luni, 15 ianuarie 2018

TOATE INCEP SI SE SFARSESC CU CREDINTA NOASTRA

Suntem aici in trecere, o trecere in care adesea cerem milostenie de la Dumnezeu!  Uneori suntem suparati, obositi, satui de toate si de toti...dar El ne mangaie. Alteori cartim, ne impotrivim... si ne rabda! Caci El ne stie inima.
Celor ce-L urmeaza le aude glasul si le domoleste oboseala, le sterge lacrimile, le sporeste puterea si rabdarea, le vindeca ranile...
Cat despre cei care nu cred in El... ei cauta fara sa aibe habar ce !
Indrazniti, ridicati-va! Va cheama!

„În vremea aceea, pe când ieșea Iisus din Ierihon, împreună cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului și cerea milostenie. Și, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și mulți îl certau ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Și Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemați-l! Și l-au chemat pe orb, zicându-i: "Îndrăznește, ridică-te! Te cheamă." Iar orbul, lepădând haina de pe el, s-a ridicat și a venit la Iisus. Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac? Iar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să văd iarăși. Atunci Iisus i-a zis: Mergi, credința ta te-a mântuit! Și îndată a văzut și I-a urmat lui Iisus pe cale.”

MARCU  10: 46-52

2 comentarii:

  1. Cred ca dupa ce am citit postarea ta, as spune si 'toate incep si continua prin credinta'! Tocmai pentru ca avem o eternitate la dispozitie, dar declicul acestei idei nu prea se simte!
    O saptamana senina si frumoasa, draga Cita!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este, draga mea. Declicul... il vedem doar in catastrofe!
    Cand nu mai este nimic de facut... Din nefericire.

    RăspundețiȘtergere