luni, 18 noiembrie 2019

CUM IL CUNOASTEM PE DUMNEZEU?

Desi constituie principala preocupare spirituala a credinciosilor, cunoasterea lui Dumnezeu nu se poate nicidecum defini asa cum o facem cu tot ce ne inconjoara! Caci Dumnezeu, este «inaltimea desavarsirilor celor nespuse si adancul tainelor celor neurmate » cum sta scris in Acatistul Preasfintei Treimi.

„Zis-a Domnul: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi cel căruia voieşte Fiul să-i descopere. Atunci, întorcându-se către ucenici, de o parte, a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă: Mulţi proroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit.” Luca 10: 22-24 

Din punct de vedere religios, desi se spune ca « Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu»(Ioan 1, 18]),si "nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi cel căruia voieşte Fiul să-i descopere.
(Luca 10: 22), cunoasterea lui Dumnezeu am putea-o defini ca fiind perceperea spirituala a adevarului dumnezeiesc, descoperit prin intruparea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

In demersul oamenilor de a-L cunoaste pe Dumnezeu au aparut inevitabil pietre de potignire, uneori greseli, confuzii, caci fiinta Lui este de necuprins cu mintea.
Ratiunea umana isi are limitele ei, recunoscute si acceptate de religie, omul fiind capabil sa-si utilizeze numai a zecea parte din capacitatea intelectuala cu care a fost inzestrat de catre creator.

Unii oameni Il cauta o viata, pierzandu-se in fundaturi
«logice», altii Il gasesc si fara sa vrea, prin voia Lui !
Unii Il cauta in cuvinte, ratacindu-se, altii Il simt pur si simplu fara sa exploreze voit! Aceasta ramane o taina!
Stiindu-ne mistuiti de dor, Dumnezeu, in marinimia Sa, ni L-a trimis pe Hristos, Fiul Sau, ca Dumnezeu intrupat, Dumnezeu adevarat si om adevarat, spre domolirea nevoii noastre de EL!

A cauta printre cele ale teologiei, spre descoperirea Acestui mister, este totusi o provocare deosebita pentru un crestin! Istoria lui Hristos, ca persoana, nu este simpla.

Nasterea Fiului, dupa Lege, din Fecioara, a schimbat randuiala, istoria lumii de pana atunci.
Timpul s-a impartit in: inainte si dupa Hristos!
Venirea lui Hristos este un moment crucial pentru intreaga umanitate. El a venit in lume atunci cand lumea a fost in stare sa-L primeasca.

"Hristos nu este unul dintre cei multi, nu este unul oarecare, ci Fiul lui Dumnezeu. Prin persoana Sa ne-a venit mantuirea, promisa tuturor neamurilor » spune Sf Ambrozie!
Iisus este Mantuitorul lumii, este acea taina ascunsa inca cu veacuri inainte de Intruparea Sa, in care se afla toata plinatatea mantuirii, caci prin Moarte, Inviere si Inaltarea la Cer s-au impacat toate lucrurile, cele de pe pamant si cele din cer!
Cel ce crede fierbinte, mis­tuit de dorul după Dum­ne­zeu, poate vedea, prin Hristos, cum Cerul a coborat pe pamant si are accesul la aflarea caii pe care se ajunge de pe pamant la Cer.
Iisus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu Intrupat, este persoana divino-umana care a schimbat nu atat istoria, cat mai ales omul. Dincolo de orice, El este iubire, jertfa, iertare si speranta. E jertfirea din iubire, este iertarea dupa care strigam, este speranta care da sens! Hristos ne usureaza dorul de Dumnezeu si ne invata cum sa-L ajungem.
El ne rascumpara!
Des­co­pe­ri­rea dum­ne­ze­iască ne este in acest fel ingaduita.

Am fost facuti de Dumnezeu dupa „chipul si asemanarea Sa” şi, prin aceasta am primit si dreptul de a-L putea descoperi spre transformarea noastra!
Dumnezeu ne-a pretuit pana intr-atat incat, cunoscandu-ne neputinta de a-I privi Slava, ni S-a descoperit pe deplin prin întru­pa­rea Fiului Sau. Astfel orice cre­din­cio­s I-a putut primi si intelege mesajul !
Prin Fiul ne identificam suferinta carnii si totodata ne gasim si puterea spirituala de a ne ridica dincolo de limitarea in timp.

Cunoasterea autentetica de Dumnezeu se savarseste in Biserica, prin deplinatatea harului care salasluieste in ea, Biserica fiind un organism divin si uman – caci in ea se gaseste trupul dumnezeiesc si cel omenesc ale lui Hristos - un organism ale cărui mădulare sunt tinute laolalta de Duhul Sfânt care se afla în toţi membrii Bisericii, indiferent de nivelul de asceza al acestora. In Biserica sunt si pacatosi si sfinţi si doar Domnul stie cum lucreaza Duhul in fiecare!
Sf. Apostol Pavel spune:"El (Hristos) este capul trupului, al Bisericii. El este începutul, întâiul născut dintre cei morţi, pentru ca El să aibă primul loc în toate lucrurile." (Coloseni 1,18.).

In Biserica Il intalnim pe Dumnezeu [« Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal » (Ioan 14, 9)], prin Domnul nostru Iisus Hristos , Cel ce se afla pe Sfantul Disc și in Sfantul Potir, în Sfanta Impartasanie, jertfindu-Se necontenit ! Impartasindu-ne din Hristos avem acces la « Lumina cea adevarata » caci Iisus este « lumina lumii » (Ioan 8,12; 1, 9) si astfel Adevarul ni se infatisaza in toata splendoarea Lui !
In astfel de imprejurari are loc prefacerea fiintei noastre care devine apta sa sesizeze reali­tatile de dincolo de lume si sa afle sensul lor.
Trairea in Hristos ne face sufletul mai sensibil, capabil sa simta prezenta lui Dumnezeu in preajma, sa-I auda chemarea la rugaciune, sa primeasca Duhul Sfant.
Prin Hristos incolteste in noi iubirea in forma ei desavarsita si o tot mai mare dorinta de a-L cauta pe Tatal spre a ne odihni in bratele Sale !

«Că ne-ai făcut spre a Te căuta şi neli­ni­s­tit este sufle­tul nos­tru pâna nu se va odihni întru Tine».(Fericitul Augustin)

« Cel care examineaza mai adanc lucrurile va spune ca exista, dupa Scriptura, un anume simt dumnezeiesc pe care numai cei fericiti stiu sa-l dobandeasca, ale carei specii au o vedere in stare sa contemple obiecte superioare corpului, de pilda serafimii si heruvimii; un auz capabil sa prinda glasurile ce n-au nici o realitate in acest aer; un gust in stare sa savureze painea vie ce coboara din cer si da viata lumii; un miros care simte miresme cum e aceea a lui Hristos inaintea lui Dumnezeu; un pipait ca acela despre care Iona zice ca a pipait cu mainile lui Cuvantul vietii" (Origen)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu