Pilda acestei duminicii, numita si a "datornicului nemilostiv", vorbeste despre iertare si recunostinta.
Cele doua atribute definesc firea nostra mai ales prin lipsa lor! E vorba de o neputinta pe care trebuie sa o asumam pentru a o putea invinge.
Parabola aceasta a fost rostita pe drumul spre Ierusalim, pentru pregatirea apostolilor, cu scopul de a-i pune in garda cu privire la faptul ca vremea scadentei vine pentru fiecare dintre noi .
Atunci Stapanul cel bun si iertator va deveni judecator drept si de neclintit.
Si nu este o poveste spusa pentru a ne slavi ideea de iertare ci pentru a intelege ca libertatea nu este usor de dus caci ea implica riscuri si asumari.
Textul evanghelic ne arata cat se poate de clar ca cele doua stari - extazul adus de iertare si agonia in care cadem din razbunare - nu este decat o clipa - o clipa in care uitam sa fim recunoscatori si ticalosia fatarniciei ne invinge!
Parabola ne propune sa invatam sa iertam - nu oricum ci din inima - pe cei care ne-au gresit, asa precum ne dorim si noi sa fim iertati de Tatal nostru, sa invatam sa fim ingaduitori, responsabili si multumitori fata de mila si ingaduinta cu care ne inconjoara Dumnezeu.
Cate nu se intampla in lume din neputinta iertarii, din lipsa de ingaduinta, din pricina judecatilor strambe, a nepasarii si a fatarniciei!
Multi declara ca iarta dar nu pot uita. Acest "handicap" nu este decat dovada orgoliul ranit.
Ori ierti si uiti, ori nu ierti pentru ca nu poti uita!
Imaginati-va daca asa ne-ar ierta si Dumnezeu, pe jumatate, tinadu-ne minte toate pacatele! Cine ar mai putea visa la mantuire?
Oricat de slabi si rai ar fi oamenii, atata vreme cat exista fiinte care si-au iertat calaii... nimic nu justifica fatarnicia si tradarea increderii ca act de supravietuire!
Duminica a 11-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv) Matei 18, 23-35
Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăţia cerurilor omului împărat care a hotărât să facă socoteala cu slugile sale. Şi, începând să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi toate câte are, ca să se plătească datoria. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Stăpâne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot! Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Mai îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său, îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile fratelui său din toată inima.
Parabola aceasta a fost rostita pe drumul spre Ierusalim, pentru pregatirea apostolilor, cu scopul de a-i pune in garda cu privire la faptul ca vremea scadentei vine pentru fiecare dintre noi .
Atunci Stapanul cel bun si iertator va deveni judecator drept si de neclintit.
Si nu este o poveste spusa pentru a ne slavi ideea de iertare ci pentru a intelege ca libertatea nu este usor de dus caci ea implica riscuri si asumari.
Textul evanghelic ne arata cat se poate de clar ca cele doua stari - extazul adus de iertare si agonia in care cadem din razbunare - nu este decat o clipa - o clipa in care uitam sa fim recunoscatori si ticalosia fatarniciei ne invinge!
Parabola ne propune sa invatam sa iertam - nu oricum ci din inima - pe cei care ne-au gresit, asa precum ne dorim si noi sa fim iertati de Tatal nostru, sa invatam sa fim ingaduitori, responsabili si multumitori fata de mila si ingaduinta cu care ne inconjoara Dumnezeu.
Cate nu se intampla in lume din neputinta iertarii, din lipsa de ingaduinta, din pricina judecatilor strambe, a nepasarii si a fatarniciei!
Multi declara ca iarta dar nu pot uita. Acest "handicap" nu este decat dovada orgoliul ranit.
Ori ierti si uiti, ori nu ierti pentru ca nu poti uita!
Imaginati-va daca asa ne-ar ierta si Dumnezeu, pe jumatate, tinadu-ne minte toate pacatele! Cine ar mai putea visa la mantuire?
Oricat de slabi si rai ar fi oamenii, atata vreme cat exista fiinte care si-au iertat calaii... nimic nu justifica fatarnicia si tradarea increderii ca act de supravietuire!
Duminica a 11-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv) Matei 18, 23-35
Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăţia cerurilor omului împărat care a hotărât să facă socoteala cu slugile sale. Şi, începând să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi toate câte are, ca să se plătească datoria. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Stăpâne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot! Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Mai îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său, îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile fratelui său din toată inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu