AMINTIND DE IONA MANTUITORUL ISI VESTESTE INVIEREA

„În vremea aceea, adunându-se mulțime de oameni, Iisus a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul prorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru niniviteni, așa va fi și Fiul Omului semn pentru acest neam. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbații neamului acestuia și-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelep­ciu­nea lui Solomon; și, iată, mai mult decât Solomon este aici. Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi, pen­tru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și, iată, mai mult decât Iona este aici. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeșnic, așa încât cei care intră să vadă lumina ei.” Luca 11, 29 - 33.

CINE A FOST IONA SI CARE ESTE SEMNUL LUI

"Iona a fost unul dintre profeții lui Israel care a primit poruncă de la Dumnezeu să meargă în orașul asirian Ninive și să anunțe distrugerea lui iminentă cauza a pacatelor lor . Ninivitenii erau închinători la idoli, oameni căzuți adânc în prăpastia păcatului - dar odată ce păcatul se instalează în inima omului, mustrările nu își mai ating scopul. 

Iona insa s-a temut de oameni si nu s-a supus poruncii dumnezeiești, ci a decis să fugă de Dumnezeu, îmbarcându-se într-o corabie. 
În timpul nopții s-a stârnit o furtună puternică pe mare și, fiind conștient de mânia divină pe care el insusi o provocase, cere să fie aruncat în apă, unde este înghițit de un pește mare, în burta căruia petrece trei zile și trei nopți. 
În urma unei rugăciuni de pocăință a profetului, peștele îl duce pe țărm, de unde merge în cetatea Ninive și le vestește cetățenilor distrugerea iminentă.
 
Dar odată cu vestea adusă de profet un lucru extraordinar se întâmplă: nu numai că acești oameni, care nu credeau în Dumnezeul lui Iona, își recunosc păcatele, ci începând de la cei mari, până la cei mici, spune Sfânta Scriptură, „au crezut în Dumnezeu, au ținut post și s-au îmbrăcat în sac” (Iona 3, 5). Însuși împăratul s-a dezbrăcat de hainele împărătești, s-a îmbrăcat în sac și s-a culcat în cenușă, dând ordin ca nici oamenii, nici animalele să nu mănânce și să nu bea nimic. În acest context, se dezvăluie adânca pocăință la care ajunsese împăratul, care mai înainte se culcase în mocirla păcatelor de tot felul: „Poate că Dumnezeu Se va întoarce și Se va milostivi și va ține în loc mânia Sa, ca să nu pierim” (Iona 3, 9)." din Doxologia.ro

EXPLICATII

Sfântul Ioan Gură de Aur, in Omilii la Matei, omilia XLIII, I, explica spusele Mantuitorului apropos la Iona - regasit si in Evanghelia dupa Luca:

„Că precum Iona, le spune Hristos, a fost în pântecele chitului trei zile și trei nopți, tot așa va fi și Fiul Omului în inima pământului, trei zile și trei nopți (Matei 12, 40). Nu le-a spus pe față că va învia. Ar fi râs de El. A lăsat să se înțeleagă asta, pentru ca ei să creadă că Domnul știa mai înainte de învierea Sa. 

Că fariseii știau într-adevăr că Domnul va învia se vede de acolo că au spus lui Pilat: Amăgitorul Acela a spus încă pe când era viu: După trei zile voi învia (Matei 27, 3), cu toate că ucenicii nu cunoșteau aceasta; că ei, înainte de înviere, erau mai nepricepuți decât fariseii; de aceea fariseii s-au și osândit pe ei înșiși.

Vezi cât de precis vorbește Domnul de învierea Sa, deși face numai aluzie la ea? N-a spus: în pământ, ci: în inima pământului, ca să arate și mormântul și ca nimeni să nu spună că moartea a fost aparentă. A îngăduit să stea trei zile în mormânt, ca să dea adeverire că a murit. 
Moartea Lui nu este adeverită numai prin răstignirea pe cruce, nici numai prin faptul că toți au văzut că Și-a dat duhul, ci și prin timpul zilelor cât a stat în mormânt.

Despre înviere aveau să dea mărturie toate evenimentele de mai târziu; dar moartea Sa pe cruce ar fi fost pusă la îndoială dacă n-ar fi fost atunci multe semne și minuni care să dea mărturie; iar dacă ar fi fost pusă la îndoială moartea pe cruce, s-ar fi pus la îndoială și învierea. 
Din pricina aceasta Domnul numește moartea Sa: semn. Dacă n-ar fi fost răstignit, n-ar fi fost dat semnul. De aceea citează simbolul, pe Iona, ca să fie crezut adevărul. Spune-mi, închipuire a fost șederea lui Iona în pântecele chitului? N-o poți spune! Prin urmare n-a fost închipuire nici șederea lui Hristos în inima pământului. Că nu e cu putință ca simbolul să fie adevăr, iar adevărul, închipuire.”