duminică, 26 noiembrie 2017

CE SA FAC CA SA MOSTENESC VIATA DE VECI?

E o nelinistita intrebare!

Evanghelia duminicii de azi contine si intrebarea si raspunsul! Fragmentul este socotit unul de referinta pentru cei ce vor sa se retraga in manastire. 

In mod evident aceasta alegere de viata implica detasarea de cele  ale lumii si imbratisarea totala a unei existente in si cu Hristos, scopul final fiind dobandirea mantuirii personale.
Dar telul vietii tuturor crestinilor - fie ei monahi sau nu - este mantuirea necesara pentru a primi viata vesnica!

Si noi, in zbuciumul asta cotidian pare sa uitam asta. 
Ne zdrobim sa cerem de la Dumnezeu reusite lumesti cand, de fapt ar trebui sa-I cerem puterea si protectia necesare pentru a respecta regulile Lui - acele norme care ne pot "califica" pentru accederea in Imparatia lui Dumnezeu!

Disecand dialogul Mantuitorului cu tanarul bogat  - care se intereseaza care sunt conditiile pentru a dobandi viata vesnica  - reies o seama de idei extrem de importante.

  • Mai intai faptul ca in fata tanarului se afla insusi Dumnezeu si nu un simplu Invatator de Lege
  • Apoi ca respectarea formala a legilor lui Dumnezeu nu este ceea ce El vrea de la noi!

Si aici e loc de comentariu.
In sarguinata implinirii normelor, scapam adesea esentialul! Si esentialul este iubirea pentru ceilalti!
Preocupare de a ne mantui personal trebuie sa treaca de egoism si sa se desavarseasca in iubire!
Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie

  • Tanarul s-a intristat. As zice ca nu numai pentru ca era bogat si tinea la bogatii - Scriptura ne spune dealtfel ca tanarul a urmat sfatul Mantuitorului si in final s-a numarat intre apostolii Lui! - ci poate si pentru ca  se astepta sa fie laudat pentru performanta de a fi respectat din copilaria sa poruncile lui Dumnezeu. Intre porunci nu e trecuta smerenia dar este subinteleasa!
  • Putini bogati se mantuiesc si asta pentru ca bogatia in sine poate deveni un obstacol in calea mantuirii in masura in care ea il tine pe om legat de altceva decat de Dumnezeu! Apoi, prin desfatarile ce decurg din ea, il impinge pe om spre pacat !
  • Si, daca ni s-a parut greu, aproape imposibil de sperat la mantuire...  nimic nu este pierdut. Mantuitorul nu ne lasa sa deznadajduim.  La Dumnezeu orice este cu putinta!
Nici un efort al nostru, de a ne apropia de Dumnezeu, de a obtine mantuirea, nu este insa in zadar! Totul conteaza si nimic nu va fi uitat! 


În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.

Luca 18, 18-27

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu