Despre Iacob aminteste si Sfantului Andrei in Canonul de pocainta.
Desi am mai scris si alte postari pe tema asta, cu prilejul analizei lucrarii lui Delacrois, din Biserica Sf Sulpice, cred ca nu strica sa ne reamintim povestea.
Iacov este unul dintre cei trei mari strămoși ai Israelului, alaturi de tatăl său Isaac și bunicul său Avraam.Potrivit Scripturii, IACOV a fost cel de-al doilea fiu al lui Isaac și al Rebecăi. Al doilea pentru ca el a fost al doilea din gemenii născuți de Rebeca, primul fiind Isav (Esau).
Printr-o smecherie, ticluita de mama sa, Iacob i-a uzurpat dreptul de intai-nascut fratelui sau.
Povestea nu este tocmai o inselatorie caci, dupa cum se pare, Esau a fost in stare sa-i promita
fratelui sau dreptul la mostenire in schimbul unui bol de linte, o data, fiind foarte flamand!
Facand un astfel de gest, Esau se descalifica din calitatea sa de viitor patriarh al poporului ce avea sa se nasca din stirpea lui Isaac! Asta explica si ingaduinta lui Dumnezeu fata de planul Rebecai!
Temandu-se de fratele sau, care a jurat razbunare, Iacov a plecat in Mesopotamia unde avea sa stea pret de 14 ani, si unde se va si casatori cu Leea și pe Rahela
De la ele a avut doisprezece fii - pe Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Dan, Neftali, Gad, Așer, de la Leea, și pe Iosif si Beniamin, de la Rahela - precum si o fiica.
Cei 12 fii vor deveni strămoșii celor douăsprezece triburi ale israeliților!
În timpul călătoriei spre Mesopotamia, a ramas intr-un loc sa înnopteze si acolo Iacov a avut un vis
"Ajungînd însă la un loc, a rămas să doarmă acolo… Şi a visat că era o scară, sprijinită de pămînt, iar vîrful ei atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi coborau pe ea.
Apoi s-a arătat Dumnezeu în capul scării şi i-a zis: «Eu sînt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pămîntul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pămîntului…»
Ar trebui sa tinem cont ca, desi fugar, Iacov avea binecuvîntarea tatalui, chiar daca o obtinuse in mod ilicit - si prin asta era totusi moştenitor.
Ar trebui sa tinem cont ca, desi fugar, Iacov avea binecuvîntarea tatalui, chiar daca o obtinuse in mod ilicit - si prin asta era totusi moştenitor.
Aceasta calitate ii permitea, iata, sa-L invoce pe „Dumnezeul părintelui său Avraam“.
Dar, pentru a avea autoritate in fata comunitătii, asta pare sa nu fi fost deajuns.
Asadar nu numai frica de fratele sau l-a obligat sa plece ci si aceasta impostura in care se afla fata de cei carora trebuia sa le fie conducator!
Iata insa ca, in locul, pe care il va numi Betel (care se traduce „casa lui Dumnezeu“) EL, Dumnezeu, i se arata lui pe neaşteptate, alinandu-i singuratatea si linistindu-i dubiile, consfintindu-l astfel drept conducator.
Dumnezeu ii apare in vis si Se dezvaluie pe Sine lui Iacov, aratandu-Si taina Sa, si facandu-i fugarului Iacov o prorocire, care nu avea nimic de-a face cu Iacov-persoana, ci cu o comunitate in devenire ale carei destine acesta le va avea in grija :
„Se vor binecuvînta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pămîntului“.
In visul sau, pe cand ii arata scara care duce spre cer, Dumnezeu ii promite lui Iacov prosperitatea pe pamant.
In locul acela, Iacov este recunoscut conducator, purtator si continuator al tradiţiei, o verigă in lantul patriarhilor.
Nu persoana lui Iacov era importanta in acel moment ci „funcţia“ lui de legatar al unei deveniri universale.
Ca si lui Abraham, Dumnezeu ii promite si lui Iacov urmasi nenumarati care vor umple pămîntul.
Miscarea ingerilor pe scara cerului, este si ea o dezvaluire a lui Dumnezeu care ii descopera lui Iacov, în vis, taina celor nevazute - acea lucrare neobosită a slujitorilor cereşti pe verticala realitatii divine!
Vazand cele nevazute, Iacov devine lucrator al lui Dumnezeu pe pamant, pe orizontala spirituala!
Iata insa ca, in locul, pe care il va numi Betel (care se traduce „casa lui Dumnezeu“) EL, Dumnezeu, i se arata lui pe neaşteptate, alinandu-i singuratatea si linistindu-i dubiile, consfintindu-l astfel drept conducator.
Dumnezeu ii apare in vis si Se dezvaluie pe Sine lui Iacov, aratandu-Si taina Sa, si facandu-i fugarului Iacov o prorocire, care nu avea nimic de-a face cu Iacov-persoana, ci cu o comunitate in devenire ale carei destine acesta le va avea in grija :
„Se vor binecuvînta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pămîntului“.
In visul sau, pe cand ii arata scara care duce spre cer, Dumnezeu ii promite lui Iacov prosperitatea pe pamant.
In locul acela, Iacov este recunoscut conducator, purtator si continuator al tradiţiei, o verigă in lantul patriarhilor.
Nu persoana lui Iacov era importanta in acel moment ci „funcţia“ lui de legatar al unei deveniri universale.
Ca si lui Abraham, Dumnezeu ii promite si lui Iacov urmasi nenumarati care vor umple pămîntul.
Miscarea ingerilor pe scara cerului, este si ea o dezvaluire a lui Dumnezeu care ii descopera lui Iacov, în vis, taina celor nevazute - acea lucrare neobosită a slujitorilor cereşti pe verticala realitatii divine!
Vazand cele nevazute, Iacov devine lucrator al lui Dumnezeu pe pamant, pe orizontala spirituala!
Scara insa duce pe verticala, spre Dumnezeu!
Prin promisiunea descendentei, el este insarcinat sa duca lucrarea lui Dumnezeu in mijlocul unei comunităţi care avea sa creasca si sa devina un popor numeros!
Vorbele pe care Dumnezeu i le spune lui Iacov in vis sunt convingatoare, percutante, profetice si de neuitat!
Prin promisiunea descendentei, el este insarcinat sa duca lucrarea lui Dumnezeu in mijlocul unei comunităţi care avea sa creasca si sa devina un popor numeros!
Vorbele pe care Dumnezeu i le spune lui Iacov in vis sunt convingatoare, percutante, profetice si de neuitat!
Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus".
Iacov, sfatuit de Dumnezeu, se reintoarce in Canaan dupa 14 ani fiind bogat, avand doua neveste, copii si multi insotitori!
Dar revenirea insemna si reintalnirea cu Esau(Isav), fratele sau.
Pe drum Iacov "a văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu!" si, in mod evident, acest lucru l-a incurajat, dar pericolul de a fi atacat de fratele sau exista iar constiinta lui il mustra indeajuns incat sa-i sporeasca frica.
Incercand sa evite o confruntare sangeroasa cu Isav, pe care il stia decis sa-l ucida, Iacov pune la punct un plan riguros pentru a evita conflictul.
Isi imparte tabara in doua si pregateste daruri nenumarate pentru Isav, pe care i le trimite in serii succesive, prin emisari.
Isi imparte tabara in doua si pregateste daruri nenumarate pentru Isav, pe care i le trimite in serii succesive, prin emisari.
Căci îşi zicea: "Voi îmblânzi faţa lui cu darurile ce-mi merg înainte şi numai după aceea voi vedea faţa lui, şi aşa poate mă va primi". Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în
tabără. (Fac.32, 20-21)
Dupa ce isi trimite solii de pace, Iacov, "speriat foarte " s-a adresat lui Dumnezeu cu o rugaciune:
"Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine, Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere; Izbăveşte-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copii. Căci Tu ai zis: îţi voi face bine şi voi înmulţi neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulţimii". (Fac.32, 9-12)
Nelinistea nu il lasa sa doarma si decide sa-si puna familia la adapost, inainte de a cunoaste intentiile lui Isav!
"Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine, Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere; Izbăveşte-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copii. Căci Tu ai zis: îţi voi face bine şi voi înmulţi neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulţimii". (Fac.32, 9-12)
Astfel "s-a sculat noaptea şi luând pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi, a trecut Iabocul prin vad. Iar după ce i-a luat şi i-a trecut râul, a trecut şi toate ale sale."
El insa nu ramane in tabara familiei ci revine pe malul celalalt, ca si cand urma sa se intalneasca cu cineva, asteptand, probabil incordat, invaluit de intunericul noptii.
Si textul spune:
Si textul spune:
Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el. Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!"
Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta". Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!"
Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!"
Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!"
Şi l-a binecuvântat acolo.
Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică "faţa lui Dumnezeu", căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! "
Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el şchiopăta din pricina şoldului.
De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul acestui muşchi."
De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul acestui muşchi."
Spre deosebire de noaptea petrecuta la Betel, unde Iacov traieste o revelaţie, afland taina lui Dumnezeu si primind responsabilitati,
la Iaboc el Il intalneste pe Dumnezeu in Persoana!
Nu mai e vis, e traire pura!
Acolo, pe malul acelei ape, al carei nume inseamna "lupta", in noaptea aceea intunecata, Iacov omul este singur, fara slugi, fara familie fara bogatii, un anonim.
E treaz si asteapta si, la un moment dat, este atacat si Cineva s-a luptat cu dânsul până la revărsatul zorilor !
Dupa aceasta lupta, ziua il va gasi pe Iacov renascut:
Acest eveniment ii va aduce
- un nou nume, ISRAEL,
- o reala binecuvantare si,
- o rana la incheitura soldului, ca o pecete,
Este un om nou, purtand un nume nou si o rana la incheietura coapsei, in chip de pecete, binecuvantat fiind de Dumnezeu Insusi!
Iacob - ISRAEL, a iesit, cu voia Domnului, din impostura in care se afla, primind legitimitate!
Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
"Şi l-a binecuvântat acolo"...
Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el
şchiopăta din pricina şoldului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu