... este cu siguranta o virtute!
| Grija pentru cel de langa tine si rabdarea in ce te priveste sunt caile de a capata mila lui Dumnezeu! Femeii garbove, despre a carei dezlegare ne povesteste ap.Luca in pasajul evanghelic citit duminica trecuta, tocmai rabdarea i-a fost rasplatita! In fragmentul de azi Insusi Mantuitorul vorbeste despre valoarea duhovniceasca a rabdarii! Crestem si ne transformam doar suferind si plangand. In astfel de cazuri, cu rabdare, neaparat cu rabdare, ne apropiem de Dumnezeu, invatam sa-L cunoastem, si, nu in ultimul rand, sa ne lasam in grija Lui, sa ne abandonam Lui! Credinciosia lui Dumnezeu, adica loialitatea Lui fata de noi, nu are margini! La El nimic nu ramane nerasplatit - mai cu seama suferinta si rabdarea de a o trece, cu aceeasi credinciosie - a noastra de data asta - fata de El! Caci in relatia cu Dumnezeu este un transfer continuu... Rasplata Lui insa nu are nimic de-a face cu cea a oamenilor! Poate de aceea nu o pretuim. Si acesta este un alt subiect demn de comentat, caci credinta noastra nu va fi rasplatita cu vreun castig la Loto, dupa cum nici rabdarea nu ne va fi premiata cu case si masini! Drumul duhovniciei nu poate fi parcurs fara rabdare! Piedici si incercari se vor ivi la tot pasul. Si cred ca acesta este chiar semnul ca... esti pe drumul cel bun! Iata o poveste graitoare: Stiu pe cineva care, dupa 1990, a tras lozul cel mare, cum se spune. A castigat bani multi, foarte multi. Si si-a dezvoltat o afacere prospera. Odata, unul din partenerii sai de afaceri l-a invitat sa faca o vacanta in Israel. Ajuns acolo, a vizitat si Locurile Sfinte. Si... click! Ceva s-a intamplat. A primit acolo o scanteie si... s-a intors acasa total schimbat. A devenit omul lui Dumnezeu. Afacerile lui insa au inceput sa mearga prost, sotia i s-a imbolnavit de cancer de san, fiul sau a suferit un accident de motocicleta. "Binevoitorii" au inceput sa-i rada in nas: - Pai bine, mai Gicule, ce face, ma, Dumnezeul tau? Unde este? Barfitorii judecau ca de cand incepuse sa mearga la biserica... ii mergea "ca la spanzurati"! Omul se intreba si el cateodata insa nu cu suparare. Astepta cu incredere ca lucrurile sa se schimbe. Incepu sa caute raspuns. Incpu sa se gandeasca ca poate Domnul ii arata ca drumul pe care cunoscuse succesul nu era cel bun... Intr-o zi cineva i-a propus sa mearga la Sambata, la manastire, si sa vorbeasca cu parintele Teofil, care inca traia la vremea aceea. Si, dupa acea intalnire... omul nostru nu a mai avut nici o indoiala: ii trebuia rabdare caci parintele ii spusese ca cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui. Si a avut rabdare si pana la urma, dupa niste ani de incercari viata lui a intrat pe alt fagas, unul cu pace. Si-a vandut afacerea, sotia lui a reusit sa scape pana acum de boala cea rea si fiului sau i s-a brevetat o inventie pentru care a si castigat un premiu! El a avut rabdare, dragoste de Dumnezeu si credinciosie! Credinta ne va fi incercata si noua - ca si apostolilor. Daca e sa ne gandim mai bine, pare ca fiecare cuvant al Evangheliei ne este adresat si noua, celor de azi! Vom face oare fata ? Oare vom reusi sa-I ramanem credinciosi lui Dumnezeu? Sunt intrebari la care doar timpul ne va raspunde - caci si Sf.Petru Il iubea pe Mantuitorul si, cu toate astea s-a lepadat de El... negand ca il cunoaste, de frica de a nu fi arestat! Lepadarea lui Petru, aparent o tradare, s-a produs si cu voia lui Dumnezeu dar inainte de orice a fost rezultatul slabiciunii omenesti, al lasitatii fiintei noastre, a tendintei noastre de a nu fi loaiali! Si cand te gandesti ca Petru se afla langa imensa sursa de putere a lui Dumnezeu... te apuca frica de neputinta ta! Reactia noastra la ispitele viitoare va depinde tot de puterea si voia Sa, dar in egala masura si de credinta si credinciosia noastra fata de El ! Asadar, tot ce ar trebui sa facem este sa ne intarim credinta si sa ne educam rabdarea! Sa invatam sa asteptam, sa suportam pentru ca asa ne apropiem de El! Sa nu disperam niciodata. Domnul ne va invata si pe noi ce sa spunem si ce sa facem, caci, orice se va intampla, va fi cu voia si din mila SA!... Conditia este sa credem in El respectand Legea si Voia Sa! Iar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui“. Dupa Cartea Sfanta răbdarea este roadă a Duhului Sfânt (Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea,îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Galateni 5:22,23), roada care ar trebui să existe în fiecare urmaş al lui Hristos (“Va rugam deasemenea, fratilor sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala, sa imbarbatati pe cei deznadajduiti, sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu toti.” 1 Tesaloniceni 5;14) |
Din nefericire insa ne cam pierdem rabdarea...
Cat despre credinciosie... Ufff
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziți-vă de oameni, pentru că își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă prilej de mărturisire. Puneți, deci, în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde; căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri.
Și veți fi dați și de părinți, și de frați, și de rudenii, și de prieteni, și vor ucide pe unii dintre voi și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar nici un păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.” Luca 21, 12- 19
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu