luni, 11 decembrie 2017

LOCUL UNDE DOMNUL A PLANS

De pe Muntele Maslinilor, Cetatea Ierusalimului se vede in intregimea ei!

 Vedere a zidurilor de rasarit unde existau portile prin care
Iisus a intrat in Ierusalim 

Si privind spre Templu, Mantuitorul a plans caci stia ce avea sa se abata peste acele locuri, peste poporul ales, orb si surd la cele pe care El incerca sa le daruiasca spre stiinta!



  Pe locul unde Domnul a plans privind cetatea!
O biserica in forma de lacrima!








Si apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse, Zicând:

Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. 
Luca 19, 37-44

Pe locul unde "Domnul a plans", acolo unde, privind Templul, le-a prezis  apostolilor cele ce aveau sa se intample, a fost ridicata o biserica de unde se vad vechile porti ale intrarii in Ierusalim. Asezata cu altarul spre apus, ca pentru a vedea cetatea cu ochii Domnului, biserica are forma unei lacrimi. De acolo
 panorama este splendida! Si, marturisesc, am plans si eu!

«Domnul nu le-a vorbit apostolilor mai dinainte numai de Palestina și de suferințele de acolo, ci i-a lăsat să înțeleagă și luptele de pe toată fața pământului, spunându-le: Veți fi duși înaintea împăraților și domnilor, arătându-le că mai târziu are să-i trimită la predicatori și la păgâni. Ai pornit cu război pe toată lumea împotriva noastră, puteau spune ucenicii; ai înarmat împotriva noastră pe toți locuitorii pământului, popoare, tirani, împărați! Iar cuvintele pe care ni le-ai spus mai târziu sunt mult mai înfricoșătoare, că din pricina noastră oamenii vor ajunge ucigași de frați, de copii, de părinți. (...) Dar ucenicii nici n-au gândit așa, nici n-au grăit așa și nici nu I-au cerut Domnului socoteală de poruncile date lor, ci I s-au supus, L-au ascultat. Aceasta nu datorită numai virtuții lor, ci și înțelepciunii învățătorului. (...) Că Dumnezeu Își îndeplinește totdeauna planurile Sale, chiar dacă nici un om nu ia aminte. Cu aceste cuvinte îi mângâie Domnul pe ucenicii Săi, nu din pricină că ucenicii doreau pedepsirea altora, ci pentru ca ucenicii să fie încredințați că Îl vor avea, în orice împrejurare, alături de ei pe Cel Care le-a spus și știa mai dinainte acestea; și să fie încredințați de asemenea că nu vor suferi pentru că ar fi niște răi și niște ciumați.” 
Ioan Gura de Aur - Omilii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu