 a Centrului Dumitru Staniloae - Paris, unul dintre profesori mi-a pus urmatoarea intrebare:
- Cum vedeti dvs moartea unui copil?
Intrebarea ca... intrebarea dar raspunsul... in mod cert este o oglinda a nivelului duhovnicesc!

Pentru ca suferinta, in general, ne umple de revolta. Nimeni nu considera ca merita sa sufere. In fata tragediilor ne credem pedepsiti ! Surprins  de durere,  nu te poti abtine sa nu te intrebi: "de ce eu?", "de ce mi se intampla asta tocmai mie"... 
Te adancesti in ranchiuna si te certi cu Dumnezeu, indiferent daca credeai sau nu in El inainte sa suferi. 
Sa-ti pierzi insa copilul...  te coboara in iad ... ii poti chiar atinge fundul !
Sufletele copiilor  sunt menite sa petreaca cu îngerii. 
Dar clipa deschiderii raiului pentru un copilas se dovedeste a fi fara inteles pentru un parinte,  care se gandeste la viata lumeasca pe care copilul sau ar fi putut sa o petreaca si care a fost nemilos intrerupta de moarte,  vesnicia devine o vorba ...  Tocmai in acest moment sufletul  lui se prăbușește în iad. 
Si doar cu Dumnezeu se mai poate ridica!



Minunea invierii fiului vaduvei din Nain, ca toate celelalte readuceri la viata, era necesara, era un mesaj, un fel de aa ne spune ca moartea nu este un sfarsit ci doar o trecere spre altceva Corpul este cel care moare pe cand sufletul... el traieste vesnic! 
Invierea Domnului Hristos a dat cu adevarat inteles tuturor acestor minuni! 

Orice cuvant, orice gest al Mantuitorului este un mesaj.  

Viata nostra, pe care o visam a fi un sir nesfarsit de bucurii si reusite dar care se dovedeste  mult prea des a fi plina de frustrari, dureri si nereusite, ar fi mult mai simpla, ocazie binecuvantata de imbogatire, de capatare de sens, daca invatatura Lui ar ajunge cu adevarat la mintea si inima noastra!


Luca 7, 11-16

În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime mare. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, iar mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu