Oamenii au o curiozitate nestapanita dorind sa stie dinainte ce va fi cu ei si cu lumea.
Practic este chinuitor sa stii ca lumea te uraste, te tradeaza, sau ca te minte, dupa cum este devastator sa stii dinainte suferintele prin care vei trece!
In cultura crestina nu este permisa cunoasterea viitorului.
De ce oare?
Poate pentru ca el, viitorul, este ceva ce depinde de alegerile noastre spontane, de judecati instinctive, cu alte cuvinte, de libertatea cu care Dumnezeu ne-a inzestrat, chiar daca aceasta libertate poate inseamna inclusiv departarea de EL!
Si totusi... horoscopul zilei este mai citit decat Evanghelia zilei!
Eu am cochetat o vreme cu astrologia, nu ca si cunoastere a viitorului ci ca studiu al hartilor astrale ale unor personalitati ale lumii disparute de mult.
In orice horoscop profesionist exista binele si raul in doze egale - ceea ce intareste ideea liberei alegeri.
Decizia iti apartine si ea se manifesta potrivit puterilor tale de analiza . Exista deci mereu o sansa de a te salva din situatii aparent dezastruase!
Apoi, la ce sa cunosti viitorul de vreme ce el are ceva special , fiind cauza a trecutului si nu invers! Da, da... Nu e nici o eroare in acest enunt!
Stiu ca in gandirea occidentala dominată de umanism, omul isi cladeste viitorul prin puterile sale.
In gandirea crestina insa lucrurile stau altfel.
Viitorul nu depinde de trecut si nu este rezultat al trecutului. Cele ce vor fi dau fiinta trecutului!
Poate sa para absurd caci asta este ca si cum ai calatori în sensul invers acelor ceasornicului - deci dinspre viitor spre trecut!
Oricat ar parea de ciudat, iata ca studiile recente ale fizicii cuantice (https://www.descopera.ro/dnews/14465272-cum-poate-viitorul-sa-influenteze-trecutul-un-experiment-fascinant) au descoperit cu uimire ceea ce Sfantul Maxim Marturisitorul spunea inca la inceputul anilor 600 - cum ca
viitorul este cauza, iar nu efectul trecutului.
Desigur teoria crestina se bazeaza pe faptul ca motivul creerii lumii este Hristos Cel eshatologic, unire a creatului cu necreatul in veacul ce va sa fie.
După Sf. Maxim, "Biserica trăieşte acest fapt în Sf. Euharistie, în care ceea ce „va să fie“ devine realitatea în care viitorul devine cauză a trecutului."
In Sf. Euharistie calatorim in timp in sens invers - dinspre viitor inspre prezent si trecut. Astfel, Biserica nu este ceea ce este in prezent, ci ceea ce va fi la sfarsitul veacurilor!
PS: Link -urile pe care le-am atasat merita sa fie citite!
„În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea?
Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu