1.
Ceea ce va povestesc s-a petrecut in anii '90, cand fata noastra urma sa plece in Franta cu o bursa de studii data de Universitatea Americana din Paris, la care aplicase, intre altele..
- O sa mi-i rambursezi cand o sa ai tu salariu si nu vei mai avea nevoie de astfel de aiureli! a zis ea.
Ca sa poata urma universitatea aceea avea totul asigurat, mai putin locuinta. Noi aveam o situatie financiara chiar modesta, asa ca doar facand un imprumut la banca am fi putut sa o sustinem.
Am telefonat unei prietene, care traia la Paris, rugand-o sa imi dea o sugestie. Ei tocmai ii murise sotul; avea doi baieti in scoala, inca minori, si locuia intr-un apartament micut, in arondismentul 16! Am rugat-o sa se intereseze un pic daca cineva dintre cunostintele ei instarite ar fi fost in masura sa ii ofere gazduire modesta pentru un an - atat cat estimam noi sa ramana ea in Paris - iar noi, in functie de suma si posibilitatile noastre de rambursare, sa facem un imprumut la banca.
A doua zi prietena mea m-a sunat si mi-a spus:
- Trimite-o la mine. Unde dorm eu va dormi si ea, ce mananc eu va manca si ea! Nu vreau ca micuta ta sa aibe o sansa si eu sa fiu cauza pierderii ei!
Si a stat la ea un an!
Asa a ajuns fata mea sa studieze la Paris! Nu am mai facut nici un imprumut, nu i-am platit nimic prietenei mele si nici ea nu a pus-o la treaba in schimbul gazduirii. Singurul "avantaj" al ei a fost acela de a le arata baietilor ei un exemplu de copil fara posibilitati si dornic sa invete!
2.
Dupa un an de studii la Universitatea Americana din Paris, timp in care a lucrat in biblioteca universitatii, cineva a intrebat-o pe fata noastra de ce nu face ea studii la Sorbona - universitatea avea prestigiu, taxa era simbolica si cu meditatii date catorva copii din familii instarite... s-ar fi putut intretine fara probleme.
Asa a ajuns ea studenta la Sorbona.
Un coleg, impresionat de performantele ei, i-a vorbit mamei sale de ea si i-a propus sa o ia meditatoare pentru fratele lui mai mic. Si asa s-a si intamplat.
Intr-o zi, invitand-o sa bea un ceai cu familia lor, doamna i-a pus cateva intrebari de circumstanta. Asa a aflat distinsa doamna ca, pentru a avea viza de sedere in fiecare an in Franta (Romania nu era in Eu atunci!), noi faceam sa circule o suma de bani, ce constituia dovada ca se poate intretine.
Astfel noi ii transferam lunar 7500 de franci francezi, bani care ii intrau ei in cont si din care ea nu cheltuia nici un franc!
Banii, odata ajunsi, erau scosi din banca, pusi intr-un plic si expediati acasa cu autocarele Atlassib. Noi ii luam si ii depuneam iarasi in banca si ii expediam in luna ce urma! Si tot asa...
Cand doamna a auzit asta... s-a sculat din fotoliu, si-a luat haina si a invitat-o pe fata noastra in oras. Au mers la banca si... i-a depus in cont gajul de care avea nevoie pentru ca toata aceasta inginerie sa ia sfarsit! Suma a fost de 60000 de franci - ceea ce azi ar fi echivalentul a 10000 de euro!
Totul s-a petrecut fara semnaturi, angajamente scrise sau conditii. Pur si simplu pe incredere si cu generozitate!
In tara, rude de-ale noastre foarte apropiate - care stiau toata istoria expedierii si reexpedierii banilor si care aveau muuult mai mult decat 10000 de eu depusi in N banci si-si ridicau lunar dobanzile, atunci uriase - nu ar fi facut NICIODATA gestul acesta! Si nici nu au ajutat-o cu ceva vreodata!
Banii... fata i-a rambursat cand a primit cetatenia franceza si cand nu mai avea nevoie de gajuri pentru a ramane pe teritoriul Frantei!
Fara dobanzi, fara cadouri, fara obligatii, fara angajamente scrise sau mai stiu eu ce alte aranjamente lumesti, doar pe incredere din partea lor si cu recunostinta din partea nostra, un destin a prins contur!
Daca azi fiica noastra are o anume instruire si o anume meserie e gratie acestor persoane care, fara nici un interes, fara nici un beneficiu, fara nici un gand ascuns, i-au intins o mana de ajutor intr-un anume moment crucial!
3.
Cand fata nostra urma sa nasca primul copil, am venit si noi sa dam ajutor tinerilor parinti.
S-a intamplat insa ca sotul meu sa faca un infarct!
Un moment groaznic care ne-a pus la incercare pe toti.
Doctorii francezi nu au vrut sa-si dea acordul pentru transportarea lui in tara. Dupa coronarografie... riscul se arata major.
Dar operatia pe care ei ne-o propuneau (BYPAS) costa pentru noi - care nici atunci nu eram tara intrata in UE - 20 000 de eu.
Imposibil!
Fata si ginerele nostru erau in primii ani de serviciu si tocmai isi cumparasera cu credit un mic apartament!
Am comunicat doctorilor ca ne asumam riscul si ca vom pleca in tara.
Atunci, medicul chirurg si-a adunat echipa si a propus renuntarea la onorariile lor. Si TOTI au renuntat! De la medicul sef la ultima infirmiera!
Ramanea insa de achitat suma de 5000 de eu, contravaloarea
spitalizarii si medicamentelor.
Atunci, socrul fetei noastre, un om simplu si deloc bogat, pe care il categorisisem eu ca fiind "un zgarcit de francez", a pus pe masa suma necesara! Si m-am smerit foarte!
Operatia s-a facut si a reusit. Fara ciubucuri, fara pile si fara... onorariu! Insa cu multa omenie!
Cand fata noastra i-a returnat banii socrului ei, el i-a refuzat avand lacrimi in ochi!
- Banii la ce sa fie buni daca nu sa ne scoata din necaz?! a zis el.
Am marturisit aici cele trei momente din viata mea in care am intalnit adevarata generozitate, cea pentru care nu am dat nimic in schimb.
Ele m-au smerit si mi-au aratat ce este cu adevarat important. Nu eram obisnuiti cu asemenea gesturi. De atunci insa optica noastra s-a schimbat! Am inteles ca se poate si altfel, ca poti primi si fara sa dai ceva in schimb, lasand lui Dumnezeu rasplata!
Sa imparti cu ceilalti inseamna sa sporesti, asa cum a sporit Domnul cele 5 paini si cei 2 pesti... de a mai si ramas!
Inseamna sa iti faci comoara in ceruri!
Zis-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția. Vindeți averile voastre și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuținată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu o strică. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile voastre aprinse; fiți asemenea oamenilor care așteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, venind și bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind stăpânul, le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge și le va pune la masă și, apropiindu-se, le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, și le va găsi așa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să știți, că, de ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. Deci, și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni.”
LUCA 12/ 32-40
Zis-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția. Vindeți averile voastre și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuținată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu o strică. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile voastre aprinse; fiți asemenea oamenilor care așteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, venind și bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind stăpânul, le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge și le va pune la masă și, apropiindu-se, le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, și le va găsi așa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să știți, că, de ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. Deci, și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni.”
LUCA 12/ 32-40
Poate ca pe acolo oamenii s-au dovedit a fi mult mai empatici, poate ca asa erau ei mai generosi, sau voi, prin felul vostru de a fi i-ati atras. Oricum, genul acesta de intamplari te face sa speri in mai bine si mai frumos si in increderea in semenii nostri.
RăspundețiȘtergereZile linistite si frumoase, draga Cita! Astfel de oameni sa faca mereu parte din viata ta!
Multumesc, draga mea!
ȘtergereAm vazuta astazi un film - se chema O LUME MAI BUNA.
Un baietel de clasa a V.a, cu parinti si o bunica alcoolici, stimulat de un profesor mai special, care le cere sa imagineze solutii pentru ca lumea sa devina mai buna, are o ideea minunata.
El socoteste ca, daca fiecare om se straduieste sa faca trei fapte bune pentru trei persoane si pentru ele nu cere in schimb decat ca fiecare din cei ajutati sa faca si el la randul lui trei fapte bune pentru alte trei persoane... matematic , lumea ar deveni mai buna! Desigur filmul are o serie de fatete dramatice dar... ce frumoasa idee!
Daca am reusi fiecare sa facem ceva important pentru trei persoane... macar atat...