POVESTEA PATRIARHULUI ISAAC. REBECA, FIII SAI SI BINECUVANTAREA FURATA

Dintre patriarhii poporului ales, Isaac, fiul lui Avraam, a trait cel mai mult, fiind singurul al cărui nume nu a fost schimbat și singurul care nu a părăsit Canaanul!

Isaac s-a dus în Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor. 

Caci Domnul i S-a arătat şi i-a zis: 

"Să nu te duci în Egipt, ci să locuieşti în ţară, unde-ţi voi zice Eu. Locuieşte în ţara aceasta şi Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, că ţie şi urmaşilor tăi voi da toate ţinuturile acestea 

şi-Mi voi împlini jurământul cu care M-am jurat lui Avraam, tatăl tău. Voi înmulţi pe urmaşii tăi ca stelele cerului şi voi da urmaşilor tăi toate ţinuturile acestea; şi se vor binecuvânta întru urmaşii tăi toate popoarele pământului. Pentru că Avraam, tatăl tău, a ascultat cuvântul Meu şi a păzit poruncile Mele, poveţele Mele, îndreptările Mele şi legile Mele!"  De aceea s-a aşezat Isaac în Gherara.

Pentru ca Isaac a fost drept înaintea lui Dumnezeu, El l-a binecuvântat cu multe bogatii, fapt care i-a atras invidia filistenilor si acestia il alunga din tara lor. 

Dar Domnul i S'a arătat  şi i -a zis:

,,Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine; te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi sămânţa, din pricina robului Meu Avraam". 

Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, şi şi-a întins cortul acolo. 

Comparativ cu ceilalți patriarhi, povestea lui Isaac nu este una palpitanta, cu exceptia episodului legat de binecuvantarea data mostenitorului sau, binecuvantarea fiind cruciala pentru destinul mostenitorului si al urmasilor sai.

La vârsta de 40 de ani , Isaac o ia de nevastă pe sora lui Laban, ruda cu tatal sau, Rebecca, (Fac. 24.16, 27) pe care o iubeste!

Rebecca a fost multi ani stearpa, dar, facand rugaciuni catre Dumnezeu, ea a nascut doi baieti gemeni, Esau (Isav) şi Iacov.

Scriptura ne spune: 

,,Copiii se băteau în pântecele ei; şi ea a zis: ,,Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?"

S'a dus să întrebe pe Domnul. Şi Domnul i-a zis: 

,,Două neamuri sunt în pântecele tău, Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decît celalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic."

,,În pântecele ei erau doi gemeni: Cel dintâi a ieşit roş de tot, cu o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau (Isav) (adică "păros"). Apoi a ieşit fratele său, care se ţinea cu mâna de călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele Iacov ("cel ce ţine de călcâi"). 

Isaac era în vârstă de şaizeci de ani, când s-au născut ei.”(Fac. 25.19-26). 
"Isaac iubea pe Esau (Isav), pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov."(Fac. 25.28)

Isaac îmbatranise si ochii ii slabisera, si intr-o zi, simtindu-si sfarsitul, i-a spus lui Esau (Isav) să se duca la vanatoare, sa vaneze şi sa-i facă o mancare, asa cum ii placea lui, ca sa-l binecuvanteze inainte de a muri.

Potrivit textului, Rebecca, auzind cererea lui Isaac, pune la cale o inselatorie.

Faptele ce urmeaza, desi pot contraria, se petrec totusi absolut cu voia si dupa planul lui Dumnezeu, cu care Rebecca conlucreaza, fie si fara voia ei, implininsu-se promisiunea facuta ei, fara nici urma de dezaprobare ori judeata: 

Caci a zis Domnul: ,,Două neamuri sunt în pântecele tău, Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decît celalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic."

La israeliti, întâiului născut ii revenea o parte mai mare din averea parinteasca.
Isav insa, desi era întâiul născut dintre gemenii lui Isaac și ai Rebecăi, nu avea deloc un comportament adecvat, fiind lacom, salbatic si deloc comunicativ.

Potrivit textului Scripturii (cf. Fa 25, 30-33), intr-o zi, fiindu-i foame, pentru un simplu blid de linte si-a tocmit de buna voie dreptul de întâi-născut, oferindu-i-l lui Iacov !

 

Rebeca, tinand cont de prorocia primită de la Dumnezeu și avand cunostinta de aceasta nepasare fata de titlul de mostenitor, avea de gand ca atunci când Isaac, soțul ei, se va apropia de moarte, să facă tot posibilul ca Iacov să fie binecuvantat si nu Isav. 

Astfel, pregatind mancare si acoperind pieptul lui Iacov cu piei de ied, Rebecca reuseste ca binecuvantarea sa-i fie data acestuia, lipsindu-l pe Isav de dreptul intaiului nascut!

Deşi Isaac are o oarecare indoiala, Iacov primeste binecuvântarea în locul lui Isav!

Isaac intelege ce s-a intamplat atunci cand Isav, care vanase şi îi preparase mancarea preferata tatalui sau, vine sa-si primeasca dreptul. 

Desi Esau (Isav) isi roaga tatal sa-i dea si lui o binecuvantare, cum nu mai putea schimba nimic, Isaac ii spune: 

,,Iată! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea pămîntului şi de roua cerului, de sus. Vei trăi din sabia ta şi vei sluji fratelui tău; 

Dar când te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!" 

(Fac. 27, 39-40)

Simtindu-se inselat, Isav jură răzbunare, fiind hotarat să isi ucida fratele! 

Rebecca, nelinistita pentru viata fiului iubit, il sfatuieste pe Iacov sa plece la fratele ei, Laban, si sa stea acolo pana cand se va potoli mania lui Esau. (Fac. 27, 41-46)

Cum si Isaac voia ca fiul sau sa plece in tara rudelor sale, ca sa-si ia de acolo sotie, Iacov merge, cu acest pretext, in Mesopotamia, într-un exil autoimpus, unde ramane pret de 14 ani, casatorindu-se in final cu cele doua fiice ale lui Laban - Leea și  Rahela!

Acestea sunt mamele celor doisprezece fii ai lui Iacov (cel ce va deveni Israel):

Leea nascand pe Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Dan, Neftali, Gad, Așer, iar 

Rahela nascand pe Iosif, Beniamin, precum si o fiica.

Acesti 12 fii ai lui Iacov (Israel) sunt strămoșii celor douăsprezece triburi ale israeliților!

Esau, incalcand traditia, isi ia sotii din neamul canannitilor, si nu din neamul tatalui sau!

Iacov şi Esau se vor impaca totusi pana la urma, dar asta este ... o  alta poveste!

TESTAREA CREDINTEI LUI AVRAAM - ISAAC, PREFIGURARE A JERTFEI LUI HRISTOS

Sperand ca voi reusi sa starnesc interes pentru citirea Bibliei, reiau povestile, dupa o absenta motivata!

Asadar, atunci când vorbim de patriarhii Scripturii, ne referim la cele trei mari personaje, Avraam, Isaac şi Iacob,  dar şi la cei doisprezece fii ai lui Iacob, care vor deveni părinţii celor douăsprezece triburi ale lui Israel.

Dupa cum spune Scriptura, Dumnezeu Si-a tinut promisiunea si
Dreptul Avraam, a carui poveste v-o puteti reaminti dand click pe numele sau, a fost binecuvantat devenind tata, desi avea 100 de ani iar sotia sa, Sara, la 90 de ani a nascut pe Isaac !

Isaac a fost un dar dumnezeiesc insa acest dar trebuia meritat. Astfel Dumnezeu l-a pus la incercare pe Avraam, cerandu-i sa il dea ca jertfa de tot pe unicul sau fiu!

Aceasta incercare la care a fost supus este pentru multi o cerere grea, daca nu absurda, imposibil de înțeles - mai ales pentru cei care nu au notiuni privitoare la Lucrarea lui Dumnezeu, Pronia Sa! 

Iar Avraam a răspuns: «Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii şi cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc». Apoi Avraam a adăugat: «De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moştenitor după mine!» Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: «Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!».
Apoi, l-a scos afară şi i-a zis: «Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!». Şi a adăugat: «Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!». Şi a crezut Avraam pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate” (Facerea 15, 1-6).

JERTFIREA LUI ISAAC - PREFIGURARE A JERTFEI LUI IISUS

Paradoxurile Scripturii sunt taine si intelegerea lor face parte din revelarea lui Dumnezeu, El aratandu-Sa fiecaruia in mod personal si dupa puterea sa de intelegere!

De aceea cred ca e nevoie aici de o atentie ceva mai mare.

Aceasta cerere extrema facuta de Dumnezeu lui Avraam a fost o proba, o marturie, mai elocventa decât toate celelalte fapte bune ale acestui om, menita sa dovedeasca puterea credinței sale, neclintirea sa sufleteasca, increderea, consecventa si fidelitatea (credinciosia) acestui om!

Nașterea, dincolo de firesc, a lui Isaac, fiul lui Avram, a fost însoțită de două minuni extraordinare.

-  Prima dintre acestea a constat în descoperirea pe care Dumnezeu Însuși i-a făcut-o Dreptului Avraam:

„După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, şi a zis: «Nu te teme, Avraame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!».

Așadar, nașterea lui Isaac reprezenta, practic, întemeierea poporului Israel, începutul existenței binecuvântate a nea­mului ales de Dumnezeu pentru încheierea Legământului Legii Vechi cu el.

-  Un alt eveniment minunat, care a vestit nașterea lui Isaac, a fost teofania de la Stejarul din Mamvri, unde Sfânta Treime Insasi S-a descoperit Dreptului Avraam și i-a făgăduit că i se va naște un fiu peste un an.

De aceea, porunca divină primită de Dreptul Avraam de a merge pe muntele din pământul Moria și a-l jertfi pe Isaac, atunci când acesta era deja adolescent, este cu atât mai surprinzătoare și paradoxală, însă cu un înțeles și de un simbolism cu totul deosebite asupra cărora ne vom concentra în cele ce urmează.

Porunca jertfirii lui Isaac

În momentul în care Dumnezeu îi poruncește Dreptului Avraam să împlinească acest act al jertfirii propriului său fiu - jertfire întâlnita adesea, din nefericire, la popoarele idolatre din Canaan - el nu are nici un fel de ezitare. 

Avraam pleacă imediat cu Isaac, fără a-i spune acestuia ce urma sa se petreaca.
La întrebarea copilului cu privire la oaia care trebuie adusa jertfă și care, evident, lipsea, Dreptul Avraam ii răspunde: „Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale” (Facerea 22, 8). 

Un raspuns si o proorocire!

Odată ajuns pe munte, el îl leagă pe Isaac dea­supra lemnelor și ridică chiar cuțitul pentru a împlini porunca lui Dumnezeu, 

În momentul in care tatal, cu inima zdrobita, se pregatea sa implineasca jertfirea, un înger al Domnului ii striga din ceruri sa nu-i faca nimic rau baiatului caci El stie acum ca se teme de Dumnezeu intr-atat incat nu si-ar fi crutat nici macar singurul lui fiu pentru Dumnezeu. 

"Avraam a ridicat ochii şi a văzut inapoia lui un berbece, incurcat cu coarnele intr-un tufis si s-a dus de a luat berbecele şi l-a adus ca ardere de tot pe rugul pregatit pentru fiului său.(Fac. 22.1-19)

„Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău” (Facerea 22, 12).

Acest exemplu extraordinar de credință al Dreptului Avraam s-a mai repetat în decursul istoriei bisericești.

"În unele mărturii legate de Părinții pus­tiei, regăsim bătrâni îndu­hov­niciți care testau astfel credința celor care doreau să intre în monahism. 

Unul dintre ei, pentru a descoperi puterea cre­dinței unui om mai în vârstă care dorea să intre în mănăstire, i-a cerut să împlinească acest act și, văzând că omul este hotărât să facă același gest ca Dreptul Avraam, l-a oprit imediat.

Care este totuși explicația logică pentru care Avraam a putut să facă acest gest și cum ar fi putut chiar să-l ducă la capăt, de vreme ce-l iubea atât de mult pe fiul său, Isaac?

Avram nu era farsor, sa mimeze crima pe care primise porunca sa o faca, si nici mincinos nu era in dragostea lui catre Dumnezeu!

Isi iubea fiul "ca pe sufletul său".
Dar Avraam avea o credință desavarsita care ii dadea convingerea ca la Dumnezeu imposibilul poate deveni oricand posibil.
Credea cu tarie ca putea sa si împlinească porunca lui Dumnezeu și, în același timp, fiul sau sa ramana viu!
Ceea ce aveam noi a intelege, ca si crestini, in momentul rastignirii Mantuitorului, Fiul lui Dumnezeu care... a si inviat!

Prefigurarea Jertfei lui Hristos

Înțelesul duhovnicesc pe care l-au prezentat și îl confirmă scrierile patristice este că aici avem de-a face cu o prefigurare a Jertfei lui Hristos pe Cruce.
Sfântului Apostol Pavel ne spune despre Dumnezeu Tatăl:

El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El? Romani 8,32

Fiul lui Dumnezeu a ascultat porunca Tatălui ceresc și S-a jertfit pentru noi, dar, spre deosebire de Isaac, El chiar a gustat moartea, pentru ca sa învieze a treia zi din morți.

Jertfirea lui Isaac de către Dreptul Avraam a fost asadar o prefigurare a morții lui Hristos pe Cruce.
Așa cum Isaac a fost salvat și a trăit în continuare, la fel și moartea lui Hristos nu a avut un caracter definitiv, fiind biruită de Învierea Sa.

Iată ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur:
„După cum aici a fost adusă jertfă oaia în locul lui Isaac, tot așa și Mielul cel cuvântător a fost adus jertfă în locul lumii. Trebuia ca prin umbră să fie preînchipuit adevărul. Vezi-mi, iubite, că toate au fost preînchipuite prin umbră. Unul-născut acolo, Unul-născut aici. «Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit» (Matei 3, 17).
De către Tată a fost adus Isaac jertfă, pe Acesta Tatăl l-a dat. [...] La atât se mărginește umbra. Adevărul este, însă, mult superior. Dar Mielul acesta cuvântător S-a jertfit pentru întreaga lume, Mielul acesta a curățit întreaga lume! El a scăpat pământul cer, nu schimbând firea stihiilor, ci făcând pe oamenii de pe pământ să aibă viețuirea cea din ceruri”
(Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia a XLVII-a la Facere”, III, în: Omilii la Facere, vol. II, trad. și note de pr. Dumitru Fecioru, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2004, pp. 198-199).

Putem spune că poporul lui Israel a fost întemeiat pe baza credinței Dreptului Avraam, o credință pe care (acest popor) a împărtășit-o în unele momente, dar de la care, cel mai adesea, a deviat în chip nefericit.

citate din articolul Pr. Adrian Agachi - 16 Feb, 2018

Publicat de Cita la 13:11