joi, 26 ianuarie 2017

INTRE MANDRIE SI SMERENIE

  • Azi as incepe prin a-mi cere scuze pentru greselile de redactare. Aseara am recitit cateva din postari si m-am ingrozit! Iertare cer celor care mai intra pe blogul acesta si ma citesc! Recunosc ca in aceste zile nu prea am timp sa imi pigulesc textele... Si iertare si pentru viitoarele greseli , caci, cu sigurantan vor mai fi...
  • Citind evanghelia zilei de pe site-ul Ziarului Lumina, am gasit acolo un citat din Sf Ioan Gura de Aur:               
„Dacă mândria este moartea virtuţilor şi viaţa păcatelor, smerenia este moartea păcatului şi viaţa virtuţilor”.
                                                                                      
Se vorbeste mereu in biserica despre smerenie. 
Dar cum facem sa intelegem ce inseamna cu adevarat smerenia sau, mai precis, ce insemana sa te smeresti?
                   
Suntem rosi permanent de mandrie si greu ne lasam atrasi de smerenie. Mai corect, suntem mandri fara nici un motiv. 
Nu ne acceptam conditia, nici ca nu le stim pe toate nu acceptam, nici ca nu e mare lucru de capul nostru... si ne simtim jigniti permanent, reactionand in consecinta nutrind o suma de sentimente distructive. 
Ne rusinam chiar sa spunem "nu stiu" si rusinea asta este invers proportionala cu inteligenta!
Ne spunem: "Ce, sunt eu mai prost decat X?" sau "Ma ia de prost sau ce?", cand, de fapt, nu e nici o nenorocire, ba chiar dimpotriva, sa recunosti ca nu stii, de vreme ce nimeni nu le stie pe toate!

Cu siguranta, ni s-ar domoli mandria daca ne-am intreba: "Cine sunt eu ca sa ma simt intangibil, ori deasupra oricarei critici? De ce nu pot eu sa sufar nimic si ce sufar eu in comparatie cu cate a suferit Fiul lui Dumnezeu de la oameni? Cine sunt eu si cine Hristos?"


Mi-au ramas in minte cuvintele unui tanar calugar roman, din Scotia, auzite intr-un curs de Teologie:
Sa te smeresti inseamna sa tinzi necontenit spre dumnezeire si sa devii constient de distanta dintre tine si Dumnezeu!

Şi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii. Şi I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu un cuvânt: răspundeţi-Mi şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi! Şi ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el? Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc. Şi răspunzând, au zis lui Iisus: Nu ştim. Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea. 
Marcu 11, 27-33


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu