Poate ca evanghelia de azi, cea a vindecarii slabanogului, nu prea pare legata de evenimentul Invierii insa ea este o subtila aluzie la lucrarea noastra personala pentru invierea la care suntem invitati de Mantuitorul Hristos.
Ioan 5, 1-15
In vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa, şi cine intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Şi era acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!
Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos.
Minunea vindecării slăbănogului este relatată de sinoptici astfel: Matei 9, 1-8; Marcu 2, 1-12 și Luca 5, 17-26.
Sfinții Evangheliști Marcu și Luca aseaza episodul imediat după momentul vindecării unui lepros, deci înaintea intrării Mântuitorului în ținutul Gherghesenilor, pe când Sfântul Evanghelist Matei relatează minunea ca petrecandu-se după momentul izgonirii Mântuitorului din acel ținut.
Într-un timp relativ scurt, Mântuitorul a revelat oamenilor trei puteri nebănuite: asupra naturii, asupra demonilor și asupra păcatului și a bolii. Minunea adusă în atenția noastră îl are ca protagonist pe un slăbănog din Capernaum (Matei 9, 1), un consătean de-al Mântuitorului.
Despre slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, tot un paralitic, însă un altul decât cel amintit de sinoptici, face vorbire doar Sfântul Evanghelist Ioan (5, 5).
Spre deosebire de cel din Capernaum, care nu este singur în lupta lui cu suferința, înconjurat fiind de dragostea și afecțiunea a patru consăteni, paraliticul de la Vitezda, bolnav de 38 de ani este lipsit de orice fel de ajutor!
"Nu am om ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa" ii spune el Mantuitorului!
Paraliticul de la Vitezda a fost vindecat de Hristos datorită voinței lui: „voiești să te faci sănătos?” (Ioan 5, 6); pe când pe cel din Capernaum Hristos l-a vindecat grație credinței celor patru care îl purtau pe umerii lor. Credința lor a fost remediul, leacul vindecării slăbănogului!
Potrivit Sf Ev Ioan, Iisus alege sa vina la Ierusalim, in timp de sarbatoare, si vine la Scaldatoarea Vitezda, unde bolnavi de tot felul asteptau sa aiba sansa de a se vindeca.
Iata cum decripteaza Fericitul Augustin, simbolistica relatarii ioniene:
"Scăldătoarea şi acea apă, după părerea mea, semnifică poporul iudeilor. Pentru că Apocalipsa lui Ioan ne arată clar că oamenii sunt reprezentați în chipul apelor. Când multe ape s-au arătat lui Ioan şi el a întrebat ce sunt acestea, a primit răspunsul că aceştia sunt oameni (cf. Apoc 17, 15).
De aceea, acea apă care închipuie un popor era înconjurată de cele cinci cărţi ale lui Moise, ca de nişte pridvoare.
Dar aceste cărţi au născut oameni bolnavi; ei nu se vindecau. Căci legea ii condamna pe păcătoşi, nu-i ierta...
Ce se întâmpla deci când ei, care nu puteau să fie vindecaţi în pridvoare, erau vindecaţi în apa tulburată?
Căci, deodată, apa se tulbura, dar cel care o agita nu era văzut. Poţi crede că aceasta se întâmpla prin puterea unui înger, dar nu fără un puternic înţeles simbolic. După tulburarea apelor, cel care era capabil să se arunce în ape, dar numai el, se vindeca. Celui care se arunca după aceea, nu i se întâmpla nimic.
Ce înseamnă asta, dacă nu faptul că Hristos a venit la poporul iudeu şi săvârşind lucruri mari, şi învăţând lucruri folositoare, El a tulburat pe păcătoşi, tulburând apa prin prezenţa Sa şi scormonind-o pentru pregătirea Pătimirii Sale?
Căci El o tulbura fiind ascuns.
Dacă ei L-ar fi cunoscut, niciodată nu L-ar fi răstignit pe Domnul Slavei (I Corinteni 2, 8).
De aceea, a coborî în apa tulburată înseamnă a crede cu smerenie în Pătimirea Domnului."
(Tratate la Evanghelia după Ioan (traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)
Asadar, langa scaldatoare se afla un slabanog, un neputincios, care nu reusea de ani si ani sa se vindece prin scufundarea in apa tulburata de ingerul Domnului. El era singur, nu avea pe nimeni care sa-l ajute sa ajunga la timp in apa vindecatoare.
Dintre toti cei aflati acolo, Iisus il alege tocmai pe el.
Dumnezeu il stia, ii auzise rugaciunile!
Dumnezeu a creat lumea materiala si, in iconomia Sa, El se foloseste de materie.
In anii Sai de invatatura, Domnul Iisus s-a folosit de materie.
Tot ce ne inconjoara poate deveni asadar un mijloc de aducerea nostra la cele bune, ceva care ne poate dirija pe drumul mantuirii.
Patul, targa, pe care slabanogul zacea de 38 de ani, este un obiect dar si un simbol: este locul in care era tintuit, bietul de el, este lumea pacatului in care omul, in general, cand cade, ramane captiv, neputincios, slabanogit pana in adancul sau.
Timpul pe care Domnul il pune intre noi si momentul salvarii noastre este o valoare relativa pe care noi ar trebui sa o folosim spre construirea drumului spre El!
Dumnezeu ne lasa sa suferim, ingaduie incercarea asta spre a ne proba credinta, dorinta de a deveni mai buni, de a ne lepada de pacatul care ne macina, ne incovoaie!
Dumnezeu nu ne paraseste si ne este alaturi in momente de disperare, nu ne lasa singuri cand lumea ne paraseste!
Mantuitorul ii vine asadar in ajutor slabanogului si ii spune
ferm sa-si ia patul si sa umble ca un om sanatos, adica sa se ridice din lancezeala in care l-a adus pacatul.
Si acela s-a ridicat si nu mai era patul cel care-l purta pe el ci el isi purta acum patul, caci a devenit instantaneu sanatos: s-a ridicat si a umblat! Domnul l-a vindecat, chiar daca era zi de sambata caci Dumnezeu lucreaza pentru noi permanent!
Slabanogul a inviat, a devenit alt om!
Acesta Il intalneste apoi pe Iisus, care il indeamna sa nu mai pacatuiasca pentru ca sa nu i se întâmple ceva mai rău.
Asadar o lume macinata de boli poate fi socotita a fi o lume afundata in pacate.
Trebuie sa intelegem ca incercarile sunt ingaduite de Dumnezeu spre cresterea noastra duhovniceasca.
Uneori trebuie sa atingi fundul prapastiei ca sa te trezesti si sa vrei sa te ridici. Si atunci Domnul iti este alaturi, te ajuta si te indruma!
Lucrarea asta insa presupune determinare personala, vointa de a deveni un om nou , pentru tine dar si din dragoste de Dumnezeu.
Dumnezeu Omul, Iisus, a trait toate cele omenesti, mai putin pacatul. El a fost ispitit, a fost tradat, a fost umilit, a patimit,
a ramas singur pe drumul Golgotei, a suferit, si fizic si sufleteste, a murit si a inviat!
Toate astea pentru a arata ca omul poate, asa cum si El ca om a putut - sa invieze, sa acceada la Imparatia lui Dumnezeu!
El a fost trimis in lume ca om si a trait ca om, tocmai pentru ca toti oamenii, crezand in El, sa inteleaga ca e cu putinta sa se salveze, sa se ridice din pacat ca sa nu piara, capabil fiind sa invieze la vremea decisa de Dumnezeu Tatal si sa traiasca viata vesnica!
Asadar azi ni se infatisaza o evanghelie care vorbeste despre lucrarea la care suntem chemati spre invierea noastra personala, lucrarea duhovniceasca a fiecaruia in parte, pentru a cunoaste viata vesnica in imparatia lui Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu