POVESTEA LUI SAMSON

Unele texte din Vechiul Testament surprind, chiar contrariaza - fie prin brutalitatea evenimentelor descrise, fie prin imoralitatea afişata de personaje, uneori parca neincriminata de narator. 

Exista povesti din care Dumnezeu, tacut in fata multor nenorociri, pare absent!

Si azi, ca de cand lumea, multi se impiedica daca nu chiar se smintesc!

Povestea lui Samson, pe care, in linii mari, ar trebui sa o stie toata lumea, se gaseste in Cartea Judecatori si chiar merita citita cu atentie - daca nu ca o chestie de morala, cel putin ca o tema de cultura generala. Ea este radiografia unui esec spiritual!

https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=46&cap=16  

Pe scurt: din Cartea lui Iosua Navi

După moartea lui Moise, robul Domnului, a grăit Domnul cu Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, şi a zis:
"Moise, robul Meu, a murit. Scoală dar şi treci Iordanul tu şi tot poporul acesta, în ţara pe care o voi da fiilor lui Israel.
Tot locul pe care vor călca tălpile picioarelor voastre, îl voi da vouă, cum am spus lui Moise..." 

Dar si Iosua a murit, la o sută zece ani, "iar fiii lui Israel au început a face rele înaintea ochilor Domnului" ... Au părăsit pe Domnul şi au început a se închina lui Baal şi Astartelor."

De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi l-a dat în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit; i-a dat în mâinile vrăjmaşilor dimprejurul lor şi n-au mai putut să se împotrivească vrăjmaşilor lor.
Dar  Domnul le-a dat si  judecători care i-au izbăvit din mâinile jefuitorilor lor.

Samson, înzestrat cu puteri supranaturale. a fost un astfel de judecător, ales al Domnului spre a scapa poporul Sau de sub dominatia filistenilor!

Povestea lui Samson incepe la nasterea sa, prin ajutorul lui Dumnezeu, el fiind  „nazireu” .

Un nazireu era o persoană legata prin juramant a fi inchinat lui Dumnezeu. Potrivit acestui juramant, el trebuia sa nu bea băuturi tari și să nu-și taie părul niciodata. 

Samson a respectat, pana la un momen dat, acest pact si Dumnezeu inzestrandu-l cu putere, nici un lucru, oricat de greu nu ii era imposibil de facut. Nimeni si nimic nu-l putea birui. 

Astfel a sfâșiat un leu cu mâinile goale, a omorât o mie de oameni într-o zi, folosind drept armă o falcă de măgar, a scos chiar porțile orașului Gaza, le-a pus pe umeri și le-a dus pe vârful unui munte! 

Filistenii, inamici ai Israelului si stapanitorii lui din acea vreme, au incercat in fel si chip sa-l omoare pe Samson dar s-au lovit mereu de puterea aceea venita de la Dumnezeu care-l facea invincibil.

Samson insa avea o mare slabiciune pentru femei, slabiciune care avea duca, inevitabil, la ruperea pactului cu Dumnezeu!

„Venind însă odată Samson la Gaza, a văzut acolo o femeie desfrânată şi a intrat la ea“. Judecători 16, 1 

 

Atras de o femeie filisteana, pe nume Dalila, el a cedat insistentelor ei si i-a dezvaluit acesteia secretul puterii sale care se afla în părul lui, niciodata tuns. 

Dalila, in timp ce Samson dormea, a taiat 7 suvite din părul lui si l-a predat soldatilor filisteni, care l-au legat cu usurinta si i-au scot ochii, lasandu-l si fara vedere.

Insa, iê parcursul incarcerarii sale, parul lui a crescut si Samson I s-a adresat lui Dumnezeu  : 

"Doamne Dumnezeule, adu-ţi aminte de mine şi întăreşte-mă încă o dată, o, Dumnezeule, ca printr-o singură lovitură să mă răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei !" (Judecatori 16,28)

Dumnezeu l-a auzit si Samson si-a recapatat puterile reusind sa se răzbune, dărâmând pilaștrii templului filistean, în interiorul căruia petreceau 3000 de oameni, omorându-i pe toți, pierind el insusi sub dărâmături! 

Povestitorul biblic nu se opreste la lipsa de moralitate a lui Samson - nu-l condamnă şi nici nu comenteaza fapta lui, catalogand-o ca fiind un păcat ci se multumeste doar cu relatarea. 

Din versetele 9, 12, 14  mai aflam ca puterea lui Samson, care îi venea de la Dumnezeu, nu l-a părăsit, in conditiile in care nu se vorbeste nimic despre pocainta! 

Sedus de farmecele femeii, Samson i-a mărturisit Dalilei că doar  tunderea părului îi poate slăbi forţa, dezvaluindu-si astfel taina.

In final, fără să se menţioneze vreo pocăinţă sau vreo transformare interioară a judecatorului Samson, aflam ca Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea ca şi mai înainte (v. 28), dandu-i ocazia lui Samson sa se razbune, daramand templul, ucigand mulţi filisteni, pierind el insusi sub daramaturi! 

TEXTUL BIBLIC ne incearca puterea de a vede ceva ce omului, limitat in spatiu si timp, ii este aproape imposibil de vazut: planul de ansamblu al lui Dumnezeu! 

Fără îndoială, citind cu atentie, observam ca puterea lui Samson este socotita,ca fiind în legătură cu pogorârea Duhului, fara nici o legatura cu moralitatea sa, despre care nu se spune nimic!

Încă de la început, lucrarea sa de judecător, de lider carismatic şi izbăvitor faţă de opresiunile străinilor, a însemnat împărtăşirea de Duhul lui Dumnezeu:

„Şi a început Duhul Domnului să lucreze prin el în tabăra lui Dan“ (Judecători 13, 25). 

Fiecare faptă de eroism este justificata prin primirea Duhului:

1- Când s-a întâlnit cu un leu pe drum, ni se spune ca 

„S-a coborât peste el Duhul Domnului şi el a sfâşiat leul ca pe un ied; şi nu avea nimic în mână“ (14, 6). 

2 - Cand Samson, in timpul petrecerii de nunta, lanseaza o intrecere pentru dezlegarea unei ghicitori, fiind ispitit si tradat de femeia sa cu explicaţia ghicitorii, ni se spune ca

„S-a coborât peste el Duhul Domnului şi s-a dus în Ascalon şi, ucigând acolo treizeci de oameni, a dezbrăcat de pe ei hainele şi a dat rândurile de haine celor ce au ghicit ghicitoarea sa“ (14, 19). 

3 - În fine, cu puţin timp înainte de întâmplarea din Gaza, fiind legat la peştera Etam de iudei, a fost predat vrăjmaşilor filisteni în localitatea Lehi, legat fedeleş si

 „Atunci S-a coborât peste el Duhul Domnului şi funiile care erau peste mâinile lui s-au făcut ca nişte câlţi arşi de foc şi au căzut legăturile de pe mâinile lui“ (Judecători 15, 14).

Intelegem deci că toate ispravile lui Samson sunt manifestări directe ale pogorârii Duhului lui Dumnezeu. 

De altfel, şi ceilalţi judecători sunt investiţi ca si conducători tot prin pogorârea Duhului: 

Otniel - lupta împotriva lui Cuşan Rişataim (Judecători 3, 8); Ghedeon - lupta împotriva madianiţilor şi a amaleciţilor (6, 34); Ieftae - împotriva amoniţilor (11, 29). 

Acelaşi lucru se va întâmpla şi în cazul regilor Saul (1 Regi 10, 6.9-10) si David (16, 13).

Cum e posibil atunci ca un om, peste care S-a pogorât Duhul lui Dumnezeu, sa fie imoral, iar Dumnezeu sa-l asculte si sa il ajute în continuare ca şi cum nimic nu s-a întâmplat?

Este aici tocmai taina voii Sale!

Daca ne gandim la Noului Testament, fapta din Judecători 16, 1 este condamnată aspru de Mântuitorul Hristos, care, comentând Decalogul, în care era interzis adulterul, spune:

„Aţi auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârşeşti adulter». Eu însă vă spun vouă că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă“ (Matei 5, 27-29).

Canonic vorbind, atâta vreme cât cartea Judecătorilor se află în Sfânta Scriptură după Pentateuh,  înseamna că judecarea teologică a faptelor de aici se poate face in baza Legii si stim ca Legea interzicea orice  legătura cu străinii (Ieşire 34, 15-16), precum şi prostituţia (Levitic 19, 29; cf. Numeri 25, 1 şi urm.)!

Asadar cum putem explica lipsa de reacţie a autorului biblic în cazul lui Samson,  lipsa pocăinţei lui Samson ca si lipsa pedepsei divine?! 

TREBUIE SA AVEM IN VEDERE  ca relatările din Vechiul Testament păstrează concepţii morale mai vechi. 

Pe atunci, frecventarea unei prostituate nu constituia totusi o chestiune aşa de importantă, ca mai târziu. 

Sa nu uitam si cat preţ se punea pe viaţa unei femei (a se vedea episodul şocant cu crima din Ghibeea, din Judecători 19, pe care o voi spune cu alt prilej!) 

Morala avea sa evolueze în timp, culminând incontestabil cu moralitatea Noului Testament. 

Daca moralitatea era precara, oare mai poate fi socotit textul biblic ca o revelaţie dumnezeiască?

De ce nu. Scriptura nu este decat evocarea realitatii umane si nu are nici un cuvant in plus, nici unul in minus! 

Nu poti sa explici inexplicabilul, dupa cum nu-L putem aduce pe Dumnezeu in praful lumii cand, de fapt, suntem chemati sa ne ridicam din el!

Credinta in taina divina ne poate insa alunga dubiile si ne apara de sminteala!

Revenind la text, istoria lui Samson este împărţită în două: 

1 - ridicarea sa la rangul de judecător (cap. 13-15) 

şi 

2 - decăderea sa (cap. 16 ), care are legatura durecta cu renunţarea la votul de nazireu*: (legătura cu o femeie desfrânată (Judecători 16, 1-4; cf. Numeri 6, 8) şi taierea părului (Numeri, 16, 4-22; cf. Numeri 6, 5) sunt lucruri care il descalifica pe Samson din statutul cu care a fost investit!)

Ce insemna a fi  Nazireu 

Cuvantul vine de la ebraicul nazir, care înseamnă „consacrat” sau „pus deoparte”. 

Nazireul era „sfântul Domnului” (Numeri 6,8) și trebuia să se păzească de orice necurăție rituală.

Prescripțiile Legii, pe care acesta le urma, sunt acelea cu cele respectate de Marele Preot și de toti preoții în cult, după cum este descris în Levitic și în Ezechiel. 

Asumarea acestui vot ascetic cerea ca Nazireul să respecte următoarele:

• să se înfrâneze de la vin, oțet (care era făcut din vin), struguri, stafide și orice băutură alcoolică;
• să se abțină de la tăierea părului și a bărbii;
• să evite contactul cu cadavrele, chiar și a celor a unui membru al familiei (caci, potrivit Legii iudaice, orice trup mort era considerat necurat).

Acest vot se făcea de obicei pentru o perioadă fixă de timp—30, 90 sau chiar 100 zile. La început omul aducea ca jertfă un miel, o oaie, un berbec și un coș cu pâine și turte. În unele cazuri, unul din părinți făcea acest vot in locul fiului său, vot pe care copilul trebuia să-l respecte întreaga viață.

Analizând scrupulos capitolul 16, putem remarca că naratorul biblic nu mai pomeneste nimic despre pogorârea Duhului, ca în capitolele anterioare. Si peste această.... "tăcere" nu putem trece cu superficialitate!

Chiar daca efectul primirii Duhului, adica puterea sa neobişnuită, a rămas (caci Samson a reusit sa mearga cu porţile cetăţii în cârcă de la Gaza la Hebron, adica vreo 65 km!!!),  despre Dumnezeu nu ni se mai spune nimic! 

Mai putem remarca ca nu se mai face nici o referire la funcţia de judecător a lui Samson (Judecători 15, 20)! 

Samson, prins in pacat, s-a detasat de Dumnezeu, s-a insingurat tot mai mult şi a inceput sa sz comporte haotic. 

El fusese ales sa scoata poporului lui Dumnezeu din mana filistenilor, dar preocupat mai degrabă dedispute personale, Samson

acţionează corect doar în măsura în care reuseste sa slăbeasca dominaţia militară a Filistenilor, gresind insa fatal din pricina slabiciunii morale.

Istoria lui Samson este pana la urma istoria unui esec duhovnicesc, depăşit totusi prin pocăinţa, chiar daca nu se vorbeste explicit despre asta!

Poate nu este lipsit de interes sa tinem cont ca, la vremea aceea, filistenii aveau o cultură mult superioară celei a israeliţilor ! 

Ei prelucrau deja fierul - cf. 1 Regi 13, 19-22), moşteniseră garnizoanele egiptenilor din zona Gaza, avand, evident, şi contacte economico-culturale cu Egiptul. 

Până la aparitia monarhiei, odată cu Saul, israeliţii au fost efectiv sub o dubla dominaţie filisteană - atat militara cat si culturală !

Samson a ajuns chiar sa fraternizeze cu cei care îi oprimau poporul, desi misiunea lui era alta, sedus, cu siguranta, nu doar de femeile filistene, ci şi de cultura opresorilor! 

Deşi captiv propriilor sale alegeri de viata, neînvăţând nimic din trădările anterioare (ex. femeia din Timna care seamănă izbitor cu Dalila), Samson a fost totusi ascultat de Dumnezeu si asta pentru ca şi cel mai păcătos om are acces la Dumnezeu prin rugăciune! 

Cat priveste rolul său de judecător al Israelului... faptele l-au descalificat si rugaciunea a fost tardiva si nelucratoare!

Arhiereul Daniil Stoenescu, intr-un articol publicat in Ziarul Lumina acum cativa ani, vede in istoria lui Samson intalnirea celor doua coordonate spirituale

- Verticala Prezentului si 

- Orizontala Atotprezentei lui Dumnezeu, 

dandu-ne astfel un raspuns legat de pacat! 

Textul este minunat de aceea il adaug inca o data!

"Judecătorul Samson îşi potenţează Verticala Prezentului prin harul lui Dumnezeu, de care a fost dăruit şi înzestrat cu putere fizică, dar el îşi pierde parţial Verticala Prezentului, care i se dărâmă prin păcatul cu Dalila şi tăierea celor şapte şuviţe. 

Verticala Prezentului lui Samson se reclădeşte şi se restaurează prin sfărâmarea celor doi stâlpi ai casei filistenilor, în urma rugăciunii din ceasul morţii lui, precum s-a întâmplat mai târziu si cu tâlharul de pe cruce.

Revelaţia din Sfânta şi Dumnezeiasca Scriptură, a Vechiului şi a Noului Testament, este traversată, de la cel dintâi cuvânt din Facere până la cel din urmă cuvânt din Apocalipsă, de Orizontala Atotprezenţei lui Dumnezeu. 

Pe această Orizontală a Atotprezenţei divine se ridică, din când în când şi din vreme în vreme, Verticala Prezentului, prin toate treptele, pragurile sau etapele Revelaţiei dumnezeieşti, prin drepţi, patriarhi, regi, profeţi, prin Mântuitorul Iisus Hristos, prin Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Evanghelişti! " 

(Ziarul LUMINA: Verticala Prezentului şi Orizontala Atotprezenţei - 23 iunie 2019)

Asadar, stradaniile noastre, sub grija lui Dumnezeu, se inscriu mereu in Planul Divin pe care noi, mici fiind, nu reusim sa-l vedem in ansamblu!

 

SEPHORA SI SCURTA EI POVESTE

Nu, nu este vorba  nici de parfumuri, nici de machiaje, nici de alte produse de cosmetice dar cred ca nu este rau sa stim si de unde vin numele brandurilor care ne-au invadat existenta,

SEFORA (SEPHORA sau TZIPORA) a fost sotia lui MOISE, cel care a scos poporul evreu din Egipt, si mama copiilor sai!

"Conform tradiției, MOISE este primul profet al iudaismului ,

este cel mai important personaj din Biblia ebraică, fiind cel care  a primit Legea (PORUNCILE) pentru iudaism, prefigurare a lui Iisus Hristos pentru creștinism !

Pentru tradițiile monoteiste evreiești și creștine, Moise este autorul Pentateuhului , adică Tora evreiască, cel care a scris, sub 

inspiratie divina, primele cinci cărți ale Bibliei, cărți care și sunt temei pentru aceste două religii. 

In aceste 5 carti  este relatată povestea lui Moise însuși, cea a Patriarhilor și cea a poporului lui Israel . 

Moise este infatisat ca profet și călăuză, cel care conduce poporul evreu din Egipt, unde traia în sclavie, spre tara promisa de Dumnezeu - după ce, coplesit de cele zece urgii aduse Egiptului, Faraonul  a permis eliberarea lor . 

Fiu al lui Amram și Iochebed , Moise a fost abandonat de mama sa pentru a-l salva de la moarte, caci, la acea vreme, Faraonul daduse ordin ca toti copiii evreilor sa fie ucisi, considerand ca se inmultesc prea mult! Copilul are sansa sa fie salvat de slugile fiicei Faraonului si, cum era tare frumos, ea a prins drag si a decis sa-l creasca, cautandu-i chiar pe mama sa pe care a luat-o ca doica!

Moise este primul personaj din Biblie numit „om al lui Dumnezeu"  
Conform acelorasi tradiții, Moise este cel care  a scris „dupa dictarea lui Dumnezeu” Decalogul, cele 10 Porunci, precum si un întreg set de legi religioase, sociale și chiar alimentare, menite sa prezerve sanatatea si credinta poporului in timpul migrarii si nu numai!

Povestea lui Moise si a Sephorei incepe in vremea in care acesta a decis sa fuga din Egipt, de teama Faraonului, dupa ce a ucis un egiptean care ii chinuia pe sclavii evrei. 

In vremea acestui auto-exil, Moise a ajuns in casa lui Ietro, preot in tinutul Madian, care nu era evreu. 

Aici s-a casatorit cu Sephora,  una din cele 7  fete ale gazdei sale.

Biblia nu da prea multe detalii cu privire la Sephora. Ce ne spune este ca aceasta i-a nascut doi fii:  

Pe cel dintai l-a numit "Gherşon, zicând: "Am ajuns pribeag în ţară străină". Şi luând iarăşi în pântece, femeia a născut alt fiu şi i-a pus numele Eliezer, pentru că şi-a zis: "Dumnezeul tatălui meu mi-a fost ajutor şi m-a scăpat din mâna lui Faraon"

Pe cand "Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;

Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.
Atunci Moise şi-a zis: "Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuieşte".
Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: "Moise! Moise!". Şi el a răspuns: "Iată-mă, Doamne!"
Şi Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!"
Apoi i-a zis iarăşi: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!" Şi şi-a acoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu.
Zis-a Domnul către Moise: "Am văzut necazul poporului Meu în Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit şi durerea lui o ştiu.
M-am pogorât dar să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, să-l scot din tara aceasta şi să-l duc într-un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge miere şi lapte, în ţinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor.
Iată dar că strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum până la Mine şi am văzut chinurile lor, cu care-i pedepsesc Egiptenii.
Vino dar să te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca să scoţi pe fiii lui Israel, poporul Meu, din ţara Egiptului!"

Si, impreuna cu sotia si copiii,  a plecat spre Egipt sa-si implineasca misiunea. Pe drum, Moise este insa doborat de un rau de moarte! 

Putem deduce ca Sephora nu a vrut sau poate nu a fost o priritate in a face, conform traditiei, circumcizia baietilor lui Moise ... 

Sephora, vazandu-si sotul rapus, cu o vie intuitie feminina si o reactie surprinzatoare, face in gers neasteptat, intelegand ca nerespectatrea traditiei in ce priveste circumcizia copiilor a facut ca Dumnezeu sa-l paraseasca pe Moise! 

Astfel, a practicat ea insasi ritualul si barbatul ei si-a revenit ca prin minune, salvand viata sotului ei!

Biblia ne-o mai arata pe Sephora  in tabara evreilor din desert. unde vine impreuna cu tatal ei, Ietro, si cei doi fii.

Si cu acest prilej, aceasta femeie, care a inteles ca venirea ei a tulburat comunitatea, da dovada de o mare intelepciune si spirit de sacrificiu, lasandu-si sotul sa-si duca la bun sfarsit misiunea pentru care fusese investit de Dumnezeu!

Naratorul biblic nu comenteaza ci ne lasa pe noi sa citim printre randuri!

POVESTEA ESTEREI - EROINA POPORULUI EVREU

o gasim in Cartea care ii poarta numele!

Acțiunea se petrece în al treilea an al domniei împăratului Artaxerxe cel Mare (identificat cu Xerxes I) al Persiei.(conf Wiki)

Estera a fost una din multele sotii ale împăratului persan, o evreică care, pentru poporul iudeu, este considerata a fi una dintre cele mai frumoase femei ale tuturor timpurilor, care a reușit să-și salveze poporul de la genocidul plănuit de vizirul Aman. 

Cartea „Meghilat Ester” mentioneaza o serie de persecuții și discriminări la care au fost supuși evreii in Imperiul Persan, ca si minoritate religioasă și etnica.

Evreica Estera (pe numele său ebraic Hadasa), avea statut de "sotie a împăratului".

Ea avea un var, pe nume Mardoheu (Mordehai), care o si crescuse, un om în vârstă. Acesta facea parte dintre evreii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, ii luase in robie din Ierusalim. 

Aman, unul dintre sfetnicii împăratului, o persoană foarte orgolioasă care îi ura de moarte pe evrei, avea o antipatie evidenta fata de Mardoheu, evreul, caci acesta refuza sistematic să i se închine lui, ca si superior, Aman a urzit un plan menit să-i distrugă pe toti evreii.

Artaxerxe cel Mare, care stăpânea peste o sută douăzeci și șapte de provincii (sau satrapii), din India până în Etiopia, era magulit să tina cont de sfaturile consilierului și prim-ministrului sau, Aman, care nu rata nici un prilej sa-l linguseasca

Insa intenția reala a lui Aman era de data asta sa il înlăture pe evreul Mardoheu din poziția-cheie pe care ajunsese sa o obtina la curte. 

Ca urmare a descoperirii unui complot impotriva lui Artaxerxe, Aman a profitat si i-a sugerat acestuia săse foloseasca de acest prilej ca să scape de evrei, spre binele lui! 

De-a lungul secolelor, argumentul acesta s-a perpetuat, devenind un manifest clasic al antisemitismului: 

"Este un popor risipit şi împrăştiat printre popoare, prin toate ţările regatului tău. Legile lui sunt deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor regelui nu se supun şi regele nu se cuvine să-l lase aşa. 

Dacă binevoieşte regele, atunci să se hotărască în scris să fie ucişi şi eu voi cântări zece mii de talanţi de argint şi voi da în mâna vistiernicilor, ca să-i verse în vistieria regelui"... 

Și regele a spus: „Banii și poporul sunt ale tale să faci cu el cum crezi potrivit”... 

Astfel, Aman a trimis, prin curieri, instrucțiuni scrise catre toate provinciile regatului, să distrugă, să masacreze, să ii extermine "pe toți evreii, tineri și bătrâni, copii și femei, într-o singură zi și să le prade averile" (Ester, 3:8-13) !

Aflând de uneltirile lui Aman, Mahoreu a apelat la Estera pe care a rugat-o să-și folosească poziția de sotie pentru a vorbi cu împăratul în numele evreior. 

Conform obiceiului, nimeni insa nu se putea adresa împăratului decât dacă era chemat de acesta. Cel care indraznea sa i se adreseze  fara a fi chemat era pedepsit cu moartea. 

Estera a decis sa riste si sa i se adreseze soțului său!

Mai întâi insa ea s-a pregătit dupa cuviinta, ținând post timp de trei zile si rugându-se!

A „treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu haine împărătești și a venit la curtea dinăuntru a casei împăratului! 

Impăratul ședea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în fața ușii casei. 

Când a văzut-o împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere în fața lui; și împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc de aur pe care-l ținea în mână; Estera s-a apropiat și a atins vârful sceptrului sau” (Ester, 5:1-2)

iar regele i-a pus sceptrul pe grumazul ei şi a sărutat-o, zicându-i: "Vorbeşte-mi!" 

Şi ea a zis: "Stăpânul meu, eu am văzut în tine parcă pe îngerul lui Dumnezeu şi s-a tulburat inima mea de frică în faţa slavei tale, că minunat eşti stăpâne şi faţa ta este plină de har". 

Şi când vorbea ea, a căzut din pricina slăbiciunii şi regele s-a tulburat şi toate slugile lui o mângâiau.

Apoi regele i-a zis: "Ce voieşti, regină Estera şi care-ţi este cererea? Chiar şi jumătate din regat ţi se va da". 

Şi a zis Estera: "Eu am acum zi de sărbătoare. De binevoieşte 

regele, să vină cu Aman astăzi la ospăţul pe care l-am pregătit eu".

Iar regele a zis: "Mergi degrabă după Aman, ca să se facă după cuvântul Esterei". 

Şi a venit regele cu Aman la ospăţul ce-l pregătise Estera.

 La băutură regele a zis către Estera: "Ce dorinţă ai? Ea ţi se va îndeplini. Care este cererea ta? Ea ţi se va împlini chiar şi până la jumătate din regatul meu!"  

Atunci Estera a răspuns şi a zis: "Iată dorinţa şi cererea mea: De am aflat bunăvoinţă în ochii regelui şi de binevoieşte el să împlinească dorinţa mea şi să-mi împlinească cererea, atunci să vină regele cu Aman mâine la ospăţul ce-l voi pregăti, şi eu voi da răspuns după porunca regelui".

La cel de-al doilea ospat, imparatul din nou o intreaba pe Estera cu ce sa o rasplateasca. De aceasta data ea a răspuns: 

"De am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, o, rege, şi dacă binevoieşte regele, atunci să ni se dăruiască viată mie şi poporului meu, după ruga mea. Căci suntem vânduţi noi, eu şi poporul meu, spre ucidere, spre nimicire şi pieire. De am fi vânduţi ca să fim robi eu aş fi tăcut, deşi vrăjmaşul nu ar fi acoperit paguba regelui".
Şi regele Artaxerxe a răspuns: 

"Cine este acela şi unde este omul care a îndrăznit a gândi să facă aşa? Iar Estera a răspuns: "Asupritorul Şi vrăjmaşul este răutăciosul Aman!" şi s-a cutremurat Aman înaintea regelui şi a reginei" 

Înțelegând adevăratele intenții ale lui Aman, Artaxerxe a „zis împărătesei Estera și lui Mordehai evreul: „Iată, am dat Esterei casa lui Aman, pe el să-l spânzurați de spânzurătoare, pentru că a ridicat mâna împotriva evreilor”  (Estera, 8:7 )

Si a dat poruncă să se scrie scrisori prin care „împăratul lăsa evreii din fiecare cetate să se adune, să-și apere viața, să nimicească, să ucidă și să distrugă pe cei din fiecare popor și ținut care i-ar lovi pe ei, pe pruncii și femeile lor și care ar vrea să le ia averile”(Estera, 8:11)  

Si aceasta a fost în ziua de 13-a a lunii Adar, a douăsprezecea lună în calendarul iudaic (luna Februarie).

Mordehai a trimis scrisori tuturor evreilor din toate ținuturile împăratului, în care le poruncea să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea și a cincisprezecea a lunii Adar, ca zile de victorie a evreilor împotriva celor care doreau să-i extermine!

Aman și cei zece fii ai lui au fost spânzurați în acele zile

„Zilele acestea trebuiau să fie pomenite și sărbătorite în fiecare familie, în fiecare ținut și în fiecare oraș și zilele acestea de Purim nu trebuiau desființate niciodată din mijlocul evreilor, nici să se șteargă amintirea lor printre vrăjmașii lor”. (Estera, 9:28) 

Povestea Esterei se încheie cu următorul paragraf: „iudeul Mardoheu era al doilea după regele Artaxerxe, mare înaintea Iudeilor şi iubit între mulţimile fraţilor săi, căci căuta binele poporului său şi vorbea în folosul neamului lui.  (Est, 10:3) 

Cele zece capitole ale Cartii Esterei spun o poveste foarte veche, petrecută în timpuri îndepărtate, dar a cărei amintire este vie și astăzi, prin aducerea-aminte a ei în fiecare an, cu ocazia sărbătorii de Purim, de-a lungul secolelor!

De Purim, care cade în perioada de început a primăverii, este celebrat tocmai miracolul salvării evreilor din Persia în ultimii ani ai existenței Imperiului Persan! 

Sarbatoarea Purim, este ziua in care evreii fac daruri oamenilor săraci, citesc povestea Esterei, se aduna la mese festive, si ofera prietenilor prajituri în formă de triunghi, numite după răufăcătorul Haman din Cartea Esterei