Exista povesti din care Dumnezeu, tacut in fata multor nenorociri, pare absent!
După moartea lui Moise, robul Domnului, a grăit Domnul cu Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, şi a zis:
"Moise, robul Meu, a murit. Scoală dar şi treci Iordanul tu şi tot poporul acesta, în ţara pe care o voi da fiilor lui Israel.
Tot locul pe care vor călca tălpile picioarelor voastre, îl voi da vouă, cum am spus lui Moise..."
Dar si Iosua a murit, la o sută zece ani, "iar fiii lui Israel au început a face rele înaintea ochilor Domnului" ... Au părăsit pe Domnul şi au început a se închina lui Baal şi Astartelor."
De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi l-a dat în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit; i-a dat în mâinile vrăjmaşilor dimprejurul lor şi n-au mai putut să se împotrivească vrăjmaşilor lor.
Dar Domnul le-a dat si judecători care i-au izbăvit din mâinile jefuitorilor lor.
Povestea lui Samson incepe la nasterea sa, prin ajutorul lui Dumnezeu, el fiind „nazireu” .
Filistenii, inamici ai Israelului si stapanitorii lui din acea vreme, au incercat in fel si chip sa-l omoare pe Samson dar s-au lovit mereu de puterea aceea venita de la Dumnezeu care-l facea invincibil.
Dalila, in timp ce Samson dormea, a taiat 7 suvite din părul lui si l-a predat soldatilor filisteni, care l-au legat cu usurinta si i-au scot ochii, lasandu-l si fara vedere.
Intelegem deci că toate ispravile lui Samson sunt manifestări directe ale pogorârii Duhului lui Dumnezeu.
Cum e posibil atunci ca un om, peste care S-a pogorât Duhul lui Dumnezeu, sa fie imoral, iar Dumnezeu sa-l asculte si sa il ajute în continuare ca şi cum nimic nu s-a întâmplat?
Daca ne gandim la Noului Testament, fapta din Judecători 16, 1 este condamnată aspru de Mântuitorul Hristos, care, comentând Decalogul, în care era interzis adulterul, spune:
Samson a ajuns chiar sa fraternizeze cu cei care îi oprimau poporul, desi misiunea lui era alta, sedus, cu siguranta, nu doar de femeile filistene, ci şi de cultura opresorilor!
Si azi, ca de cand lumea, multi se impiedica daca nu chiar se smintesc!
Povestea lui Samson, pe care, in linii mari, ar trebui sa o stie toata lumea, se gaseste in Cartea Judecatori si chiar merita citita cu atentie - daca nu ca o chestie de morala, cel putin ca o tema de cultura generala. Ea este radiografia unui esec spiritual!
Pe scurt: din Cartea lui Iosua Navi
"Moise, robul Meu, a murit. Scoală dar şi treci Iordanul tu şi tot poporul acesta, în ţara pe care o voi da fiilor lui Israel.
Tot locul pe care vor călca tălpile picioarelor voastre, îl voi da vouă, cum am spus lui Moise..."
Dar si Iosua a murit, la o sută zece ani, "iar fiii lui Israel au început a face rele înaintea ochilor Domnului" ... Au părăsit pe Domnul şi au început a se închina lui Baal şi Astartelor."
De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi l-a dat în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit; i-a dat în mâinile vrăjmaşilor dimprejurul lor şi n-au mai putut să se împotrivească vrăjmaşilor lor.
Dar Domnul le-a dat si judecători care i-au izbăvit din mâinile jefuitorilor lor.
Samson, înzestrat cu puteri supranaturale. a fost un astfel de judecător, ales al Domnului spre a scapa poporul Sau de sub dominatia filistenilor!
Un nazireu era o persoană legata prin juramant a fi inchinat lui Dumnezeu. Potrivit acestui juramant, el trebuia sa nu bea băuturi tari și să nu-și taie părul niciodata.
Samson a respectat, pana la un momen dat, acest pact si Dumnezeu inzestrandu-l cu putere, nici un lucru, oricat de greu nu ii era imposibil de facut. Nimeni si nimic nu-l putea birui.
Astfel a sfâșiat un leu cu mâinile goale, a omorât o mie de oameni într-o zi, folosind drept armă o falcă de măgar, a scos chiar porțile orașului Gaza, le-a pus pe umeri și le-a dus pe vârful unui munte!
Filistenii, inamici ai Israelului si stapanitorii lui din acea vreme, au incercat in fel si chip sa-l omoare pe Samson dar s-au lovit mereu de puterea aceea venita de la Dumnezeu care-l facea invincibil.
Samson insa avea o mare slabiciune pentru femei, slabiciune care avea duca, inevitabil, la ruperea pactului cu Dumnezeu!
„Venind însă odată Samson la Gaza, a văzut acolo o femeie desfrânată şi a intrat la ea“. Judecători 16, 1
Atras de o femeie filisteana, pe nume Dalila, el a cedat insistentelor ei si i-a dezvaluit acesteia secretul puterii sale care se afla în părul lui, niciodata tuns.
Insa, iê parcursul incarcerarii sale, parul lui a crescut si Samson I s-a adresat lui Dumnezeu :
"Doamne Dumnezeule, adu-ţi aminte de mine şi întăreşte-mă încă o dată, o, Dumnezeule, ca printr-o singură lovitură să mă răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei !" (Judecatori 16,28)
Dumnezeu l-a auzit si Samson si-a recapatat puterile reusind sa se răzbune, dărâmând pilaștrii templului filistean, în interiorul căruia petreceau 3000 de oameni, omorându-i pe toți, pierind el insusi sub dărâmături!
Povestitorul biblic nu se opreste la lipsa de moralitate a lui Samson - nu-l condamnă şi nici nu comenteaza fapta lui, catalogand-o ca fiind un păcat ci se multumeste doar cu relatarea.
Din versetele 9, 12, 14 mai aflam ca puterea lui Samson, care îi venea de la Dumnezeu, nu l-a părăsit, in conditiile in care nu se vorbeste nimic despre pocainta!
Sedus de farmecele femeii, Samson i-a mărturisit Dalilei că doar tunderea părului îi poate slăbi forţa, dezvaluindu-si astfel taina.
In final, fără să se menţioneze vreo pocăinţă sau vreo transformare interioară a judecatorului Samson, aflam ca Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea ca şi mai înainte (v. 28), dandu-i ocazia lui Samson sa se razbune, daramand templul, ucigand mulţi filisteni, pierind el insusi sub daramaturi!
TEXTUL BIBLIC ne incearca puterea de a vede ceva ce omului, limitat in spatiu si timp, ii este aproape imposibil de vazut: planul de ansamblu al lui Dumnezeu!
Fără îndoială, citind cu atentie, observam ca puterea lui Samson este socotita,ca fiind în legătură cu pogorârea Duhului, fara nici o legatura cu moralitatea sa, despre care nu se spune nimic!
Încă de la început, lucrarea sa de judecător, de lider carismatic şi izbăvitor faţă de opresiunile străinilor, a însemnat împărtăşirea de Duhul lui Dumnezeu:
„Şi a început Duhul Domnului să lucreze prin el în tabăra lui Dan“ (Judecători 13, 25).
Fiecare faptă de eroism este justificata prin primirea Duhului:
1- Când s-a întâlnit cu un leu pe drum, ni se spune ca
„S-a coborât peste el Duhul Domnului şi el a sfâşiat leul ca pe un ied; şi nu avea nimic în mână“ (14, 6).
2 - Cand Samson, in timpul petrecerii de nunta, lanseaza o intrecere pentru dezlegarea unei ghicitori, fiind ispitit si tradat de femeia sa cu explicaţia ghicitorii, ni se spune ca
„S-a coborât peste el Duhul Domnului şi s-a dus în Ascalon şi, ucigând acolo treizeci de oameni, a dezbrăcat de pe ei hainele şi a dat rândurile de haine celor ce au ghicit ghicitoarea sa“ (14, 19).
3 - În fine, cu puţin timp înainte de întâmplarea din Gaza, fiind legat la peştera Etam de iudei, a fost predat vrăjmaşilor filisteni în localitatea Lehi, legat fedeleş si
„Atunci S-a coborât peste el Duhul Domnului şi funiile care erau peste mâinile lui s-au făcut ca nişte câlţi arşi de foc şi au căzut legăturile de pe mâinile lui“ (Judecători 15, 14).
Intelegem deci că toate ispravile lui Samson sunt manifestări directe ale pogorârii Duhului lui Dumnezeu.
De altfel, şi ceilalţi judecători sunt investiţi ca si conducători tot prin pogorârea Duhului:
Otniel - lupta împotriva lui Cuşan Rişataim (Judecători 3, 8); Ghedeon - lupta împotriva madianiţilor şi a amaleciţilor (6, 34); Ieftae - împotriva amoniţilor (11, 29).
Acelaşi lucru se va întâmpla şi în cazul regilor Saul (1 Regi 10, 6.9-10) si David (16, 13).
Cum e posibil atunci ca un om, peste care S-a pogorât Duhul lui Dumnezeu, sa fie imoral, iar Dumnezeu sa-l asculte si sa il ajute în continuare ca şi cum nimic nu s-a întâmplat?
Este aici tocmai taina voii Sale!
Daca ne gandim la Noului Testament, fapta din Judecători 16, 1 este condamnată aspru de Mântuitorul Hristos, care, comentând Decalogul, în care era interzis adulterul, spune:
„Aţi auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârşeşti adulter». Eu însă vă spun vouă că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă“ (Matei 5, 27-29).
Canonic vorbind, atâta vreme cât cartea Judecătorilor se află în Sfânta Scriptură după Pentateuh, înseamna că judecarea teologică a faptelor de aici se poate face in baza Legii si stim ca Legea interzicea orice legătura cu străinii (Ieşire 34, 15-16), precum şi prostituţia (Levitic 19, 29; cf. Numeri 25, 1 şi urm.)!
Asadar cum putem explica lipsa de reacţie a autorului biblic în cazul lui Samson, lipsa pocăinţei lui Samson ca si lipsa pedepsei divine?!
TREBUIE SA AVEM IN VEDERE ca relatările din Vechiul Testament păstrează concepţii morale mai vechi.
Pe atunci, frecventarea unei prostituate nu constituia totusi o chestiune aşa de importantă, ca mai târziu.
Sa nu uitam si cat preţ se punea pe viaţa unei femei (a se vedea episodul şocant cu crima din Ghibeea, din Judecători 19, pe care o voi spune cu alt prilej!)
Morala avea sa evolueze în timp, culminând incontestabil cu moralitatea Noului Testament.
Daca moralitatea era precara, oare mai poate fi socotit textul biblic ca o revelaţie dumnezeiască?
De ce nu. Scriptura nu este decat evocarea realitatii umane si nu are nici un cuvant in plus, nici unul in minus!
Nu poti sa explici inexplicabilul, dupa cum nu-L putem aduce pe Dumnezeu in praful lumii cand, de fapt, suntem chemati sa ne ridicam din el!
Credinta in taina divina ne poate insa alunga dubiile si ne apara de sminteala!
Revenind la text, istoria lui Samson este împărţită în două:
1 - ridicarea sa la rangul de judecător (cap. 13-15)
şi
2 - decăderea sa (cap. 16 ), care are legatura durecta cu renunţarea la votul de nazireu*: (legătura cu o femeie desfrânată (Judecători 16, 1-4; cf. Numeri 6, 8) şi taierea părului (Numeri, 16, 4-22; cf. Numeri 6, 5) sunt lucruri care il descalifica pe Samson din statutul cu care a fost investit!)
Ce insemna a fi Nazireu
Cuvantul vine de la ebraicul nazir, care înseamnă „consacrat” sau „pus deoparte”.
Nazireul era „sfântul Domnului” (Numeri 6,8) și trebuia să se păzească de orice necurăție rituală.
Prescripțiile Legii, pe care acesta le urma, sunt acelea cu cele respectate de Marele Preot și de toti preoții în cult, după cum este descris în Levitic și în Ezechiel.
Asumarea acestui vot ascetic cerea ca Nazireul să respecte următoarele:
- să se înfrâneze de la vin, oțet (care era făcut din vin), struguri, stafide și orice băutură alcoolică;
- să se abțină de la tăierea părului și a bărbii;
- să evite contactul cu cadavrele, chiar și a celor a unui membru al familiei (caci, potrivit Legii iudaice, orice trup mort era considerat necurat).
Acest vot se făcea de obicei pentru o perioadă fixă de timp—30, 90 sau chiar 100 zile. La început omul aducea ca jertfă un miel, o oaie, un berbec și un coș cu pâine și turte. În unele cazuri, unul din părinți făcea acest vot in locul fiului său, vot pe care copilul trebuia să-l respecte întreaga viață.
Analizând scrupulos capitolul 16, putem remarca că naratorul biblic nu mai pomeneste nimic despre pogorârea Duhului, ca în capitolele anterioare. Si peste această.... "tăcere" nu putem trece cu superficialitate!
Chiar daca efectul primirii Duhului, adica puterea sa neobişnuită, a rămas (caci Samson a reusit sa mearga cu porţile cetăţii în cârcă de la Gaza la Hebron, adica vreo 65 km!!!), despre Dumnezeu nu ni se mai spune nimic!
Mai putem remarca ca nu se mai face nici o referire la funcţia de judecător a lui Samson (Judecători 15, 20)!
Samson, prins in pacat, s-a detasat de Dumnezeu, s-a insingurat tot mai mult şi a inceput sa sz comporte haotic.
El fusese ales sa scoata poporului lui Dumnezeu din mana filistenilor, dar preocupat mai degrabă dedispute personale, Samson
acţionează corect doar în măsura în care reuseste sa slăbeasca dominaţia militară a Filistenilor, gresind insa fatal din pricina slabiciunii morale.
Istoria lui Samson este pana la urma istoria unui esec duhovnicesc, depăşit totusi prin pocăinţa, chiar daca nu se vorbeste explicit despre asta!
Poate nu este lipsit de interes sa tinem cont ca, la vremea aceea, filistenii aveau o cultură mult superioară celei a israeliţilor !
Ei prelucrau deja fierul - cf. 1 Regi 13, 19-22), moşteniseră garnizoanele egiptenilor din zona Gaza, avand, evident, şi contacte economico-culturale cu Egiptul.
Până la aparitia monarhiei, odată cu Saul, israeliţii au fost efectiv sub o dubla dominaţie filisteană - atat militara cat si culturală !
Samson a ajuns chiar sa fraternizeze cu cei care îi oprimau poporul, desi misiunea lui era alta, sedus, cu siguranta, nu doar de femeile filistene, ci şi de cultura opresorilor!
Deşi captiv propriilor sale alegeri de viata, neînvăţând nimic din trădările anterioare (ex. femeia din Timna care seamănă izbitor cu Dalila), Samson a fost totusi ascultat de Dumnezeu si asta pentru ca şi cel mai păcătos om are acces la Dumnezeu prin rugăciune!
Cat priveste rolul său de judecător al Israelului... faptele l-au descalificat si rugaciunea a fost tardiva si nelucratoare!
Arhiereul Daniil Stoenescu, intr-un articol publicat in Ziarul Lumina acum cativa ani, vede in istoria lui Samson intalnirea celor doua coordonate spirituale
Arhiereul Daniil Stoenescu, intr-un articol publicat in Ziarul Lumina acum cativa ani, vede in istoria lui Samson intalnirea celor doua coordonate spirituale
- Verticala Prezentului si
- Orizontala Atotprezentei lui Dumnezeu,
dandu-ne astfel un raspuns legat de pacat!
Textul este minunat de aceea il adaug inca o data!
"Judecătorul Samson îşi potenţează Verticala Prezentului prin harul lui Dumnezeu, de care a fost dăruit şi înzestrat cu putere fizică, dar el îşi pierde parţial Verticala Prezentului, care i se dărâmă prin păcatul cu Dalila şi tăierea celor şapte şuviţe.
Verticala Prezentului lui Samson se reclădeşte şi se restaurează prin sfărâmarea celor doi stâlpi ai casei filistenilor, în urma rugăciunii din ceasul morţii lui, precum s-a întâmplat mai târziu si cu tâlharul de pe cruce.
Revelaţia din Sfânta şi Dumnezeiasca Scriptură, a Vechiului şi a Noului Testament, este traversată, de la cel dintâi cuvânt din Facere până la cel din urmă cuvânt din Apocalipsă, de Orizontala Atotprezenţei lui Dumnezeu.
Pe această Orizontală a Atotprezenţei divine se ridică, din când în când şi din vreme în vreme, Verticala Prezentului, prin toate treptele, pragurile sau etapele Revelaţiei dumnezeieşti, prin drepţi, patriarhi, regi, profeţi, prin Mântuitorul Iisus Hristos, prin Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Evanghelişti! "
(Ziarul LUMINA: Verticala Prezentului şi Orizontala Atotprezenţei - 23 iunie 2019)
Asadar, stradaniile noastre, sub grija lui Dumnezeu, se inscriu mereu in Planul Divin pe care noi, mici fiind, nu reusim sa-l vedem in ansamblu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu