miercuri, 1 mai 2019

ARATARILE LUI HRISTOS DUPA INVIERE - EPISODUL 2. - INTALNIREA CU APOSTOLIIi

Dupa cum ne spune Sf. Ev.Ioan - "... fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!" - precum si Ev Luca -"Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă!" - Domnul apare in mijlocul ucenicilor Sai!

Trupul  lui Hristos patrunde acum si prin usile inchise!
El ii saluta pe apostoli cu formula, obisnuita in lumea semita, "pace voua",  care insa, dupa toate cele intamplate, capata acum o cu totul alta semnificatie, caci ei nu erau deloc cu pacea in suflete! In lumea pieritoare - care sta sub semnul fricii si al nelinistii - Hristos vine si aduce vestea biruintei asupra mortii. Asta inseamna ca toti  cei care cred in El nu mai au motive de teama la plecarea din aceasta lume deoarece Mantuitorul a prefacut moartea intr-un pod spre viata !  
Pacea ii  insoteste mereu pe cei care traiesc in comuniune cu Dumnezeu si de aceea cei ce cred nu sunt niciodata singuri in fata mortii  caci ei primesc darul pacii!

Desi aflasera de la mironosite si de la Petru ca Iisus a inviat,  ucenicii
 "înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh".(Luca 24,37).  Aceasta reactie spontana dovedeste cat de putin pregatiti erau de fapt apostolii sa primeasca minunea pregatita pentru ei si in care nu  puteau crede decat dupa o revelatie ce avea sa vina in etape. 

Pentru a-i linisti si a-i face sa inteleaga ca El nu este o aratare,  Hristos le spune: "Vedeti mainile Mele si picioarele Mele ca Eu Insumi sunt; pipaiti-Ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase precum Ma vedeti pe Mine ca am" (Luca 24, 39) "Şi (...) le-a arătat mâinile şi coasta Sa." (Ioan 20, 20) , toate acestea pentru a-i convinge de realitatea trupului Sau si a le alunga orice banuiala cum ca ar putea fi un soi de fantoma. 

Ei se bucura dar "inca necrezand de bucurie si minunandu-se, El le-a zis: Aveti aici ceva de mancare?" (Luca 24, 41)
Apostolii "i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere".(Luca 24, 42)
Petru, in cuvantarea rostita cu prilejul botezului sutasului Corneliu, va aminti despre acest episod: "Am mancat si am baut cu El dupa invierea Lui din morti" (FA. 10, 41).

Hristos vrea deci sa le arate ucenicilor sai ca trupul Sau este identic cu cel care fusese rastignit si chinuit, sa-i convinga ca poseda aceleasi insusiri ca si trupurile muritoare numai ca nu se mai afla sub aceleasi constrangeri lumesti. Trupul lui Hristos cel inviat era acum unul indumnezeit, stapanit de energii  divine, plin de lumina.

Faptul ca ucenicii Ii dau Domnului sa manance miere ne aminteste profetiile lui Isaia 
( 7, 15)  care spunea  cu veacuri inainte ca Emanuel, intruchiparea Pruncului  Iisus, se va hrani cu lapte si cu miere. 
Mancand mierea - simbol al hranei spiritualizate din Imparatia cerurilor - Hristos Se arata atat ca Mesia cat si ca Mirele despre care se spune ca, la sfarsitul veacurilor, Se va insoti cu intreaga creatie transfigurata.
Este si asta o dovada in plus ca toate cele scrise despre El in Legea lui Moise, la prooroci si in psalmi trebuiau sa se implineasca intocmai.  

Si Domnul le deschide mintea ucenicilor ca sa priceapa Scripturile (Luca 24, 45), ca sa priceapa cele neintelese pâna atunci, adica de ce Hristos a trebuit sa patimeasca si apoi sa invie din morti a treia zi (24, 46) subliniind ca in Scriptura se gaseste ascunsa taina Sa si a misiunii Sale. 
Trebuia "să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim." (24, 47).

Dupa ce ii convinge asupra persoanei Sale, le incredinteaza  misiunea: "precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi" (Ioan 20, 21). 

Dupa incredintarea misiunii, Iisus sufla asupra ucenicilor spunand: "Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele le vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute" (Ioan 20, 22-23). Si nu numai ca spune ci chiar sufla dandu-le apostolilor darul Sfantului Duh. 
Nu este totusi inca vorba de coborarea aceea ipostatica a Sfantului Duh, desi la Cincizecime  va fi ceva asemanator caci  "din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei".(FA. 2, 2).   
Darul Duhului oferit de Iisus imediat dupa invierea Sa este harul preotiei - un dar spiritual ce-si are originea in Duhul Sfant. (dupa Sfantul Ioan Hrisostom  si Sfantul Chiril al Alexandriei)! 
La Cina apostolii, prin rugaciunea lui Hristos, primisera o preinvestire dar harul preotiei nu l-au putut primi decat dupa ce Mantuitorul Si-a indeplinit misiunea prin Jertfa Sa sangeroasa. 

In seara de Pasti, Domnul instituie asadar noua preotie cu darul de a ierta pacatele si, implicit, taina pocaintei, har care insa va deveni lucrator abia la Cincizecime! 

Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca, sufland Duh Sfant asupra ucenicilor, Hristos reinnoieste firea omeneasca deoarece Duhul imprima chipul noului Adam in sufletele pescarilor galileeni.


 Ioan 20, 19-24
"Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. 

Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
Şi Iisus le-a zis iarăşi:" Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi."
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
Deci au zis lui ceilalţi ucenici: "Am văzut pe Domnul!" 
Dar el le-a zis: "Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede."

Luca  24, 33-50
Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă.
Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: "De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
39. Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am."
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: "Aveţi aici ceva de mâncare?"
Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: "Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi."
Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
"Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.
Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu