IACOB SI EXPERIENTELE SALE - SCARA SI LUPTA

Iacov este al treilea mare Patriarh al poporului lui Israel, alaturi de tatăl său Isaac și bunicul său Avraam.

Potrivit Scripturii, IACOV a fost cel de-al doilea fiu al lui Isaac și al Rebecăi, al doilea din gemenii născuți de Rebeca, primul fiind Isav (Esau). 

Cum am scris si in mesajul anterior, printr-o smecherie, ticluita de mama sa, Iacob i-a uzurpat dreptul de intai-nascut fratelui sau. 

Intamplarea nu este tocmai o inselatorie ci o consecinta a slabiciunilor firii intaiului nascut caci, dupa cum ni se spune, Esau (Isav) a fost in stare sa-i promita fratelui sau dreptul la mostenire in schimbul unui bol de linte, doar pentru faptul ca era flamand! 

Facand  un astfel de gest, Esau se auto-descalifica din calitatea sa de viitor patriarh al poporului care avea sa se nasca din stirpea lui Isaac! Aceasta "uzurpare" nu face decat sa implineasca prorocia lui Dumnezeu facuta Rebecai inca inainte de a naste copiii!

,,Două neamuri sunt în pântecele tău, Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decît celalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic."

Temandu-se de fratele sau, care a jurat razbunare, Iacov a plecat in Mesopotamia unde i-a slujit unchiului sau, Laban, pret de 14 ani.

Acesta avea doua fete - Leea si Rahela. 

Desi Rahela i-a aparut ca o predestinare si a cerut-o de nevasta dar Laban  l-a inselat si astfel s-a trezit casatorit  cu Leea, care era fiica cea mare. 

Dupa ani de munca impusa, dusa cu efort dar si cu inteligenta, Iacov s-a casatorit totusi cu Rahela, implinind planul intocmit de Dumnezeu!

De la aceste doua sotii, Iacob a avut doisprezece fii -

pe Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Dan, Neftali, Gad, Așer, Iosif si Beniamin, precum si o fiica.

Cei 12 fii vor deveni strămoșii celor douăsprezece triburi ale israeliților!

În timpul călătoriei sale spre si dinspre Mesopotamia, Iacov a trait doua experiente mistice care i-au trasat traiectoria transformandu-l din impostor in lider legitim al viitorului popor ales!

Intaia experienta a fost una onirica, Iacob avand un vis providential, initiatic, care, in memoria publica, poarta numele de Scara lui Iacob!

Evenimentul s-a petrecut in timpul unui popas facut in drumul spre Mesopotamia.

"Ajungînd însă la un loc, a rămas să doarmă acolo… Şi a visat că era o scară, sprijinită de pămînt, iar vîrful ei atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi coborau pe ea. 

Apoi s-a arătat Dumnezeu în capul scării şi i-a zis: «Eu sînt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pămîntul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pămîntului…»

Desi fugar si impostor, Iacov avea binecuvîntarea tatalui, chiar daca o obtinuse in mod ilicit - si prin aceasta era de facto moştenitor!

Aceasta calitate il face, iata, demn sa-L vasa pe „Dumnezeul părintelui său Avraam“, fie si numai in vis. 

Dar, pentru a avea autoritate reala in fata comunitătii, acest fapt se dovedeste sa nu fi fost deajuns! 

Asadar nu numai frica de razbunarea fratelui sau l-a obligat sa plece ci si aceasta impostura in care se afla fata de cei carora urma sa le fie conducator! Inselatoria binecavantarii stirbindu-i din prestigiu!

In locul acela, in care Iacov s-a oprit sa doarma si pe care il va numi Betel (care se traduce „casa lui Dumnezeu“) EL, Domnul Dumnezeul lui Avraam, i s-a aratat lui pe neaşteptate, alungandu-i frica, alinandu-i singuratatea si linistindu-i dubiile, consfintindu-l astfel drept conducator.

Dumnezeu aparandu-i in vis, S-a dezvaluie pe Sine lui Iacov, aratandu-i taina Sa, si facandu-i fugarului Iacov o prorocire, care nu avea nimic de-a face cu Iacov-persoana fugara si nelegitima, ci cu o comunitate in devenire ale carei destine acest om le va avea in grija: 
„Se vor binecuvînta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pămîntului“.

In visul sau, i se infatiseaza o scara pe care Ingerii urcau spre cer si Dumnezeu la capatul ei, Vorbindu-i, Domnul ii promite lui Iacov prosperitatea pe pamant, fiindu-i astfel recunoscut dreptul de conducator, purtator si continuator al tradiţiei, calitatea de verigă in lantul patriarhilor.

Nu persoana lui Iacov era importanta in acel moment ci „funcţia“ lui de legatar al unei deveniri universale.

Ca si in cazul lui Abraham, Dumnezeu ii vorbeste si lui Iacov, 

promitandu-i urmasi nenumarati care vor umple pămîntul.

Miscarea ingerilor pe scara cerului, este o dezvaluire a lui Dumnezeu care ii permite lui Iacov sa afle taina celor nevazute - acea lucrare neobosită a slujitorilor cereşti pe verticala realitatii divine!

In chip oniric, vazand cele nevazute, Iacov a fost desemnat astfel lucrator al lui Dumnezeu pe pamant, actionand pe orizontala spirituala, scara fiind verticala care duce la Dumnezeu!

Prin promisiunea descendentei multiple, el este insarcinat sa aduca lucrarea lui Dumnezeu in mijlocul unei comunităţi nenascute inca dar care avea sa creasca si sa devina un popor numeros!

Vorbele pe care Dumnezeu i le spune lui Iacov in vis sunt convingatoare, percutante, profetice si de neuitat!

"Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus".

Iacov, sfatuit de Dumnezeu, se va reintoarce in Canaan abia dupa 14 ani - foarte bogat, avand alaturi doua neveste, copii, slugi si multi insotitori! Dar totul are un pret cand e vorba de trainicie!

Revenirea in Canaan insemna insa si reinstaurarea fricii la gandul intalnirii cu Esau(Isav), fratele sau. 

Pericolul de a fi atacat de fratele sau exista iar constiinta lui il mustra indeajuns incat sa-i sporeasca frica.

Pe drum intoarcerii Iacov are parte de o noua experienta mistica precedata de vederea nevazutelor caci, spune textul,  "a văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu!" si, in mod evident, acest lucru i-a dat putere si incredere. 

Incercand sa evite o confruntare sangeroasa cu Isav, pe care il stia decis sa-l ucida, si dorind impacarea, Iacov pune la punct un plan riguros pentru a evita conflictul.

Astfel isi imparte tabara in doua si pregateste daruri nenumarate pentru Isav, pe care i le trimite in serii succesive, prin emisari. Căci îşi zicea: "Voi îmblânzi faţa lui cu darurile ce-mi merg înainte şi numai după aceea voi vedea faţa lui, şi aşa poate mă va primi". Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în 

tabără. (Fac.32, 20-21) 

Dupa ce isi trimite solii de pace, Iacov, "speriat foarte " I-a adresat lui Dumnezeu o rugaciune:

"Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine, Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere; Izbăveşte-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copii. Căci Tu ai zis: îţi voi face bine şi voi înmulţi neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulţimii". (Fac.32, 9-12)

Dar, cum nelinistea nu il lasa sa doarma,  decide sa-si puna familia la adapost, inainte chiar de a cunoaste intentiile lui Isav!

Astfel "s-a sculat noaptea şi luând pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi, a trecut Iabocul prin vad. Iar după ce i-a luat şi i-a trecut râul, a trecut şi toate ale sale."

Iacov insa nu ramane in tabara familiei ci revine pe malul celalalt, asteptand parca, in intunericul noptii, sa se intalneasca cu cineva.

Si textul spune:

Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.

Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el. Şi i-a zis: 

"Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" 

Iacov I-a răspuns: 

"Nu Te las până nu mă vei binecuvânta". Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!"
Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"

Şi a întrebat şi Iacov, zicând: 

"Spune-mi şi Tu numele Tău!" 

Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" 

Şi l-a binecuvântat acolo. 

Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică "faţa lui Dumnezeu", căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! " 

Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el şchiopăta din pricina şoldului.
De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul acestui muşchi."

Precum intelegem din text, a fost o lupta reala si lunga dar fara invins si fara invingator! 

Spre deosebire de noaptea petrecuta la Betel, unde Iacov traieste o revelaţie in vis, afland taina lui Dumnezeu si primind responsabilitati, la Iaboc el Il intalneste pe Dumnezeu in Persoana! Si nu mai e vis, cj traire pura!

Acolo, pe malul acelei ape, al carei nume inseamna "lupta", in noaptea aceea intunecata, Iacov omul este singur, fara slugi, fara familie, fara bogatii, e doar un anonim. 

E treaz si asteapta si, la un moment dat, este atacat si Cineva s-a luptat cu dânsul până la revărsatul zorilor !

Dupa aceasta lupta, ziua il va gasi pe Iacov renascut si acest eveniment ii va aduce un beneficiu intreit caci primeste :

- un nou nume, ISRAEL, 

- o divina binecuvantare si, 

- o rana la incheitura soldului, echivalenta unei peceti! 

Dupa aceasta intalnire, Iacov devine un om nou, purtand un nume nou si o marca in carnea proprie, binecuvantat fiind de Dumnezeu Insusi!

Iacov - de acum ISRAEL - iese, cu voia Domnului, prin curaj si vointa, din impostura in care se afla, primind legitimitate!

Abia acum devine mostenitor de drept!

Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!" 

"Şi l-a binecuvântat acolo"...

Iacov (Israel) si sotia sa, Rahela, sunt si ei un cuplu al descendentei lui Iisus, prin Iosif, fiul lor. 

Ca sa incheiem povestea experientelor lui Iacov, revin la textul Scripturii care spune (Fa 35, 16-29) ca

După aceea au plecat din Betel. Şi şi-a întins cortul său dincolo de turnul Gader. Dar când se apropiase de Havrata, înainte de a intra în Efrata, Rahila a născut şi naşterea aceasta a fost iar tare grea.
Şi pe când se chinuia Rahila în durerile naşterii, moaşa i-a zis: "Nu te teme, că şi acesta va fi băiat!"
18. Iar când Rahila îşi dădea sufletul, căci a murit, a pus copilului numele Ben-Oni, adică fiul durerii mele, iar tatăl lui l-a numit Veniamin.
19. Iar dacă a murit, Rahila a fost îngropată lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem;
20. Iacov a ridicat un stâlp de piatră pe mormântul ei şi acest stâlp, de pe mormântul Rahilei, este până în ziua de astăzi.
21. Apoi plecând Iacov de aici şi-a întins cortul dincolo de turnul Migdal-Eder. Iar pe vremea când locuia Israel în ţara aceasta, a intrat Ruben şi a dormit cu Bilha, ţiitoarea tatălui său Iacov, şi a auzit Israel şi i s-a părut aceasta un rău.
22. Fiii lui Iacov au fost doisprezece şi anume:
23. Fiii Liei: Ruben, întâi-născutul lui Iacov; după el veneau: Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon.
24. Fiii Rahilei: Iosif şi Veniamin.
25. Fiii slujnicei Rahilei, Bilha: Dan şi Neftali.
26. Şi fiii Zilpei, roaba Liei: Gad şi Aşer. 

Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Mesopotamia.
27. Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatăl său, căci acesta trăia încă la Mamvri, în Chiriat-Arba, adică la Hebron în pământul Canaanului, unde locuiseră vremelnic Avraam şi Isaac.
28. Iar zilele, pe care le-a trăit Isaac, au fost o sută optzeci de ani.
29. Slăbind apoi, Isaac a murit şi a trecut la părinţii săi, fiind bătrân şi încărcat de zile, şi l-au îngropat feciorii lui, Isav şi Iacov.