joi, 6 august 2020

MUNTELE TABOR - SIMBOL AL INALTARII NOASTRE SPIRITUALE


 Pe muntele Tabor, in Israel, exista o manastire greco-ortodoxa, construita pe locul unde s-a petrecut Schimbarea la Fata a Mantuitorului, momentul in care si-a dezvaluit dumnezeirea!

In fiecare zi de 6 august, pe Tabor, coboara - si in vremurile noastre ca si atunci - un nor, care invaluie turla bisericii acestei manastirii. Mii de pelerini, veniti anume la hramul manastirii, asteapta atunci infrigurati acest moment!
 

Locul este minunat, loc sfant, o oaza de liniste, un loc binecuvantat!

Acest eveniment are loc cu puțin timp înainte de răstignirea Domnului, mai exact, cu 40 de zile înainte de Vinerea Mare. Apostolii stătuseră aproape 3 ani cu Domnul Hristos, urmăriseră și participaseră la toată activitatea Sa. 
Uimiți, IL urmau cu drag în toate.

Totuși, deși Domnul le-a vorbit despre răstignirea Lui de mai multe ori, ei nu au înțeles foarte bine ce se întâmpla. 

Practic, Domnul știa că răstignirea Sa îi va sminti, ii va dezamăgi, ca le va fi greu să înțeleagă cum un om, ca Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care facea atâtea minuni, vorbea cu atâta putere și autoritate, El, Mesia mult așteptat de Israel, să fie răstignit!
Ei îl așteptau cu toții pe Mesia, căci Dumnezeu, prin prooroci, îl profețiseră.
Ei nu au înțeles - pentru ca era foarte greu de înțeles, pentru era era o taină - că acest Mesia va fi răstignit (deși acest lucru a fost proorocit de Dumnezeu prin gura profeților).

Schimbarea la față a Domnului Iisus Hristos înaintea apostolilor , pe Tabor, vine să-i întărească pe cei apostoli în credință și să le arate că EL ESTE DUMNEZEU, chiar dacă peste puțin timp va fi răstignit.

Din cei 12 apostoli Iisus ia cu El doar 3 si urca imreuna muntele Tabor.

Nu toți ucenicii Lui erau pregătiți pentru această vedere a Dumnezeirii Lui. Poate părea într-un fel smintitor, poate părea o nedreptate, dar Domnul Iisus a luat cu El doar 3 apostoli, adică exact pe aceia care ar fi putut înțelege cat de cat această mare minune, pe aceia care erau sufletește deschiși pentru această dezvaluire a slavei lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să se descopere omului în toata maretia dumnezeirii Sale, dar așteaptă, cauta un anume teren, o anume deschidere sufleteasca, necesara pentru a putea
vedea, primi  și înțelege această lumină a dumnezeirii.

Nu toți suntem pregătiți pentru mari descoperiri, pentru mari trăiri sufletești. Nu numai ca nu putem ci, parte din noi, nici nu vrem asta! Foarte puțini dintre noi, avem un suflet care arde după cele dumnezeiești… Foarte puțini dintre noi suntem râvnitori.

Din tot poporul lui Israel, Domnul a ales 12 oameni, pe cei mai potriviți, pe cei mai buni. Și le știa sufletul lor. 
Iar din acești 12, doar 3 au fost considerați capabili să duca această DESCOPERIRE UNICĂ în istoria umanității!
 

Dumnezeul nostru nu poate fi descoperit prin speculație filozofică, prin contemplare fără ca Dumnezeu să se descopere… prin iscodire. Dumnezeul nostru se revelează doar cui vrea El. 
Îl întâlnim pe Dumnezeu în poruncile Lui.
Toată Scriptura, toată Sfanta Traditie, au ca fir roșu acest aspect esențial: Împlinirea Poruncilor duce la despătimire,  la curăția inimii, și, în mod firesc, la întâlnirea omului cu Dumnezeu în inima lui.


Sfântul Grigorie Palama precizează că omul poate vedea lumina Dumnezeirii Sfintei Treimi dar are nevoie de împlinirea poruncilor, deci de un suflet curat și credincios.
 

Daca analizam un pic, toate marile descoperiri dumnezeiești au loc pe un loc înalt, pe un munte… Și asta pentru ca Dumnezeu vrea să-l faca pe om sa ridice capul de la cele lumești, sa priveasca spre cele dumnezeiești. Simpla urcare a omului pe un loc mai înalt, îl desprinde întrucâtva de cele lumești  și-l face mai atent spre cele cerești. Firea umana si cea dumnezeiasca sunt unite in chip neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit in Hristos!

Iisus urcă asadar pe munte, impreuna cu apostolii sai apropiati, urcarea asta fiind simbol al înălţării spirituale care, din virtute în virtute, duce la trairea iubirii, virtute supremă care deschide calea contemplării dumnezeieşti. 

Această înălţare era de fapt esenţa întregii vieţi a Domnului care, fiind înveşmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învăţându-ne că isihia (liniştirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeu. 
(Sursa : Sinaxar)

Pe Tabor, pentru prima oară umanitatea vede Fața lui Dumnezeu in Treime – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Iisus Hristos este Chipul Sfintei Treimi, imaginea ca parte-văzută. Iisus Hristos este Treimea care se face văzuta lumii.

La acest eveniment participă și Moise și Ilie și cei 3 apostoli: Petru, Iacob și Ioan.  


Moise reprezenta Legea Veche, dată de Dumnezeu lui Israel. 
Așa cum pe Sinai Dumnezeu l-a întâlnit pe Moise de mai multe ori, fără ca acesta să-I vadă fața, acum se întâlnește cu El, față către față, de la om la om. Același Dumnezeu de pe Muntele Sinai este și aici. 

Ilie ii reprezinta pe prooroci, aceia care au profețit toate cele ale mântuirii, legate de venirea lui Dumnezeu în lume,  de moarte, înviere, de înălțare, de Maica Domnului, de propovăduirea la toate neamurile pământului. Domnul Hristos spune
la un moment dat „toată legea și profeții”  se rezumă la a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima ta și din tot sufletul tău și la a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți!

In Legea lui Moise și spusele profeților se găseau toate sfaturile necesare mântuirii . Acum, pe Tabor, prezența lui Moise și a lui Ilie, vin să arate apostolilor că Iisus Hristos este Dumnezeul Vechiului Testament. El e Cel care a vorbit cu Ilie de atâtea ori  și i-a dat putere să facă toată minunile. El a pus în gura profeților toate descoperirile.


Pentru Petru, Iacob și Ioan, Moise și Ilie erau niște taniti ai istoriei lor. Moise, David, Ilie, Avraam, Iacob și inca alți câțiva sunt pilonii istoriei și civilizației poporului Israel!
Cei 3 apostoli
au crescut cu povestiri din viața lui Moise și a lui Ilie. au fost aflat de mici, ca toți ceilalți evrei, despre minunile facute cu neamul lor in vremea lui Moise, de proorocii cei puternici în faptă și în cuvânt. 
Toată religia lor avea la bază legea lui Moise. Moise era pentru ei, poate, omul prin care Dumnezeu a lucrat definitoriu, și FĂRĂ EGAL, în toată istoria lumii.
A-l vedea acum pe Moise
și pe Sfântul Ilie lângă Hristos, chiar în momentul strălucirii luminii dumnezeiești era o cale spre a înțelege că Iisus era mai mare decât Moise și Ilie. Că acest invatator, pe care-l vor vedea peste câteva zile răstignit, nu e un simplu profet, sau un alt mare profet, ci este Dumnezeu Insusi. E Mesia mult așteptat. 
Cei 3 apostoli au văzut, practic, Învierea Domnului, au fost anticipat martori ai Învierii Domnului pentru ca, atunci când Il vor vedea mort, să nu se mai întristeze, să nu fie deznădăjduiți!
 

Domnul, după ce coboară de pe munte, le spune să nu spună nimănui nimic despre cea ce au văzut, până la Învierea Sa.
Dar cei 3 apostoli erau vestitori ai ÎNVIERII către ceilalți 9 apostoli. Și, când vor fi singuri, si cand Hristos va fi îngropat, isi vor aduce aminte de această lumină DUMNEZEIASCĂ de pe Tabor. De aceea Petru fuge la mormânt când află că trupul lui Iisus nu mai este acolo!

Pe Tabor se întâlnesc reprezentanții Vechiului Testament cu cei ai Noului Testament. Și în mijlocul lor este Iisus Hristos. 

Iisus Hristos este legatura intre cele 2 testamente. 
Despre El vorbește Vechiul Testament. Iar Noul Testament e acum, când Hristos Cel Înviat se propovăduiește încă la lumea întreagă, spre iertarea păcatelor.

Cei 3 apostoli  nu-și puteau închipui  ce aveau ei să devină. Ei sunt pentru noi mai mult decât au fost Moise și Ilie pentru evrei. Petru, Iacob și Ioan, împreună cu toți ceilalți apostoli  și cu Pavel, care a văzut și el, mergand spre Damasc, lumnina dumnezeiască, sunt pentru CREȘTINISM martorii lui Dumnezeu în istorie. Sunt stâlpii propovăduirii Evangheliei în lume.

Pe Tabor se aude glasul Tatălui Ceresc care confirmă iubirea și lucrarea Sa cu Iisus Hristos, glas care ii va întări și mai mult în credință pe cei 3 apostoli, indemnandu-i să asculte de Fiul Lui, indiferent ce se va întâmpla.

Apostolii rămân uimiți, intr-o incantare suprema, caci traiu ceva ce n-au trăit niciodată în viața lor, vedeau Slava lui Dumnezeu cea de necuprins!
Si Petru propune să facă acolo 3 case - pentru Domnul, pentru Moise și pentru Ilie - iar ei să Ii contemple asa vesnic. 

Privirea luminii dumnezeiești era împărtășire directă din Duhul Sfânt, din energiile necreate ale lui Dumnezeu. Lumina aceea le era lor HRANĂ. 
Au uitat de toate ale lumii, de familie, de propovăduire, de misiunea lor alături de Iisus Hristos, și au vrut să ca timpul sa se opreasca pentru ei si să rămână acolo. Atât bucurie a pregătit Dumnezeu omului!
 

Dar Domnul nu e de acord. Parca le-ar spune: Aveți încredere că de acum înainte veți gusta din Lumina mea Dumnezeiască, în toate câte le veți face în numele Meu pe pământ.
E o invitatie spre intalnirea sufletului nostru cu Dumnezeu!
Biserica, natura și alte medii înconjurătoare doar provoacă și ajută ca această întâlnire a mea cu El sa se petreaca real în sufletul meu.


 
Sărbătoarea Schimbării la Faţă este deci prin excelenţă aceea a îndumnezeirii naturii noastre omeneşti şi a participării trupului nostru trecător la bunurile veşnice, care sunt mai presus de fire. Înainte chiar de a îndeplini mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul a aratat atunci că scopul venirii Sale în lume era tocmai să ne aducă pe toti la trairea contemplarii Slavei Sale Dumnezeieşti. 

Golgota si Lumina Taborului sunt reperele intre care ne framantam cresterea spirituala, patimind spre luminare!


Pentru noi, cei pe care nu ne invaluie Norul Sfant, ci doar bucuria si emotia sarbatorii, sperand la ridicarea firii noastre omenesti, ziua de 6 august, pe langa toate ale sale, este si un semn ca vara e pe sfarsite.

Se consideră că ziua de 6 august marchează trecera de la vară la toamnă. Din acest moment, frunzele isi schimba culoarea si incep sa cada, apele devin reci, pasarile calatoare isi incep drumul spre tarile calde.

Pentru cei ce lucreaza pe camp, ziua de 5 august este ultima de cosire a fanului.

Precum natura se pregateste sa-si dea roadele, an de an, asa ar trebui sa ajungem si noi sa raspandim in jur intelepciunea credintei adunata in zile de meditatie si rugaciune.
 

De-ale superstitiilor noastre traditionale 
 
- Azi se duc la biserica struguri si prune (din care femeile nu ar fi trebuit sa guste pana la acesta data!)
- Sărbătoarea Schimbarii la Fata este supranumita și Pobrejenia (care inseamna in slavona a ocara, a certa ). De aceea se zice ca azi nu este bine sa te cerți și nici sa fii certat, mai ales cu familia sau prietenii, fiindca vei fi suparat tot anul.
- Se mai spune ca cei care au un anumit viciu și se roaga în aceasta zi sa scape de patima, au șanse mari sa se vindece!
- Cine spala haine și nu ține cont de sărbătoare, va fi napadit de insecte.
- Fetele trebuie sa evite sa-și spele parul, caci el nu va mai crește, cum nu mai crește de azi, nici iarba.
- Tot in popor se mai spune că dacă vei călători în această zi, există riscul să rătăcești drumul înapoi spre casă.
- Dacă femeile însărcinate țin cont de această sărbătoare și postesc au partea de o naștere ușoară și de copii sănătoși.
 

Ziua de 6 august este singura zi din postul Sfintei Marii in care se poate manca peste. (Sursa:http://www.ziartarguneamt.ro/)

Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi. 

Matei 17, 1-9


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu