POVESTI BIBLICE - DESPRE TOBIT SI FIUL SAU, TOBIE

Cartea lui Tobit, una din cărțile iudaice considerate atât de Biserica Ortodoxă ca și de cea Catolică drept bună de citit, a fost scrisă in perioada celui de-al Doilea Templu din Ierusalim, cam intre anii 700-600 î.Hr, de un autor necunoscut. 

Ea nu este propriu-zis o carte religioasa ci mai curând o povestire cu valoare didactică, un model de a trai în comuniune cu Dumnezeu, reliefând legătura dintre experienţa vieţii şi credinţă.

Cartea incepe prin auto-prezentarea lui Tobit, evreu din tribul lui Naftali, care, venind la Ierusalim, pentru a împlini tradiţiile religioase ale părinţilor săi, este surprins de ocupatia asiriana și este exilat cu toată familia şi întreg poporul său în Ninive, unde triburile israeliene de nord au fost deportate în perioada regelui asirian Sargon al II-lea.

Tobit este un om bun, credincios și milostiv, care umblă pe căile „adevărului” şi ale „dreptăţii”, respectând întru totul legea lui Moise, în ciuda faptului că trăieşte în diaspora,  obligat de imprejurări să se rupă de trecutul său, de ţara sa. 

Lui Tobit i se naște un fiu pe care îl va numi Tobiel, adică „Dumnezeu este binele meu”, fiu căruia el îi va transmite valorile morale, experienţa sa de viață.

Ajuns orb, dintr-o întâmplare nefericită, și la limita săraciei, Tobit, care împrumutase candva cuiva din Media niste talanti, decide să îsi trimită fiul, pe Tobie, împreună cu un tovarăș de drum, pentru a recupera acei bani. 

Misteriosul insoțitor, care se recomanda Azaria, se dovedeste a fi Arhanghelul Rafael.

Dar nu numai prezenta ingerului este un fapt miraculos ci si o suita de intamplari care au loc in timpul acestei calatorii, care ne aminteste de cea a lui Iacob!

Astfel, pe cand se scalda in Tibru, Tobie este atacat de un pește uriaș pe care reușește să îl învingă și, sfătuit de Rafael, ii scoate maruntaiele, care se dovedesc a avea putere contra diavolilor si chiar efect tamaduitor pentru ochii batranului sau tată.

O parte importanta a acestei carti este  insa dedicata intalnirii lui Tobie cu viitoarea lui sotie, o poveste pilduitoare.

Tobie ajunge la casa lui Raghel si al sotiei sale, Etna, din aceeasi semintie cu Tobit, care aveau o singura fiica, pe nume Sara. 

Rafael îi dezvăluie că Sara este predestinată să fie soţia sa si ca aceasta are o boala care putea fi vindecată cu ajutorul organelor extrase din corpul peştelui. „Şi ascultând Tobie acestea, a iubit-o şi sufletul lui s-a lipit de ea foarte” (Tb. 6, 19)

Necazul fetei era unul foarte special : ea nu reusea sa aiba un sot. Avusese 7 barbati, toti ucisi de un diavol chiar in noaptea nuntii, inainte ca ea sa devina sotie in fapt!

Începând cu al şaptelea capitol, intram pe taramul mistic al implinirii voii lui Dumnezeu prin taina cununiei.  

Tobie îi permite îngerului să ceară mâna fetei, în numele său, ca şi cum ar zice: „Căsătoria noastră este voia Domnului”. 

Raguel, tatăl fetei, îl invită pe tânăr mai intai să ia masa, parca pentru a amana decizia. Tobie insa vrea ca mai întâi sa incheie acordul. 

Prin credinţa în cuvintele îngerului şi prin iubire, tânărul o cere de nevasta pe Sara. Familia Sarei este ospitalieră, deoarece în cultura lor oaspetele era considerat sfant, convinşi fiind că îi ofera ospitalitate lui Dumnezeu Insusi. 

Raghel ii spune sincer necazul sau si ezita sa-l dea mortii pe noul pretendent dar Tobie îl convinge. 

Intelegerea intre Tobie si tatal fetei se face conform legii lui Moise, trecand insa peste logodna. Socrul se angajaza sa le dea jumatate din avere si incepe pregatirile de nunta. Cu inima stransa Raghel pregateste insa si groapa, convins ca Tobie va avea aceeasi soarta ca si ceilalti soti ai Sarei.

Ceea ce urmeaza este o demonstratie a felului in care credinta in Dumnezeu si puritatea sufletului pot sterge tot. In tainicul ritual al nuntii ni se infatisaza felul in care doi oameni complet diferiţi (soţul şi soţia) ajung să participe la planul mântuitor al lui Dumnezeu. 

In aceasta lucrare mistica fiecare se dăruieste celuilalt şi fiecare primeşte darul celuilalt in taina sfânta a comuniunii.

Naratorul ne face cunoscuta o minunată rugăciune a mirilor care este ascultată de Dumnezeu si care are puterea de a-i feri de toate relele, inclusiv de moarte.

1. Şi după ce au sfârşit cina, au condus pe Tobie la Sara, în cameră.
2. Iar acesta, mergând, şi-a adus aminte de cuvintele lui Rafael şi a luat căţuia şi a pus inima şi ficatul peştelui şi a afumat.
3. Şi simţind demonul mirosul acesta, a fugit în părţile de sus ale Egiptului, şi îngerul l-a legat.
4. Iar când au rămas numai amândoi în cameră, Tobie s-a sculat din pat şi a zis: "Scoală, soro, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!"
5. Şi a început Tobie a zice: "Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat este numele Tău cel sfânt şi slăvit întru toţi vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile şi toate făpturile Tale!
6. Tu ai făcut pe Adam şi Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor şi sprijin, şi din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui".
7. Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe!"
8. şi a zis şi ea cu el: "Amin!"
9. Apoi au dormit amândoi liniştiţi în noaptea aceea.

Cand slujnica intră în camera nupţială, ii vede pe cei doi dormind adânc. Ea duce stapanului vestea si, înainte de ivirea zorilor, groapa sapata este astupată caci Tobie nu moare! Nunta Sarei nu mai produce moarte caci lucrurile s-au schimbat! 

Raguel când va înţelege că nu s-a incredintat Domnului, Il va binecuvânta pe Cel care i-a sters lacrimile şi nu a permis să se  întâmple răul de care se temea.

După nunta, Tobie lasa recuperarea imprumutului, pentru care pornise la drum, in seama lui Azaria (care se traduce cu „Dumnezeu ajută”!), si acesta implineste misiunea. Pare ca adevaratul scop al călătoriei nu erau banii, ci căsătoria, recuperarea banilor trecand în plan secund.

Autorul ne readuce apoi la Ninive, unde bătrânul Tobit îşi aşteaptă fiul. El număra zilele, îngrijorat de întârzierea fiului său. Sotia sa este nelinistita si chiar fara speranta. Dar fiul se intoarce si mare bucurie aduce cu el!

Cu ajutorul ingerului, tatal va fi vindecat de orbire.

Apoi "îngerul i-a chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: «Binecuvântaţi pe Dumnezeu, măriţi-L şi cunoaşteţi gloria Lui şi mărturisiţi înaintea tuturor celor vii ce a făcut El pentru voi! Bun lucru este a binecuvânta pe Dumnezeu, a preaînălţa numele Lui şi a vesti, mărind faptele lui Dumnezeu! Şi voi să nu vă leneviţi a-L preamări»”

CATEVA  IDEI

- Cartea este povestea acestei calatorii minunate care este viaţa noastră, o călătorie continuă marcată de o multime de dezrădăcinări, desprinderi de trecut, despărţiri, de ispite si incercari de tot felul, toate acestea cu scopul de a ajunge cu bine, pregatiti spiritual la capatul ei, unde ne intampina Dumnezeu cu a Sa iubire! 

- La începutul cărţii, poporul lui Dumnezeu se afla risipit. Dar asta tocmai ca să poarte binecuvântarea Lui tuturor oamenilor. 

Poporul este dus în sclavie pentru că trebuie să-L binecuvânteze pe Dumnezeu, în orice loc şi în orice moment, mai ales in suferinta! 

Caci atunci primeşte misiunea de a-L binecuvânta şi a-L mărturisi pe Domnul tuturor neamurilor şi creaturilor. 

Desi ne dorim cu totii o viata lipsita de griji si durere, tocmai în clipele grele ale vieţii fiecare dintre noi are această misiune de a-L slavi pe Dumnezeu si a nu deznadajdui. În aceste momente, credinţa noastră este pusă la încercare! Domnul ne invită să nu ne încredem în noi, ci să ne încredinţăm Lui, care are soluţie la toate problemele cu care ne confruntăm! 

-  Apoi este vorba despre o frumoasa poveste despre casatorie, în ritualul căreia regasim cuvinte existente si azi în slujba cununiei.

Rugăciunea mirilor pare azi desueta dar ne spune o data in plus că Taina Căsătoriei nu inseamna "a face dragoste" cu acte in regula. Tobie nu doreşte de la Sara numai satisfacerea poftelor sale trupeşti, Pentru el ea nu o consideră un obiect menit să împlinească plăcerile sale carnale.

În prima noapte, cei doi se roagă împreună, pentru a-I mulţumi Domnului, recunoscântându-L  ca fiind la originea oricărui eveniment din viaţa lor. 

Prin rugăciune, mirii înlătură din căsnicia lor toate pericolele şi atacurile întunericului, inclusiv moartea. 

O căsătorie nu trebuie să se bazeze pe pasiune, ci pe adevăr. Din păcate, egoismul a pătruns şi în viaţa de cuplu. Şi ispita de a-L elimina pe Domnul şi a face de capul nostru este tot mai mare. 

Tobie şi Sara recunosc că iubirea lor se bazează pe adevăr si dreptate adică respectarea celuilalt, oferindu-i viaţa pe care a primit-o de la Dumnezeu! Trupurile noastre, viaţa noastră nu ne aparţin. Viaţa ni se realizează în măsura în care suntem capabili sa o dăruim celuilalt! 

- Spre sfârşitul capitolului al treisprezecelea se spune că Ierusalimul va fi reconstruit şi cei risipiţi vor găsi un loc primitor în noul oraş. Nu doar fiii poporului ales se vor îndrepta către Ierusalim, ci întreaga umanitate trimisă în exil, în misiune! 

Prin urmare, Ierusalimul este oraşul păcii, chiar daca azi nu pare a fi! Este locul spre care se îndreaptă toate naţiunile. Este scopul, plinătatea istoriei umane. Este ţinta care se împlineşte pe baza comuniunii tuturor popoarelor, acea comuniune pe care Dumnezeu a gândit-o de la începutul lumii. În Ierusalim se va realiza pacea universală şi vesnica. 

Toţi oamenii, chiar şi cei marginalizaţi, ajunşi la acel Ierusalim, se vor bucura. Fiecare va aduce cu sine propriile valori si calităţile sale, spre folosul tuturor. 

Darul fiecărui om va fi pus la dispoziţia celorlalţi, pentru a se împlini planul mântuitor al lui Dumnezeu: care este comuniunea tuturor în iubire!

Aşa vrea Dumnezeu! 

Amin