joi, 19 martie 2020

CONJUGAREA TIMPULUI PREZENT

Ne gasim incontestabil intr-o situatie speciala. Nimeni nu a fost pregatit sa traiasca aceasta experianta. Si totusi...

Facem ce putem, ne straduim sa facem si ce trebuie, ne reorganizam viata;

Suntem obligati sa revizuim conjugarea timpului prezent!

In zilele acestea, preluand exemplul lui Eugen Istodor, mi-am deschis pe Blogul Citei un Jurnal de carantina.
Inspirata mai mult sau mai putin, incerc sa-mi tin mintea departe de taceri periculoase, in alt timp. 

Chronos, timpul fizic, cantitativ măsurabil, se estompeaza...

Kairos, timpul cel bun, timpul lui Dumnezeu, timpul de calitate, tihna vietii,  incepe sa ma cucereasca.
Si ce bucurie sa constat asta in plin Post!
Kairos, care este clipa de acum, prezentul, momentul pe care il traim nu oricum ci in prezenta lui Dumnezeu, Cel Care este pururea si Care nu ne paraseste niciodata, este cu alte cuvinte sansa noastra in aceste zile!

El ne poate salva din aceasta posibila plictiseala paguboasa, inerenta sacaiala, devenindu-ne la vreme de cumpana  un aliat pretios!

Kairos este "un punct pe scara timpului, momentul în care schimbarea noastra este posibilă". (dex).
Kairos desemnează "timpul calitativ, un moment privilegiat al acțiunii, al istoriei, al împlinirii personale".
Pe Kairos mitologia greaca il ilustreaza ca pe o zeitate, asemanatoare lui Chronos, care are ca particularitate fizica un smoc de par, un fel de ciuf bizar, in crestetul capului. El merge în vârful picioarelor sau pe roti, ținând în echilibru o balanță așezată pe o lamă.

Se spune ca, oamenii, cand il intalnesc, fie nu il vad, fie il vad dar il ignora, fie, pur si simplu, il apuca de ciuf si nu-l mai lasa!
Aceasta din urma reactie il defineste de fapt pe Kairos, smocul de par fiind oportunitatea pe care fie nu o vezi, fie o vezi dar o lasi sa-ti scape, fie esti atent si... o fructifici!

Aceasta perioada ne ofera deci oportunitatea, sansa de a petrece cu Dumnezeu timpul pe care altfel ni l-am risipi in trairile lumii.
Cautand in noi acel bine, acel bun, constientizandu-l pe Kairos, putem trai un timp de calitate, reinnodand legatura cu Dumnezeu!
Caci Kairos este vremea in care Dumnezeu este stapanul si nu omul, cu nenumaratele sale pretentii si excentricitati, si, atunci cand Dum­nezeu domnește, ne simtim descatusati de orice opresiune  - inclusiv de claustare . Atunci suntem cu adevarat liberi.

Pentru a trai insa acest fel de libertate trebuie sa ne intoarcem si in sinele nostru, să -L cautam acolo si sa-L gasim pe Dumnezeu. Chiar daca ascuns, îngropat ori uitat, Dumnezeu exista in orice om si nu dispare niciodata din cel pe care El l-a plamadit "dupa chipul si asemanarea Sa"!

Sf. Augustin spunea că timpul este în realitate o funcție a percepției și memoriei umane.
Mintea, prin atentie, se focalizeaza pe prezent, prin memorie pe trecut iar prin anticipare pe viitor!

Odata ce reusim sa-L descoperim pe Dumnezeu, regasindu-ne cu acest prilej si pe noi insine, reconstruindu-ne, smerindu-ne, existenta noastra intram în împărăţia lui Kairos,  timpul cel bun punand stapanire pe intreaga noastra viata, dandu-i un nou sens, infrumusetandu-ne viata.

Ni se ofera ocazia de a intra in acel... alt timp, cand schimbarea noastra, intoarcerea noastra spre Dumnezeu, este cu adevarat posibila si adevarata.
Ce binecuvantare!

Clipa este trecătoare chiar in enervare ori plictiseala. De noi depinde daca reusim sa facem ca ea sa fie incarcata, plina de sens, sa dospeasca, sa se dilate, sa aibe roada!
De noi depinde daca alegem sa traim vremea aceasta de rastriste cu Chronos, in panica, ori cu Kairos, in timpul lui Dumnezeu.

Este o adevarata arta, daca nu chiar o stiinta, sa traiesti prezentul si sa fii constient de fiecare clipa si, implicit, de viata care ne-a fost daruita, fara a irosi nimic din pretiosul timp al lui Kairos!

De asta depinde felul in care viata ne atinge in aceste zile!

Curaj. Hristos e in mijlocul nostru!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu