INVIEREA NOASTRA INTR-O LUME NOUA

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel Care M-a trimis pe Mine are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață. 

Adevărat, adevărat zic vouă că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care vor auzi vor învia. Căci, precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine; și I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.

Nu vă mirați de aceasta; că vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ieși cei care au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu, Care M-a trimis.” 

Ioan 5, 24-30

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1167

„Căci, oare de șchioapătă cineva, va șchiopăta și după înviere? Iar dacă cineva și-a pierdut un ochi în viața aceasta, va învia lipsit de vedere? Căci cum, va zice acela, am lepădat stricăciunea, dacă urmările ei se păstrează și stăpânesc mai departe mădularele noastre? Cred că problema aceasta nu trebuie lăsată necercetată. 

La îndoielile acestea răspundem, pe cât se poate, că în starea înviată nu va mai rămâne în noi nici o rămă­șiță de stricăciune, ci, precum a spus înțeleptul Pavel despre trupul acesta: Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă în­tru slăbiciune, înviază întru putere (I Corinteni 15, 43). Dar ce poate fi învierea trupului întru putere și slavă, dacă nu lepădarea a toată slăbiciunea și necinstea, din stricăciune și patimi, și întoarcerea la starea de la început?”