vineri, 22 decembrie 2017

Nu exista tradari mici si tradari mari.

Tradarea e una si este un pacat, arma in mana diavolului!

Sa nu ne amagim cumva crezand ca Iuda ar fi fost predestinat sa tradeze! Nu. El avea sa-l vanda pe Iisus din pricina relelor din el - iubirea pentru bani si 
poate, de ce nu, chiar invidia fata de perfectiunea pe care o intruchipa Iisus! 
Prin tradarea lui Iuda a grabit doar prinderea si uciderea Mantuitorului!

Exemplul lui Iuda nu este numai prilej de cugetare filozofica asupra tradarii ci unul de auto-analiza.

Sa cautam in adancul firii noastre cele mai nebanuite rele, nemarturisite inclinatii spre rau, caci acolo se va ascunde vrajmasul pentru a ne prinde in mrejele sale!

Nimeni nu este la adapost si oricare din noi putem deveni in potential tradator, cata vreme pacatul traieste in noi.

Patimile, placerile asa-zis nevinovate, hranesc inclinatiile omului spre rau. De aceea despatimirea este o conditie a accederii spre Dumnezeu, caci doar desprinsi de pacate putem gandi cu mintea in inima! Altfel... oricand poate invia un Iuda in noi!

În vremea aceea Iisus era ziua în templu și învăța, iar noaptea, ieșind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor. Și tot poporul venea dis-de-dimineață la El în templu, ca să-L asculte. Iar atunci se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paști. Dar arhiereii și cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor. Și a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Și, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii și cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. Ei s-au bucurat și s-au învoit să-i dea bani. Iar el a primit și căuta prilej să-L dea lor fără știrea mulțimii. Deci, a sosit ziua Azimelor, în care trebuiau să se jertfească Paștile. Și a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: Mergeți și ne pregătiți Paștile, ca să mâncăm.” Luca 21: 37 - 38; 22: 1 - 8

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu