luni, 2 martie 2020

INCEPUTUL POSTULUI MARE

Dupa trei saptamani de antrenament usor, postul incepe astazi in chip hotarat. 

Potrivit Sfintilor Parinti, abordarea lui ar trebui sa fie aceea a unui veritabil razboi, un asediu dat asupra vrajmasului doua fronturi, pomenite de Sf Maxim Marturisitorul: rugaciunea si nevointele trupesti.

In manastiri, postul acestor zile este total - prima masa fiind cea de miercuri iar a doua vineri.
Cei care pot, mananca intaia masa abia in ziua de vineri!

Sujbele bisericeşti se lungesc, se fac privigheri de noapte, si sunt însoţite de multe metanii şi închinăciuni. 

Grijile pentru trup sunt practic împuţinate, in favoarea rugaciunii, a tacerii şi cugetarii duhovnicesti.
Astfel pofta intretinuta de mancare, fiind lipsita de aceasta, se se transforma in dorire aprinsă după Dumnezeu. 

Rezultatul este imediat caci prin strunirea trupului şi prin debarasarea de balastul materiei, poftele se domolesc şi mintea se curăţeşte, „supărările drăceşti nu îndrăznesc, iar îngerii stau mai aproape de cei ce se nevoiesc cu postul”.

Rugăciunea, celălalt front de luptă, hrana şi întărire a sufletului, se înmulţeşte si ea la toate slujbele.

Rugăciunea Sfântului Efrem: „Doamne şi stăpânul vieţii mele...”, este ca o pecete duhovnicească peste rugăciunea obştească din această vreme! Ea este epicleza acestei Liturghii de pocăinţă a postului, care lucrează la prefacerea omului trupesc în om duhovnicesc.

Psaltirea se citeste acum  
de două ori în cursul unei săptămâni! 
La canoanele utreniei se adaugă „Cântările lui Moise”, cele opt cântări ale Vechiului Testament şi Cântarea Maicii Domnului

In aceste zile nu se săvârşeşte Liturghie deplină ci doar Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, o Liturghie plina de taina, care se oficiaza în zilele de miercuri şi vineri, pentru a ne putea împărtăşi şi întări cu Sfintele lui Hristos Taine, cu „Pâinea vieţii şi Paharul mântuirii” (după care este dezlegare şi pentru hrana trupească).

Seara se face slujba Pavecerniţei mari, la care, în primele patru zile, se adaugă Canonul cel mare al Sfântului Andrei Criteanul.


Canonul Sfântului Andrei este fabulos! Nu numai că este cel mai lung din toată imnografia Bisericii (are 271 de tropare), dar este strabatut de o imensa putere  duhovnicească. 
Fiind o ilustrare a pocăinţei de la Adam şi până la înălţarea Domnului, el cuprinde o mulţime de pilde de pocăinţă  şi de nevoinţă, pilde ale celor care au căzut şi s-au ridicat, s-au pocăit, ca să ne înveţe să ne ferim de poticnire şi să alergăm la Dumnezeu cu umilinta, lacrimi şi fapte mântuitoare. Canonul acesta este asa de bine intocmit incat poate misca si cel mai impietrit suflet! 

Întreaga lucrare de rugăciune din această vreme este străbătută de simţământul prezenţei lui Dumnezeu, de încredere, nădejde şi dragoste de Dumnezeu.

Căinţa, umilinţa, zdrobirea inimii nu numai că nu sunt istovitoare, dar ele ne dau putere. Încă din primele zile simtim ca suntem in staresa invingem pacatul. 
În canoanele şi stihurile utreniei, exista  neîntrerupt îndemnuri:

Să postim de bucate şi de toată patima, desfătându-ne cu bunătăţile Duhului, ca să ne învrednicim toţi a vedea Preacinstita Patimă lui Hristos Dumnezeu şi Sfintele Paşti..”„şi trecând noianul cel mare al postului să ajungem şi la Învierea cea de a treia zi a Mântuitorului Iisus Hristos...”.

De aceea, la capătul unei săptămâni de post aspru şi nevoinţe grele, te vei simţi înviorat, limpede la minte, refăcut şi primenit cu sufletul şi cu trupul, pentru că „omul nu se hrăneşte numai cu pâine” (Matei 4, 4), după cuvântul Domnului.

Pentru ca mintea sa nu fie prea incordata, rânduiala de rugăciune este presărată cu citiri din Sfintele Scripturi: din Prooroci, de la Facere şi înţelepciunea lui Solomon, precum şi din cuvintele marilor nevoitori, luptători şi povăţuitori duhovniceşti: Efrem Sirul, Ioan Scărarul şi Teodor Studitul.

În sâmbăta de la sfârşitul săptămânii, se face pomenirea minunii Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, care a izbăvit pe creştinii ce posteau, de la spurcarea cu jertfe idoleşti, pusă la cale de Iulian Apostatul. Minunea aceasta este totodată şi un fel de încheiere a săptămânii de nevoinţă, arătându-ne că prin post şi rugăciune se zădărnicesc toate uneltirile vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi pentru că „cu noi este Dumnezeu şi nimeni nu poate sta împotriva noastră”.

(Rezumat din Uşile pocăinţei. Meditaţii duhovniceşti la vremea Triodului, Editura Doxologia, Iaşi, 2012)Protosinghel Petroniu Tănase
Doamne, ajuta-ne noua!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu