marți, 13 iulie 2021

JOCUL DE-A VIATA


„Zis-a Domnul: Cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care șed în piețe și strigă unii către alții, zicând: V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și nu v-ați tânguit. 
Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și spun: Are demon. A venit Fiul Omului, mâncând și bând, și spun: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor. Dar înțelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei. 
Atunci a început Iisus să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit.”

Matei 11, 16–20

Evanghelia dupa Matei dedica CAPITOLELE 11 si 12  refuzului sistematic, indarjit, al poporul iudeu de a-L accepta pe Iisus si ideile Sale.

Capitolul 11, in primele versete, de la 1 la 19, trateaza relatia intre
Ioan Botezatorul si Iisus!
In continuare, urmeaza seria "Vai"urilor, prin care Iisus adeseaza mustrari unor cetati (11: 20 - 24)
Capitolul se incheie cu multumirea lui Iisus adresată Tatălui si chemarea Sa adresata celor osteniti (11: 26 - 30)

Pericopa de astazi, ca si cea de ieri, trateaza relatia Ioan - Iisus.


Ca sa facem o analiza corecta, e necesar sa revenim un pic asupra  subiectului Ioan Botezătorul, unul extrem de important pentru evanghelistul Matei, care il vede pe Ioan este vazut ca o veriga ce leaga Vechiul Testament de Noul Testament. 

Sf. Ioan Botezătorul reprezinta partea sănătoasă a vechiului Israel, cea care Il recunoaste pe Mesia! 
Sf.Ioan Il recunoaste pe Iisus in virtutea faptului că el este interpretul
vointei lui Dumnezeu, facand parte din iconomia dumnezeiască, proorocită de Isaia. 
Sf. Ioan este proorocul prin care Dumnezeu Insusi vorbeste poporului Său si prin cuvintele caruia se adevereste mesianitatea lui Iisus!

In viziunea Sf. Ev. Matei, totul se desfăsoară sub directa îndrumare a lui Dumnezeu. Proorocul Ioan, ultimul prooroc, este trimis de Dumnezeu Însusi – în duhul proorocilor întregii istorii a Israelului! 
Dumnezeu va interveni El Însusi, la momentul botezului Mantuitorului, pentru a confirma - explicit si minunat - că Cel botezat este chiar Fiul Sau, prin care se împlineste planul Sau, iconomia Sa, voia divina!

Ev. Matei concentreaza mesajul Sf. Ioan într-o singură frază, identică, dealtfel, cu cea care rezuma propovăduirea Mântuitorului Hristos (4,17): 
"Pocăiti-vă că s-a apropiat împărătia cerurilor." (3,2).

Dumnezeu ne asteapta  deci pocainta si se bucura necontenit de intoarcerea noastra!

Mantuitorul se compară aici cu Ioan și, din spusele Sale, reiese faptul că ei doi au avut o lucrare comună, dar complementară. 
- Ioan a fost aspru, ascet și dur, care prin toata asprimea i-a convins pe unii oameni să vină la pocăință. 
- Iisus Hristos a fost blând, a stat în lume printre păcătoși, a mâncat și a băut cu ei, spunand că a venit în lume să-i cheme la pocăință pe cei păcătoși si nu pe cei drepți.
Au fost, iata, 2 "tactici" dumnezeiești de a chema oamenii la pocăință, Dumnezeu știind că unii vor rezona într-un fel și alții in altfel. 
A mai fost insa o a treia categorie, formata din acei iudei care nu și-au schimbat inima, care nu au primit nici chemarea lui Ioan, nici cea a Domnului Hristos. Acestia i-au acuzat pe amândoi că au demon, demonstrand prin asta nimic altceva decat reaua lor vointa!
Acestora li se adreseaza Mantuitorul in pericopa de azi!
Domnul Hristos, ca Dumnezeu, a facut totul spre a-i câștiga pe oameni. 
Discernamantul este insa o lucrare care ii revine omului, prin libertatea conferita de Dumnezeu.
Asta este, in fapt, intelepciunea care il face pe om capabil sa aleaga binele de rau!
Fraza: «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi bocit», ea cuprinde adevarul vietii noastre!

Bucuria si tristetea sunt cele două aspecte fundamentale ale vietii - iubirea și moartea! Copiii se joaca imitandu-i pe adulti!
Ceea ce ne spune Iisus este ca, in piață, copiii se joacă „de-a căsătoria și de-a înmormântarea!”; caci cetera canta cantec pentru a dansa la nuntă,  pentru ca apoi sa cânte cantec de jale pentru  înmormântare!

Acești prunci observa ca la jocul lor reactia este diferita: „Noi cântăm ca să dansati, iar voi plângeti. Apoi cântăm de jale si, in loc sa plangeti, voi radeti! 

Asta inseamnă că cele două "jocuri" fundamentale ale vieții –  al bucuriei, pentru bine, și  al întristării, pentru rău – noi le înțelegem adesea greșit. 
Când ar trebui să plângem pentru rău, noi spunem că „nu e chiar atât de rău”!. Mai mult, uneori chiar ne place, atrasi de placerea inselatoare a răului. Și din aceasta cauza continuam sa facem tot răul. Când trebuie să ne bucurăm pentru bine, nu reusim ne bucurăm, cautand un rau cu tot dinadinsul in orice bine!

Prin urmare, noi niciodată nu traim cu adevarat viata: „nu ne bucurăm de bine, și nu ne întristăm de rău”. Ba mai mult, acceptam si ne complacem în rău. 
Apărăm răul, fara sa stim, si chiar fara sa fim rai, refuzandu-ne sansa, oferita de Dumnezeu, de a fi buni!

Psalmul 29, 11 zice  „Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu și m-ai încins cu veselie. Ca slava mea să-ți cânte ție mereu…şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!”. 
Situațiile greșite care există în noi pot fi schimbate… cu conditia sa ne deschidem inima, sa-I dăm Domnului posibilitatea să acționeze!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu