PERIPLU BIBLIC - DE LA VECHIUL TESTAMENT LA DELACROIX (3 bis) - AVRAM

Nu putini sunt crestinii ortodocsi de azi care cred ca Vechiul Testament nu este important de vreme ce il avem pe cel Nou!

Iata insa ca totul are legatura! 
Noul Testament este Invatatura lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care a facut cerul si pamantul, cele vazute si cele nevazute, asa precum sta scris in Vechiul Testament!
Dumnezeu-Tatal - in iconomia Sa - a prevazut intruparea Fiului, Patima, Moartea si Invierea Lui, spre salvarea omului!

JERTFIREA LUI ISAAC - PREFIGURARE A JERTFEI LUI IISUS

Incercarea Dreptului Avraam de a-si jertfi unicul sau fiu, Isaac, incercare la care a fost supus la cererea lui Dumnezeu, este pentru multi un gest greu, daca nu chiar imposibil, de înțeles - mai ales pentru cei care nu au notiuni privitoare la lucrarea lui Dumnezeu, Pronia Sa! 

Paradoxurile care o însoțesc adesea sunt taine si intelegerea lor face parte din revelarea lui Dumnezeu, fiecaruia in mod personal si dupa puterea sa de intelegere!

De aceea cred ca e nevoie aici de o atentie ceva mai mare.

Aceasta cerere extrema facuta de Dumnezeu lui Avraam a fost o proba, o marturie, mai elocventa decât toate celelalte fapte bune ale acestui om,  menita sa dovedeasca puterea credinței sale, neclintirea sa sufleteasca, consecventa si fidelitatea (credinciosia) acestui om!

Nașterea, dincolo de firesc, a lui Isaac, fiul lui Avram, a fost însoțită de două minuni extraordinare.

- Prima dintre acestea a constat în descoperirea pe care Dumnezeu Însuși i-a făcut-o Dreptului Avraam: 

„După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, şi a zis: «Nu te teme, Avraame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!». 

Iar Avraam a răspuns: «Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii şi cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc». Apoi Avraam a adăugat: «De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moştenitor după mine!» Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: «Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!». 

Apoi, l-a scos afară şi i-a zis: «Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!». Şi a adăugat: «Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!». Şi a crezut Avraam pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate” (Facerea 15, 1-6).

Așadar, nașterea lui Isaac reprezenta, practic, întemeierea poporului Israel, începutul existenței binecuvântate a nea­mului ales de Dumnezeu pentru încheierea Legământului Legii Vechi cu el.

- Un alt eveniment minunat, care a vestit nașterea lui Isaac, a fost teofania de la Stejarul din Mamvri, unde Sfânta Treime Insasi S-a descoperit Dreptului Avraam și i-a făgăduit că i se va naște un fiu peste un an. 

De aceea, porunca divină primită de Dreptul Avraam de a merge pe muntele din pământul Moria și a-l jertfi pe Isaac, atunci când acesta era deja adolescent, este cu atât mai surprinzătoare și paradoxală, însă cu un înțeles și un simbolism cu totul deosebite asupra cărora ne vom concentra în cele ce urmează.

Porunca jertfirii lui Isaac

În momentul în care Dumnezeu îi poruncește Dreptului Avraam să împlinească acest act al jertfirii propriului său fiu - jertfire întâlnita adesea, din nefericire, la popoarele idolatre din Canaan -  el nu are nici un fel de ezitare. Avraam pleacă imediat cu Isaac, fără a-i spune acestuia ce urma sa se petreaca. 
La întrebarea copilului cu privire la oaia care trebuie adusa jertfă și care, evident, lipsea, Dreptul Avraam ii răspunde: „Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale” (Facerea 22, 8). Un raspuns si o proorocire!

Odată ajuns pe munte, el îl leagă pe Isaac dea­supra lemnelor și ridică chiar cuțitul pentru a împlini porunca lui Dumnezeu, moment în care un înger al Domnului vine la el spunându-i următorul cuvânt: „Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău” (Facerea 22, 12). 

Acest exemplu extraordinar de credință al Dreptului Avraam s-a mai repetat în decursul istoriei bisericești.

"În unele mărturii legate de Părinții pus­tiei, regăsim bătrâni îndu­hov­niciți care testau astfel credința celor care doreau să intre în monahism. Unul dintre ei, pentru a descoperi puterea cre­dinței unui om mai în vârstă care dorea să intre în mănăstire, i-a cerut să împlinească acest act și, văzând că omul este hotărât să facă același gest ca Dreptul Avraam, l-a oprit imediat. 
Care este totuși explicația logică pentru care Avraam a putut să facă acest gest și cum ar fi putut chiar să-l ducă la capăt, de vreme ce-l iubea atât de mult pe fiul său, Isaac? 

Avram nu era farsor, sa mimeze crima pe care primise porunca sa o faca, si nici mincinos in dragostea lui catre Dumnezeu! Isi iubea fiul "ca pe sufletul său". 
Dar Avraam avea o credință desavarsita si asta ii dadea convingerea ca la Dumnezeu imposibilul poate deveni oricand posibil. 
Credea cu tarie ca putea sa si împlinească porunca lui Dumnezeu și, în același timp, fiul sau sa ramana viu! 
Ceea ce aveam sa intelegem noi, ca si crestini in momentul rastignirii Mantuitorului, Fiul lui Dumnezeu care... a inviat! 

Prefigurarea Jertfei lui Hristos

Înțelesul duhovnicesc pe care l-au prezentat și îl confirmă scrierile patristice este că aici avem de-a face cu o prefigurare a Jertfei lui Hristos pe Cruce. 
Sfântului Apostol Pavel ne spune despre Dumnezeu Tatăl: „El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El?” (Romani 8, 32). 

Fiul lui Dumnezeu a ascultat porunca Tatălui ceresc și S-a jertfit pentru noi. Spre deosebire de Isaac, El chiar a gustat moartea, pentru ca sa învieze a treia zi din morți.

Jertfirea lui Isaac de către Dreptul Avraam a fost asadar o prefigurare a morții lui Hristos pe Cruce. 
Așa cum Isaac a fost salvat și a trăit în continuare, la fel și moartea lui Hristos nu a avut un caracter definitiv, fiind biruită de Învierea Sa. 

Iată ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur:
„După cum aici a fost adusă jertfă oaia în locul lui Isaac, tot așa și Mielul cel cuvântător a fost adus jertfă în locul lumii. Trebuia ca prin umbră să fie preînchipuit adevărul. Vezi-mi, iubite, că toate au fost preînchipuite prin umbră. Unul-născut acolo, Unul-născut aici. «Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit» (Matei 3, 17). 
De către Tată a fost adus Isaac jertfă, pe Acesta Tatăl l-a dat. [...] La atât se mărginește umbra. Adevărul este, însă, mult superior. Dar Mielul acesta cuvântător S-a jertfit pentru întreaga lume, Mielul acesta a curățit întreaga lume! El a scăpat pământul cer, nu schimbând firea stihiilor, ci făcând pe oamenii de pe pământ să aibă viețuirea cea din ceruri” 
(Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia a XLVII-a la Facere”, III, în: Omilii la Facere, vol. II, trad. și note de pr. Dumitru Fecioru, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2004, pp. 198-199). 

În concluzie, putem spune că poporul lui Israel a fost întemeiat pe baza credinței Dreptului Avraam, o credință pe care (acest popor) a împărtășit-o în unele momente, dar de la care, cel mai adesea, a deviat în chip nefericit.

citate din articolul  Pr. Adrian Agachi - 16 Feb, 2018